Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 639/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BAC

SECȚIA PENAL, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENAL NR. 639

Ședința public de la 29 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru

JUDECTOR - - -

JUDECTOR - - -

*

GREFIER - - -

***

Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Bac u -

legal reprezentant de

PROCUROR -

La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.197/A din 28.04.2009, pronunțat de Tribunalul Bac

Dezbaterile în cauza de faț s-au desfșurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penal, în sensul c au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal fcut în ședinț public s-a prezentat recurentul-inculpat, asistat de avocat ales, lips fiind intimatul-parte civil.

Procedura de citare a fost legal îndeplinit.

S-a fcut referatul oral al cauzei de ctre grefier, dup care:

Avocat, pentru recurentul-inculpat, a depus la dosar 2 adeverințe, emise de Universitatea B și de Colegiul Economic " "

Nefiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecat și s-a dat cuvântul pe fond.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a susținut c acesta nu a comis infracțiunea de ultraj, întrucât a lovit partea vtmat din greșeal. A descris pe larg incidentul. A susținut c inculpatul de afla la aproximativ 4 metri distanț de mașina poliției. Cei doi polițiști l-au încadrat și l-au condus aplecat ctre mașin. Unul din polițiști se afla în spatele inculpatului. În momentul în care unul din polițiști a slbit strânsoarea îndreptându-se spre mașin, inculpatul și-a îndreptat spatele, ridicându-se, și astfel l-a lovit pe polițist, fr intenție. Aprtorul a susținut c inculpatul nu a fost agresiv cu polițiștii și nu le-a adresat cuvinte injurioase. A solicitat a se înltura declarațiile soților, care nu corespund adevrului, aceștia fiind în conflict cu inculpatul. A solicitat admiterea recursului, în cauz sunt aplicabile prevederile art.10 lit.d Cod pr.penal. În subsidiar a invocat art.18/1 Cod penal, solicitând a se constata c fapta nu prezint pericolul social al unei infracțiuni. A solicitat a se avea în vedere conduita extraordinar a inculpatului și faptul c acesta se afla "în situația de provocare", bnuind un adulter.

Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotrârii instanței de fond, probele de la dosar - respectiv raportul de constatare medico-legal, declarațiile martorilor și ale prții vtmate - dovedind fr putinț de tgad svârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecat.

Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului declarat împotriva deciziei penale pronunțate de tribunal și a precizat c este de acord cu susținerile aprtorului s

S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Prin sentința penal nr.2553/ 18.12.2009 pronunțat de Judec toria Bac u s-a dispus în baza art. 239 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penala, condamnarea inculpatului, fiul lui G și, ns. la 30.07.1986 în mun. B, cettean român, studii medii, necasatorit, cu domiciliu în B, Str.-, nr.23/D/16, CNP.-, cu antecedente penale, la plata sumei de 1.000 lei amenda penala, pentru savirsirea infractiunii de "ultraj".

S-au pus in vedere inculpatului dispozitiile art.63/1Cod penal.

In baza art.83 penal s-a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 10 luni aplicata prin sentinta penala nr.1968/28.06.2005 a Judecatoriei Bacau ramasa definitiva prin decizia penala nr.846/A/20.10.2005 a Tribunalului Bacau si s-a cumulat pedeapsa aplicata cu pedeapsa anterioara de 10 luni inchisoare.

Pedeapsa de executat:10 luni inchisoare si 1.000 lei amenda penala.

In baza art.71 alin.1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit.a teza a II-a si b Cod penal.

S-au pus în vedere inculpatului dispozitiile art.63/1Cod penal.

In baza art 14, 346.proc.penala raportat la art. 998 si urm. civil a fost obligat inculpatul la daune morale in suma de 1.000lei catre partea civila IN.

S-a luat act ca inculpatul a fost asistat de avocat ales.

In baza art.191 alin.1 Cod proc. penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare catre stat in suma de cite 200lei.

Pentru a dispune astfel, prima instanț a avut în vedere urmtoarele:

In data de 26.11.2007, în jurul orei 1500numita a solicitat prin intermediul serviciului de urgenț 112 intervenția poliției întrucât, pe fondul neînțelegerilor cu soțul su, G și cu fiul, îi era team s ptrund singur în domiciliul de pe strada -. La apel au rspuns agenții (partea vtmat) și din cadrul secției 2 Poliție B, ce se aflau de serviciu pe mașina cu nr. de înmatriculare. Ajunși în fața blocului nr. 23 de pe strada - cei doi au fost întâmpinați de, și a, toți urcând ulterior spre apartamentul 16 pentru a discuta cu În fața apartamentului au luat legtura cu G și inculpatul, cei doi începând s o înjure pe, reproșându-i o presupus infidelitate cu numitul . de poliție au invitat persoanele de faț la Secția 2 pentru formularea de plângeri, dup care toți au coborât în strad. Au fost ajunși din urm de ctre inculpatul care a încercat s se îndrepte spre cu intenția de a-l agresa fiind împiedicat de cei doi polițiști. Întrucât inculpatul continua s aib un comportament agresiv, atât fizic cât și verbal, agenții de poliție l-au imobilizat cu ctușele și l-au condus spre mașina de serviciu.

Partea vtmata a rmas cu inculpatul, în timp ce colegul sau martorul descuia mașina, moment în care inculpatul a profitat de aceasta situație si i-a aplicat prții vtmate o lovitur cu capul în zona feței, provocându-i leziuni constând într-un traumatism al piramidei nazale cu fracturarea oaselor proprii și epistaxis secundar, leziuni ce au necesitat 17-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dup cum reiese din certificatul medico-legal, ulterior, inculpatul fiind transportat forțat la Secția 2 Poliție pentru continuarea cercetrilor.

Fiind audiat atât in cursul urmririi penale cit si in cursul cercetrii judectorești, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost cercetat, astfel ca nculpatul recunoaște c l-a lovit pe îns arat c acest lucru s-a produs nu cu intenție ci din greșeala, în timp ce, aplecat fiind, s-a ridicat brusc, partea vtmat fiind în spatele s. Ins susținerile inculpatului nu pot fi reținute in aprarea acestuia deoarece nu se coroboreaz cu probele administrate in cauza, respectiv cu declarațiile martorilor audiați în cauz care plaseaz, in momentul imediat anterior lovirii, partea vtmat în lateral fata de inculpat, la aproximativ 50 de cm de, aceștia observând și acțiunea lui de a se îndrepta direct spre agentul de poliție pentru a-l lovi, inculpatul atât înainte cit si dup înctușare de ctre agenții de politie continuat sa fie foarte violent si sa se smuceasc pentru a scpa. Astfel, nu numai martorii a si (fl.17, 20, 44, 48d.) au declarat constant ca partea vtmata se afla in poziție laterala fata de inculpat, la aprox. 50cm, si ca au vzut personal cum inculpatul s-a îndreptat spre agentul de politie partea vtmata cu intenția de a-l lovi, dar chiar martora, prietena inculpatului, declara ca acesta era foarte violent, ca nu a fost de acord cu msura înctușrii si fiind ținut ușor aplecat "s-a smucit de mai multe ori cu intenția de a scpa" ceea ce confirma declarația parții vtmate ca nu l - a ținut aplecat pe inculpat" si a martorului potrivit creia "partea vtmata îl ținea cu dreapta de umrul sting, lateral". Pe de alta parte martorul G, tatl inculpatului, declara ca nu a vzut personal momentul in care inculpatul a lovit, insa mama acestuia, martora declara ca inculpatul a devenit foarte violent, s-a opus înctușrii si când s-a smucit l-a lovit cu capul in figura, aprecierea acestei cu privire la lipsa de intenție fiind in mod evident subiectiva faț de calitate acesteia, poziție dovedita si de retragerea plângerii penale formulate fata de inculpat.

Starea de fapt relatata a fost dovedita prin urmtoarele mijloace de proba: roces p. verbal de sesizare din oficiu ( fl.1 dup), lângerea p. și declarația prții vtmate (fi. 2, 37-38 dup, fl.41d.), aport de constatare medico(legal fi. 29 dup), roces p. - verbal de cercetare la fața locului și planșa foto ( fi. 7-13 dup), eclarațiile martorilor ( fi. 39-41dup, fl.42d.), (fi. 43-45 dup), a (fi. 46-48dup), (fi. 49-50dup, fl.43d.), (fl51dup, fl.46d.), G (fi. 52 dup, fl.63), (fi. 54-55 dup, fl.45d.), declarațiile inculpatului ( fi. 34-36 dup,fl.44d.).

Fiind stabilit vinovția inculpatului, s-a dispus condamnarea acestuia la pedeaps amenzii penale.

Din fisa de cazier judiciar (fl.31d.) rezulta ca prin nr.1968/28.06.2005, definitiva prin decizia penala nr. 846/A/20.10.2005 a Tribunalului Bac u, inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsa de 10luni închisoare cu suspendarea condiționata a executrii pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani si 10 luni, de la rmânerea definitiva, astfel ca deoarece infracțiunea care face obiectul prezentului dosar a fost svârșita pân la împlinirea acestui termen, in baza art.83 penal s-a revocat suspendarea condiționata a executrii pedepsei de 10 luni aplicata prin sentința penala nr.1968/28.06.2005 a Judec toriei Bac u rmasa definitiva prin nr.846/A/20.10.2005 a Tribunalului Bac u si a cumulat pedeapsa aplicata cu pedeapsa anterioara de 10 luni închisoare, urmând ca in final inculpatul sa execute pedeapsa de 10 luni închisoare si 1.000 lei amenda penal.

Sub aspectul laturii civile instanța a constatat c sunt îndeplinite condițiile generale ale rspunderii civile delictuale prev de art.998 cod civil si, in consecința, in baza art. 14, 346.proc.penala a obligat inculpatul la daune morale ctre partea civila, instanța apreciind ca îndestultoare suma de 1.000 lei, capretium doloris, in compensarea traumelor psihice suferite de partea vtmata ca urmare a faptei inculpatului, având in vedere, in lipsa altor criterii legale, gravitatea vtmrilor produse, partea vtmata nefiind internata si nesuferind sechele posttraumatice, dar si intensitatea suferințelor cauzate in special cu privire la prestigiul profesional.

Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal apelantul Parchetul de pe lâng Judec toria Bac u și apelantul inculpat.

Parchetul de pe lâng Judec toria Bac uac riticat sentința sub aspectul pedepsei nejustificat de blânde faț de gravitatea sporit a faptei și de cea a fptuitorului care este recidivist și nu a recunoscut svârșirea faptei.

Inculpatul a atacat sentința pentru netemeinicie, artând c nu a avut intenția de lovi lucrtorul de poliție.

Prin decizia nr.197/28.04.2009 a Tribunalului Bac u s-a dispus respingerea ambelor apeluri.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut c:

Instanța de fond a fcut o just apreciere a probelor administrate în cauz pe baza crora în mod corect a stabilit situația de fapt și vinovția inculpatului.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lâng Judec toria Bac u nr.7100/P/2007 s-a dispus trimiterea în judecat în stare de libertate a inculpatului, fiul lui G și, nscut la data de 30.07.1986 în B, cetțean român, studii medii, fr loc de munc, necstorit, domiciliat în B, str.- 23/D/16, CNP -, cu antecedente penale, pentru svârșirea infracțiunii prevzut de art.239 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, constând în aceea c în data de 26.11.2007, în jurul orei 15,00, a lovit cu capul în zona feței pe partea vtmat, agent de poliție, în timp ce acesta se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, provocându-i leziuni ce au necesitat 17-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Actul de sesizare al instanței se întemeiaz pe urmtoarele mijloace de prob: proces verbal de sesizare din oficiu, plângerea și declarația prții vtmate, raport de constatare medico-legal, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile martorilor, a, G și.

In cursul cercetrii judectorești au fost audiați inculpatul, partea vtmat și martorii, și

Examinând actele și lucrrile dosarului, atât cele din cursul urmririi penale cât și cele din faza instanței de cercetare judectoreasc, tribunalul apreciaz c situația de fapt reținut prin rechizitoriu se confirm, fiind susținut de probele administrate.

Aspectele expuse de ctre inculpat în sensul c lovirea prții vtmate a fost din greșeal atunci când din poziția aplecat s-a ridicat brusc, iar partea vtmat era în spatele su, nu pot fi reținute ca fiind în totalitate corespunztoare adevrului, întrucât se observ în mod vdit c ele reprezint exagerri de ordin subiectiv ale acestuia, fcute din dorința de a scpa de consecințele rspunderii penale sau cel puțin a atenua impactul acestor consecințe.

Astfel, declarațiile martorilor audiați în cauz plaseaz in momentul imediat anterior lovirii, partea vtmat în lateral faț de inculpat, la aproximativ 50 de cm de, aceștia observând și acțiunea lui de a se îndrepta direct spre agentul de poliție pentru a-l lovi, inculpatul atât înainte cât și dup înctușare de ctre agenții de politie continuat sa fie foarte violent si s se smuceasc pentru a scpa. Astfel, nu numai martorii a si (9 fl.17, 20, 44, 48d.) au declarat constant ca partea vtmat se afl in poziție lateral faț de inculpat, la aprox. 50 cm, si ca au vzut personal cum inculpatul s-a îndreptat spre agentul de politie partea vtmata cu intenția de a-l lovi, dar chiar martora, prietena inculpatului, declara ca acesta era foarte violent, ca nu a fost de acord cu msura înctușrii si fiind ținut ușor aplecat "s-a smucit de mai multe ori cu intenția de a scpa" ceea ce confirma declarația parții vtmate ca nu l - a ținut aplecat pe inculpat" si a martorului potrivit creia "partea vtmata îl ținea cu dreapta de umrul sting, lateral". Pe de alta parte martorul G, tatl inculpatului, declara ca nu a vzut personal momentul in care inculpatul a lovit, insa mama acestuia, martora declara ca inculpatul a devenit foarte violent, s-a opus înctușrii si când s-a smucit l-a lovit cu capul in figura.

In ceea ce privește declarația martorei aceasta trebuie avut în vedere cu foarte mare circumspecție din prisma relației speciale existente între aceast martor și inculpat (fiind mam și fiu), din examinarea conținutului acestei depoziții rezultând în mod evident tendința de subiectivism în favoarea inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul constat c prin probele administrate s-a dovedit la adpost de orice îndoial c inculpatul a comis infracțiunea de ultraj lovirea prții vtmate fiind fcut cu intenție, aspecte care se reține atât din depozițiile martorilor audiați în cauz cât și din certificatul medico-legal care atest faptul c prții vtmate i - au fost provocate leziuni constând într-un traumatism al piramidei nazale cu fracturarea oaselor proprii și epistaxis secundar, leziuni ce au necesitat 17-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Referitor la cuantumul pedepsei aplicate se constat c instanța de fond a fcut o apreciere temeinic a dispozițiilor art.72 din Cod penal, aplicând inculpatului o pedeaps care își atinge scopul așa cum este definit în art.52 din Cod penal referitor la faptul c pedeapsa este o msur de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea svârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeaps proporțional cu gradul de pericol social al faptei comise, condițiile și împrejurrile concrete în care a fost svârșit infracțiunea, datele ce caracterizeaz persoana inculpatului, motiv pentru care nu se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

In conformitate cu dispozițiile art.18/1 din Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevzut de legea penal dac prin atingerea minim a uneia din valorile aprate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsit în mod vdit de importanț nu prezint gradul de pericol social al unei infracțiuni.

In al doilea alineat al aceluiași articol se precizeaz c la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și de mijloacele de svârșire a faptei, de scopul urmrit, de împrejurrile în care a fost comis, de urmarea produs sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.

Examinând cauza se constat c fapta svârșit de inculpat prezint pericolul social al unei infracțiuni.

Împrejurrile menționate mai sus - lovirea cu intenție a prții vtmate care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu producându-i leziuni pentru a cror vindecare au fost necesare un numr de 17-18 zile de îngrijiri medicale - vdesc existența pericolului social al faptei și fptuitorului, ceea ce caracterizeaz fapta comis ca infracțiune, vârsta inculpatului și starea conflictual cu familia nefiind de natur s duc la alt concluzie.

Faț de aceste considerente mai sus expuse s-a constatat c sentința penal apelat este legal și temeinic, motiv pentru care în baza art.379 pct.1 lit.b din Cod pr.penal s-au respins ca nefondate apelurile declarate.

Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal recurentul inculpat.

Prin motivele de recurs, recurentul a invocat netemeinicia deciziei recurate prin aceea c nu a comis fapta de ultraj, lovirea lucrtorului de poliție fcându-se din greșeal.

Instanța de control judiciar, examinând motivele de recurs invocate dar și din oficiu ambele hotrâri, conform prevederilor art. 385/9alin 3.C.P.P. combinat cu art. 385/6 alin 1Cpp constat c acestea sunt fondate pentru urmtoarele considerente.

Potrivit art. 17 Cp,Infracțiune este fapta care prezint pericol social, svârșit cu vinovție și prevzut de legea penal" iar potrivit art. 18.Cod Penal,Fapta care prezint pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile artate înart. 1și pentru sancționarea creia este necesar aplicarea unei pedepse".

Importanța valorii sociale ocrotite este, prin urmare cea care determin, în primul rând, substanța periculozitții sociale a faptei care o vatm. O fapt, chiar din cele prevzute de lege ca infracțiune, ar putea aduce o atingere atât de neînsemnat vreuneia din valorile ocrotite de legea penal, încât s nu prezinte din acest unghi un pericol semnificativ și, ca atare, s nu fac necesar aplicarea unei pedepse penale.

Noțiunea de pericol social abstract, abstract este evaluat ab initio de legiuitor prin determinarea unui regim de represiune determinat între un minim și un maxim posibil de sancționare. Noțiunea de pericol social concret, dimpotriv este cosubstanțial faptei svârșite în individualitatea exprimrii ei obiectiv - subiective.

Potrivit art. 18/1 Cp nu constituie infracțiune fapta prevzut de legea penal, dac prin atingerea minim adus uneia din valorile aprate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsit în mod vdit de importanț, nu prezint gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de svârșire a faptei, de scopul urmrit, de împrejurrile în care fapta a fost comis, de urmarea produs sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita fptuitorului.

Din probele administrate de ctre prima instanț - de sesizare din oficiu, plângerea și declarația prții vtmate, raport de constatare medico-legal, de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile martorilor, a, G - rezult c la data de 26.11.2007 partea vtmat și martorul în calitate de polițiști la Secția 2 de Poliție din B au intervenit pentru aplanarea unui conflict, pe strada - între membrii familiei inculpatului și familia. Incidentul a intervenit datorit bnuielilor inculpatului și tatlui su cum c mama inculpatului ar avea o relație extraconjugal cu numitul. Întrucât inculpatul se manifesta fizic și verbal agresiv faț de acesta, a fost înctușat de ctre polițiști. Atât din declarațiile martorului cât și rezult c aceștia erau cu spatele în momentul în care partea vtmat a fost lovit. În mod constant inculpatul a invocat faptul c lovirea polițistului s-a produs din greșeal, fiind aplecat pentru a fi introdus în mașin s-a ridicat brusc. Relevant este depoziția martorei, prietena inculpatului care a relatat c, nefiind de acord cu msura înctușrii, inculpatul s-a zbtut pentru a se elibera și l-a lovit cu ceafa, cu spatele pe partea vtmat. Faptul c inculpatul nu a adresat injurii polițiștilor ci familiei rezult din declarația martorului, și relev faptul c, în acel moment, inculpatul nu avea resentimente faț de aceștia. Împrejurarea c inculpatul se afla aplecat când, ridicându-se brusc l-a lovit pe partea vtmat rezult din toate depozițiile din cauz.

Din aceste motive Curtea apreciaz c, într-adevr, susținerile inculpatului cum c nu a avut intenția de a lovi sunt fondate. Îns, infracțiunea de ultraj se svârșește nu numai cu intenție direct, ci și indirect, în acest caz fptuitorul acționând, potrivit art. 19 pct. 1 lit. b Cp cu prevederea rezultatului și acceptarea producerii lui chiar dac nu l-a urmrit.

Examinând celelalte circumstanțe, privind persoana inculpatului, instanța de control judiciar apreciaz c acesta nu prezint antecedente penale pentru fapte de violenț, condamnarea anterioar, care a atras starea de recidiv postcondamnatorie fiind aplicat pentru o infracțiune privind regimul circulației rutiere. În aceste condiții condamnarea inculpatului chiar cu pedeapsa amenzii penal ar duce la revocarea obligatorie a suspendrii executrii pedepsei închisorii de 10 luni aplicate prin 1968/28.06.2005 cumularea celor dou pedepse și executarea în regim de detenție.

Svârșirea faptei deduse judecții s-a produs pe fondul surescitrii generate de bnuiala unei relații extraconjugale a mamei sale cu urmarea destrmrii familiei. Pe de alt parte inculpatul este student în anul la Facultatea de Management a Universitții.

Faț de aceste considerente instanța constat c aplicarea unei pedepse în regim de detenție apare ca disproporționat faț de scopul reeducativ al acesteia.

În aceste condiții, instanța va dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. b/1 C.P.P. faptei lipsindu-i gradul de pericol social al unei infracțiuni. Va aplica în temeiul art. 18 /1 Cp o amend administrativ în cuantumul maxim, permis de art. 91 lit. c Cp.

Va admite recursul de faț în temeiul art. 385 /15 pct. 2 lit. b C.P.P. va casa decizia recurat și sentința penal nr. 255/ 18.12.2008 a Judec toriei Bac u, iar pe fond va dispune în sensul de mai sus.

Vzând și dispozițiile art. 192 alin 3.

C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D

În baza art.385/15 pct.2 lit.b Cod pr.penal admite recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.197/28.04.2009 pronunțat de Tribunalul Bac u și sentința penal nr.2553 din 18.12.2008 a Judec toriei Bac u, numai cu privire la latura penal.

Caseaz decizia penal în totalitate și sentința în parte numai sub aspectul amintit.

Reține cauza spre rejudecare și pe fond:

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penal raportat la art.10 lit.1Cod pr.penal achit inculpatul, cu date de stare civil cunoscute, pentru svârșirea infracțiunii de ultraj prev.de art.239 al.2 Cod penal cu aplicarea art.37 a Cod penal, întrucât faptei îi lipsește gradul de pericol social al infracțiunii.

În baza art.181Cod penal aplic inculpatului amend administrativ în sum de 1000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Constat c recurentul a fost asistat de aprtor ales.

În baza art.192 al.3 Cod pr.penal cheltuielile judiciare rmân în sarcina statului.

Definitiv.

Pronunțat în ședinț public azi, 29.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECTORI,

Pt. jud. plecat din instanț

PREȘEDINTE COMPLET

GREFIER,

a

Red.sent. V-le/

Red.dec.apel - HG/

Red.dec.recurs -

Tehnored. - 4 ex.

05.11.2009

Președinte:Gabriel Crîșmaru
Judecători:Gabriel Crîșmaru, Ecaterina Ene, Monica Vadana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 639/2009. Curtea de Apel Bacau