Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 72/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 72/
Ședința publică din 29 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte:dr. - -, președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în, sat. Mănăstirii, județul A, împotriva deciziei penale nr. 188 din data de 02 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-inculpat asistat de avocat ales, lipsă fiind intimatul-parte vătămată.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-inculpat av solicită admiterea recursului în baza disp.art. 3859pct.8 Cod procedură penală și casarea deciziei penale nr. 188 din data de 02 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția penală, în dosarul nr-, precizând că soluționarea cauzei s-a făcut cu oarecare ușurință.
În cauza de față trebuie verificată latura subiectivă a infracțiunii de ultraj, arătând că inculpatul a fost găsit în pădure adunând vreascuri, iar pădurarul i-a spus să plece, fără a exista vreun conflict între cele două părți, deși în rechizitoriu s-a reținut că inculpatul l-a lovit cu toporul pe pădurar.
Față de probele administrate în cauză, care trebuie coroborate, se reține că, pădurarul i-a înțepat inculpatului cauciucurile de la căruță, acesta fiind motivul ripostei. Se apreciază că fapta pădurarului de a înțepa cauciucurile inculpatului, iese din sfera atribuțiilor de serviciu ale acestuia, motiv pentru care solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în baza disp.art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.d Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, deoarece acesta a fost condamnat la o amendă penală în sumă de 300 lei, însă trebuie să execute pedeapsa privativă de libertate pentru că a săvârșit o nouă faptă în stare de recidivă post-condamnatorie.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 Cod procedură penală, lasă la aprecierea instanței modul de solutionare a recursului.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.45 din 26 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în baza art. 239 al. 2 Cod penal cu aplic. art. 74 și 76 lit. Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 300 lei amendă penală, punându-i-se în vedere condamnatului dispozițiile art. 63/1 Cod penal.
În baza art. 84/4 Cod penal rap. la art. 83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată sub supraveghere de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 516 din 2 noiembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, definitivă prin decizia penală nr.66 din 24 februarie 2005 Tribunalului Argeș și decizia penală nr.231 din 24 mai 2005 Curții de Apel Pitești, care se va executa în întregime în regim de detenție prev. de art. 57 Cod penal, fără se contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre judecătorească.
S-a constatat că partea vătămată nu s- constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul să plătească 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 26 octombrie 2007, partea vătămată, în calitate de pădurar și titular al cantonului silvic nr. 14 "" din cadrul Ocolului Silvic Mihăești, județul A, împreună cu martorul, efectuau activitate de control pe linia asigurării pazei pădurilor, aceasta fiind una din atribuțiunile sale de serviciu.
În timp ce efectuau acest serviciu de pază în pădurea cantonului "", partea vătămată l- surprins pe inculpatul care debita un esență fag pe care- tăiase.
Din probatoriile administrate a rezultat că, în acel moment, partea vătămată, însoțită de martorul, s-au apropiat de locul unde era inculpatul solicitând acestuia să nu mai continue debitarea lui respectiv, fond pe care s- declanșat discuție aprinsă între ei, inculpatul i-ar fi răspuns părții vătămate că și "alții taie și pe el nu- lasă."
După schimbul acestor replici, inculpatul nu mai continuat munca de debitare lui respectiv, s- dus spre căruța sa aflată în pădure la distanță de circa 100 metri de locul unde fusese surprins, s- urcat în căruță, plecat din acel loc, dar după câțiva metri sărit din căruță îndreptându-se spre partea vătămată, căruia i- aplicat lovitură cu toporul pe care-l avea în mână, lovitură în urma căruia s-au produs părții vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare, conform certificatului medico-legal un număr de 2-3 zile îngrijiri medicale.
S- mai dovedit că, după ce fost lovită de inculpat, partea vătămată început să se lupte cu inculpatul, cu intenția de a- lua toporul, astfel că toporul inculpatului rămas la partea vătămată, după care inculpatul plecat cu căruța în continuare către locuința sa.
De asemenea, s- mai dovedit, că după scurgerea unei perioade de timp, partea vătămată însoțită fiind și de martorul, au plecat cu autoturismul din pădure către Postul de Poliție din comuna, județul A, spre reclama incidentul, dar, ajunși în dreptul locuinței inculpatului, l- găsit pe acesta însoțit de familia sa în drum, blocându-le trecerea și cerându- părții vătămate să- restituie toporul pe care i- luase în pădure.
Pe acest fond, au început amenințări și discuții reciproce, persoană lovit cu lopată autoturismul cu care era partea vătămată, situație în care aceasta restituit toporul cu care fusese lovit de către inculpat în pădure.
Pentru această situație de fapt dovedită, s-a stabilit în rechizitoriu că se impune se disjunge cauza și se înainta Postului de Poliție, județul A, pentru descoperirea autorului și efectuarea de cercetări, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.193 și 217 Cod penal.
La termenul de judecată din data de 12 februarie 2008, fost audiată de către prima instanță, partea vătămată, care declarat că nu se constituire parte civilă împotriva inculpatului cu nici sumă de bani.
S-a arătat în considerentele hotărârii, că partea vătămată a declarat cu această ocazie că neconstituirea sa în cadrul procesului penal ca parte civilă este fondată și de convingerea sa că greșeala inculpatului este relativ minoră, că inculpatul este persoană în vârstă cu un comportament bun, că nu avut nici un conflict de natură silvică cu acesta.
În aceeași ședință din data de 12 februarie 2008, fost audiat și inculpatul, care a precizat că își menține toate declarațiile date la urmărirea penală, că într-adevăr comis fapta reținută prin rechizitoriu pe care regretă și că, în acel moment, nu și- dat seama de consecințele grave ce le va avea de suportat. A mai arătat inculpatul, că ieșirea sa violentă fost pe fondul acțiunilor fizice manifestate de pădurar asupra sa, în scopul de a- lua toporul din mână, cu care- lovise.
Au fost audiați atât martorii din acte cât și martorul în circumstanțiere solicitat de către inculpat prin apărătorul său.
Inculpatul, așa cum s- arătat, a regretat comiterea faptei, solicitând clemența instanței de fond, realizând gravitatea faptelor sale, pe fondul situației de recidivă în care se află, iar apărarea formulată, prin apărător, se referea la modalitatea de circumstanțiere faptei sale, din punct de vedere al persoanei și al stării sănătății sale, sens în care solicitat și depus acte la dosarul cauzei.
Prima instanță reținut, că inculpatul comis infracțiunea pentru care fost trimis în judecată cu vinovăție, în sensul că agresat fizic pe partea vătămată în calitate de pădurar, ce se afla la acea oră în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu.
S-a mai reținut de prima instanță, că această faptă inculpatului, în esență, fiind faptă de pericol, dezvoltă în mod generic un pericol social ridicat, pericol care trebuie analizat de la caz la caz în mod concret.
Pericolul social concret dezvoltat de fapta inculpatului deși comis- în condițiile art.37 lit. Cod penal, este puternic diminuat prin prisma următoarelor situații de fapt:
Deși partea vătămată nu și- depășit exercitarea atribuțiunilor de serviciu, totuși, prin acțiunea lui violentă de dezarma pe inculpat de toporul cu care- lovise, sărit asupra acestuia luptându-se cu el și în final reușit să- ia toporul, acțiunea sa a fost apreciată de prima instanță ca situație care contribuit la înrăutățirea situației psihice în care se afla inculpatul, care fusese găsit asupra faptului, fost determinant pentru acesta să devină violent față de partea vătămată
Având în vedere aceste circumstanțe reale înăuntrul cărora s-a comis fapta, cum și circumstanțele personale, respectiv vârsta inculpatului, situația sa familială, în sensul că are 9 copii, pregătirea sa sumară în ceea ce privește educația cum și faptul că face parte dintr- familie nevoiașă, situații unite cu recunoașterile inculpatului constante cât și cu regretul sincer manifestat de acesta, a apreciat prima instanță că se impune se reține în favoarea acestui inculpat, la dozarea pedepsei, cum și modului său de executarea pedepsei circumstanțele atenuate prev. de art. 74 lit. Cod penal, cu efectele prevăzute de art.76 lit. Cod penal, în concurs cu starea de recidivă prev. de art. 37 lit. Cod penal.
Urmare acestei situații, s- apreciat că pentru fapta dedusă judecății aplicarea unei pedepse cu amendă penală este suficientă în această cauză, mai ales că potrivit prevederilor art. 86/4 Cod penal rap. la art.83 Cod penal, s- revocat acestuia suspendarea condiționată sub supraveghere de 2 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin sentința penală 516 din 2.11.2004 Judecătoriei Câmpulung, județul A, rămasă definitivă.
Cum această pedeapsă revocată de doi ani închisoare urmează se executa prin privare de libertate în regim de penitenciar, conform disp. art. 57 Cod penal, fără se contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, s-a apreciat că scopul preventiv educativ urmărit de legiuitor în cazul de față va fi pe deplin atins.
Pentru toate acestea, s-au pus în vedere inculpatului disp. art.63/1 Cod penal, atrăgându-i-se atenția că în situația în care acesta nu achită amenda cu rea-credință, aceasta se poate înlocui potrivit prevederilor legii în executare prin privare de libertate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a arătat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât, din probele administrate în cauză, rezultă că fapta săvârșită nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, întrucât partea vătămată nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Prin decizia penală nr.188 din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, și a fost obligat acesta la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că, potrivit disp.art. 239 alin.2 Cod penal, lovirea sau orice acte de violență săvârșite împotriva unui funcționar public, care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii, ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj.
Tribunalul a reținut că, în cauza de față, din probele administrate în cauză, rezultă că partea vătămată, în calitatea sa de pădurar și titular al cantonului silvic Nr. 14 "", din cadrul Ocolului Silvic Mihăești, efectua la data de 26 octombrie 2007 și, respectiv, atunci când s-a întâlnit cu inculpatul o activitate de control pe linia asigurării pazei pădurilor, aceasta fiind una din atribuțiile sale de serviciu.
În timp ce efectua această activitate, în pădurea Cantonului "", partea vătămată l-a surprins pe inculpatul care debita un de esență fag, pe care-l tăiase anterior, moment în care a luat naștere conflictul între el și inculpat, în sensul că i-a spus inculpatului să nu mai continue debitarea lui respectiv, declanșându-se între cei doi o discuție contradictorie.
În urma acestei discuții, inculpatul și-a întrerupt activitatea de debitare a lui și a plecat din acel loc, iar după câțiva metri, s-a îndreptat spre partea vătămată căruia i-a aplicat o lovitură cu toporul, lovitură ce a necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a apreciat că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 239 alin.2 Cod penal, și a dispus condamnarea inculpatului, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor prevăzute de art.72 Cod penal.
De asemenea, având în vedere faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 2 ani, în condițiile prevăzute de art.81 Cod penal, în mod corect prima instanță în temeiul disp.art.84 Cod penal, a dispus revocarea suspendării condiționate pentru această pedeapsă, fapta pentru care a fost condamnat anterior nefiind concurentă cu fapta pentru care este trimis în judecată în cauza de față.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând achitarea în temeiul art.10 lit.d Cod pr.penală, susținând că pădurarul i-a înțepat cauciucurile de la căruță, fiind nevoit să riposteze tocmai din acest motiv, apreciind că prin această faptă, partea vătămată ieșise din sfera atribuțiilor de serviciu.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că la data de 26 octombrie 2007, în timp ce efectua serviciul de pază ca pădurar, partea vătămată l-a surprins pe inculpat în timp ce debita în pădure un fag, pe care-l tăiase. In această împrejurare, partea vătămată i-a solicitat inculpatului să nu mai continue activitatea, iar acesta din urmă i-a reproșat că pe alții îi lasă să taie și pe el nu, s-a urcat în căruța cu care venise în pădure dar, la scurt timp, a sărit din acest vehicul și cu toporul în mână i-a aplicat părții vătămate o lovitură, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare, potrivit certificatului medico-legal, 2-3 zile îngrijiri medicale.
Mai mult decât atât, partea vătămată a reușit să-i smulgă toporul inculpatului.
Tot acest eveniment a fost văzut de martorul, cu care partea vătămată s-a îndreptat spre Postul de Poliție al comunei, pentru a reclama incidentul. Când cei doi au trecut pe lângă locuința inculpatului, acesta împreună cu familia sa le-au barat drumul, somându-i să le restituie toporul. In această împrejurare, o persoană din grupul inculpatului a lovit cu autoturismul părții vătămate, determinându-l pe acesta să restituie toporul cu care fusese lovit de inculpat în pădure.
Din materialul probator administrat în cauză, coroborat cu declarațiile de la urmărire penală și de la instanță ale inculpatului, nu rezultă că partea vătămată ar fi determinat în vreun fel, prin depășirea atribuțiilor sale, comportarea violentă a inculpatului.
In raport de această stare de fapt, infracțiunea săvârșită de inculpat este cea de ultraj, prevăzută în dispozițiile art.239 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, întrucât la data comiterii faptei inculpatul se găsea în termenul de încercare stabilit pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.516 din 2 noiembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, pentru care, în baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
De altfel, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal, cu toate că acesta era recidivist postcondamnatoriu, ținând seama de toate criteriile generale de individualizare prevăzute în art.72 Cod penal, apreciindu-se în mod corect că în raport de revocarea pedepsei anterioare, se poate atinge scopul preventiv-educativ prev. de art.52 Cod penal.
Pe cale de consecință, urmează ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, să se respingă ca nefondat recursul formulat de inculpat, iar în temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, acesta să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1950 în, domiciliat în comuna, sat Mânăstirii, județul A, -, împotriva deciziei penale nr. 188 din data de 02 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești -Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
Jud.apel
11 februarie 2009
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Elena Minodora Rusu, Raluca
