Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 752/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.752/
Ședința publică din data de 23 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale formulate de recurentul-inculpat și de recurentul-inculpat, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art.11alin.1 din Legea nr.61/1991, art. 192 Cod penal, art.193 Cod penal, și art. 321 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.200/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: recurentul-inculpat, care a fost reprezenta de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.4493/14.10.2009 emisă de Baroul Galați, și recurentul-inculpat, care au fost reprezentat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.4493/14.10.2009 emisă de Baroul Galați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătându-se că acest termen a fost acordat la solicitarea recurentului-inculpat pentru a-și angaja apărător, după care;
Avocat nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-inculpați și, care au depus motive scrise de recurs, critică decizia penală nr.200/22.06.2009 a Tribunalului Vrancea și sentința penală nr.322/15.12.2008 a Judecătoriei Adjud invocând motivele de recurs prev. de art.3859pct.14 și 18 Cod procedură penală, respectiv greșita individualizare a pedepselor stabilite în cauză și pronunțarea unei hotărâri în baza unei grave erori de fapt.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, consideră că instanța de recurs poate admite recursul declarat și să redozeze pedepsele aplicate inculpaților, de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru inculpatul și de 3 ani și 10 luni pentru inculpatul, și să se stabilească câte o nouă pedeapsă situată sub aceste cuantumuri.
Lasă la aprecierea instanței motivul prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, față de împrejurarea că aceștia au fost condamnați pentru infracțiunea de amenințare și lovire a părții vătămate, chiar dacă aceasta nu a depus o plângere la organele de poliție.
Din dosarul de urmărire penală rezultă dorința părții vătămate ca inculpații să fie judecați și pentru această infracțiune.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații și. În motivele de recurs depuse la dosar, s-a precizat că judecarea cauzei a avut loc în lipsa inculpaților, care au fost plecați din țară, aflați astfel în imposibilitate de a se prezenta și nu au putut înștiința instanța.
Însă, dacă inculpații au fost plecați din țară, potrivit dispozițiilor procedural penale, aceștia aveau obligația să anunțe orice schimbare de domiciliu și plecare din țară. Inculpații au fost citați la adresele de domiciliu indicate de inculpați încă din faza de urmărire penală și consideră că dosarul a fost judecat cu procedura legal îndeplinită.
De asemenea, inculpații mai arată în motivele de recurs că la fond, deși au avut apărători aleși, aceștia au fost înlocuiți cu un apărător din oficiu.
Apreciază că motivele de recurs sunt reluate din motivele de apel, după judecarea primului fond, când instanța a trimis cauza spre rejudecare tocmai pentru acest considerent.
În prezent, din verificări, rezultă că la rejudecarea fondului, ambii inculpați au avut avocați din oficiu, care s-au prezentat și au le-au făcut apărările, iar în apel inculpații au avut apărători aleși care au depus și concluzii scrise și s-au prezentat și în instanță, formulând concluzii în favoarea inculpaților.
Inculpații au mai invocat în motivele scrise de recurs că nu sunt consemnate actele materiale ale infracțiunilor prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal și că părțile vătămate nu au făcut plângere pentru infracțiunile prev. de art.193 și art.180 Cod penal.
Însă, așa cum rezultă din dosarul de urmărire penală, părțile vătămate au descris fiecare faptă în parte și au solicitat trimiterea în judecată a inculpaților întrucât doresc să se judece cu acesta.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.321 Cod penal, săvârșirea acesteia rezultă din declarațiile tuturor părților vătămate audiate în cauză:,.
Astfel, apreciază că în mod corect instanța a reținut art.41 alin.2 Cod penal, infracțiunile fiind săvârșite în formă continuată, ele continuând chiar și după venirea organelor de poliție.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei apreciază că în mod corect instanțele de fond și apel au stabilit vinovăția și pericolul social deosebit al inculpaților, care rezultă din modul în care inculpații au acționat, de faptul că nici măcar organele de poliție nu i-au putut liniști, inculpații continuându-și activitatea infracțională cu cuțite, aruncând cu pietre și speriind părțile vătămate, familiile acestora dar și vecinii din sat.
Ca atare, în mod corect au fost individualitate pedepsele aplicate inculpaților, soli8cită respingerea recursurilor și obligarea fiecărui inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 322/15.12.2008 a Judecătoriei Adjud s-a dispus condamnarea inculpatului la:
- 3 (trei ) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art.192 al. 2 din Cod penal cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal;
- 4 (patru ) luni închisoare, pentru infracțiunea de port de arme albe, prev. de art.11al.1 din Legea 61/1991 cu aplicarea art.41 al.2 din Cod penal.
- 2 (doi) ani închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art.321 al.1 din Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 din Cod penal.
- 4 (patru ) luni închisoare, pentru infracțiunea de amenințare, prev. de art.193 al.1 din Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 din Cod penal.
- 2 (două) luni închisoare pentru infracțiunea de lovire prev. de art.180 al.1 din Cod penal.
Conform art.33 lit. a, art. 34 lit. d Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei ) ani și 6 (șase) luni închisoare.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a-c din Cod penal cu excepția dreptului de a alege, pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
Prin aceiași hotărâre inculpatul a fost condamnat la:
- 3 (trei ) ani și 10 (zece) luni închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art.192 al. 2 din Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 din Cod penal.
- 4 (patru ) luni închisoare pentru infracțiunea de port de arme albe prev. de art.11al.1 din Legea 61/1991 cu aplicarea art.41 al.2 din Cod penal.
- 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 al.1 din Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 din Cod penal.
- 4 (patru ) luni închisoare pentru infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 al. 1 din Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 din Cod penal.
Conform art. 33 lit. a, art. 34 lit. d Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei ) ani și 10 (zece) luni închisoare.
Conform art. 83 al. 1 și 4 din Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr.704/05.12.2005 a Judecătoriei Adjud pe care inculpatul o execută alături de cea stabilita prin prezenta sentință, astfel că inculpatul execută pedeapsa de 4 (patru) ani și 4 (patru) luni închisoare.
Conform art. 71 al. 1 și 2 din Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c din Cod penal cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Conform art.118 al. 1 lit. b s-a dispus confiscarea unui cuțit de la inculpatul.
Conform art.118 al.1 lit.b s-a dispus confiscarea unui cuțit de la inculpatul.
Conform art.191 alin.1 Cod procedură penală au fost obligați inculpații să plătească statului câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariile apărătorului din oficiu în sumă totală de 200 (pentru judecata in prima instanța) și câte 300 lei pentru fiecare inculpat in rejudecare (filele22,23) au fost suportate de Ministerul Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în baza probelor adminJ. următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 08.01.2007, inculpații au consumat băuturi alcoolice la barul "", din satul, până când au ajuns în stare de ebrietate. Datorită acestei stări s-au hotărât "să-i pedepsească" pe cei care-i bănuiesc că au sustras bunuri de la partea vătămată. În jurul orei 2230s-au deplasat la partea vătămată, intrând direct în casă, fără să strige la poartă, forțând ușa de la intrare care era zăvorâtă. Inculpatul a scos un cuțit pe care l-a pus la gât părții vătămate reproșându-i că îl acuză de furt. Ambii inculpați au amenințat-o pe partea vătămată și familia acesteia (în cameră erau mai mulți minori), spunându-le că-i omoară, le taie capetele cu cuțitul și le atârnă la poartă. Pentru ca partea vătămată să le susțină nevinovăția în fața proprietarului bunurilor sustrase, a luat-o forțat pe aceasta continuând s-o amenințe cu cuțitul la gât și s-au deplasat la partea vătămată. Au intrat în locuința acesteia fără drept după ce îl puseseră în prealabil pe să o strige. Inculpatul a amenințat și pe această parte vătămată cu cuțitul, spunând că-i taie gâtul și chiar a lovit-o cu capul de perete și cu pumnul.
După ce au ieșit în drum, inculpații au continuat să înjure, să amenințe, mergând la locuința părții vătămate unde inculpatul a intrat fără drept având un cuțit în mână, întrebând de fii părții vătămate despre care a afirmat că vrea să-i omoare, aceștia reușind însă să se ascundă în altă cameră.
În continuare, inculpații s-au deplasat din nou în locuința părții vătămate, dar de această dată ambii inculpați aveau cuțite asupra lor și un bidon cu benzină amenințând-o pe aceasta și pe copii săi minori că le taie capetele și le dă foc cu benzină. Partea vătămată și copii săi au reușit să fugă și să se ascundă într-un grajd de unde au apelat organele de poliție. Acestea au sosit la fața locului reușind cu greu să-i liniștească pe inculpați care continuau să facă scandal fiind necesară folosirea spray-ului paralizant din dotare. Organele de poliție l-au luat pe inculpatul și l-au dus la domiciliul său.
După câteva minute de la plecarea forțelor de ordine inculpații s-au întâlnit din nou și au intrat fără drept în locuința părții vătămate având cuțite asupra lor și amenințând-o pe aceasta că-i taie capul. Partea vătămată a reușit să fugă și să se ascundă împreună cu copii până dimineață la vecini.
Inculpații au strigat din nou, din drum la partea vătămată amenințând cu moartea pe fii acestuia, dar nu au mai reușit să sară gardul datorită stării de ebrietate în care erau, dar au aruncat cu un cuțit înspre aceasta, cuțit ce a fost găsit a doua zi în curte.
A fost necesară o nouă intervenție a organelor de poliție pentru a-i liniști pe cei doi inculpați.
Față de cele reținute, prima instanță a făcut precizarea că, în cauză, au existat două fapte de tulburare a ordinii și liniștii publice; una, înainte de prima intervenție a organelor de poliție și alta, la a doua intervenție a acelorași organe de poliție, ambele săvârșite de inculpați în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, că aceste fapte antisociale au afectat familiile celor trei părți vătămate dar și pe vecinii acestora și că acest compartiment al inculpaților a creat în acea comunitate sătească o stare de temere și de insecuritate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpații și, care au solicitat desființarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare deoarece:
- cauza s-a judecat în lipsa inculpaților, care fiind plecați în Italia, nu s-au prezentat la nici un termen, fiind în imposibilitate de a se prezenta.
- apărătorii din oficiu ai inculpaților nu au avut posibilitatea să studieze dosarul și să susțină o apărare calificată.
In fața instanței, apărătorii aleși ai inculpaților au susținut, în plus, că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece:
- nu există plângerile părților vătămate, pentru infracțiunile pentru care prima în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a acestora;
- faptele reținute în sarcina inculpaților nu s-au săvârșit în public;
- nu s-a dovedit că inculpații aveau asupra lor cuțite;
- pedepsele aplicate inculpaților sunt prea severe în raport cu faptele și persoana acestora, considerându-se că inculpaților li se pot acorda circumstanțe atenuante și reduce pedepsele sub minimul prevăzut de textul incriminator.
Prin decizia penală nr. 200/22.06.2009 a Tribunalului Vrancea au fost admise apelurile declarate de inculpații și s-a desființat în parte sentința apelată și în rejudecare s-au în locuit dispozițiile art. 34 lit. d Cod penal cu dispozițiile art. 34 lit. b Cod penal și s-a înlăturat pentru ambii inculpați pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c Cod penal.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței în raport cu faptele și persoana acestora cât și din oficiu, în condițiile prevăzute de art.371 al.2 Cod procedură penală, s-a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, iar încadrarea juridică dată faptelor este cea legală.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor precizate mai sus.
Intr-adevăr, punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanelor vătămate.
Susținerea apelanților în sensul că în cauză ar lipsi aceste plângeri prealabile este greșită.
De esența plângerii prealabile este manifestarea clară de voință a părții vătămate că solicită tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.
Or, în speță, această condiție minimă este îndeplinită, deoarece la filele 18, 20 și 21 din dosarul de urmărire penală, părțile vătămate, și au solicitat în mod clar trimiterea în judecată a inculpaților pentru faptele comise.
Prin urmare, s-a apreciat că aplicarea disp.art.11 pct.2 lit.b cu referire la art.10 lit.f Cod procedură penală, nu este posibilă.
Susținerea inculpaților în sensul că în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.321 alin.1 Cod penal deoarece faptele nu s-ar fi petrecut în public, nu poate fi reținută întrucât aceasta este infirmată de întregul material probator, respectiv: declarațiile martorilor, - și, care se coroborează cu declarațiile părților vătămate și cu procesul verbal încheiat de organul de poliție în data de 8 ianuarie 2007. Aceleași probe infirmă și susținerea inculpaților în sensul că aceștia nu ar fi avut asupra lor cuțite.
In aceste condiții, cererea inculpaților de a fi achitați pentru infracțiunile prev.de art.321 al.1 Cod penal, și de art.1 ind.1) alin.1) din Legea nr.61/1991 este nefondată.
Motivul invocat de către inculpații-apelanți privind imposibilitatea acestora de a se prezenta în fața instanței nu a fost primit.
Verificând dosarul cauzei sub acest aspect, instanța de apel a constatat că inculpații au fost audiați în timpul urmăririi penale, că acestora li s-a prezentat materialul de urmărire penală, dar că ulterior aceștia, deși au fost legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței de judecată, sustrăgându-se cercetării judecătorești.
Inculpații-apelanți nu au explicat în nici un fel în ce constă imposibilitatea acestora de a se prezenta în fața instanței și nu au probat în vreun fel o asemenea situație.
S-a apreciat că faptul susținut de apărătorii apelanților în sensul că aceștia ar fi plecați în Italia la muncă, nu constituie un argument convingător care să justifice imposibilitatea acestora de a se prezenta în fața instanței de judecată.
Cert este că aceștia au avut cunoștință de judecata cauzei și au urmărit cursul acesteia, motiv pentru care și-au angajat apărători în diferite faze procesuale ale acestei cauze.
A fost apreciată ca fiind nefondată și susținerea apelanților în sensul că apărătorii din oficiu nu ar fi avut posibilitatea să studieze dosarul și să susțină o apărare calificată. Acest motiv invocat de către apelanți nu se bazează pe aspecte concrete care să se regăsească în actele și lucrările dosarului.
Prin urmare, cererea apelanților privind desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare a fost apreciată ca nefondată.
In ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților-apelanți, s-a constatat că instanța de fond a dat eficiență deplină criteriilor de individualizare prev.de art.72 Cod penal și, drept urmare, a stabilit inculpaților pedepse care sunt, atât în ce privește felul și cuantumul acestora cât și modalitatea de executare, de natură a contribui în mod eficient la realizarea scopului și funcțiilor pedepsei.
Solicitarea apelanților de a li se reține circumstanțe atenuante și de a reduce pedepsele sub minimul prevăzut de textele incriminatorii, nu a fost primită întrucât ambii inculpați au antecedente penale, au avut un comportament necorespunzător în comunitatea în care trăiesc, iar în fața organelor judiciare au avut o atitudine nesinceră și necooperantă.
Cu toate acestea, s-a apreciat că hotărârea instanței de fond este criticabilă sub două aspecte: s- făcut aplicarea disp.art.34 lit.d Cod penal, când în mod corect ar fi trebuit să se aplice disp.art.34 lit.b Cod penal și s-a aplicat în mod greșit pedeapsa accesorie prev.de art.64 alin.1 lit.c, ambelor inculpați.
Doar pentru aceste ultime considerente apelul declarat de inculpați a fost apreciat ca fondat și a fost admis.
In consecință, în baza disp.art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, hotărârea primei instanțe a fost desființată în parte, în sensul că s-a făcut corect aplicarea disp.art.34 lit.b Cod penal iar pedeapsa accesorie, prev.de art.64 lit.c Cod penal, a fost înlăturată.
Au fost menținute pedeapsa accesorie prev.de art.64 alin.1 lit.a, teza a II-a și b Cod penal, cât și restul dispozițiilor sentinței.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs inculpații și, invocând, în motivele scrise depuse la dosar, dispozițiile art. 3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală.
În concret aceștia au invocat că la instanța de fond cauza a fost soluționată în lipsa apărătorului ales și că asistența judiciară a fost asigurată de un avocat desemnat din oficiu pentru ambii inculpați care nu a avut timp să formuleze apărări pertinente.
De asemenea inculpații au susținut că în cauză lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate pentru a se putea angaja răspunderea lor penală și sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 180 al. 1 și art. 193 Cod penal.
În subsidiar, prin apărătorul desemnat din oficiu de instanța de recurs, cei doi inculpați au solicitat reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate.
Recursurile declarate inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivului de recurs dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod procedură penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că aceasta este temeinică și legală și că nu se impune reformarea ei sub nici un aspect.
Situația de fapt a fost corect stabilită, pe baza probatoriilor adminJ. în cauză, iar faptele comise de inculpați au fost încadrate corespunzător din punct de vedere juridic.
Referitor la motivele concrete de recurs invocate de cei doi inculpați Curtea reține că la judecata în fond (dosar nr- al Judecătoriei Adjud ) recurenții nu au avut angajat un avocat ales și că, încă de la primul termen de judecată, li s-a desemnat câte un apărător din oficiu, apărători care s-au prezentat la fiecare dintre termenele de judecată acordate în cauză și au pus concluzii pertinente cu ocazia dezbaterilor.
În această situație Curtea constată că dreptul la apărare al inculpaților recurenți a fost pe deplin respectat chiar în condițiile în care aceștia, deși legal citați, au înțeles să nu se prezinte la judecată.
În ceea ce privește cea de-a doua critică formulată de inculpați Curtea reține că este, de asemenea, neîntemeiată.
Astfel, în cauză nu se poate reține că partea vătămată nu a formulat plângere prealabilă pentru tragerea la răspundere penală a inculpaților câtă vreme, încă din prima declarație dată în fața organelor de urmărire penală, aceasta a precizat expres că dorește tragerea la răspundere penală a inculpaților pentru faptele comise (fila 21 dosar urmărire penală).
Ulterior, în cursul judecății, a intervenit decesul părții vătămate (fila 16 dosar fond) astfel că aceasta nu a mai putut confirma sau infirma manifestarea inițială de voință însă această împrejurare nu poate duce la concluzia invocată de inculpați având în vedere declarația dată de partea vătămată în fața organelor de cercetare penală care echivalează cu o plângere prealabilă necesară pentru angajarea răspunderii penale a inculpaților și pentru infracțiunile de "amenințare" și "loviri sau alte violențe".
Și în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului hotărârea instanțelor de fond și apel este corectă, fiind respectate pe deplin criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
În acest sens s-a avut în vedere pericolul social concrete al faptelor comise, importanța valorilor sociale lezate prin comportamentul infracțional al inculpaților, forma continuată de săvârșire a infracțiunilor precum și atitudinea inculpaților, care nu au recunoscut infracțiunile și nu s-au prezentat la judecată.
Cât privește cuantumul pedepselor aplicate se constată că inculpații au beneficiat deja de clemența instanțelor, în cauză fiind aplicate pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege în condițiile în care faptele sunt grave. Mai mult Curtea constată că în urma efectuării contopirii pedepselor aplicate inculpaților acestora nu li s-au aplicat sporuri la pedepsele cele mai grele situație în care o redozare a pedepselor ar fi inoportună și ar lipsi aceste sancțiuni de posibilitatea atingerii funcțiilor preventiv educative.
Față de cele mai sus arătate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații: (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 26.12.1979 în orașul Adjud, județul V, cu domiciliul în comuna Ruginești, sat, județul V) și (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 12.08.1985 în orașul Adjud, județul V, cu domiciliul în comuna Ruginești, sat, județul V) împotriva deciziei penale nr.200/22.06.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr.322/15.12.2008 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-).
Obligă pe inculpații-recurenți la plata sumelor de câte 350 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma totală de 600 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /08.12.2009
Tehnored. / 2 ex./11.12.2009
Fond: /Apel:,
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
