Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 760/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2556/2008)
DECIZIA PENALĂ NR.760
Ședința publică de la 26 MAI 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Oprescu Mihai
JUDECĂTOR 3: Podar Viorel
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr.81 A din data de 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Penală.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din 12 mai 2009, parte integrantă din prezenta, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 19 mai 2009, iar pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată la data de 26 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1522/14.09.2007 a Judecătoriei Brașovs -a dispus, în baza art.239 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art.71 alin. ultim Cod penal cu privire la aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art.71 alin.1 Cod penal raportat la art.64 alin.1 lit.a teza a Il-a, b Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.359 Cod procedură penală și art.88 Cod penal.
S-a luat act că părțile civile și Spitalul Militar d e Urgență B au renunțat la pretențiile civile.
În esență, prin hotărârea indicată s-a reținut că în noaptea de 6/7.09.2004 - în sediul Secției 1 Poliție B - inculpatul a lovit cu pumnul în zona feței pe partea vătămată, polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov - raportat la aplicarea art.81 Cod penal și a art.71 alin.5 Cod penal - precum și inculpatul, acesta din urmă solicitând achitarea sa în sensul art.10 lit.d Cod procedură penală sau a art.10 lit.e Cod procedură penală sau reținerea art.73 lit.b Cod penal.
Prin decizia penală nr.81/A/25.03.2008, Tribunalul Brașov au fost admise apelurile exercitate de inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, pe care a desființat-o relativ la aplicarea art. 71 alin. 5 Cod procedură penală pentru inculpatul și rejudecând cauza în aceste limite:
S-a făcut aplicarea art. 13 Cod penal privitor la neaplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal pentru inculpatul.
Au fost menținute celelalte dispoziții din hotărârea apelată.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că situația de fapt dar și încadrarea dată faptelor comise de inculpatul au fost în mod just reținute de către prima instanță, care a valorificat corespunzător probele administrate în cauză atât în cursul cercetării judecătorești cât și în faza de urmărire penală.
Astfel, susținerile părții vătămate se coroborează, cum o impune art.75 Cod procedură penală, nu doar cu cele reținute și concluzionate de raportul de constatare medico-legală nr.2947/E/7.09.2004 ci și cu declarațiile martorilor, și - relativ la aceștia din urmă avându-se în vedere declarațiile din faza de urmărire penală ( filele 43 și 47, 48 dosar de urmărire penală ) - și, în parte, chiar cu susținerile inculpatului.
Fără a reitera situația de fapt reținută și analizată în mod amănunțit de către prima instanță, tribunalul a observat că este dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatului - sub forma "intenției" vizate de art. 19 pct. 1 Cod penal - în săvârșirea infracțiunii de "ultraj" asupra părții vătămate, polițist ce cu ocazia incidentului din 6/7.09.2004 și-a exercitat atribuțiile în mod corect și în limitele legale, în acest sens fiind cvasitotalitatea probelor administrate în cauză.
Relativ la susținerile martorilor, și - care în faza cercetării judecătorești au revenit asupra declarațiilor inițiale și au construit un "scenariu" uneori ilar și contradictoriu - tribunalul, similar cu prima instanță, va observa că declarațiile date de aceștia în faza de urmărire penală sunt cele de natură a conduce în cauză la "aflarea adevărului", imperativ avut în vedere de art.3 Cod procedură penală.
Astfel, declarațiile date de aceștia în cursul cercetării judecătorești sunt contradictorii - exemplificativ arătând că inculpatul doar "gesticula" și astfel i-a produs părții vătămate leziunile constatate în actele medico-legale ( fila 346 dosar fond ), pentru ca martorul să arate că inculpatul s-a "împiedicat" și "în urma pierderii echilibrului l-a lovit pe peste față" ( fila 347 dosar fond ), etc. - și par a fi date în scopul exclusiv al exonerării de răspundere penală a inculpatului, fără a se putea oferi explicații pertinente și credibile relativ la modificarea poziției lor procesuale.
Pe de altă parte, tribunalul a observat că, în mod coroborat, probele administrate în cauză - în principal în cursul urmăririi penale dar și în cursul cercetării judecătorești, unde, așa cum s-a arătat, chiar unii polițiști ce au asistat la incidentul din 6/7.09.2004 au încercat deturnarea procesului penal de la scopurile vizate de art.3 Cod procedură penală - relevă, fără dubiu, intenția inculpatului de a-l lovi pe chiar în interiorul Secției de Politie.
În sfârșit, așa cum s-a mai arătat, cvasitotalitatea probelor administrate în cauză au relevat atitudinea corespunzătoare a părții vătămate pe parcursul incidentului din 6/7.09.2004 - comportament ce ar fi depășit exercitarea justă a atribuțiilor de polițist părând a fi avut numitul -, sens în care nu pot fi incidente în cauză dispozițiile art.73 lit.b Cod procedură penală sau art.44 Cod penal, cum apreciază apărătorul inculpatului, atât timp cât ambele texte penale au în vedere o "provocare", respectiv un "atac", ce ar proveni de la persoana vătămată, căreia inculpatul îi răspunde prin săvârșirea unei fapte penale, ori în cauza de față nu se conturează în nici un mod "provocarea" sau "atacul" ce ar fi pus în "pericol grav" (în sensul art.44 Cod penal) persoana inculpatului.
Pe de altă parte, chiar apărările inculpatului -exemplificativ "lipsa intenției" prevăzută de art. 19 pct. 1 Cod penal și incidența art.44 Cod penal - sunt contradictorii și se exclud reciproc, atât timp cât inculpatul nu ar fi avut intenția de a-1 lovi pe polițist, așa cum se susține, fiind imposibil a fi adoptat un comportament de natura celui vizat de art.44 Cod penal.
Relativ la toate cele expuse, tribunalul a reținut - similar cu prima instanță - că probele administrate în cauză relevă, fără echivoc, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de "ultraj" asupra părții vătămate.
Tribunalul a observat că și pedeapsa aplicată inculpatului a fost în mod just individualizată de către prima instanță - văzând criteriile avute în vedere de art.72 Cod penal - prin prisma gradului de pericol social concret al faptelor comise, al circumstanțelor reale de săvârșire a faptei - fiind vorba de lovirea unui polițist în chiar sediul unei secții de poliție - dar și al persoanei inculpatului care, pe de o parte, a adoptat un comportament nesincer pe parcursul procesului penal iar, pe de altă parte, întreaga sa atitudine din 6/7.09.2004 relevând tendința sa de a se considera deasupra legii și a celor chemați, în diverse circumstanțe, aoa plica.
Tribunalul a reținut că și aplicarea art.81 Cod penal s-a realizat în mod just de către prima instanță - văzând și perioada arestului preventiv a inculpatului ce este și ea de natură a contribui la "reeducarea", în sensul art.52 Cod penal, acestui inculpat ce nu are antecedente penale - sens în care nu se impune, cum apreciază Ministerul Public, aplicarea art.86/1 Cod penal.
Pe de altă parte, însă, tribunalul a observat că, în mod greșit, prima instanță a făcut aplicarea art.71 alin.5 din Codul penal - văzând momentul săvârșirii faptelor, respectiv 6/7.09.2004 - față de dispozițiile art. 13 Cod penal, sens în care, exclusiv sub acest aspect, au fost admise apelurile exercitate în cauză de Ministerul Public și de către inculpatul - prin prisma art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală - și a fost desființată hotărârea criticată relativ la aplicarea art.71 alin.5 Cod penal.
Rejudecând cauza în aceste limite, s-a făcut aplicarea art. 13 Cod penal privitor la neaplicarea art.71 alin.5 Cod penal pentru inculpatul.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că în cauză s-a produs o gravă eroare de fapt având drept consecință greșita condamnare, fiind incident cazul de casare prev. de art. 38518Cod procedură penală, urmare a greșitei aprecieri a probelor administrate, toate criticile fiind reținute pe larg în practicaua prezentei.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate având în vedere cazul de casare invocat, precum și prevederile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea tuturor probelor administrate în cauză, Curtea constată că există o evidentă contradictorialitate a probelor testimoniale administrate în cauză, astfel că nu rezultă cu certitudine împrejurările și condițiile concrete în care s-au produs acțiunile, existând astfel dubii și îndoieli importante cu privire la vinovăția inculpatului.
În stabilirea vinovăției inculpatului, instanțele au înlăturat probele administrate în apărare pe motiv că acestea sunt subiective față de împrejurarea că martorii îl cunoșteau pe inculpat, însă nu s-a reținut în același mod și în privința martorilor acuzării care, dincolo de faptul că erau polițiști, aveau calitatea de martori, și acest lucru interesa cauza, și acești martori polițiști nu puteau decât să fie apreciați tot subiectivi în prezentarea acțiunii organelor de poliție.
O asemenea abordare contravine principiului că probele trebuie abordate unitar și analizate în ce măsură sunt suficient de concludente stabilirii adevărului obiectiv, toate trebuind să fie examinate prin raportare la aceleași principii care guvernează desfășurarea procesului penal.
Astfel, nu rezultă cu certitudine în ce condiții s-a realizat acea conducere a inculpatului la sediul organelor de poliție, simpla împrejurare că inculpatul nu a prezentat organelor de poliție actele de identitate pentru a se legitima, nefiind suficientă pentru a determina conducerea forțată la sediul de poliție, deoarece din cuprinsul prevederilor art. 31 din Legea nr. 218/2002 rezultă că este necesar ca acea persoană fie să pună în pericol ordinea publică, fie că fie suspectă de săvârșirea unor acte ilegale și, în condițiile imposibilității de identificare, să fie necesară conducerea la poliție.
Nu lipsit de importanță în operațiunea de evaluare a probelor este și faptul că dincolo de abordarea principială diferită a celor două categorii de probe - în apărare și în acuzare - instanțele nu au avut în vedere chiar contradictorialitatea evidentă a unor declarații date de martorii în acuzare.
Această contradictorialitate face imposibilă stabilirea și a împrejurărilor în care s-a comis pretinsa faptă de lovire a agentului în holul secției de poliție.
Astfel, partea vătămată a susținut în procesul-verbal din 07.09.2004, că".la intrarea în sediul Secției 1 Poliție această persoana a devenit violentă și m-a lovit cu pumnul în față, trântindu-mă la pământ, ca și în Raportul din 07.09.2004, în care consemnează că "ajuns în sediul Secției, acest individ m-a lovit cu pumnul în față, m-a trântit jos "
în declarația de parte vătămată din 07.09.2004, agentul principal a precizat că ".reușind să intrăm în primul hol din sediu profitând de faptul că nu mă uitam la el individul pe care îl adusesem m-a luat prin surprindere și m-a lovit cu pumnul în față în zona ochiului și arcadei drepte. In același timp, până să îmi revin, individul care este unul solid a venit peste mine, astfel încât am căzut jos ".
în declarația de parte vătămată - dată în instanță la 02.12.2004 -. A susținut că:
" Prin surprindere am fost lovit de inculpat cu pumnul în partea dreaptă a feței. O SINGURĂ DATĂ. în acest moment în hol a venit echipa operativă din dispecerat și l-a imobilizat pe inculpat"
"In urma loviturii am căzut pe un picior lângă calorifer, în cădere lovindu-mă la mâna dreaptă.Nici un moment inculpatul nu a sărit la gâtul meu"
" Nu l-am văzut pe inculpat când m-a lovit, însă fiind foarte aproape de el, am tras concluzia că m-a lovit cu pumnul. În legătură cu intenția inculpatului, nu știu dacă acesta a venit spre mine special să mă lovească. -se cu jandarmii, este posibil să se fi împins și să mă fi lovit"
Martorul a menționat în Raportul din 07.09.2004 că "în momentul în care eu și ag. principal am ieșit din camera dispeceratului în holul secției, am observat o persoană de sex masculin, identificată ulterior ca fiind, că îl lovește cu pumnul pe ag. princ. far ă motiv" și că " din hol au trecut imediat la imobilizarea persoanei, iar ag. princ. a fost trimis la spital. ",
ca și
în declarația de martor din 07.09.2004. potrivit căreia "Imediat cum am ieșit în hol, l-am văzut pe acel individ, identificat ulterior în persoana lui. că îl lovește cu pumnul peste față pe agentul principal, fără să aibă nici un motiv și fără să fi fost provocat în vreun fel de colegul meu" însă adaugă că " s-a îndepărtat apoi către ușa principală de la intrarea în secție, ținându-se cu mâinile de față, după care a dat să se întoarcă, a sărit atunci din nou peste el și l-a prins trântindu-l jos"
iar,
în declarația de martor - dată în instanță la 27.01.2005 - a menționat că " La momentul la care am ieșit în holul secției, l-am văzut pe inculpatul, lovindu-l pe partea vătămată în zona fetei, moment în care partea vătămată s-a dus spre ieșire lipsind 2-3 minute." precum și că, "La întoarcerea părții vătămate în secție, inculpatul s-a îndreptat din nou spre aceasta și aprins-o de haine.Am intervenit împreună cu ceilalți colegi și i-am prins pe amândoi în brațe pentru a-i despărți, după care inculpatul a fost dus într-o cameră "
însă,
ulterior, a revenit și precizat, " că la momentul la care inculpatul s-a îndreptat spre partea vătămată, după ce anterior o lovise cu pumnul în față, l-a prins de haine și l-a trântit jos. ca la rugby. după aceea reușind să îi despărțim "
dar,
a adăugat mențiunea căLovitura aplicată de inculpat părții vătămate a avut loc înainte de momentul busculadei descrise ulterior. La momentul la care am ieșit din dispecerat am văzut lovitura descrisă, lovitură care nu a avut loc pe fondul unei busculade.
Martorul, în declarație din 15.09.2004, a arătat că inculpatul era practic peste ". împingându-l, însă eu nu am văzut să îl lovească" și "Atunci eu m-am dus și l-am prins pe la spate pe civil, trăgându-l de pe și cerându-i să se liniștească și să ia loc pe un scaun", precizând că "l-am întrebat dacă l-a lovit într-adevăr pe. a răspuns că nu. "
însă
a adaugat că " Cât timp am stat pe holul din fața dispeceratului, a mai încercat să sară la, dar a fost împiedicat de jandarmi, care s-au interpus între ei
Martorul, deși în Raportul din 07.09.2004 nu a putut certifica identitatea celui care ar fi lovit pe partea vătămată, afirmând că " Unul dintre cei doi bărbați, fiind în stare de ebrietate, l-a lovit pe colegul, fără ca acesta să-l fi agresat verbal sau fizic "
în condițiile în care îl cunoștea pe inculpat.
astfel cum rezultă din declarația martorului dată în fata instanței la 02.03.2006, în care a afirmat categoric că "în hol l-am remarcat pe inculpat, pe care îl cunoșteam din vedere.fi pe colegii noștri, ".
iar.
în declarație din 07.09.2004 - luată de procuror imediat după întocmirea raportului - a declarat că am ieșit în ușa dispeceratului, imediat după aceea observând că bărbatul brunet, identificat ulterior drept, fără să aibă nici un motiv, l-a lovit dintr-o dată cu pumnul în față pe agentul principal."
în timp ce,
în declarație dată în instanță la 02.03.2006, a relatat alte împrejurări ale producerii incidentului din holul Secției de poliție:
■ ".l-am observat pe inculpat, care apreciez că se afla într-o stare avansată de ebrietate, împiedicându-se. Urmare pierderii echilibrului, acesta l-a atins pe cu palma pe față .Partea vătămată la rândul ei s-a dezechilibrat, însă nu am văzut să fi căzut"
" evenimentele din acea seară, nu cred că inculpatul l-a atins pe partea vătămată cu intenție"
"Deși, în declarația dată în cursul urmăririi penale, am arătat că inculpatul l-a lovit o dată cu pumnul în față pe partea vătămată, în prezent apreciez că nu a fost vorba de o lovitură dată cu intenție "
Martorul, în declarație din 07.09.2004. a relatat că, După ce s-a așezat, individul s-a ridicat brusc și, fără ca noi să putem să intervenim, l-a lovit cu pumnul în față pe agentul principal. ",
după ce,
în Raportul din 07.09.2004. afirmase că "Ajunși în sediul Secției 1 poliție, acest individ a sărit și l-a lovit cu pumnul pe colegul ag. și îmbrâncindu-l, sărind pe acesta și l-a dat pe jos ",
însă, ulterior,
în declarație dată în instanță la 02.03.2006, susținut că . inculpatului i s-a cerut să dea o declarație în care să explice de ce a refuzat să se legitimeze și în acest scop a fost îndrumat spre o cameră situată în spate, mai întunecată" și că "Inculpatul a refuzat să intre și s-a întors, moment în care l-am văzut lovindu-l cu pumnul pe partea vătămată, posibil pentru că nu știa ce urma să i se întâmple, martorul precizând categoric că "In afara loviturii descrise, inculpatul nu l-a mai agresat în vreun alt fel pe partea vătămată "
Martorul a afirmat, inițial, în declarația din 07.09.2004, că, "La un moment dat, în timp ce vorbea cu agentul principal, l-a lovit pe acesta în față în partea dreaptă cu pumnul mâini drepte, imediat după aceea aruncându-se pe el și prinzându-l de gât. ", susținând că " .am văzut efectiv momentul în care polițistul a încasat pumnul. cu toate că în acel moment discutam cu patroana."
după ce,
în Raportul din 07.09.2004, întocmit anterior declarației, a consemnat că "Ajunși în sediul Secției 1 Poliție, acest individ a sărit și la lovit cu pumnul pe colegul și îmbrâncindu-l pe acesta și l-a dat pe jos "
iar,
în declarația dată în instanță la 02.03.2006, a relatat altfel împrejurările producerii incidentului, susținând că:
"La intrarea în secție, inculpatul a refuzat să intre afirmând că nu are ce căuta la poliție, însă i-a spus că va da doar o declarație și că nu îl va nimeni"
"In aceste împrejurări, fiind aproape de partea vătămată, l-a lovit peste față, iar a căzut pe spate și s-a dezechilibrat și a căzut peste el. Cei doi s-au ridicat imediat, după care inculpatul a fost dus într-o încăpere pentru a da declarație "
".revin în sensul că nu sunt în măsură să precizez dacă lovitura căreia i-a căzut victimă partea vătămată a fost aplicată de inculpatul cu intenție
acestuia.
■ ". i-a spus inculpatului că îl va duce
pentru a da declarație s-a ridicat de pe scaun și înainte de a fi condus spre camera respectivă, la un moment la care se afla față în față cu partea vătămată, a început să gesticuleze, lovind-o "
motivând aceste susțineri, diferite față de mențiunile din declarația din 07.09.2009, prin precizarea că. declarația mi-a fost luată imediat după ce am terminat serviciul, când eram extrem de obosit și stresat"
Martorul, în declarația din 21.09.2004, a susținut că ." imediat cum am intrat, polițiști au început să-l împingă pe pe coridor, în direcția opusă ușii de acces, iar acesta a început la rândul să se agite și să dea din mâini. S-a produs atunci o busculadă datorită agitației care era acolo și înghesuielii, nu am putut să văd dacă sau polițiștii s-au lovit reciproc "
iar,
în declarația dată în instanță la 08.06.2006, s-a menționat că ".dintre polițiștii aflați de față l-am auzit pe unul zicând duceți-l să dea declarație, și l-am văzut pe inculpat în timp ce se proptea cu mâinile în tocul ușii, fiind cu fața spre încăperea în care urma să fie dus, refuzând în această modalitate să intre. In acest moment între cei de față s-a creat o nouă busculadă. "
Martora, în declarație din 21.09.2004, a arătat că:
". în holul de la intrarea în secție mai erau câțiva polițiști, astfel încât în total cred că eram 10-12 persoane. Imediat cum am ajuns înăuntru, a fost luat iarăși pe sus și îmbrâncit către un birou în care nu era aprinsă lumina, concomitent polițiștii spunându-i că îi vor arăta ei după ce îl bagă acolo "
"Nu este adevărat că s-ar fi ridicat la un moment dat și l-ar fi lovit pe unul dintre polițiști"
iar,
în declarația dată în instanță Ia 11.01.2007, a susținut că:
".alți agenți de poliție i-au cerut inculpatului să meargă în alt birou ca să dea declarație, lucru pe care inculpatul l-a refuzat și întrucât era împins către o altă încăpere s-a proptit cu mâinile în pragul ușii"
"Inculpatul nu a lovit pe nimeni atunci când a refuzat să intre în altă încăpere, doar s-a împotrivit și s-a tras în spate "
Martorul, în declarația din 21.09.2004, a afirmat că "Cât timp m-am aflat în sediul Secției 1 nu am văzut ca să lovească intenționat pe vreunul din polițiști, el nefăcând altceva decât să se zbată în încercarea de a-i împiedica să-l introducă în acel birou "
Recurentul - inculpat, a susținut constant că nu a avut reprezentarea și nu a acționat cu intenția de a-l vătăma pe agentul principal, astfel cum rezultă din toate declarațiile date în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată:
declarația de învinuit din 07.09.2004:
■ ".m-am speriat și m-am gândit că vor să mă bage într-un birou lipsit de sursa de iluminare, pentru a mă lua la bătaie"
■ "Polițiștii au continuat să mă împingă spre interior, eu m-am tot smucit, astfel că s-a creat o busculada, încet-încet ajungând înapoi în holul de la intrare. "
■ nu este exclus ca atunci când s-a produs busculada eu să fi lovit involuntar pe
vreunul din polițiști.comportamentul îmi era dictat de starea de teamă care mă cuprinsese."
declarația olografă din 07.09.2004:
■ ". în holul principal au început să mă îmbrâncească și să mă lovească toți. Am parcurs în acest mod holul până am ajuns în dreptul unui birou la care au deschis ușa, încăperea fiind neluminată. In acel moment mi-am dat seama că mă vor băga în acea încăpere neluminată și credeam că mă vor "
■,.față de faptul că mă împingeau să intru cu forța în încăpere și mă țineau de mâini (imobilizat), mi-am smucit mâinile din încleștarea lor și am avut un gest reflex de a face un pas în spate și de a da din mâini înspre spate doar cu scopul de a nu intra în biroul în care voia să mă introducă "
declarație inculpat - instanță - 02.12.2004:
■ ". am fost bruscat spre holul de la intrare, unde am remarcat ușa deschisă spre o încăpere neluminată și am fost împins de cei care mă însoțeau pentru a intra primul în acel loc. M-am proptit cu mâinile de cadrul ușii și am încercat să mă eliberez, având senzația că cei care mă însoțeau au prins curaj și intenționează să mă lovească. în această stare m-am smucit și am dat din mâini, în jurul meu creându-se o busculadă care a durat aproximativ 3 minute. "
■ "Precizez că nu am lovit-o pe partea vătămată în față, nu am îmbrâncit-o.Este posibil ca aceste leziuni să fi fost cauzate părții vătămate în
mod involuntar, deoarece în circumstanțele arătate aveam la mână un ceas mai mare cu brățară metalică, care ar fi putut produce excoriațiile despre care se face vorbire "
■ "Precizez că la momentul busculadei am dat din mâini înspre spate
.cu intenția de a mă elibera și a mă depărta de ușa spre care eram împins "
Cu privire la busculada produsă în holul secției
Martorul, în declarația dată în instanță la 27.01.2005. a menționat că "La un moment dat, inculpatul s-a repezit din nou asupra părții vătămate, însă aflându-mă în imediata apropiere a acestuia, am sesizat gestul și l-am oprit înainte să o mai atingă. Prin urmare, partea vătămată și inculpatul nu s-au rostogolit pe jos "
Martorul - prezent pe toată durata incidentului - a afirmat, în declarația din 07.09.2004, că "Nu cunosc dacă .s-a produs vreo busculadă, întrucât nu am mai fost atent"
Martorul, în declarație din 07.09.2004, a afirmat că " a sărit la polițist, prinzându-l pe polițist cu brațul pe după gât, cei doi căzând pe pardoseală" și că, "In continuare, s-a produs o busculadă, în care au fost implicați toți cei prezenți, astfel încât nu aș putea să mai descriu exact ce s-a petrecut", iar în declarația dată
în instanță la 02.03.2006, susține că "Cei doi au căzut, iar eu din instinct m-am apropiat foarte repede încercând să-i despart, m-am aplecat și am căzut la rândul meu."
Martorul, în declarația din 21.09.2004, a susținut că "S-a produs atunci o busculadă, însă nu am reușit să văd ce s-a întâmplat exact, pentru că, așa cum am declarat, eram foarte multe persoane pe acel hol, iar incidentul a durat foarte puțin
Contradicții cu privire la urmele vătămărilor suferite de
Martorul în declarația din 15.09.2004, a precizat că ".am văzut că deasupra uneia dintre arcade (cred că cea din dreapta ), colegul meu avea un semn care sugera că ar fi primit o lovitură, iar părul îl avea în dezordine, deși întotdeauna el și-1 ținea aranjat și pieptănat către spate",
iar,
în declarația dată în instanță la 27.01.2005, a precizat că "Am remarcat că partea vătămată avea o urmă roșie în dreptul ochiului"
Martorul, în declarația din 07.09.2004 a relatat că " După aproximativ 10 minute, colegul meu s-a întors și mi-a spus că a fost lovit de în față, observând și eu că are o urmă la ochiul drept",. spunându-mi că în timpul agresiunii cel în cauză l-a trântit jos "
în timp ce,
în declarația dată în instanță la 27.01.2005, afirmă exact contrariul, precizând că "La întoarcere, partea vătămată avea o zgârietură în partea a feței, în zona ochiului, deasupra sprâncenei"
Martorul - care nu a fost prezent la momentul pretinsei acțiuni de lovire - în declarație din 07.09.2004 a afirmat că "Am observat că avea o urmă în zona unui dintre (era roșu și ușor umflat, ca și cum ar fi primit o lovitură), era murdar pe pantaloni
iar
în declarație dată în instanță la 27.01.2005, precizează, din nou, că "In hol se afla și partea vătămată și am remarcat că în zona ochiului avea o urmă roșie. Am întrebat ce s-a întâmplat, spunându-mi-se că a fost lovit de inculpat".
Cu privire la prezența agentului la momentul producerii pretinsei acțiuni de lovire
în niciuna dintre declarațiile sale, partea vătămată nu a afirmat că ar fi părăsit sediul secției câteva minute și că s-ar fi deplasat la mașina unde se afla colegul său
De asemenea, nici martorul, nu a declarat că ar fi fost prezent în sediul Secției la momentul pretinsei loviri a părții vătămate, dar afirmă că "Ulterior, la mașină s-a reîntors partea vătămată, murdar pe pantaloni și zgâriat pe față, spunându-mi că a fost bruscat de inculpat"
Martorul - în declarația dată în instanță la 27.01.2005 - a menționat că ".l-am văzut pe inculpatul, lovindu-l pe partea vătămată în zona feței, moment în care partea vătămată s-a dus spre ieșire lipsind 2-3 minute. ", iar, în final, a precizat, încă o dată, ".că după lovitură partea vătămată a ieșit din secție 2-3 minute"
Martorul, în declarația dată în instanță la 27.01.2005, a precizat că "Partea vătămată a plecat la spital, iar eu împreună cu am intrat într-un birou. "
Martorul a susținut prezența agentului principal în holul Secției de poliție, așa cum rezultă din declarație de martor din 07.09.2004, în care a afirmar că " Ulterior s-a întors și celălalt coleg care fusese pe echipajul mobil - agentul - el cât și plecând ulterior la spital",
dar și
din declarație dată în instanță la 02.03.2006, în care precizează că " în hol l-am remarcat pe inculpat, pe care îl cunoșteam din vedere .și pe colegii noștri,."
Martorul a susținut, de asemenea, prezența agentului principal în Secția de poliție, afirmând, în declarația din 07.09.2004, că, C de-al doilea agent, respectiv nu a venit la secție odată cu noi.l-am văzut că a apărut după vreo 5-10 minute de la sosirea noastră, în orice caz înainte ca să-l lovească pe celălalt polițist"
Cu privire la alte împrejurări de fapt ale producerii incidentului (ieșirea părții vătămate din secția de politie și deplasarea la mașina unde rămăsese colegul său, deplasarea la spital, introducerea inculpatului în birou pentru declarații )
Martorul, în declarația din 07.09.2004, a relatat următoarele împrejurări de fapt:
" întrucât toți am fost luați prin surprindere, nu am apucat să intervenim și nici el să se ferească, singura reacție a lui fiind aceea că și-a pus mâinile peste față și s-a depărtat către intrare, așezându-se jos "
" Cei doi sergenți au reușit totuși să îl prindă pe de mâini și să îl așeze pe scaun în partea opusă, respectivul calmându-se cât de cât"
" Ulterior s-a întors și celălalt coleg care fusese pe echipajul mobil - agentul - el cât și plecând ulterior la spital
Martorul - care nu a fost prezent la momentul pretinsei acțiuni de lovire - în declarație din 07.09.2004 a afirmat că " Ulterior am aflat de la colegi că acesta l-a lovit pe colegul meu Ag.pr., care făcea parte din patrula de poliție, după care s-a deplasat la Spitalul județean."
Martorul, în declarație din 07.09.2004. a menționat că ". nu s-a încercat conducerea lui cu forța în acel birou unde urma să i se ia declarație, iar el nu s-a opus acestui lucru" însă afirmă, totuși, că acesta () avea impresia că încercam să-l ducem acolo ca să-l batem, însă i s-a explicat că nu este vorba decât de o declarație și că se va discuta cu fiecare persoană în parte "
iar,
în declarația dată în instanță la 02.03.2006, a menținut afirmația că ". inculpatului i s-a cerut să dea o declarație în care să explice de ce a refuzat să se legitimeze și în acest scop a fost îndrumat spre o cameră situată în spate, mai întunecată " și a adăugat că " Inculpatul a refuzat să intre și s-a întors, moment în care l-am văzut lovindu-l cu pumnul pe partea vătămată, posibil pentru că nu știa ce urma să i se întâmple."
Martorul, a confirmat, prin declarația dată în instanță la 02.03.2006. că "Din holul secției de poliție se poate intra într-o cameră, unde i-a spus inculpatului că îl va duce pentru a da declarație s-a ridicat de pe scaun și înainte de a fi condus spre camera respectivă, la un moment la care se afla față în față cu partea vătămată, a început să gesticuleze, lovind-o"
Martora, în declarație din 21.09.2004. a arătat că. în holul de la intrarea în secție mai erau câțiva polițiști, astfel încât în total cred că eram 10-12 persoane. Imediat cum am ajuns înăuntru, a fost luat iarăși pe sus și îmbrâncit către un birou în care nu era aprinsă lumina, concomitent polițiștii spunându-i că îi vor arăta ei după ce îl bagă acolo", precizând, cu privire la, că "în busculada creată am văzut la un moment dat că au sărit asupra lui mai mulți polițiști, astfel încât, neavând de ce să se țină, acesta s-a dezechilibrat"
Din toate aceste probatorii, există dubii cu privire la existența elementului material al infracțiunii, nefiind cert că lovirea s-a produs voit, cum de altfel există contradicții între declarațiile martorilor acuzării și cu privire la urmele suferite de partea vătămată față de concluziile raportului de constatare medico - legală.
Existența tuturor dubiilor evidențiate în precedent nu poate decât să profite inculpatului potrivit principiului in dubio pro reo, iar consecința nerăsturnării prezumției de nevinovăție nu poate decât să conducă la achitarea inculpatului pe temeiul prev. de art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Așa fiind, pentru toate considerentele arătate, Curtea în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală cu referire la prevederile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpat, va casa integral decizia și parțial sentința, aceasta din urmă cu privire la condamnare și la cheltuielile judiciare, urmând să se mențină constatarea că inculpatul s-a aflat în reținere și arest preventiv de la 07.09.2004 la 06.12.2004, precum și cu privire la latura civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 81/A/25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Penală.
Casează integral decizia și parțial sentința numai cu privire la condamnare și la obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat și rejudecând în fond:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
Red.
Dact./29.09.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul Brașov - Secția Penală
OPINIA SEPARATĂ
A DOMNULUI JUDECĂTOR - -
Prima instanță și instanța de apel au reținut în mod corect vinovăția inculpatului, existând probe certe lipsite de îndoială cu privire la comiterea de acesta a infracțiunii de ultraj.
Astfel apreciez ca fiind dovedită următoarea situație de fapt, care impune respingerea recursului ca nefondat.
În seara zilei de 06.09.2004 inculpatul, însoțit de mai mulți prieteni, au mers la restaurantul situat în B,-, unde au rămas și după terminarea programului, continuând să consume băuturi, să discute și să asculte muzică la un volum deranjant pentru vecini.
Inculpatul era prieten cu administratorul acestei societăți comerciale, numita.
În jurul orei 0000, întrucât se primise o reclamație de la o persoană ce locuia în zonă, pe motiv că muzica era dată prea tare în local, deranjând liniștea publică, a sosit la fața locului o patrulă formată din jandarmii și.
Martorul a intrat în incinta localului pentru a rezolva situația iar celălalt jandarm a rămas în fața intrării, așteptându-l pe acesta.
Acesta i-a solicitat administratorei restaurantului, numita, un act de identitate, după ce în prealabil i-a prezentat acesteia legitimația de serviciu, fiind îmbrăcat și în uniformă corespunzătoare.
Întrucât nu s-au putut afla datele de identitate ale martorei, aceasta refuzând să-și decline identitatea, cei doi jandarmi au contactat organele de poliție, solicitând prezența acestora Ia fața locului spre a proceda la identificarea administratorei.
Până la sosirea organelor de poliție inculpatul a ieșit în fața localului și a început să discute cu cei doi jandarmi, interesându-se de motivul pentru care aceștia au fost chemați, discuțiile dintre cei trei purtându-se pe un ton civilizat și normal.
La scurt timp au sosit la fața locului și agenții de poliție din cadrul secției 1 Poliție B, respectiv partea vătămată și martorul cu autospeciala marca VW Transporter cu numărul de înmatriculare -, aceștia fiind îmbrăcați în uniformă.
Intre timp a ieșit în fața restaurantului și martora ce a început să gesticuleze si să vorbească mai tare, inculpatul sărind în ajutorul ei, cerând organelor de poliție să o lase în, nefiind vinovată cu nimic.
În acest moment, partea vătămată i-a solicitat inculpatului să se legitimeze, acesta folosind un ton respectuos, adresându-se inculpatului folosind persoana a doua plural, dar acesta a refuzat să-și decline identitatea, invocând diverse motive printre care și faptul că este o persoană publică cunoscută.
Motivul invocat de inculpat în sensul că a precizat organelor de poliție ca actele sale de identitate se află în autoturismul parcat în apropiere nu poate fi avut în vedere de instanță întrucât persoanele sunt obligate să poarte actul de identitate m permanență, iar în caz. contrar să-și decline identitatea spre a fi verificate prin stație.
Organele de poliție nu au obligația legală de a merge în diverse locuri indicate de persoanele pe care le doresc a le identifica, pentru a le fi prezentate actele de identitate, în speță spre autoturismul inculpatului.
Întrucât inculpatul a refuzat să se legitimeze, în temeiul art. 31 alin. 1. b din Legea nr. 218/2002, a fost condus la secția 1 de Poliție spre a fi legitimat.
Prin urmare instanța consideră că, față de atitudinea inculpatului, care nu a prezentat actele de identitate și nici nu s-a identificat, organele de poliție au procedat legal, luând măsura conducerii forțate, inițial, apoi de bună voie, la sediul secției 1 de poliție spre identificarea inculpatului.
Inițial inculpatul a refuzat să-i urmeze pe cei doi agenți de poliție la secție, motiv pentru care a fost luat cu forța de către cei doi polițiști, respectiv unul l-a prins de o mină și altul de cealaltă mână, dar după câțiva metri inculpatul nu a mai opus rezistență și a mers de bunăvoie spre secție însoțit de cei doi agenți.
Alături de grupul format din cei trei, s-au deplasat către secția de poliție și cei doi jandarmi, martora, și.
Pe tot parcursul drumului către secția de poliție precum și la intrarea în secție martora vorbea tare, gesticula, manifestând o atitudine recalcitrantă față de agenții de poliție.
În secția de poliție au intrat partea vătămată, cei doi jandarmi, inculpatul și martorii, și.
La intrarea în secție inculpatul a început să vocifereze la adresa polițiștilor, fiind încurajat și incitat și de atitudinea adoptată de martora, ce aducea tot felul de acuze agenților de ordine.
La un moment dat inculpatul a fost îndreptat către o cameră neluminată pentru a i se lua o declarație dar la intrarea în această cameră inculpatul s-a opus, s-a întors și l-a lovit cu pumnul pe partea vătămată, aceasta aflându-se în spatele său, creându-se astfel o busculadă ce a fost întreruptă de intervenția agenților de poliție ce se aflau în incinta secției.
După producerea incidentului inculpatul s-a așezat la o masă din incinta secției și a dat o declarație organelor de poliție, după care a venit și și-a cerut scuze în fața părții vătămate.
Inculpatul în declarația dată în fața instanței a precizat că s-a opus la solicitarea organelor de poliție de a intra în camera întunecată în care urma să-i fie luată o declarație, că s-a proptit cu mâinile de tocul ușii, că s-a smucit și a început să dea din mâini, provocând o busculadă în care au fost implicate mai multe persoane ce se aflau în spatele acestuia.
În urma incidentului inculpatul a atins un birou și un calorifer ce se aflau pe acel hol.
Inculpatul a recunoscut deci că a provocat o busculadă în care este posibil să fi fost implicată și partea vătămată dar nu recunoaște faptul că ar fi lovit intenționat pe cineva în acel incident.
Acesta a precizat că nu a făcut altceva decât să dea din mâini pentru a se elibera din strânsoarea agenților de poliție iar dacă a lovit pe cineva a făcut-o doar din culpă, fără intenție.
Declarația inculpatului nu se coroborează însă cu majoritatea mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, partea vătămată a declarat că în timp ce se afla în secția de poliție, încercând să o calmeze pe martora, a fost lovită prin surprindere cu pumnul în zona feței de către inculpat, după care s-a dezechilibrat și a căzut pe un picior lângă calorifer, lovindu-se și la dreaptă.
Martorul, dispecer de serviciu la secția 1 de Poliție, a declarat că în acea seară a auzit zgomote și bufnituri pe holul secției, iar în momentul în care a ieșit pe hol a văzut-o pe partea vătămată lipită de perete, având o urmă roșie în dreptul ochiului drept și o urmă de tencuială pe pantaloni iar în apropierea sa pe inculpat.
Martorul nu a perceput direct modalitatea în care a fost aplicată lovitura dar a precizat că inculpatul s-a repezit din nou asupra părții vătămate dar a fost oprit înainte de aom ai atinge, aspect deosebit de important spre a sublinia forma vinovăției cu care acționat inculpatul.
Același martor a arătat că și după incident partea vătămată a solicitat inculpatului să-și decline identitatea, acesta refuzând în continuare, adoptând deci aceeași atitudine, motiv pentru care i-a fost pus în vedere faptul că refuzul de legitimare constituie abatere contravențională.
In declarația aceluiași martor se mai precizează că partea vătămată l-a întrebat pe inculpat, imediat după lovitură, care a fost motivul pentru care a fost lovit precum și faptul că l-a văzut pe inculpat peste partea vătămată, corp la corp, în picioare, înghesuindu-o pe aceasta în perete.
Martorul, agent de poliție în cadrul aceleiași secții, a precizat că a auzit pe holul secției și că a văzut că partea vătămată prezenta în zona ochiului o urmă roșie, aceasta spunându-i că a fost lovită de inculpat.
Martorul, celălalt agent de poliție ce a sosit în fața restaurantului, nu a fost martor ocular la producerea incidentului, dar a relatat faptul că în momentul în care partea vătămată s-a întors la mașina poliției, deci după incident, era murdar pe pantaloni, zgâriat pe față, deasupra sprâncenei, acesta spunându-i că a fost bruscat de inculpat.
Declarațiile părții vătămate și cele date de martorii de mai sus se coroborează și cu cea a martorului, agent de serviciu la dispeceratul secției 1 Poliție în de 06.09.2004.
Acesta a relatat că a auzit pe holul secției de poliție în momentul în care au intrat partea vătămată, inculpatul și martorii indicați mai sus, motiv pentru care a și ieșit din biroul său pe hol.
În acel moment l-a văzut pe inculpat cum a lovit-o pe partea vătămată în zona feței cu pumnul, după care aceasta a ieșit din incinta secției, lipsind vreo 2-3 minute.
La revenirea părții vătămate în secție inculpatul s-a îndreptat din nou împotriva acesteia, dar a fost oprit de agenții de poliție ce se aflau în hol, astfel că partea vătămată nu a mai fost lovită iarăși de inculpat.
Acest aspect se coroborează cu declarația dată de martorul, în dovedirea formei de vinovăție cu care acționat inculpatul.
Din moment ce se susține de apărare că inculpatul a lovit din culpă, cum se poate explica că s-a îndreptat după prima lovitură din nou către partea vătămată spre aol ovi iar, aspect confirmat de cei doi martori. Această atitudine denotă deci o altă formă a vinovăției, și anume intenția.
Faptul că partea vătămată a fost lovită în acea seară este dovedită, pe lângă declarațiile expuse mai sus și de concluziile certificatului medico legal nr. 2947/.09.2004 în care se precizează că acesta prezintă o excoriație superficială deasupra sprâncenei drepte, o echimoză roșie-violacee pe aripa dreaptă nazală și una pe antebrațul drept.
Din zona în care sunt amplasate aceste echimoze și din declarațiile martorilor reiese aspectul de fapt al lovirii părții vătămate de către inculpat.
Cei doi jandarmi ce au ajuns în fața restaurantului, respectiv numiții și, ce au fost audiați ca martori, au confirmat faptul că inculpatul a refuzat să-și decline identitatea la solicitarea agenților de poliție, precum și faptul că în secția de poliție inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona feței, pe fondul unei atmosfere tensionate generată în mare măsură și de atitudinea martorei.
În declarația dată în fața organelor de poliție martorul a declarat că inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona feței pe partea vătămată dar în fața instanței a revenit precizând că inculpatul l-a atins pe partea vătămată cu mâna peste față, dar datorită pierderii echilibrului, acesta fiind în stare de ebrietate.
Instanța a dat eficiență declarației date de acesta în faza urmăririi penale, aceasta coroborându-se cu celelalte declarații date de ceilalți martori precum și pentru motivul că acea declarație a fost dată la scurt timp după săvârșirea faptei, când modalitatea săvârșirii faptei era proaspătă în mintea martorului, iar cea din fața instanței la aproximativ un an și 6 luni de la faptă.
Același martor a declarat că în faza urmăririi penale nu i-a fost dictată declarația precum și că schimbarea de mărturie se datorează unei "rememorări" a evenimentelor din acea seară.
Din declarațiile martorilor, prezentate mai sus, s-a tras concluzia că martora a creat, încă din fața localului, pe drumul către secție și în incinta secției o atmosferă tensionată, adresând diverse acuzații la adresa polițiștilor, vorbind tare și încercând prin diverse moduri să împiedice desfășurarea acțiunii de identificare a inculpatului.
De altfel martora a fost și ea implicată în incident, fiind cercetată în același dosar cu inculpatul, dar cauza a fost disjunsă pentru continuarea cercetărilor.
Din acest motiv, dar și din cauza relației de amiciție existentă între inculpat și aceasta, instanța va considera declarația dată de martoră ca având un grad de subiectivism.
Martora a recunoscut faptul că inculpatul a fost îndrumat să intre într-o încăpere pentru a da o declarație dar acesta s-a proptit cu mâinile în tocul ușii, împotrivindu-se să intre în acea încăpere și trăgându-se în spate, dar fără a lovi pe cineva.
În legătură cu afirmațiile martorei în sensul că jandarmul s-a purtat în mod abuziv cu ea și cu inculpatul, că a folosit expresii inadecvate precum și că l-ar fi lovit pe inculpat de mai multe ori, pe parcursul drumului către secție, instanța consideră că acest comportament, chiar dacă ar fi real, nu îl poate exonera de răspundere pe inculpat întrucât acesta a săvârșit infracțiunea de ultraj asupra părții vătămate, iar nu împotriva acestui jandarm, astfel că nu poate ti invocată exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către partea vătămată.
Este știut faptul că infracțiunea de ultraj se poate săvârși numai în condițiile în care subiectul pasiv își exercită atribuțiile de serviciu în limitele legii, din momentul în care începe să și le exercite abuziv, cel ce răspunde împotriva unui astfel de comportament nu poate fi considerat că săvârșește această infracțiune.
Declarația martorului se coroborează cu cea dată de martora, dar, pentru motivele de mai sus, se va constata că nu are relevanță pentru cauza de față aspectul că jandarmul s-ar fi purtat abuziv cu inculpatul.
Din declarațiile date de martorii audiați reiese că partea vătămată, și-a îndeplinit atribuțiile în limita legii, deci nu în mod abuziv. Acesta a vorbit politicos cu inculpatul, deși era provocat încontinuu de către aceasta martoră, îndeplinindu-și atribuțiile corespunzător.
Martorul a precizat că la sosirea celor doi polițiști unul dintre ei i-a solicitat inculpatul să se legitimeze iar acesta a precizat că este cunoscut drept o persoană publică și că nu are actele de identitate la el, ci în mașină, motiv pentru care a fost luat și dus la secție.
Acest martor nu a făcut referire la un eventual comportament abuziv al părții vătămate în momentul în care i-a solicitat inculpatului sa se legitimeze și nici pe parcursul drumului, declarând că nu a văzut ca partea vătămată sau alte persoane să-l fi lovit pe inculpat pe parcursul drumului către secția de poliție.
Faptul că inculpatul era o persoană publică nu-l scutea de obligația de a se legitima, iar potrivit legii organele de poliție au dreptul de a legitima prin prezentarea unui act de identitate orice persoană, indiferent dacă aceasta pare cunoscută din diverse surse.
Același martor a relatat existența incidentului de la intrarea în acea cameră neluminată, când inculpatul s-a proptit cu mâinile în tocul ușii și a refuzat să intre în încăpere. In acel moment s-a creat o busculada în care 3, 4 polițiști s-au apropiat de inculpat, acesta s-a ghemuit, după care a intrat în acea cameră.
Martorul nu a văzut ca inculpatul să-l lovească pe partea vătămată cu pumnul, dar arată în același timp că nici el și nici martora nu s-au apropiat și nu au participat efectiv la acea busculada.
Se observă că cei trei martori (, S și ) au precizat că nu au văzut ca inculpatul să o lovească pe partea vătămată cu pumnul, dar toți au relatat incidentul care s-a petrecut în secție, incident ce i-a avut printre participanți pe inculpat și pe partea vătămată.
Din declarațiile celorlalți martori audiați coroborate cu declarațiile părții vătămate a reieșit că aceasta a fost lovită de inculpat în cursul acestui incident iar faptul că cei doi martori nu au văzut acest aspect esențial sau nu au vrut să-l vadă, nu poate conduce la concluzia că nu a existat.
Mijloacele de probă care impun concluzia că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată sunt numeroase și edificatoare, chiar și inculpatul a recunoscut că este posibil ca, în acea situație, când s-a împins pentru a evita să intre în acea încăpere, să o fi lovit-o pe partea vătămată involuntar cu ceasul ce-l avea la mână.
Existența acestei lovituri este dovedită prin mijloacele de probă expuse mai sus ce se coroborează între ele, o altă discuție se impune a fi făcută însă cu privire la forma de vinovăție cu care inculpatul a aplicat această lovitură.
Martorul a declarat că în momentul în care agentul de poliție i-a solicitat inculpatului să se legitimeze acesta i-a spus că are actele de identitate în mașină, moment în care acesta a fost invitat la secția de poliție spre identificare.
Faptul, relatat și de acest martor, că inculpatul a fost luat cu forța pe primii metri întrucât nu a dorit să-i urmele pe polițiști de bună voie, nu poate fi interpretată drept o exercitare abuzivă a funcției de către partea vătămată întrucât inculpatul a refuzat să-i însoțească pe aceștia Ia secția, deși avea această obligație (art. 2 pc.33 din Legea nr. 61/1991 stabilește această obligație, în caz contrar constituind contravenție iar posibilitatea organelor de poliție de a utiliza torța pentru a conduce o persoană la secție pentru stabilirea identității acesteia fiind prevăzută în art. 31 alin. 1 lit. b din Legea nr. 218/2002).
Același martor a mai precizat că nici un moment, pe parcursul drumului către secția de poliție, nu a observat o atitudine a polițiștilor care să-i creeze sentimentul că aceștia vor utiliza forța.
Martorul nu a pătruns în incinta secției de poliție astfel că nu a observat incidentul produs.
Martorii propuși de inculpat relatează cum, după ce s-a intrat în secția de poliție, s-a închis ușa de la intrare prin tragerea unor bare de fier, acest aspect fiind considerat și de inculpat drept o justificare a comportamentului său de a se opune solicitării organelor de poliție de a intra în acea încăpere.
Această justificare nu este însă întemeiată, întrucât pe parcursul drumului până la secție cei doi polițiști s-au comportat legal, fără a lăsa impresia că ar dori să exercite acte de violență asupra inculpatului (astfel cum a precizat și martorul ) iar organele de poliție se bucura de prezumția că își desfășoară activitatea în slujba cetățeanului, iar nu împotriva lui.
Nu au existat deci indicii că organele de poliție urmează să-l lovească pe inculpat iar faptul că au fost blocate ușile de acces în secție nu poate constitui, prin însăși natura intrinsecă a acestei acțiuni, o amenințare serioasă pentru o persoana care să o determine să încerce să nu se supună, prin violență, obligațiilor legale.
E drept că în raport de fapta inculpatului (refuzul de identificare nu este altceva decât o contravenție) acțiunea organelor de poliție de a-l conduce pe inculpat la secția de poliție ar părea la prima vedere ca excesivă, dar trebuie analizată în contextul creat de atitudinea inculpatului și a martorei.
Aceștia nu numai că nu au colaborat cu organele de poliție spre a li se stabili identitatea, fapt necesar întrucât exista o reclamație pentru tulburarea liniștii publice, dar au și încercat să intimideze organele de poliție prin faptul că inculpatul era o persoană publică cu pretinse cunoștințe în diverse domenii, au devenit recalcitranți, impunându-se deci deplasarea la secție a inculpatului în aceste condiții pentru identificare exacta și eventual pentru aplicarea unei sancțiuni contravenționale.
Ori și la intrarea în secție, și ulterior în secția de poliție, inculpatul și martora au adoptat aceeași atitudine, astfel că situația a degenerat, dar din vina inculpatului.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Oprescu Mihai, Podar Viorel
