Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 777/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (868/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 777
Ședința publică de la 25 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații, () șiîmpotriva deciziei penale nr. 32/A din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați personal și asistată de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.43 emisă de Baroul Călărași - Cabinet Individual, personal și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 32 emisă de Baroul Călărași - Cabinet Individual și intimatele părți vătămate, și G,lipsindintimata parte civilă SPITALUL SF. B și recurentul inculpat (), pentru care s-a prezentat apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;Apărătorul recurentului inculpatsolicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv certificat de cazier judiciar, certificate de naștere ale minorilor - în xerocopie, caracterizări, copie xerox de pe cartea de muncă.
Apărătorul recurentei inculpatesolicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv acte medicale, bilet ieșire din spital.
Reprezentantul parchetuluinu se opune probei cu acte în circumstanțiere.
Curtea,deliberând, admite proba cu înscrisuri în circumstanțiere și ia act de depunerea acestora la dosar.
Apărătorul recurentei inculpatearată că recursul se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 9, 14 și 18 Cod procedură penală.
Apărătorul recurentului inculpatarată că recursul vizează cazul de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală.
Apărătorul recurentului inculpatarată că recursul se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 9, 14 și 18 Cod procedură penală.
Din oficiu,Curteapune în discuție incidența sau nu a cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 6 Cod procedură penală, ce se referă la judecata în lipsa apărătorului când asistența juridică a inculpatului în cursul judecății este obligatorie conform legii.
Apărătorul recurentei inculpate având cuvântul cu privire la cazul de casare invocat din oficiu de instanță solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
În recursul propriu, solicită admiterea acestuia și invocă nemotivarea hotărârii Tribunalului Călărași, în sensul că această instanță nu a motivat de ce a schimbat soluția instanței de fond - de achitare a inculpatei pentru faptele deduse judecății și s-a limitat la o motivare succintă, s-a referit doar la aspectele legale, fără a se referi în concret la situația de fapt, la circumstanțele personale și fără a motiva de ce faptele, astfel cum au fost comise, prezintă pericolul social al unei infracțiuni, fiind vorba de o răfuială între rude, între surori.
În ceea ce privește pct. 14 al art. 385/9 Cod procedură penală consideră că instanța de fond nu a dat suficientă importanță faptului că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, nu are studii, are o pregătire modestă, are o bună conduită în societate, iar acest incident a fost unul izolat în viața sa.
În ceea ce privește pct. 18 al art. 385/9 Cod procedură penală susține că instanța a comis o gravă eroare de fapt, în mod greșit s-a reținut că faptele inculpatei prezintă un pericol social în situația în care au fost comise, nu s-a avut în vedere că nu aceasta a fost cea care a generat conflictul, ea fiind cea agresată atât fizic, cât și verbal. Așa fiind, în mod greșit s-a considerat că prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii Tribunalului Călărași și trimiterea cauzei spre rejudecare, avându-se în vedere și motivul invocat de instanță, din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul cu privire la cazul de casare invocat din oficiu de instanță solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
În ceea ce privește recursul inculpatului, făcând referire la art. 385/9 pct.9 Cod procedură penală susține că prin decizia pronunțată, Tribunalul Călărași nu motivează în niciun fel soluția de condamnare ce a fost dată în cauză, nu face referire la probele pe care și-a întemeiat soluția dată în cauză.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală susține că din ansamblul probator aflat la dosar rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută de instanță, nefiind vorba de infracțiunea de tulburare a liniștei și ordinii publice - prevăzută de art.321 Cod penal, ci mai mult, de o infracțiune de încăierare. Dincolo de toate aceste aspecte susține că nu se conturează infracțiunea prevăzută de art.1/1 din Legea nr. 61/1991. Mai mult decât atât, nu este dovedită infracțiunea de amenințare, din nicio declarație nu rezultă că recurentul a amenințat în vreun fel sau altul părțile civile. Deasemenea, instanța nu a reținut faptul că inculpatul pe care îl apără a depus la dosar un certificat medico - legal din care rezultă că prezintă leziuni produse prin lovire cu corp dur și înțepător, ce au condus la un număr de 15 zile îngrijiri medicale.
Făcând referire la cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și redozarea pedepsei, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, avându-se în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Călărași și a se face aplicarea art. 18/1 Cod penal și a unei amenzi administrative, considerând că instanța de fond, în mod corect, a făcut aplicarea acestui text de lege, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând faptele, astfel cum s-au petrecut. În cauză este vorba de o altercație între rude, pe fondul unor probleme mai vechi și care nu s-au soldat cu vătămări.
Cu privire la cazul de casare invocat din oficiu de instanță solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Intimatul parte vătămatăarată că este mulțumit de hotărârile pronunțate în cauză.
Intimatul parte vătămatăarată că nu este mulțumit de hotărârile pronunțate în cauză.
Intimata parte vătămată Garată că este mulțumită de hotărârile pronunțate în cauză.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, arată că găsește incident cazul de casare invocat din oficiu de instanță, respectiv art. 385/9 pct. 6 Cod procedură penală cu referire la recurentul inculpat, care a fost lipsit de apărare atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel. Din punctul de vedere al apărării, instanța de recurs nu poate cenzura hotărârea instanței de apel pentru că singurele recursuri declarate în cauză sunt cele ale inculpaților care nu au exercitat calea de atac a apelului. Sub acest aspect, instanța poate analiza doar legalitatea deciziei pronunțate în apel, nu și legalitatea sentinței fondului.
Din oficiu, invocă cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct. 17 Cod procedură penală cu referire la inculpatul, cu referire strictă la infracțiunea prevăzută de art. 193 Cod penal, infracțiune în raport de care starea de recidivă a fost nelegal reținută pentru că această infracțiune nu îndeplinește cerințele art. 37 Cod penal și nu poate constitui cel de-al doilea termen al recidivei.
În ceea ce privește cazul de casare invocat de apărare - art. 385/9 pct.9 Cod procedură penală - cu referire la nemotivarea hotărârii, face trimitere la art. 385/10 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv cazul de casare nu a fost depus în scris cu cinci zile înainte de primul termen de judecată, nu este un caz de casare ce poate fi invocat din oficiu și prin urmare, instanța de recurs nu este obligată să îl cenzureze.
În ceea ce privește celelalte două cazuri de casare, având în vedere nulitatea absolută invocată, consideră că urmează a fi avute în vedere de instanța de apel cu ocazia rejudecării apelurilor.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea deciziei Tribunalului Călărași și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că este de acord cu cazul de casare invocat de reprezentantul parchetului.
Recurenta inculpatăavând ultimul cuvânt, arată că este nevinovată.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.91/ 30.04.2008 a Judecătoriei Lehliu Gară în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. c a C.P.P. achitat pe inculpata, fiica lui și, născută la data de 12.09.1955, în com. Mănăstirea, jud. C, cetățean român, fără studii, fără ocupație, căsătorită, domiciliată în comuna, sat, jud. C, fără antecedente penale, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunii de "violare de domiciliu" prev. de art.192 al.2 Cod Penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpată.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. b/1 coroborat C.P.P. cu art. 18/1 a Cod Penal achitat pe inculpații, fiul lui G și, născut la data de 10.08.1980, în or. L - Gară, jud. C, cetățean român, studii - 2 clase, fără ocupație, căsătorit, un copil minor în întreținere, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în comuna, sat, jud. C, cu antecedente penale - recidivist postexecutoriu, CNP --, și (fost ), fiul lui G și, născut la data de 26.12.1982, în or. L - Gară, jud. C, cetățean român, studii - 4 clase, tară ocupație, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în comuna, sat, jud. C, fără antecedente penale, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunilor de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice" prev. de art. 321 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod Penal, "portul fără drept al unui obiect tăietor înțepător" prev. de art. 1/1 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, "violare de domiciliu" prev. de art. 192 al. 2 Cp. "loviri sau alte violențe" prev. de art. 180 al. 2 Cp. "amenințare" prev. de art. 193 Cp. cu aplicarea art. 37 lit. b Cp. pentru inculpatul, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. b/1 coroborat C.P.P. cu art. 18/1 Cod Penal, a achitat pe inculpata pentru săvârșirea infracțiunilor de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice" prev. de art. 321 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod Penal, "loviri sau alte violențe" prev. de art. 180 al. 2 Cp. cu aplicarea art. 75 lit. a și Cod Penal "amenințare" prev. de art. 193.Cod Penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod Penal, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
În baza art. 18/1 rap.Cod Penal la art. 91 lit. c Cod Penal, a aplicat inculpaților, și - sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de câte 200 lei pentru fiecare.
S-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ "SF. ", cu sediul în mun. B,-, sector 2 (CLINICA ORTOPEDIE -) și a obligat pe inculpații și, în solidar, la plata sumei de 319,33 lei - cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate și la plata sumei de 1553,93 lei - cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate, către această parte civilă.
S-a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă G, fiica lui și, născută la data de 21.03.1958, domiciliată în com., sat, jud. C, CNP - - și a obligat-o pe inculpata la plata sumei de 300 lei - cu titlu de daune morale către această parte civilă.
S-a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă, fiul lui și, născut la data de 20.03.1981, domiciliat în com., sat, jud. C, CNP- -, și i-a obligat pe inculpații și, în solidar, la plata sumei de 1000 lei - cu titlu de daune morale către această parte civilă.
S-a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă
, fiul lui și, născut la data de 20.08.1988,
domiciliat în com., sat, jud. C, CNP - -,
și i-a obligat pe inculpații și, în
solidar, la plata sumei de 500 lei - cu titlu de daune morale către această parte
civilă.
În baza art.193 al. 2 și 4.C.P.P. a obligat pe inculpații, și, în solidar, la plata către părțile civile G, și a sumei de 500 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit. d a C.P.P. obligat pe inculpatul la plata sumei de 270 lei - cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 150 lei onorariu apărător oficiu Baroul d e Avocați C (av. ).
În baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit. d a C.P.P. obligat pe inculpata la plata sumei de 270 lei - cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 150 lei - onorariu apărător oficiu Baroul d e Avocați C (av. ).
În baza art.192 al.1 pct. 1 lit. d a C.P.P. obligat pe inculpatul la plata sumei de 220 lei - cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei - onorariu apărător oficiu Baroul d e Avocați C (av. ).
În baza art. 118 lit. b s Cod Penal-a dispus confiscarea specială în folosul statului a unei sape cu de lemn ruptă în lungime de 80 cm uzată și a unui levier metalic în lungime de 99 cm uzat aflate în camera de corpuri delicte a Poliției or. L - Gară, conform dovezii seria C nr. -/ 07.02.2007.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Partea civilă G are doi fii, respectiv pe părțile civile și, iar acesta din urmă trăiește în concubinaj cu martora, locuind toți în același imobil.
Inculpata este sora părții civile G, iar inculpații și (fost ) sunt fiii săi.
Între cele două familii există o stare conflictuală mai veche, generată de certurile și discuțiile dintre inculpata și martora - nora părții civile G.
În ziua de 11.06.2006, inculpata a venit la locuința părții civile G și fără a intra în curte i-a cerut acesteia telefonul mobil pentru a-și suna fiul, moment în care din casă a ieșit martora și pe fondul discuțiilor anterioare, s-a luat de inculpată, adresându-i cuvinte jignitoare și aruncând cu pietre în ea.
Ajungând acasă, inculpata s-a plâns de comportamentul martorei, situație față de care fiul său a plecat spre locuința părților civile sa le ceară socoteală, moment în care pe poartă ieșeau partea civilă și concubina sa - martora, iar aici la poartă a început scandalul. Astfel, inculpatul a smuls o ulucă din gardul martorei pentru a-l lovi pe, iar acesta în curte și se întoarce apoi ținând în mână un levier metalic cu care-l lovește pe inculpatul.
Imediat a plecat spre locuința părților civile și inculpatul.
Când au plecat de acasă niciunul din cei doi inculpați nu erau înarmați, potrivit declarației martorului existentă la fila 264 din vol. II din dosar, de unde rezultă că toate obiectele contondente au fost luate de la locuința părții civile G.
În stradă toți se lovesc reciproc, iar în momentul în care partea civilă a intrat în curte, inculpații și s-au luat după el, iar aici au continuat loviturile reciproce.
Acest fapt este dovedit de leziunile suferite de părți, nu numai de părțile civile, ci și de inculpatul.
La poartă se aflau partea civilă G, martora, iar apoi și-au făcut apariția inculpata, fiica acesteia, fratele și soțul acesteia și G, martorul
La poartă inculpata și partea civilă G s-au lovit reciproc, iar inculpata nu a intrat niciun moment în curtea părții civile, aspect confirmat de toate cele trei părți civile, dar și de martorii prezenți.
Singurul care a menționat că inculpata a intrat în curtea părților civile a fost martorul, aspect însă neconfirmat.
Cert este că toți aveau în mână obiecte contondente. Astfel, martorul a declarat că a văzut-o pe căzută la pământ și pe care avea în mână o sapă și încerca să-1 lovească cu ea pe (fila 99 din vol. I din dosar).
Astfel, din probele administrate a rezultat că între părți a fost o reglare de
conturi pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, iar în altercație părțile s-au
lovit și amenințat reciproc. De menționat că toți cei prezenți la fața locului erau
rude între ei, iar multe din declarațiile date în cauză sunt contradictorii (a se
vedea declarațiile părților civile în legătură cu prezența în curtea lor a martorului
, care, în realitate, nu a fost la fața locului), dar și subiective, între
toți existând relații de dușmănie, așa cum au și declarat.
Din îmbrânceala și lovirile reciproce, părții civile i s-au provocat leziuni ce au necesitat 13-14 zile de îngrijiri medicale, părții civile i s-au provocat leziuni ce au necesitat 4-5zile de îngrijiri medicale, părții civile Gis -au provocat leziuni ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatului i s-au provocat leziuni ce au necesitat 14-55 zile de îngrijiri medicale.
Dispozițiile art. 17.Cod Penal cuprind trăsăturile esențiale ale unei infracțiuni, respectiv prevederea faptei în legea penală, pericolul social al faptei și vinovăția făptuitorului.
Cât privește cele întâmplate în ziua respectivă, faptele există, căci inculpații le-au lovit pe părțile civile, ripostând la loviturile acestora, acționând cu vinovăție, dar în ce privește gradul de pericol social, la stabilirea în concret a acestuia, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 181al.2 Cp. respectiv modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, de persoana și conduita făptuitorilor.
Astfel, de menționat este faptul că între părți există o stare conflictuală mai veche, iar în ziua respectivă starea tensionată dintre părți a fost generată de agresarea de către martora a inculpatei, mama inculpaților și, iar cearta a fost reciprocă.
Având în vedere împrejurările comiterii faptelor și relațiile dintre părți, s-a apreciat că faptele inculpaților, și sunt în mod vădit lipsite de importanță, acestea aducând o atingere minimă valorilor sociale împotriva cărora au fost îndreptate.
Deasemenea, din fișa de cazier judiciar a inculpaților și a rezultat că aceștia nu posedă antecedente penale. În privința inculpatului, prin sentința penală nr. 2323/ 23.11.1998 a Judecătoriei Slobozia, s-a dispus contopirea mai multor pedepse aplicate inculpatului prin sentințe anterioare, urmând să execute pedeapsa rezultantă a închisorii de 4 ani, fiind liberat condiționat la data de 02.11.1999, cu un rest neexecutat de 483 zile. Cum noua faptă a fost săvârșită de inculpat la data de 11.06.2006, deci după expirarea restului menționat mai sus, astfel că pedeapsa anterioară se consideră executată, nefiind împlinit nici termenul de reabilitare, s-a reținut în sarcina sa starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b în Cod Penal legătură cu acest aspect, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ședința din 23.04.2008.
Așa cum s-a menționat, din probele administrate a rezultat că inculpata nu a pătruns în curtea locuinței părții civile G, iar, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. c C.P.P. a fost achitată această inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de "violare de domiciliu" prev. de art. 192 al. 2 Cp. întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpată.
pericolul social specific infracțiunilor, faptele săvârșite de inculpați nu constituie infracțiuni, neputând deci atrage răspunderea penală a acestora, atrăgând însă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Pentru toate aceste motive instanța, a avut în vedere că suntem în prezența unui caz în care exercitarea acțiunii penale este împiedicată, în baza art. 11 pct.2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. b/1 C.P.P. coroborat cu art. 181.Cod Penal, au fost achitați inculpații și pentru săvârșirea infracțiunilor de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice" prev. de art. 321 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod Penal, "portul fără drept al unui obiect tăietor înțepător" prev. de art. 1/1 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, "violare de domiciliu" prev. de art. 192 al. 2.Cod Penal, "loviri sau alte violențe" prev. de art. 180 al. 2.Cod Penal, "amenințare" prev. de art. 193.Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b pentru Cod Penal inculpatul, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. b/1 C.P.P. coroborat cu art. 18/1 Cod Penal, a achitat pe inculpata pentru săvârșirea infracțiunilor de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice" prev. de art. 321 al. 1 Cp. cu aplicarea art. 75 lit. a Cp. "loviri sau alte violențe" prev. de art. 180 al. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 75 lit. a și Cod Penal "amenințare" prev. de art. 193.Cod Penal cu aplicarea art. 75 lit. a întrucât Cod Penal faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Având în vedere decizia nr. 35/2006 a ÎCCJ, în baza art. 181.Cod Penal rap. la art. 91 lit. c Cod Penal, le-a aplicat inculpaților, și - sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de câte 200 lei pentru fiecare.
Astfel, datorită leziunilor suferite în altercație, părțile civile și au fost internate în Spitalul Clinic de Urgență Sf. -, efectuându-se cheltuieli cu spitalizarea acestora. Potrivit prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății "Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată".
Față de aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 998 Cod civil, art. 14 și 346.C.P.P. s-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. - și a-i obliga pe inculpații și, în solidar, la plata sumei de 319,33 lei - cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate și la plata sumei de 1553,93 lei - cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate, către această parte civilă.
În urma loviturilor din altercație, părților civile li s-au produs leziuni ce au necesitat, diferențiat, zile de îngrijiri medicale, necesitând, într-adevăr, efectuarea de cheltuieli. Pentru a dovedi cheltuielile efectuate, părțile civile l-au propus ca martor pe (concubinul fiicei părții civile), care a declarat că a împrumutat-o pe partea civilă G cu suma de 20.000.000 lei vechi, lichidând treptat un CEC, iar cu aceste sume le-a ajutat pe toate cele trei părți civile, precizând că suma totală dată părților civile s-a ridicat la 40.000.000 lei.
Același martor a mai declarat că s-au mai cheltuit sume de bani și din salariul concubinei sale și rotunjit apreciază că s-au cheltuit 50.000.000 lei
Așa cum s-a menționat, părțile civile s-au constituit părți civile, separat, cu câte 5000 lei fiecare daune materiale și câte 10.000 lei fiecare daune materiale, dar din probele administrate nu a rezultat cât a cheltuit fiecare. Este neîndoielnic că orice internare necesită și cheltuieli suplimentare, dar în speță părțile civile nu au dovedit cheltuielile efectuate de fiecare dintre ele, suma menționată de martor ca fiind scoasă de la CEC, tară a exista acte doveditoare în acest sens fiind, în realitate, cheltuită de întreaga familie, cele trei părți civile și martorii locuind în același imobil, motiv pentru care a fost respinsă cererea privind plata daunelor materiale.
Pe de altă parte, în urma loviturilor, părților civile li s-au produs suferințe psihice, sentimentul de umilință, de frustrare, starea de șoc și disconfort prin care au trecut, perioadele destul de mari de zile de îngrijiri medicale, diagnosticul stabilit, au făcut ca cele trei părți civile să necesite tratamente, controale la medic, toate acestea au determinat o renunțare la activitățile cotidiene, fiind nevoită practic să-și schimbe modul de viață avut anterior producerii incidentului. situatie fat de čare acestea sunt indrepttite la plata unor daune morale.
Cuantumul daunelor morale a fost stabilt prin apreciere la suma de 500 lei pentru partea civil, la suma de 1000 lei pentru partea civil si la suma de 300 lei pentru partea civil G.
Astfel, cum prin fapta inculpatului s-au cauzat prejudicii, se naște în sarcina acestuia obligatia de a le repara integrl.
Având în vedere însă situația de fapt reținută, instanța a apreciat că se impune cenzurarea pretențiilor părților civile și reducerea lor, fiind admise în parte și, în conformitate cu prevederile art. 998 cod civil și art. 346 al. 2.C.P.P. a fost obligată inculpata la plata sumei de 300 lei - cu titlu de daune morale către partea civilă G, a-i obliga pe inculpații si, în solidar, la plata sumei de 1000 lei - cu titlu de daune morale ctre partea civilă și a-i obliga pe inculpații si, în solidar, la plata sumei de 500 lei - cu titlu de daune morale către partea civilă.
Cum cererile de despăgubiri civile au fost admise în parte, iar părțile civile au efectuat cheltuieli cu acest proces, cheltuieli dovedite, reprezentând onorariu de avocat, în baza art. 193 al. 2 si 4.C.P.P. au fost obligați inculpații, si, în solidar, la plata, către părțile civile G, si, a sumei de 500 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit. d C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 270 lei - cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 150 lei - onorariu apărător oficiu Baroul d e Avocați C (av. ).
În baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit. d C.P.P. a fost obligată inculpata la plata sumei de 270 lei - cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 150 lei - onorariu apărător oficiu Baroul d e Avocați C (av. ).
În baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit. d C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 220 lei - cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei - onorariu apărător oficiu Baroul d e Avocați C (av. ).
În baza art. 118 lit. b Cod Penal, s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a unei sape cu de lemn ruptă în lungime de 80 cm uzată si a unui levier metalic în lungime de 99 cm uzat, aflate în camera de corpuri delicte a Politiei or. L - Gară, conform dovezii seria C nr. -/ 07.02.2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară și părțile vătămate G, și G.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemenicie, pentru următoarele considerente:
În mod greșit, instanța de fond, în baza art.11 pct.2 lit.a Cpp raportat la art.10 lit.c Cpp, a achitat pe inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.192 alin.2 Cp.
Deasemenea, în mod greșit, instanța, în baza art.11 pct.2 lit.a Cpp raportat la art.10 lit.b/1 Cpp coroborat cu art.18/1 Cp a achitat pe inculpații, și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.321 alin.1 Cp cu aplicarea art.75 lit.a Cp, art.180 alin.2 Cp cu aplicarea art.75 lit.a Cp și art.193 Cp cu aplicarea art.75 lit.a Cp.
Apelantele-părți vătămate au criticat hotărârea ca fiind în dezacord cu legea penală și cu actele și lucrările dosarului.
Prin decizia penală nr.32/A/ 19.02.2009 a Tribunalului Călărași, în baza art.379 pct.2 lit. C.P.P.
S-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară și părțile vătămate, și G împotriva sentinței penale nr.91/ 30.04.2008 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară, pe care a modificat-o în parte și rejudecând:
În baza art.321 al. 1 Cp. cu aplicarea art.75 lit. a Cp. și art.74 și 76 Cp. a condamnat pe inculpata, fiica lui și, născută la 2.09.1955 în localitatea Mănăstirea, județul C, domiciliată în comuna tor, sat, județul C, CNP - la 6 luni închisoare.
În baza art.180 al.2 Cp. cu aplicarea art.75 lit. a Cp. și art.74 și 76 Cp a condamnat pe aceeași inculpată la 2 luni închisoare.
În baza art.193 Cp. cu aplicarea art.75 lit. a Cp. cu aplicarea art.74 și 76 Cp. a condamnat pe aceeași inculpată la 2 luni închisoare.
În baza art.33-34 lit. b Cp. inculpata execută pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 luni închisoare.
În baza art.81-82 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pronunțate împotriva inculpatei pe o durată de 2 ani și 6 luni calculată de la data rămânerii definitive a prezentei, durată ce constituie termen de încercare.
S-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art.83 Cp. dispoziții referitoare la revocarea beneficiului suspendării.
În baza art.321 al. 1 Cp. cu aplicarea art.75 lit. a Cp. și art.74 și 76 Cp. a condamnat pe inculpatul, fost, fiul lui G și, născut la 26.12.1982 în L Gară, județul C, domiciliat în comuna, sat, județul C, CNP -, la 6 luni închisoare.
În baza art.1al. l pct. l din Legea nr. 61/199 l. cu aplicarea art.74 și 76 Cp. a condamnat pe același inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art. 192 al.2 Cp. cu aplicarea art.74 și 76 Cp. a condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 180 al.2 Cp. cu aplicarea art.74 și 76 Cp. a condamnat același inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art. 180 al.2 Cp. cu aplicarea art.74 și 76 Cp. a condamnat același inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art. 193 Cp. cu aplicarea art.74 și 76 Cp. a condamnat același inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art.33-34 lit. b Cp. inculpatul, fost, execută pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 luni închisoare.
În baza art.81-82 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pronunțată împotriva inculpatului pe o perioadă de 2 ani și 6 luni calculată de la data rămânerii definitive a prezentei, durată ce constituie termen de încercare.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cp. referitoare la revocarea beneficiului suspendării.
În baza art.321 al. l Cp. cu aplicarea art.75 lit. a Cp. și art.37 lit. b Cp. și art.74 și 76 Cp. a condamnat pe inculpatul la 6 luni închisoare.
În baza art.1al. l pct. l din Legea 61/1991/R și art.37 lit. b Cp. și art.74 și 76 Cp. a condamnat pe inculpatul, fiul lui G și, născut la 10.08.1980 în L Gară, județul C, domiciliat în comuna, sat, județul C, CNP - la 2 luni închisoare.
În baza art.192 al.2 Cp. cu aplicarea art.37 lit. b Cp. și art.74 și 76 Cp. a condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 180 al.2 Cp. cu aplicarea art.37 lit. b Cp. cu aplicarea art.74 și 76 Cp. (două fapte) a condamnat același inculpat la câte 2 luni închisoare pentru fiecare faptă.
În baza art. 193 Cp. cu aplicarea art.37 lit. b Cp. și art.74 și 76 Cp. a condamnat același inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art.33-34 lit. b Cp. inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cp. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b Cp.
S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300 lei pentru fiecare reprezentând onorariul apărător oficiu.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce o privește pe inculpata și tribunalul a constatat că nu este conturată infracțiunea de violare de domiciliu însarcina acestuia, soluția fondului trebuie privită ca fiind corectă.
Pentru celelalte trei infracțiuni reținute în sarcina aceleiași inculpate în raport de modalitatea de comitere a faptelor, de circumstanțele personale ale inculpatei, de rezonanța faptelor în comunitatea de domiciliu a acestei și de dispozițiile art.72 Cp, dar și de consecințele rezultate tribunalul a apreciat că sancțiunea amenzii administrative în sumă de 200 lei nu satisface cerințele și scopul legii penale, motiv pentru care tribunalul va dispune aplicarea unei pedepse penale cu suspendarea condiționată a executării acestei.
Din aceleași considerente tribunalul a schimbat soluția fondului și pentru inculpații și, dar întrucât el din urmă a comis faptele în condițiile recidivei postexecutorii acesta nu poate beneficia de aplicarea dispozițiilor art.81-82 Cod penal, executarea pedepsei pronunțată fiind executată de inculpat cu privarea de libertate.
În ceea ce privește latura civilă tribunalul a constatat că prima instanță a soluționat-o corect.
Împotriva deciziei sus-menționate au declarat recurs inculpații, și.
Recurenta-inculpată a invocat cazurile de casare prevăzute de art.385/9 pct.9, 14 și 18 Cpp, arătând că hotărârea atacată este nemotivată, în sensul că, instața de apel nu a motivat de ce a schimbat soluția instanței de fond, referindu-se doar la aspectele legale, fără a arăta, în concret, situația de fapt, circumstanțele personale și fără a motiva de ce faptele, astfel cum au fost comise, prezintă pericolul social al unei infracțiuni, fiind vorba de o răfuială între rude, între surori.
Deasemenea, s-a arătat că instanța nu a dat suficientă importanță faptului că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, nu are studii, are o pregătire modestă, o bună conduită în societate, iar acest incident a fost unul izolat în viața sa.
S-a mai arătat că instanța a comis o gravă eroare de fapt, în mod greșit reținându-se că faptele inculpatei prezintă pericol social, deoarece nu s-a avut în vedere că nu inculpata a generat conflictul, aceasta fiind agresată, atât fizic, cât și verbal.
Recurentul-inculpat a invocat aceleași cazuri de casare, ca și inculpata. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală a susținut că, din ansamblul probator aflat la dosar, rezultă o altă situație de fapt decât cea reținmtă de instanță, nefiind vorba de infracțiunea prevăzută de art.321 Cod penal ci, mai mult, de o infracțiune de încăierare.
Deasemenea, nu se conturează infracțiunea prevăzută de art.1/1 din Legea nr.61/1991 și nu este dovedită infracțiunea de amenințare, din nicio declarație nerezultând că inculpatul a amenințat, în vreun fel sau altul, părțile civile.
S-a mai arătat că instanța nu a reținut faptul că inculpatul a depus la dosar un certificat medico-legal din care rezultă că prezintă leziuni produse prin lovire cu corp dur și înțepător ce au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale.
Făcând referire la cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct.14 Cod procedură penală a solicitat redozarea pedepsei, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
Recurentul-inculpat ( ) a invocat cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, solicitând aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră. În cauză este vorba de o altercație între rude pe fondul unor probleme mai vechi și care nu s-au soldat cu vătrămări.
La termenul din 25.05.2009, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților incidența cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.6 Cod procedură penală referitor la judecata în lipsa apărătorului când asistența juridică a inculpatului în cursul judecății este obligatorie, conform legii.
Examinând legalitatea și temeinica deciziei penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, însă, în limita cazurilor de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art.385/9 alin.3 Cpp, Curtea constată recursurile ca fondate, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea constată că judecata în fond și în apel, în ceea ce-l privește pe recurentul-inculpat (), a avut loc în lipsa apărătorului, deși prezența acestuia era obligatorie, conform art.171 alin.3 Cod procedură penală.
Potrivit art.197 alin.2 teza a II a Cod proceduă penală, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, dispozițiile relative la asistarea inculpatului de către apărător, când este obligatorie, potrivit legii, în cauză, fiind incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.6 Cod procedură penală referitor la ipoteza când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie.
Curtea constată că nu poate cenzura hotărârea instanței de fond întrucât inculpații nu au exercitat calea de atac a apelului, iar, în cauză, numai inculpații au declarat recurs.
Sub acest aspect, instanța de recurs poate analiza doar legalitatea deciziei instanței de apel, nu și legalitatea sentinței instanței de fond.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile, va casa decizia penală atacată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursurile declarate de recurenții-inculpați, () și împotriva deciziei penale nr.32/A/ 19.02.2009 a Tribunalului Călărași.
Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță - Tribunalul Călărași.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina sa, onorariul avocat din oficiu desemnat pentru inculpata, în cuantum de 75 lei, și pentru inculpatul () în cuantum de 300 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru d-na jud.
aflată în semnează
Președinte complet
GREFIER,
Red.- 17.06.2009
Dact.EA-19.06.2009/2ex/Sect.Pen. - Jud.;
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru
