Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 96/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂN I

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 96/R/2009

Ședința publică din 17 februarie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Valentin Chitidean

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 208 din data de 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. distrugere, prev. și ped. de art. 217 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b pen.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului depune un memoriu din partea inculpatului, solicitând a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului apreciază că recursul declarat de inculpat este peste termen și solicită repunerea în termenul de recurs, având în vedere motivele de recurs depuse la dosarul cauzei de către inculpat. Inculpatul a fost citat o singură dată în cursul judecării apelului, iar comunicarea hotărârii s-a făcut prin afișare la o adresă unde nu locuia, întrucât inculpatul a fost arestat în Germania, existând la dosar scripte în acest sens. A fost depus la dosar biletul de întoarcere în țară.

Reprezentanta Ministerului Public arată că a înțeles să ridice excepția tardivității recursului declarat de inculpat, având în vedere actele depuse de acesta la dosarul cauzei, însă nu e mai puțin adevărat că inculpatul s-a aflat în imposibilitatea cerută de dispozițiile art. 364.proc.pen. să declare recurs. Apreciază că cererea de repunere în termenul de recurs este admisibilă.

Inculpatul arată că în perioada 30 octombrie 2008 - 19 decembrie 2008 fost arestat în Germania. A fost elibertat și s-a întors în țară.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a recursului.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, având în vedere actele existente la dosarul cauzei, desființarea deciziei penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru judecarea pe fond a apelului. Inculpatul nu a fost prezent la judecarea apelului, fiind arestat în Germania, iar comunicarea hotărârii pronunțate s-a realizat cu vicii de procedură.

Reprezentanta Ministerului Public apreciază că motivul de recurs invocat de inculpat, cum că nu a fost prezent la judecarea apelului fiind plecat din țară, este nefondat. Inculpatul avea obligația să comunice instanței adresa la care el se afla pe parcursului derulării procesului penal. Inculpatul a încălcat aceste prevederi legale. Consideră că inculpatul nu poate să invoce propria culpă, în vederea admisibilității unui apel declarat de el. Apelul a fost susținut de apărător și nu s-a putut face dovada împrejurării că imposibilitatea prezentării inculpatului s-a datorat forței majore sau cazului fortuit.

Apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, inculpatul fiind condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunile săvârșite, având în vedere modalitatea de comitere a acestora, persoana inculpatului. Instanța de fond a individualizat corect pedeapsa. Tribunalul Maramureș în apelul inculpatului a verificat toate aspectele de legalitate și temeinicie ale hotărârii și a constatat că hotărârea pronunțată este temeinică și legală, astfel încât solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie citat de la B M, întrucât pentru judecarea apelului nu a fost corect citat. A aflat soluția dată de Tribunalul Maramureș la data de 24 decembrie 2008 când s-a reîntors în țară.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 2242 din 08.10.2008 a Judecătoriei Baia Marea fost condamnat inculpatul, porecla "", CNP -, fiul lui G și, născut la 25.06.1973 în Tg. L, județul M, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, doi copii minori, recidivist, domiciliat în B Sprie,-, județul M, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 Cod penal a fost interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II a Cod penal.

În temeiul art. 14 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile, astfel: părții civile " " SRL, cu sediul în B Sprie,-, prin administrator, suma de 205 lei și părții civile "" SRL, cu sediul în B Sprie, nr. 8, prin administrator, suma de 315 lei.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:

În data de 28.03.2007, în jurul orei 2130, inculpatul, împreună cu fratele său, G, aflați sub influența băuturilor alcoolice, au intrat în barul " ", situat în din B Sprie, aparținând " " SRL, unde au consumat două beri.

Ulterior, fără vreun motiv, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu palma unui client, împrejurare în care, administratoarea localului, i-a solicitat să părăsească barul.

Inculpatul a refuzat, începând să o înjure și să o amenințe cu acte de violență, de față fiind și martorul (31, 48 d-), soțul administratoarei. că și acest martor i-a cerut să părăsească localul, inculpatul a luat de pe bar o vază pe care a aruncat-o înspre martor, însă nu l-a nimerit, vaza lovindu-se de perete și spărgându-se. Apoi, inculpatul a stropit-o cu bere pe administratoarea.

Din cauza comportamentului inculpatului, majoritatea clienților care se aflau în bar la acea oră au părăsit localul, lăsându-și băuturile comandate pe mese.

La solicitarea martorului, organele de poliție l-au scos pe inculpat din bar, însă, acesta a revenit după câteva minute și l-a lovit cu palma pe martorul ( 11, 80 d-), împrejurare în care acesta și prietenii săi au părăsit localul.

Deoarece inculpatul amenința că sparge tot din bar, au fost chemate din nou organele de poliție, care l-au scos afară.

Nu după mult timp, în aceeași seară, în jurul orei 22, inculpatul împreună cu fratele său au intrat în alt local, respectiv în barul aparținând "" SRL, situat de asemenea, în din B Sprie, unde se aflau aproximativ 15 clienți, cerându-i barmanei să-i servească cu bere.

Întrucât ambii erau agresivi și în avansată stare de ebrietate, această martoră ( 35, 35, 82 d-) a refuzat, moment în care inculpatul a început să o înjure și să o amenințe cu acte de violență.

Apoi, inculpatul și fratele său l-au lovit pe martorul - ( 37, 38, 83 d-), care stătea la o masă cu fratele său, martorul G ( 39, 40, 84 d-) și consumau bere.

În aceste condiții, majoritatea clienților au părăsit localul, fără să-și termine consumațiile făcute. Inculpatul a răsturnat două mese pe care se aflau sticle și pahare, care s-au spart, apoi l-a lovit în cap pe fratele său, G, căruia a început să-i curgă sânge și au plecat din bar înainte de sosirea administratorului, chemat de barmană.

Pentru reținerea acestei stări de fapt, s-au avut în vedere declarațiile inculpatului, plângerile părților vătămate, precum și declarațiile martorilor audiați atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești (46, 80, 81, 82, 83, 84 d-).

Un aspect de remarcat este cel referitor la pozițiile avute de martori în faza de judecată, când, cu excepția a doi dintre ei ( 46, 83 d-), ceilalți, audiați în prezența inculpatului în ședința publică din 25.09.2008, au fost foarte rezervați în descrierea faptelor.

În consecință, s-a constatat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 4 1 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal pentru care i-a fost aplicată o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare și respectiv ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 33 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 2 luni închisoare.

La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor (relevat și de persoana inculpatului), împrejurările comiterii și circumstanțele personale ale inculpatului, recidivist.

Astfel, s-a reținut că acesta a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie, primul termen constituindu-l pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată de Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr. 105/22.05.2000, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

Inculpatul a fost arestat la data de 10.11.1999 și liberat condiționat la data de 17.12.2002, cu un rest neexecutat de 391 zile, faptele care fac obiectul prezentului dosar fiind comise după expirarea acestui rest și înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească.

De asemenea, potrivit fișei de cazier ( 16 ) inculpatul a mai suferit condamnări pentru infracțiuni de furt calificat.

Fiind stabilite două sancțiuni cu închisoarea, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, în conformitate cu prevederile art. 34 lit. b Cod penal, de 1 an și 6 luni închisoare.

Față de împrejurarea că exercitarea unei funcții publice este incompatibilă cu o condamnare pentru comiterea unei infracțiuni, au fost interzise inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II a Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, fiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri civile către părțile civile, potrivit dispozitivului hotărârii, sumele reprezentând cuantumul pagubelor produse și a câștigului nerealizat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul dar nu l-a motivat în scris iar la termenul de judecată fixat pentru dezbaterea căii de atac, acesta nu s-a prezentat.

Examinând din oficiu apelul declarat în cauză tribunalul prin decizia nr.208/A din 25 noiembrie 2008 în temeiul art.379 pct.2 lit.b proc.pen. a respins ca nefondat apelul, inculpatul fiind obligat să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 230 lei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că inculpatul în seara zilei de 28.03.2007 în baza aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit acte și gesturi și a proferat cuvinte și expresii prin care a adus atingere bunelor moravuri în barurile " " și "SC " SRL provocând indignarea clienților prezenți în aceste locuri publice, iar în aceeași seară, în baza același rezoluții infracționale, în aceleași locuri menționate a spart o vază, câteva sticle și pahare.

Această stare de fapt, reținută de prima instanță, a fost probată cu plângerile părților vătămate, cu depozițiile martorilor audiați precum și declarațiile date de inculpat prin care acesta a recunoscut doar parțial faptele săvârșite.

Raportat la aceste aspecte, în mod justificat instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și prev de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.

Individualizarea răspunderii penale a inculpatului s-a realizat cu respectarea tuturor criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, executarea pedepsei urmând să se facă în regim privativ de libertate, apreciindu-se în mod justificat că numai în acest fel se va asigura reinserția socială a făptuitorului.

Tribunalul a constatat că și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată prin obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate de cele două părți vătămate prin infracțiunile comise de acesta.

Apreciind că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie ale sentinței atacate tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat în cauză.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs peste termen inculpatul,solicitând repunerea în termenul de recurs, casarea deciziei iar în urma rejudecării cauzei să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal,pentru judecarea pe fond a apelului,arătând în motivare că judecarea apelului a avut loc în lipsa lui, în acea perioadă aflându-se în stare de arest în Germania.

Analizând recursul formulat, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de recurs:

Potrivit art.385/3 rap.la art.364 pr.pen. recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen,dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare,iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei. Altfel spus,partea care nu a reușit să declare calea de atac ordinară în termenul prevăzut de lege,datorită unor împrejurări ce nu-i sunt imputabile,poate fi repusă în dreptul de apel sau recurs din care fusese decăzută după expirarea termenului legal.

În speță se constată că la soluționarea apelului, inculpatul a lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare,decizia fiind pronunțată la data de 25.11.2008,termenul de recurs fiind de 10 zile de la comunicare,comunicare care s-a realizat la domiciliul său din B Sprie strada - nr.2. prin afișare (16), la data de 27.11.2008.Prezentul recurs a fost introdus la data de 30.12.2008.

Conform documentelor depuse la instanța de recurs (18-20) inculpatul s-a aflat în perioada 30.10.2008-19.12.2008 încarcerat în Germania, aspect care constituie în lumina art.364 pr.pen. o cauză temeinică de împiedicare a formulării în termen a recursului.

De asemenea,pentru îndeplinirea celei de-a doua condiții prev. de art.364 pr.pen. declarația de apel sau recurs poate fi depusă oricând după expirarea termenului legal de exercitare a căii de atac ordinare,dar nu mai târziu de data arătată,respectiv cele 10 zile de la începerea executării pedepsei. În speță,potrivit informațiilor primite de la Penitenciarul Gherla, Servicul Evidență, inculpatul a fost încarcerat la data de 2.01.2009.

În concluzie, Curtea, fiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de lege, va admite cererea inculpatului de repunere în termenul de recurs, va constata că recursul declarat după expirarea termenului legal este valabil,iar pe fond va admite recursul formulat având în vedere cazul de casare prev. de art. 385/9 pct.21 pr.pen. care prevede că hotărârile sunt supuse casării când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți,sau care,legal citată,a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate. În speță,deși la judecarea apelului inculpatul a fost citat legal de la domiciliu,acesta a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate,dată fiind starea lui de detenție în Germania.

În consecință, Curtea va admite recursul acestuia, va casa decizia tribunalului și va trimite cauza spre rejudecarea apelului Tribunalului Maramureș.

Întrucât prin repunerea în termen, hotărârea atacată, care devenise definitivă la expirarea termenului legal de recurs, își pierde acest caracter, executarea acesteia este anulată ca efect al recursului declarat,considerat în termen.

Aceasta, raportat la starea de detenție a inculpatului, care, așa cum s-a arătat, a fost încarcerat la data de 2.01.2009 în baza mandatului de executare a pedepsei nr.2313/10.12.2008 emis în baza Sentinței penale nr.2242/8.10.2008 a Judecătoriei Baia Mare, mandat ce a fost emis ca urmare respingerii apelului inculpatului prin decizia atacată. Întrucât această decizie a fost casată, se va anula acest mandat de executare și se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Onorariul avocațial din oficiu de 200 lei va fi avansat din.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite cererea de repunere în termen formulata de inculpatul, domiciliat în B Sprie- jud. M și în consecință:

Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 208/A din 25 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureș, în dosarul nr-, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, respectiv Tribunalul Maramureș.

Anulează mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 2242 din 8 octombrie 2008 Judecătoriei Baia Mare și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Stabilește onorar avocațial în favoarea Baroului C în suma de 200 lei ce se va avansa fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - - - -

GREFIER

- -

Red.IM
Dact./4ex.

Președinte:Maria Boer
Judecători:Maria Boer, Iuliana Moldovan Valentin Chitidean

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 96/2009. Curtea de Apel Cluj