Uzul de fals (art. 291 cod penal). Decizia 142/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 142/2009

Ședința publică de la 10 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Oana Maria Călian

JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter

JUDECĂTOR 3: Monica

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin

- procuror

Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu dispozițiile art. 95 și următorii din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale numărul 217/A/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta parte vătămată - personal, asistată de avocat și intimatul inculpat - personal, asistat de avocat, apărător ales.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că la dosar au fost depuse motivele de recurs formulate de partea vătămată prin apărător, avocat.

Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Avocatul părții vătămate recurente solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, precum și a sentinței penale nr. 254/2008 a Judecătoriei Alba Iulia și rejudecând, aducerea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal. În temeiul art. 11 pct.2 lit. b raportat la art. 10 lit. f Cod pr. penală solicită încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, urmare intervenirii prescripției penale și a neînceperii urmăririi penale.

De asemenea, solicită lăsarea nesoluționată a acțiunii civile formulate de către partea vătămată împotriva inculpatului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în toate fazele procesuale potrivit actelor justificative depuse.

Critică hotărârile pronunțate pentru greșita achitare a inculpatului, susținând că acesta cu bună știință a uzat de actul sub semnătură privată intitulat "Antecontract de vânzare-cumpărare", falsificat, pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.

Solicită a se observa că din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că partea vătămată împreună cu soțul ei au vândut inculpatului doar casa nu și grădina aferentă acesteia și nu așa cum greșit au reținut instanțele însușindu-și punctul de vedere al inculpatului, că acesta a cumpărat întregul teren în suprafață de 0,10 ha.

Pentru aceste motive, apreciază că se impune condamnarea inculpatului, vinovăția sa fiind pe deplin dovedită.

Apărătoarea inculpatului, av. solicită respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat și menținerea hotărârilor recurate ca temeinică și legală.

Susține că în mod corect s-a reținut că actul numit "Declarație" în baza căruia a fost emis titlul de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea inculpatului nu era fals, acesta fiind dat personal de către proprietarul terenului în fața comisiei de fond funciar în anul 1991, fiind astfel exclusă posibilitatea falsificării lui de către inculpat. Cu privire la copia xerox a înscrisului intitulat "Antecontract", aceasta fiind o copie neconformă cu originalul, nu putea produce efecte juridice.

Față de întregul material probator administrat în cauză, de soluțiile instanțelor în litigiile civile dintre părți, în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului, soluție ce solicită a fi confirmată.

Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat, conform chitanței avocațiale depuse.

Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat în cauză de către partea vătămată ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate ca temeinice și legale. În mod corect instanța de fond în aprecierea întregului material probator administrat în cauză, pronunțat soluția de achitare a inculpatului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, soluție menținută în mod legal și de către instanța de apel.

Apărătorul părții vătămate intimate solicită acordarea dreptului la replică cu privire la concluziile de respingere a recursului, formulate de reprezentanta parchetului.

Instanța respinge cererea întrucât nu au fost invocate aspecte noi care, în conformitate cu dispozițiile art. 385/13 alin.2 Cod pr. penală să facă admisibilă această cerere.

Având ultimul cuvânt, inculpatul arată că nu este vinovat.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr. 254/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- în baza art. 11 pct. 1 lit. a rap. la art. 10 lit. d a C.P.P. fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291.

Cod Penal

În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f a C.P.P. fost încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate - împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.

Cod Penal

În baza art. 346 al. 4.C.P.P. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată în cauză.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 al. 1.C.P.P. art. 193 al. 5.

C.P.P.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că inculpatul nu a copiat pe antecontract semnătura lui, ci a folosit doar antecontractul încheiat între el și partea vătămată - și soțul acesteia, întrucât inculpatul s-a folosit de actul intitulat "declarație" care a fost dat și semnat de

Se reține totodată că raportul de expertiză criminalistă efectuat de o comise de experți din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, concluzionează că actul denumit "declarație" datat 09.07.1991 a fost semnat de .

S-a concluzionat, astfel ca nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291.Cod Penal sub aspectul laturii obiective și a obiectului material, iar privitor la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.Cod Penal s-a reținut ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal statuat de art. 363.C.P.P. partea vătămată - aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 217/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată - împotriva sentinței penale nr. 254/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul penal nr-.

În motivare, instanța de apel a reținut că la data de 30.05.1981 inculpatul a cumpărat de la partea vătămată - și soțul acesteia, imobilul înscris în CF 1793, nr. top 515-518/1 materializat în parcela 95 la reforma agrară din 1946, actul fiind semnat de cei trei.

Deoarece la acea dată vânzarea terenurilor era interzisă, nu s-a întocmit contract de vânzare cumpărare autentic.

La data de 05.03.1991, prin cererea înregistrată la Primăria mun. AIs ub nr. 1691/1991, inculpatul a solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 694. anexând o copie de pe antecontractul de vânzare cumpărare încheiat cu numiții și - în cursul anului 1981.

Ulterior, inculpatul a depus la Comisia de fond funciar și un înscris intitulat "declarație" încheiat la data de 09.07.1991, prin care numitul (tatăl părții vătămate) a arătat că a vândut locul de casă situat în cartierul,-, jud. A, în suprafață de 0,1 ha inculpatului

În anul 1994, inculpatului i-a fost eliberat titlul de proprietate nr- pentru parcelele cu nr.top cadastral 729 arabil, 728 teren, curți, construcții.

La data de 28.03.2005 partea vătămată - a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, reclamând că inculpatul s-ar fi folosit de acte false la eliberarea titlului de proprietate, respectiv

înscrisul intitulat "declarație, datat 09.07.1991 ar fi în întregime fals fiind scris de inculpat, fiind falsificată semnătura lui, iar la dosarul de reconstituire apare o copie xerox după antecontract, falsificată în sensul că apare pe acesta semnătura lui și nu apare semnătura lui.

Din probele administrate în cauză respectiv depozițiile martorilor, și rezidă că numitul a semnat înscrisul intitulat "declarație, datat 09.07.1991.

Numitul nu a mai putut fi audiat cu privire la acest înscris deoarece a decedat în cursul anului 1993.

Totodată concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit de "Institutul Național de Expertize Criminalistice opinează în sensul că actul intitulat "declarație", datat 09.07.10991 a fost semnat de către.

Ca atare, din cele sus-expuse rezidă că actul intitulat "declarație, nu este fals, acesta fiind dat personal de în fața Comisiei de fond funciar.

În ceea ce privește copia xerox a "antecontractului" din anul 1981, pe care apare și semnătura lui, care a fost înaintată Judecătoriei Alba Iulia odată cu dosarul de reconstituire, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că nu se poate stabili dacă acest înscris (original) a existat sau nu atâta vreme cât nu s-a identificat originalul.

Dealtfel, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea inculpatului s-a făcut în temeiul antecontractului original care nu era semnat de numitul și a declarației acestuia că a vândut terenul.

Dacă s-ar aprecia că respectiva copie a antecontractului ar constitui obiect material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru această faptă a intervenit prescripția răspunderii penale (fapta fiind comisă în anul 1991).

Împotriva deciziei a declarat recurs partea vătămată -, solicitând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal, încetarea procesului penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, ca urmare intervenirii prescripției penale și a neînceperii urmăririi penale, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 385/9 pct.18 Cod pr. penală.

În motivarea recursului, partea vătămată a arătat că cele două hotărâri sunt nelegale deoarece în mod greșit inculpatul a fost achitat, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. "a", rap. la art. 10 lit. "d" din Codul d e procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. și ped. de art. 291 Cod penal.

Susține că inculpatul a uzat, cu bună știință, de actul sub semnătură privată intitulat "Antecontract de vânzare -cumpărare", datat 30.05.1981, falsificat - având semnătura lui și lipsind semnătura lui - atât la Comisia Locală de fond funciar A - I, cât și la Judecătoria Alba - I, la Tribunalul Alba și la Curtea de Apel Alba -

Iar acest antecontract falsificat a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr-, pe numele inculpatului, de către Comisia județeană A pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului.

Acest fapt rezultă cu prisosință atât din dosarul Comisiei Locale de fond funciar A - I, cât și din dosarul nr.4712/2002 al Judecătoriei Alba - I,din dosarul nr. 1828/2003 al Tribunalului Alba și din dosarul nr. 4488/2003 al Curții de Apel Alba -

Astfel, inculpatul a depus la Comisia municipală A -I de aplicare a legii fondului funciar cererea înregistrată sub nr. 1691/05.03.1991 prin care a solicitat să fie împroprietărit cu suprafața de 0,5 ha teren arabil în zona Cartierului, dacă va fi rezervă conform noii legi agrare.

A mai arătat în cerere că nu a avut niciodată teren arabil ci numai locul de casă în suprafață de 10 ari, unde locuiește, pe care l-a cumpărat și se află în fostul perimetru CAP.

În dosarul comisiei în care s-a soluționat cererea inculpatul a depus două acte:

- în copie, actul intitulat "Antecontract" încheiat la 30 mai 1981 în care
apar următoarele semnături: la vânzători, numele și semnătura subsemnatei,
numele și semnătura inculpatului; numele soțului meu,
-fără semnătură; semnătura lui, antecontract xerocopie.

- în original, actul intitulat "Declarație" din 09.07.1991, unde figurează că
au semnat: la vânzător -; la cumpărător - inculpatul
; la martor -.

În baza acestor acte inculpatului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.001 mp și i s-a eliberat Titlul de proprietate nr- de către Comisia Județeană A pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, identificată cu nr. top. cadastral 729 - arabil de 604 mp și nr. top. cadastral 728 - teren curți construcții de 397 mp.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

După cum rezultă chiar din cuprinsul motivelor de recurs, este considerată legală soluția de încetare a procesului penal în baza art. 10 lit. f Cod pr. penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Așa cum corect a reținut prima instanță, pentru această infracțiune s-a dispus neînceperea urmăririi penale, situație în care, singura soluție ce putea fi pronunțată de instanță în aceste condiții, fiind cea de încetare a procesului penal în baza art. 10 lit. f Cod pr. penală.

Un argument în plus este și împrejurarea că prin Decizia nr. 48/4.06.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriul prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța învestită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 278/1 alin.8 lit.c Cod pr. penală, așa cum greșit a procedat instanța de fond.

Lucrările dosarului impun următoarea precizare, corect reținută, de altfel, și de instanța de fond. În ipoteza folosirii înscrisului falsificat chiar de către autorul falsului, uzul de fals este inclus în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, neexistând deci un concurs de infracțiuni, ci o singură infracțiune, aceea prevăzută de art. 290 Cod penal.

Însă, din cauza faptului că, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale, instanța nu are posibilitatea de a reține cauza spre judecată, și de a se pronunța pe fondul cauzei, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind obligatorie.

Cu toate acestea, în această cauză s-au administrat probe, anume trei expertize grafologice întocmite de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C, Institutul Național de Expertize B și Comisia din trei experți din cadrul Institutului Național de Expertize, toate stabilind faptul că înscrisul sub semnătură intitulat "declarație" din data de 9.07.1991 a fost semnat de.

De asemenea, în ceea ce privește antecontractul care ar fi fost depus de inculpat, în mod corect s-a reținut că atât timp cât nu a fost identificat originalul, nu s-a putut stabili prin expertizare dacă acest înscris (copia) este fals sau nu. De altfel, așa cum s-a reținut în considerentele deciziei civile nr. 2265/2003 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul penal nr. 4488/2003, fostul proprietar al terenului (anterior cooperativizării), și- dat acordul prin declarația dată la Comisia Locală AIp entru aplicarea Legii nr. 18/1991 să fie emis titlul de proprietate în favoarea lui, în considerarea faptului că fiica sa a vândut casa în favoarea acestuia, iar prețul acesteia a fost influențat de întinderea terenului aferent casei, respectiv a întregii suprafețe care face parte din actuala gospodărie a pârâtului. De asemenea, din decizia civilă nr. 349/A/2003 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr. 1828/2003 s-a reținut că deși a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricole, cererea nu a vizat terenul în litigiu, deoarece a considerat că dreptul de proprietate trebuia reconstituit în favoarea cumpărătorului.

În consecință, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod pr. penală, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de partea vătămată -, cu consecința obligării ei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs și la plata cheltuielilor judiciare efectuate în recurs către inculpatul intimat.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de partea vătămată - împotriva deciziei penale nr. 217/A/17.11.2008 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.

Obligă recurenta să plătească în favoarea statului suma de 80 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în recurs.

Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

Red.

Tehnored. LS/2ex/19.03.2009

Jud.fond:

Jud.apel:,

Președinte:Oana Maria Călian
Judecători:Oana Maria Călian, Tiberiu Peter, Monica

Vezi şi alte speţe de drept penal: