Uzul de fals (art. 291 cod penal). Decizia 637/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.637
Ședința publică de la 29.10.2009 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentant de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU împotriva deciziei penale nr.166/A din 9.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul-inculpat - în stare de arest, asistat de avocat oficiu, lipsă fiind intimata-parte vătămată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Intimatul-inculpat a precizat că este în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, rămasă definitivă, aplicată în altă cauză.
Nefiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și apel și pe fond condamnarea inculpatului pentru art.215 al.1, 2, 3 și art.292 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a și 37 lit.b Cod penal. A susținut că în cauză a fost dovedită vinovăția inculpatului, care a produs o pagubă proprietarului apartamentului, astfel încât se impune condamnarea acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, hotărârea fiind legală și temeinică. A solicitat plata onorariului de avocat oficiu din fondul
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2308/21.11.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău în ds- în baza art. 334 cpp s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 210 cp cu aplic. art. 37 lit. b în infracțiunea prev. de art. 213 cp cu aplic. art. 37 lit. b cp.
În baza art. 291 cp cu aplic. art. 37 lit. b cp a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 213 cp cu aplic. art. 37 lit. b cp a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.
În baza art.11 pct.2 lit. a cpp rap. la art. 10 lit.d cpp a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 al.2,3 cp cu aplic. art. 37 lit.b cp și fals în declarații prev. de art. 292 cp cu aplic. art. 37 lit.b cp.
În baza art.33 lit. a cp și art. 34 lit. b cp s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art.71 al. 2 cp s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză
În baza art. 348 cpp s-a dispus anularea înscrisului intitulat "PROCURĂ GENERALĂ" autentificat sub nr.152 din 16.01.2006 de Ambasada României de la ( fila 13 )
În baza art. 14 și 346 cpp s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 189 cpp onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei a fost suportat din fondurile MJ.
În baza art. 191 al. 1 fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că la data de 23.10.2006 partea vătămată a formulat o plângere penală în care a arătat că în cursul anului 2006 fiul ei, folosindu-se fără drept de o procură falsă, a vândut apartamentul ei proprietate personală, situat în B,-/A/8, ocazie cu care au fost sustrase și mai multe bunuri de mobilier și uz gospodăresc.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că partea vătămată este plecată în străinătate la muncă de mai mult timp și că inițial apartamentul la care a făcut referire l-a lăsat spre folosința unor chiriași până în toamna anului 2005. De atunci, fiul părții vătămate, inculpatul, a început să locuiască în imobilul respectiv.
În cursul lunii octombrie 2005 inculpatul a fost contactat de frații și care s-au arătat interesați să cumpere apartamentul menționat mai sus. Inițial, inculpatul nu a fost de acord cu propunerea celor doi frați, pe motivul că nu are actele necesare, însă la insistențele acestora, a fost de acord și s-a deplasat în com. la bunica sa, de unde a luat actul de vânzare - cumpărare. Ulterior, inculpatul a intrat în posesia unei procuri intitulate "Procură Generală" care atesta voința mamei sale de a-l împuternici pe inculpat să vândă apartamentul situat în B,-/A/8. Astfel, inculpatul, având asupra sa procura falsificată, s-a deplasat la notarul public însoțit de frații și cumpărătorul, unde a semnat documentația, dându-și acordul la vânzarea apartamentului mamei sale și a mai multor bunuri, respectiv mobilierul și obiectele de uz gospodăresc care se aflau în el.
De menționat faptul că, deși inculpatul a cunoscut la data încheierii tranzacției că actul intitulat "procură generală" folosit la notar este fals și nu exprima voința mamei sale, cu toate acestea a fost de acord să-l utilizeze, fără a semnala notarului că se comitea o ilegalitate.
Cu privire la autenticitatea acestui document, instituția emitentă, respectiv Secția Consulară a Ambasadei României din a comunicat că nu figurează la poziția 152/16.01.2006 din Registrul Consulare, așa cum se specifică în procură, iar consulul C-tin care a semnat respectiva împuternicire nu mai ocupa această funcție la Ambasada României din din luna iulie 2004.
Apartamentul în litigiu a fost cumpărat de la data de 03.02.2006 și l-a revândut la data de 10.03.2006 numitului, care, la rândul său, l-a vândut la data de 11.04.2006 numiților G și care sunt surdo-muți.
În drept, fapta inculpatului de a înstrăina fără drept imobilul și obiectele de uz gospodăresc aparținând părții vătămate, bunuri care se aflau în posesia sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prev de art. 213 Cp și nu infracțiunea de furt calificat prev. de art. 210 cp, întrucât pentru a constitui obiect material al furtului bunurile trebuiau să se afle în posesia sau detenția altcuiva decât inculpatul în momentul săvârșirii faptei.
Așa fiind, prima instanță în baza art. 334 Cpp s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
Fapta inculpatului care a înstrăinat apartamentul părții vătămate folosindu-se de o procură contrafăcută și cunoscând acest aspect întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cp.
Instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cp având în vedere următoarele motive:
În actul de sesizare s-a afirmat că inculpatul a folosit o procură contrafăcută și a declarat în fals în fața notarului public că este mandatar al proprietarului. Pentru realizarea elementului material al infracțiunii de fals în declarații este necesar ca declarația făcută să fie una dintre acele declarații care potrivit legii sau împrejurărilor servește la producerea unei consecințe juridice. Prin alte cuvinte, se cere ca declarația să aibă potrivit legii sau împrejurărilor, valoare probatorie și eficiență juridică, să fie aptă pentru a servi la producerea consecinței juridice avută în vedere de făptuitor.
În cauză, inculpatul a formulat o cerere de autentificare a contractului de vânzare - cumpărare (fl. 16 ) în care a afirmat că este mandatarul părții vătămate, dar această afirmație nu servește la producerea unei consecințe juridice, întrucât notarul public a autentificat contractul de vânzare - cumpărare nu în baza acestei declarații, ci în baza procurii generale atașate la cerere. Așa fiind, prima instanță în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. d Cpp a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cp.
De asemenea, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 2,3 cp, având în vedere următoarele motive:
Infracțiunea de înșelăciune în convenții presupune sub aspectul laturii obiective o acțiune de inducere sau menținere în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, acțiune ce trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube, adică a unui prejudiciu material. Infracțiunea de înșelăciune are ca obiect juridic special, așa cum rezultă din caracterizarea făcută, relațiile sociale cu caracter patrimonial care implică încrederea și buna-credință a celor ce intră în aceste relații, astfel încât activitatea de inducere sau menținere în eroare trebuie să fie săvârșită față de persoana cu care se încheie contractul, având ca rezultat producerea în patrimoniul său a unui prejudiciu material.
În cauză prin actul de sesizare nu s-a reținut în ce constă infracțiunea de înșelăciune, ci doar că partea vătămată a formulat plângere împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 Cp, constând în aceea că în cursul anului 2006 fiul ei, folosindu-se fără drept de o procură falsă, a vândut apartamentul ei proprietate personală, situat în B,-/A/8.
Într-adevăr, inculpatul a desfășurat o activitate de inducere în eroare, dar nu față de partea vătămată, ci față de numitul, prezentându-se ca proprietar al apartamentului, deși în realitate nu era, dar în patrimoniul acestuia nu s-a produs nici un prejudiciu, întrucât acesta l-a revândut la data de 10.03.2006.
Fapta inculpatului de a înstrăina apartamentul părții vătămate nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, având ca subiect pasiv aceeași parte vătămată, întrucât nu a desfășurat față de aceasta o activitate de inducere în eroare. Așa fiind, prima instanță în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap la art. 10 lit. d Cpp a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev de art. 215 al. 2,3 Cp cu aplic art. 37 lit. b cp.
În baza art. 348 Cpp s-a dispus anularea înscrisului intitulat "PROCURĂ GENERALĂ" autentificat sub nr. 152 din 16.01.2006 de Ambasada României de la (fl. 13 ).
În baza art. 14 și 346 Cpp s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău criticând hotărârea ca fiind netemeinică în ce privește achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 al. 2,3 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal și fals în declarații prev. de art. 292 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal.
În motivele de apel s-a arătat faptul că analiza obiectivă a probelor dosarului relevă justețea concluziei instanței relativ la existența faptei și vinovăția inculpatului dar în egală măsură evidențiază caracterul inadecvat al soluției de achitare.
Astfel, prima instanță a reținut că într-adevăr inculpatul a desfășurat o activitate de inducere în eroare, dar nu față de partea vătămată ci față de numitul, însă întrucât în patrimoniul acestuia din urmă nu s-a produs nici un prejudiciu s-a ajuns la soluția de achitare pe considerentul că fapta nu constituie infracțiunea de înșelăciune deoarece inculpatul nu a desfășurat față de partea vătămată o activitate de inducere în eroare.
Însă, pentru existenta infracțiunii de înșelăciune importantă este acțiunea de inducere in eroare care trebuie sa aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube, adică a unui prejudiciu material. Paguba poate fi produsa celui indus in eroare sau altei persoane. În cazul infracțiunii de înșelăciune în convenție, elementele sale constitutive sunt aceleași, ele fiind subînțelese pentru această variantă a înșelăciunii. Relevant pentru existența infracțiunii de înșelăciune, indiferent de varianta în care se prezintă, este rezultatul acțiunii și anume inducerea în eroare a victimei și obținerea de către făptuitor a unei dispoziții de ordin patrimonial păgubitoare pentru victimă sau altă persoană. Infracțiunea se comite numai cu intenție care trebuie să fie caracterizată nu oricum, ci prin scopul urmărit de făptuitor, adică obținerea unui folos material injust pentru sine ori pentru altul.
In speța, acțiunea de a inducere in eroare s-a manifestat fata de numitul, inculpatul prezentandu-se ca proprietar al apartamentului, desi in realitate nu era, însă paguba a fost produsa proprietarului acestui apartament, respectiv mama sa.
Din moment ce a existat o falsa reprezentare a realității si s-a produs si o paguba,chiar daca nu exista identitate de persoane intre persoana amăgită si cea care a suferit un prejudiciu material, parchetul a considerat ca fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de inselaciune prev.de art.215 alin.2,3 Cp. intrucat procura falsa folosita de către inculpat reprezintă un mijloc fraudulos.
In ceea ce privește infracțiunea de fals in declarații, Parchetul a considerat de asemenea, ca in mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru lipsa elementelor constitutive. Prima nstanță a considerat ca inculpatul a formulat o cerere de autentificare a contractului de vanzare-cumparare in care afirma ca este mandatarul părții vătămate, dar că această afirmație nu servește la producerea unei consecințe juridice, întrucât notarul public a autentificat contractul de vanzare-cumparare nu in baza acestei declarații, ci in baza procurii generale atașate la cerere. adevărului s-a făcut chiar din momentul întocmirii înscrisului care cuprinde declarația făcuta, iar infracțiunea s-a consumat in momentul in care declarația mincinoasa a fost primita. s-a produs si starea de pericol pentru valoarea sociala ocrotita prin incriminarea faptei.
Astfel, obiectul juridic special al infracțiunii este reprezentat de relațiile sociale referitoare la încrederea publica pe care trebuie sa o inspire declarațiile făcute oficial, care servesc, potrivit legii sau împrejurărilor la producerea unor consecințe juridice. In speța cererea de autentificare formulata de inculpat prin care afirma ca este mandatarul părții vătămate a fost aptă să producă consecințe juridice, din moment ce, lipsa unei asemenea cereri nu ar fi dus la încheierea de autentificarea a contractului de vânzare-cumpărare. Deci, consecinta juridica urmărită de inculpat, aceea de autentificare a contractului, s-a produs pe de o parte in baza cererii in care acesta afirma ca este mandatarul părții vătămate si pe de alta parte pe procurii false depuse in sprijinul afirmațiilor sale.
Procura falsificata nu a fost decât mijlocul prin care inculpatul a urmărit sa dovedească afirmațiile mincinoase din cuprinsul cererii de autentificare. Daca acesta ar fi depus in fata notarului doar cererea fără a fi însoțită de procura generală sau procura fără cerere, nu s-ar fi putut produce consecința juridică urmărită, întrucât nici unul din cele doua acte depuse separat nu ar fi avut eficienta juridica. Cele doua acte se completează reciproc deoarece unul fără celalalt nu ar fi dus la realizarea scopului urmărit de către inculpat.
TRIBUNALUL BACĂU analizând hotărârea atacată sub toate aspectele, în fapt, în drept precum și din perspectiva motivelor de apel invocate, prin decizia penală nr.266/a/9.06.2009 în baza art. 379 pct. 1 lit. B din Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul Parchetului de le lângă Judecătoria Bacău declarat împotriva sentinței penale nr. 2308/21 nov. 2008 Judecătoriei Bacău pronunțată în dosar -.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu în valoare de 200 lei s-a suportat din fondul special al, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut faptul că pe drept cuvânt s-a dispus de către instanța de fond achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune întrucât cel indus în eroare, cel căruia i s-a prezentat ca adevărată o afirmație mincinoasă, respectiv aceea că este proprietarul imobilului și că deține "procură generat" în vederea înstrăinării apartamentului din partea mamei sale, a fost co-contractantul inculpatului, adică cumpărătorul.
Acestuia din urmă însă nu i s-a pricinuit nici o pagubă având în vedere că la foarte scurt timp, apartamentul a fost înstrăinat imediat (de ) următorului cumpărător, pe numele lui (tranzacție întocmită la 10.03.2006). Și acesta din urmă la mai puțin de o lună l-a vândut soților G și. pasiv al infracțiunii de înșelăciune ar fi putut fi în ipoteza în care nu ar fi primit prețul pentru apartament cauzându-i-se un prejudiciu. Ori, nu s-a întâmplat asta.
Părțile contractante la prima vânzare în 3.02.2006 erau inculpatul de o parte și de cealaltă parte. Acestuia din urmă i s-a prezentat ca adevărată împrejurarea că mama inculpatului, ar fi de acord să-i înstrăineze apartamentul "dându-i în acest sens o procură generală". Din declarația dată de (fl. 44 ds. urm. penală) nu a rezultat nici un moment că ar fi cunoscut caracterul mincinos al declarațiilor date de inculpat ori că s-ar fi îndoit vreun moment de autenticitatea "procurii generale". inculpatului cum că i s-ar fi părut că d-na notar știa de procură că este falsă și că ar fi fost "omul lui " nu are nici un fel de susținere în actele dosarului, prin probele administrate.
Paguba, de care face vorbire procurorul în motivele de apel o vizează pe mama inculpatului, pe, însă acest prejudiciu intră în elementele constitutive (în urmarea imediată) al infracțiunii de "abuz de încredere" prev. de art. 213 cod penal pentru care inculpatul a fost condamnat de instanța de fond.
În privința celeilalte achitări dispuse de Judecătoria Bacău, asupra inculpatului față de infracțiunea de "fals în declarații" s-a apreciat că soluția este legală, practica judiciară statuând de-a lungul timpului că infracțiunea de fals în declarații exclude prin conținutul său existența în concurs a infracțiunii de uz de fals. Această din urmă infracțiune este incompatibilă cu cea de fals în declarații deoarece este inclusă prin natura faptei în această din urmă infracțiune. Falsul în declarații implică, prin concept, o declarație necorespunzătoare adevărului făcută în vederea producerii de consecințe juridice când această declarație, potrivit legii sau împrejurărilor servește la producerea acelor consecințe.
Prin urmare, aptitudinea declarației de a servi la producerea consecințelor menționate constituie o credință a existenței infracțiunii, astfel că exercitarea acestei aptitudini nu poate fi reținută ca o faptă distinctă.
Împotriva deciziei de mai sus a declara recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU pentru aceleași motive pentru care a declarat apel și care nu vor mai fi repetate.
Curtea analizând motivele de recurs prin prisma probelor administrate, constată că primele instanțe au pronunțat soluții legale, iar recursul declarat este nefondat.
În primul rând, din Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune față de partea vătămată. În raport cu fapta reținută, soluția de achitare și motivare acesteia este corectă. Dacă din cuprinsul actului de sesizare nu ar fi rezultat expres că s-a reținut infracțiunea de înșelăciune față de partea vătămată, instanțele ar fi avut posibilitatea să stabilească că această infracțiune privește pe numitul. Dar și în acest caz, era discutabilă existența acestei infracțiuni în absența prejudiciului cerut de prevederile art.215 al.1 penal.
Cu privire la infracțiunea de fals în declarații în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului deoarece cererea acestuia ca notarul să întocmească actul de vânzare cumpărare, cerere prin care inculpatul face referiri la calitatea sa de procurator, nu este aptă prin ea înseși să producă efecte juridice.
Față de aspectele mai sus arătate, Curtea constatând că soluțiile primelor instanțe sunt legale, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU împotriva deciziei penale nr.266/A/9.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
În baza art.189 pr.pen. onorariul de apărător din oficiu pentru în sumă de 200 de lei pentru avocat din cadrul Baroului B se va suporta din fondul și va fi inclus în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 al.3 pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU împotriva deciziei penale nr.266/A/9.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
În baza art.189 pr.pen. onorariul de apărător din oficiu pentru în sumă de 200 de lei pentru avocat din cadrul Baroului B se va suporta din fondul și va fi inclus în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 al.3 pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - Pt.jud. - - plecat din instanță
PREȘEDINTE COMPLET,
- -
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.apel - /
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 3 ex.
16.11.2009
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Ecaterina Ene, Monica Vadana
