Uzurparea de calități oficiale (art. 240 cod penal). Decizia 126/2010. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 126/2010

Ședința publică de la 10 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Oana Maria Călian

JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt

JUDECĂTOR 3: Monica

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin

- procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de intervenientul SINDICATUL INDEPENDENT AL DIN ROMÂNIA, partea civilă UNIUNEA NAȚIONALĂ BAROURILOR - BAROUL SIBIU și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 205/02.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosarul nr-.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 2 februarie 2010, prin care s-a dispus amânarea pronunțării la acest termen, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 258/29.09.2008 a Judecătoriei Mediaș au fost respinse excepțiile invocate de inculpatul privind necompetența materială a Judecătoriei Mediaș și existența unui conflict negativ de competență.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de uzurpare de calități oficiale, prev. de art. 240.pen. și de exercitare fără drept a unei profesii, prev. de art. 281.pen.

A fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulate de Baroul Avocaților din

Cheltuielile judiciare avansate au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

La data de 9.05.2006, Baroul Sibiu reprezentat de decanul baroului avocat a depus o plângere penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de uzurpare de calități oficiale și exercitarea fără drept a unei profesii, prevăzute de art. 240 cod penal și 281 cod penal raportate la art. 25 Legea 51/1995. susținându-se că acesta nu are calitatea de avocat, calitate care se poate dobândi doar în baza legii sus enunțate.

Probele administrate și actele depuse la dosar au dovedit faptul că inculpatul a încheiat contracte de reprezentare cu numiții G din Mediaș pe care l-a reprezentat la data de 2.05.2006 la Judecătoria Mediaș, cu, cu G pe care l-a reprezentat la Tribunalul Sibiu la fel și pe, dar și cu multe alte persoane pe care le-a reprezentat în fața diferitelor instanțe. S-a dovedit de asemenea faptul că inculpatul a folosit incinta Judecătoriei Mediaș, respectiv spațiul destinat avocaților, a purtat și poartă în continuare robă specifică avocaților înscriși în potrivit Legea 51/1995, a acordat asistență juridică, a depus documente în dosare, a redactat întâmpinări, practicând astfel meseria de avocat.

Prima instanță a reținut că prin depunere actelor în apărare inculpatul a făcut dovada că este absolvent, cu examen de licență al Universității," din Târgu M, Facultatea de Drept, promoția 2003, Diploma de licență fila 315 dosar, acordându-i titlul de licențiat în profilul științe juridice, specializarea drept. La diplomă este anexată foaia matricolă cu toate notele din anii de studii fila 316 dosar de fond.

La data de 16.11.2005, inculpatul s-a înscris în Baroul, Baroul Sibiu și prin decizia Baroului S din cadrul Barourilor nr. 3 din 16.11.2005, fila 318 dosar de fond, s-a recunoscut înființarea Cabinetului de avocat, " cu sediul profesional în Mediaș- județ

Începând cu data respectivă inculpatul a încheiat contracte de asistență juridică, a întocmit împuterniciri avocațiale folosind formulare ale., a eliberat chitanțe pentru clienți, a condus registru jurnal de încasări și plăți și a achitat la Administrația Finanțelor Publice Mediaș impozit pe venit - filele 261-310 dosar de fond.

Prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. 79/PJ /2003, Judecătoria Târgu -J a dispus înscrierea Filialei Bălești, Asociația în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor acestei instanțe conform prevederilor art. 13 din OG. 26/2000. Hotărârea a rămas definitivă și asociația menționată este înregistrată la Judecătoria Gorj cu nr. 13/2003 figurând ca entitate cu personalitate juridică care are ca scop și obiect de activitate, înființarea de barouri și notariate cu respectarea prevederilor Constituției României și a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului".

La data de 20.06.2004 adunarea generală a filialei Bălești având în vedere dispozițiile Legea 51/1995 și dispozițiile hotărârii irevocabile pronunțată în dosarul 79/PJ/2003 a Judecătoriei Tg. Jad ecis înființarea de barouri județene.

În baza acestei hotărâri președintele Asociației avocat a solicitat și obținut din partea Ministerului Justiției dovada disponibilității denumirii pentru Uniunea Națională A Avocaților din România și ulterior adunarea generală a Filialei Asociației întemeiată de a emis mai multe hotărâri printre care și cea de înființare a Baroului S din care face parte și inculpatul căruia i s-a eliberat legitimație de avocat, având inscripționată sigla Baroul Sibiu, baroul acre a început să funcționeze în paralel cu baroul clasic.

Inculpatul avea convingerea, că acest baroul este singurul care posedă acte de înființare legale (acesta chiar solicitând instanței a face verificări cu privire la legala funcționare a barourilor clasice, solicitare însă respinsă de instanță). Motiv pentru care s-a și înscris în acest barou și pentru care continuă exercitarea meseriei de avocat. Baroul în care inculpatul s-a înscris s-a înființat în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și până în prezent nici un act nu atestă desființarea acestui barou.

Conform art. 281 Cod penal infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii constă în exercitarea fără drept a unei profesii ori alte activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale.

Infracțiunea se realizează sub aspectul laturii obiective fie prin exercitarea fără drept a unei profesii sau oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație fie prin exercitarea acestora în alte condiții decât cele prevăzute de lege și conform literaturii de specialitate o profesie este exercitată fără drept când persoana care o exercită nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru exercitarea acelei profesii.

Sub aspectul laturii subiective infracțiunea examinată se săvârșește numai cu intenție în sensul că persoana își dă seama că efectuează acte specifice unei profesii ori activități pentru care legea cere o autorizație și încalcă regimul legal de exercitare prevăzând că prin această conduită creează o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de lege.

Aceeași este situația și în privința infracțiunii de uzurpare de calități oficiale prevăzută de art. 240 Cod penal a cărei latură obiectivă se realizează fie prin folosirea fără drept a unei calități oficiale, fără ca persoana să aibă un titlu legitim, fie îndeplinirea unui act legat de acea calitate. Sub aspect subiectiv infracțiunea se săvârșește numai cu intenție făptuitorul cunoscând că își însușește pe nedrept calitatea oficială și efectuează un act legat de această calitate uzurpată prevăzând rezultatul periculos pe care l-a prevăzut și urmărit sau acceptat.

Inculpatul a terminat Facultatea de Drept, specializarea,Științe Juridice" iar în baza unui examen s-a înscris în acest barou care s-a înființat în condițiile sus arătate, și prima instanță a constat că nu a săvârșit infracțiunile cu intenție infracțională în condițiile deținerii unei documentații care îl autorizează și îi conferă acest drept.

Avându-se în vedere cele mai sus arătate, instanța de fond în temeiul art. 11 pct. 2 litera a raportat la art. 10 litera d a C.P.P. achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de uzurpare de calități oficiale - art. 240 Cod penal și exercitare fără drept a unei profesii art. 281Cod penal deoarece faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, iar în temeiul art. 192 al 3.C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Baroul d e Avocați S s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 10000 lei onorarii încasate de acesta, 100.000 lei daune morale, precum și cheltuieli de judecată dar și confiscarea de la inculpat a unei plăci de marmură, robei și insignei solicitări care vor fi respinse în totalitate față de achitarea inculpatului.

Excepțiile invocate de inculpat în cursul judecății și anume aceea a necompetenței materiale a Judecătoriei Mediaș și a conflictului negativ de competență au fost unite cu fondul și respinse de instanța de fond pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 28 ind. 1 pct. 1 lit. b curtea C.P.P. de apel este competentă să judeca între altele, infracțiunile săvârșite de avocați.

Din examinarea textului, instanța de fond a constat că această competență a fost consacrată legislativ în considerarea calității de avocat, profesie care potrivit art. 1 din Legea 51/1995 se exercită numai de avocații înscriși în baroului din care fac parte, barou component al B România.

Ca atare în situația în care o asemenea persoană exercită profesia de avocat în afara cadrului legal arătat, iar obiect al urmăririi penale și al judecății îl constituie exercitarea fără drept a unei profesii, competența revine parchetului de pe lângă judecătorie și respectiv judecătoriei în baza art. 25 alin. 1.

C.P.P.

Din examinarea actelor dosarului, prima instanță a constat că prin plângerea formulată de Baroul Avocați S s-a susținut că inculpatul funcționează într-un barou constitut nelegal, pentru care actele de constituire și de înregistrare sunt nule de drept conform art. 1 alin. 3 din Legea 51/1995.

Ca atare fiind în discuție însăși calitatea de avocat, ca profesie exercitată nelegal, competența de soluționare a cauzei nu aparține curții de apel ci judecătoriei, motiv pentru care prima instanță a respins excepțiile.

Împotriva acestei sentințe a declarata apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș, inculpatul și Baroul d e Avocați

Parchetul a criticat sentința pentru două motive.

Într-un prim motiv s-a susținut că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni iar prin cel de al doilea motiv s-a criticat faptul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la cererea părții civile Baroul d e Avocați S prin care se solicită confiscarea robei și a insignei de care inculpatul s-a folosit cu ocazia săvârșirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul a criticat sentința pentru temeiul greșit al achitării susținând că aceasta ar fi trebuit pronunțată în baza art. 10 lit. a sau în baza art. 10 lit. j

C.P.P.

În apelul Baroului de Avocați S s-a criticat greșita achitare a inculpatului.

Prin decizia penală nr. 205/02.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr- au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș și de inculpatul, a fost desființată sentința penală nr. 258/29.09.2008 a Judecătoriei Mediaș și a fost trimisă cauza pentru rejudecare instanței de fond.

A fost respins ca inadmisibil apelul declarat de Uniunea Națională a Barourilor - Baroul Sibiu.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:

Din considerentele ordonanței din 24 mai 2007a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reiese că inițial cauza vizându-l pe inculpat a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș sub nr. 834/P/2006 iar prin adresa din 24 aprilie 2007 fost trimisă pentru competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în conformitate cu art. 281pct. 1 lit. b și art. 209 alin. 3.

C.P.P.

Prin ordonanța menționată Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și-a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș.

În acest fel s-a creat un conflict negativ de competență între cele două parchete care ar fi trebuit soluționat, în conformitate cu art. 45 alin. 6.C.P.P. de către procurorul superior comun, în cazul de față din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Deși acest conflict de competență nu a fost soluționat Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediașa instrumentat cauza ca și cum ar fi fost legal investit, trimițând în cele din urmă în judecată pe inculpat.

La rândul ei instanța de fond s-a considerat legal investită în condițiile în care în cadrul Ministerului Public nu s-a soluționat conflictul anterior arătat. Or, acesta atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate, conform art. 197 alin. 2.C.P.P. nefiind elucidată problema competenței după calitate persoanei.

Așa fiind, având în vedere prevederile art. 379 pct. 2 lit. b C.P.P. au fost admise apelurile parchetului și inculpatului, a fost desființată hotărârea atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond.

Cu ocazia rejudecării s-a impus instanței de fond să verifice în conformitate cu art. 300 alin. 1.C.P.P. regularitatea actului de sesizare și în funcție de concluzia la care va ajunge să procedeze în consecință, inclusiv la verificarea motivelor de apel invocate de parchet și inculpat.

În ceea ce privește apelul Baroului de Avocați S s-a apreciat că acesta este inadmisibil.

Este cunoscut că infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, prevăzută de art. 240 Cod penal și infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 281 Cod penal, sunt infracțiuni de pericol. La infracțiunile de pericol urmarea nu se concretizează într-o pagubă ci constă în crearea unei stări de pericol, neevaluabilă sub aspect material.

Pe cale de consecință nu s-ar putea susține că în cauză alăturat acțiunii penale ar exista și o acțiune civilă în condițiile art. 14.C.P.P. Neexistând acțiune civilă nici Baroul d e Avocați S nu poate avea calitate de parte civilă.

Este adevărat că potrivit art. 362 lit. d C.P.P. partea civilă poate face apel în ce privește latura penală și latura civilă dar neavând această calitate, apelul a fost respins ca inadmisibil conform art. 379 pct. 1 lit. a

C.P.P.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, inculpatul și partea civilă Uniunea Națională a Barourilor - Baroul Sibiu, precum și intervenientul Sindicatul Independent al din România, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.

În expunerea motivelor de recurs, Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul d e Avocați Sac riticat dispoziția de respingere ca inadmisibil a apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 258/2008 a Judecătoriei Mediaș, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului promovat, urmând ca Judecătoria Mediaș să rejudece atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei.

Prin motivele suplimentare de recurs depuse la termenul din 02.02.2010, a fost invocată nulitatea prev. de art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 1.pr.pen. coroborat cu art. 42.pr.pen. și art. 45 al. 1 ind. 1.pr.pen.

S-a arătat că în mod greșit tribunalul a constatat existența unui conflict negativ de competență în ceea ce privește efectuarea urmăririi penale, având în vedere că în cauză nu există o ordonanță de declinare a competenței de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Mediaș în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, ci doar o ordonanță prin care Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA își declină competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș.

În atare condiții, s-a susținut că nu există un conflict negativ de competență, cât timp dosarul a fost trimis Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA printr-o adresă, iar nu printr-o ordonanță, cum prevede legea.

Prin recursul formulat, inculpatul a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu, iar în subsidiar, menținerea sentinței penale nr. 258/2008 a Judecătoriei Mediaș sau adoptarea unei soluții de achitare pentru acuzațiile aduse, în temeiul art. 10 lit. a sau d pr.pen.

În expunerea motivelor de recurs, inculpatul a susținut în esență că avocatura este o profesie liberală, de drept privat, nu implică nici o calitate oficială, iar pe de altă parte și-a exercitat profesia în cadrul unui barou legal înființat.

Cu privire la solicitare de casare a deciziei cu trimitere spre rejudecare, s-a susținut că nu au fost respectate dispozițiile legale privind asigurarea dreptului la apărare, iar în privința conflictului negativ de competență din faza de urmărire penală, s-a menționat inexistența acestuia.

Prin recursul formulat, intervenientul Sindicatul Independent al din România a invocat faptul că inculpatul a fost judecat fără a i se permite să fie asistat de avocatul ales și fără a i se acorda un nou termen pentru angajare apărător, încălcându-i-se dreptul la apărare.

A fost invocat cazul și.

Cu privire la calitatea în care a intervenit în proces, recurentul a susținut că apără interesele inculpatului, acesta fiind membru al sindicatului.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385 ind. 9 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursurile formulate sunt fondate.

Cercetările în cauză au fost declanșate ca urmare a sesizării organelor de urmărire penală prin plângerea penală formulată de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Sibiu, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș la data de 09.05.2006 sub nr. 834/P/2006.

Printr-o adresă, dosarul a fost trimis la data de 24.04.2007 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, care, prin ordonanța nr. 149/P/2007 din 24.05.2007, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, conform art. 209 al. 4 coroborat cu art. 25 și 30 al. 1 lit. a pr.pen.

Ulterior declinării, dosarul a fost preluat la urmărire penală proprie de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, a fost emis rechizitoriul și a fost sesizată prima instanță.

Examinând actele din dosarul de urmărire penală, raportat la cele expuse, se constată că în cauză nu a existat un conflict negativ de competență între organele de urmărire penală, ci doar o trimitere pe cale administrativă a dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, având în vedere că nu există o ordonanță de declinare a competenței în favoarea acestuia din urmă, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș, conform dispozițiilor art.45 al. 1 ind. 2.pr.pen.

Nu se poate reține astfel că unitățile de parchet și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, pentru a subzista obligația sesizării organului ierarhic superior în vederea soluționării incidentului procedural ivit.

Dimpotrivă, după declinarea competenței de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediașs -a considerat legal investit și competent din punct de vedere material să efectueze actele de urmărire penală necesare în cauză.

Pe de altă parte, conform prevederilor art. 300.pr.pen. la prima înfățișare, instanța este datoare să verifice regularitatea actului de sesizare.

Or, Judecătoria Mediașs -a considerat legal sesizată și competentă din punct de vedere material, conform art.25 pr.pen. astfel că a procedat la soluționarea cauzei pe fond.

Raportat la aspectele expuse, Curtea constată că soluția instanței de apel este greșită, deoarece tribunalul, cu ocazia soluționării căii de atac, nu putea proceda la o repunere în termenul expres prevăzut de art. 300.pr.pen.

Decizia supusă controlului este criticabilă și sub aspectul modului în care tribunalul a înțeles să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, pentru ca aceasta să se pronunțe cu privire la necesitatea trimiterii cauzei la parchet.

Dacă reținea în speță existența unui conflict negativ de competență nesoluționat, ivit între organele de urmărire penală, instanța de apel avea posibilitatea de a desființa hotărârea primei instanțe și de a dispune direct trimiterea cauzei la parchetul ierarhic superior în vederea rezolvării acestuia, având în vedere caracterul devolutiv al apelului.

Pentru toate considerentele expuse, având în vedere că în mod greșit Tribunalul nu a examinat pe fond criticile expuse de apelanți, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c pr.pen. rap. la art. 385 ind. 9 pct. 10.pr.pen. Curtea va admite recursurile formulate în cauză, va casa decizia penală nr. 205/02.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr- și va trimite cauza aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Sibiu, în vederea rejudecării tuturor apelurilor.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va lua în considerare și celelalte motive expuse de recurenți și va aprecia asupra pertinenței acestora.

Cheltuielile judiciare avansate în recurs vor fi lăsate în sarcina statului, conform art. 192 al. 3.pr.pen.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile formulate de partea civilă Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Sibiu, de inculpatul și de intervenientul Sindicatul Independent al din România împotriva deciziei penale nr. 205/02.11.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.

Casează decizia penală atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu - Secția penală.

Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

. - semnează

Președintele completului

- - -

GREFIER

Tehnored.

Tehnored. LS/2ex/25.02.2010

Jud.fond:

Jud.apel: C-tin,

Președinte:Oana Maria Călian
Judecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Uzurparea de calități oficiale (art. 240 cod penal). Decizia 126/2010. Curtea de Apel Alba Iulia