Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 127/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 127
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Ion
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea civilă, împotriva deciziei penale nr.283/A/22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă partea civilă recurentă, reprezentat de avocat ales, lipsă inculpatul intimat, reprezentat de avocat oficiu, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apărătorul părții civile depune la dosar motive de recurs, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate în ceea ce privește latura penală a cauzei și rejudecând cauza, aplicarea unei pedepse privative de libertate inculpatului. În motivare a arătat că inculpatul a dat dovadă de o agresivitate ieșită din comun, sens în care a se avea în vedere numărul mare de zile îngrijiri medicale necesare vindecării părții vătămate, zonele în care au fost aplicate loviturile, suferințele fizice și psihice suferite de partea vătămată. La dosar există declarații de martori care confirmă susținerile părții vătămate, astfel că pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării aplicată inculpatului este ineficientă. Pe de altă parte, inculpatul nu deține bunuri pentru care să poată fi urmărit, astfel că nici pretențiile civile la care a fost obligat nu vor fi achitate.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul intimat a solicitat respingerea recursului părții civile ca nefondat.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului părții civile, înlăturarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată inculpatului, având în vedere gravitatea faptei și numărul mare de zile îngrijiri medicale necesare vindecării părții vătămate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 170/04.04.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, inculpatul a fost condamnat, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 al.1 Cod penal, în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 al.1 Cod penal, la 2(doi) ani și 2(două) luni închisoare.În baza art. 71 al. 2 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal. În baza art. 81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și celei accesorii pe o durată de 4 ani și 2 luni, reprezentând termen de încercare, iar conform art. 359 cod proc. penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art 83 și 84 Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință, potrivit art. 346 rap. la art. 14 al.3 lit. b Cod proc. penală, cu referire la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la 5000 lei despăgubiri civile și la 12.000 lei daune morale către partea civilă. Au fost respinse restul daunelor morale de 3000 lei.
S-a constatat că partea vătămată Clinica Maxilo-Facială T nu a formulat pretenții civile în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 20 august 2006, în jurul orei 22:00, partea vătămată, împreună cu martorul se aflau la un local din comuna, pe terasă, unde consumau bere și la un moment dat dintr-un grup alăturat s-a desprins inculpatul, care s-a îndreptat spre partea vătămată, pe care l-a lovit cu pumnii în față, la trântit la pământ, a început să-l lovească cu picioarele, după care l-a aruncat într-un șanț, fără ca partea vătămată să-i adreseze vreun cuvânt. De urgență partea vătămată a fost dus de la medicul din comună, care i-a acordat primele îngrijiri medicale, după care a fost trimis de urgență cu ambulanța la T, deoarece prezenta un traumatism cranio-facial și au existat suspiciuni de fractură de mandibulă.
Pentru leziunile suferite partea vătămată a fost internat la Spitalul Clinic Municipal de Urgență T - Clinica la 21.08 - 30.08.2006, cu diagnosticul: fractură dublă de mandibulă. Ulterior, există documente medicale datate 27.04-30.04.2007 și perioada 11-12.05.2007 care atestă diferite tratamente aplicate părții civile în Italia la clinici de specialitate, cu diagnosticul: fractură mandibulară neconsolidată, imposibilitatea închiderii gurii, pacientul nefiind în măsură să se exprime verbal din cauza dificultății mișcărilor mandibulare.
Inițial, părții vătămate i s-a eliberat certificatul medico-legal nr 1619/C din 21.08.2006, pentru 50 zile de îngrijiri medicale, completat ulterior la 59 zile îngrijiri medicale și în final la 90 zile de îngrijiri medicale (4 dosar urmărire penală, 45 și 120 dosar).
Prima instanță a înlăturat în cauză declarația martorului care a declarat că nu cunoaște nici un fel de împrejurări legate de faptă, că este neștiutor de carte și că a semnat o declarație în fața poliției, fără să-i cunoască conținutul, instanța considerând că această declarație nu este relevantă în cauză. Cu privire la declarație martorului, aceasta a fost înlăturată în parte de către prima instanță, ca nesinceră, atunci când acest martor a declarat că partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu pumnii în piept, declarație care nu se coroborează cu celelalte probe și nici cu declarația inculpatului, acesta susținând că, partea vătămată "a luat un băț de pe trepte și m-a lovit".
Prima instanță a reținut că fapta inculpatului, în drept, așa cum a fost reținută prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art 181 al.1 cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art 182 al.1 cod penal, întrunește elementele constitutive ale acestei ultime infracțiuni, motiv pentru care prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 2 ani și 2 luni, care să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei. La dozarea pedepsei, au fost avute în vedere disp. art 72 cod penal, privind criteriile generale de individualizare.
În baza art. 81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și celei accesorii pe o durată de 4 ani și 2 luni, reprezentând termen de încercare, luând în considerare că inculpatul este infractor primar, a recunoscut săvârșirea faptei și scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă.
Potrivit art 346 rap.la art 14 al.3 lit.b Cod proc.penală, cu referire la art 998 cod civil, prima instanță a obligat inculpatul la 5000 lei despăgubiri civile și la 12.000 lei daune morale către partea civilă, reținând următoarele:
Partea civilă a făcut dovada despăgubirilor civile de 5.000 lei, atât cu acte cât și cu martorii și, privind valoarea asigurării de sănătate pe care a trebuit să o încheie în România pentru a beneficia de serviciile medicale în țară, valoarea transporturilor, costul plăcuțelor și șuruburilor implantate în maxilar și medicamentele pe care a fost nevoit să le cumpere în perioada spitalizării. Cu privire la daunele morale, prima instanță a apreciat că acestea i se cuvin părții civile pentru suma de 12.000 lei, ce reprezintă suferința la care a fost supus, conștiința că este bolnav, intervențiile chirurgicale suferite, considerând că această sumă compensează traumele suferite de partea civilă. Au fost respinse restul daunelor morale de 3000 lei, considerând că acestea nu se justifică în cuantumul solicitat.
Împotriva acestei sentinței penale, în termen legal, a declarat apel partea civilă, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul modului de soluționare al laturii penale cât și a celei civile.
În motivarea apelului s-a susținut că pedeapsa aplicată nu a fost corect individualizată, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare, susținându-se că nu reflectă gradul de vinovăție al inculpatului și nu respectă scopul procesului penal prevăzut în art. 1.p Cod Penal și nici criteriile generale de individualizare a pedepsei, având în vedere consecințele produse de fapta inculpatului, pentru partea civilă, care a avut nevoie pentru vindecare de 90 zile îngrijiri medicale, iar consecințele asupra funcționalității maxilarului se vor resimți și în continuare. La termenul de judecată din 22.10.2008 apărătorul inculpatului a precizat că în mod greșit prima instanță nu a acordat în întregime daunele morale solicitate, deși au fost justificate prin numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare însănătoșirii, suferințele ce a trebuit să le îndure și conduita inculpatului.
Prin decizia penală nr.283/A din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr - din 07.05.2008, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. s-a admis apelul declarat de partea civilă, s-a desființat sentința apelată și, rejudecând cauza, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
Instanța de apel, analizând probele administrate în cauză, a apreciat că prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, vinovăția inculpatului fiind reținută sub forma intenției directe, iar pentru individualizarea pedepsei, s-au respectat criteriile generale prevăzute de art. 72.
Cod PenalFapta inculpatului, de a lovi cu pumnul pe partea civilă, cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 90 de zile, a fost dovedită prin probele aflate la dosar și recunoscută de inculpat. Au fost înlăturate declarațiile martorului care a susținut că inculpatul ar fi fost provocat de atitudinea părții vătămate, deoarece nu se coroborează cu alte probe.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise de inculpat și modalitatea concretă de săvârșire, consecințele produse părții civile de violențele exercitate asupra sa și numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor constatate prin actele medicale, dar și comportamentul inculpatului avut anterior săvârșirii faptei, fiind la primul contact cu lege penală, precum și atitudinea sa ulterioară, acesta recunoscând săvârșirea faptei și regretând consecințele produse, declarând că forța loviturilor a fost determinată de faptul că a făcut culturismul, vârsta inculpatului, circumstanțe care deși nu au fost precizate expres de instanță au determinat aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special și alegerea modalității de executare a acesteia, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei și fixarea unui termen de încercare de 4 ani și 2 luni pe seama inculpatului.
Sentința apelată este legală și temeinică în ceea ce privește modul de soluționare a laturii penale, dar s-a apreciat că este netemeinică soluționarea laturii civile a cauzei.
Din actele medicale existente la dosar a rezultat că partea civilă a fost transportată la cabinetul medical și apoi cu salvarea la spital și a necesitat intervenții chirurgicale și tratamente medicale pe o perioadă de 90 de zile. Apreciind dovedite despăgubirile civile pentru daune materiale solicitate de partea civilă, instanța de fond le-a admis în întregime, dar a acordat doar suma de 12.000 lei pentru daune morale, din totalul de 15.000 lei cât a fost solicitat, fără a motiva de ce nu se poate acorda în întregime suma solicitată.
Este evident că, urmare a activității infracționale a inculpatului, părții civile i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice, i-au fost modificate activitățile desfășurate în mod obișnuit până la data producerii faptei, atât cele profesionale și gospodărești cât și cele recreative, unele care se resimt și în prezent și care vor mai continua și în viitor, astfel că s-a apreciat de către instanța de apel complet justificată suma de 15.000 lei solicitată de partea civilă.
Împotriva deciziei penale nr.283/A din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr - din 07.05.2008 partea civilă a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege. Recursul a fost motivat în scris.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de partea vătămată este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Partea vătămată critică modul de soluționare a laturii penale a procesului, în ceea ce privește individualizarea pedepsei și modalitatea de executare, solicitând ca instanța de recurs să-i aplice inculpatului o pedeapsă privativă de libertate și nu una cu suspendarea condiționată a executării,raportat la fapta săvârșită.
În cauză, pentru individualizarea pedepsei, s-au respectat criteriile generale prevăzute de art.72 Cod Penal,gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea concretă de săvârșire, consecințele produse părții civile,dar și comportamentul inculpatului anterior săvârșirii faptei și atitudinea sa ulterioară,constând în recunoașterea faptei și regretul față de consecințe produse, declarând că forța loviturilor a fost determinată de faptul că a fost culturist, precum și vârsta acestuia.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, astfel încât aplicarea unei pedepse de doi ani și două luni cu suspendarea condiționată a executării este în măsură să asigure atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod Penal
Având în vedere cele expuse în baza art. 38515alin.1, pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.283 /A din 22.01.2008 a Tribunalului Timiș în dosarul nr- din 07.05.2008.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe partea civilă recurentă la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515alin.1pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă, împotriva deciziei penale nr.283/A/22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă partea civilă recurentă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 12 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red./16.02.09
Tehnored AJ/23.02.09
Prima instanță: Jud. L-
Apel: Trib. T-,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Ion
