Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 135/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 135
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea apelurilor penale, avand ca obiect "vătămare corporală (art.181 Cod penal)", declarate dePARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘIșiinculpatul, fiul lui și, nascut la 05.08.1958, in comuna Podu, jud. I, domiciliat in sat, com. Podu, jud. I, impotriva sentinței penale nr.296 din 16.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul apelant si intimat asistat de avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar, și reprezentanții legali și. Lipsă fiind părțile civile intimate.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invederează că, Poliția Podu a depus, prin registratură, procesul verbal privind mandatul de aducere emis pe numele inculpatului, care se afla atasat la dosarul cauzei.
Avocat pentru inculpat, depune la dosar acte in copie xerox, respectiv un bilet de externare emis de Spitalul clinic de psihiatrie Socola I, o scrisoare medicală emisă de Spitalul clinic de psihiatrie Socola I, un bilet de ieșire din spital emis de Spitalul clinic de urgență "Prof.Dr. " I, o scrisoare medicală emisă de Spitalul clinic de psihiatrie Socola I, un cupon de pensie, o adeverință medicală emisă pe numele inculpatului de către Dr. si o chitanță reprezentând onorariu avocat oficiu in sumă de 200 lei, care se atașează la dosarul cauzei.
Interpelat de catre instanță, inculpatul apelant si intimat precizează că nu dorește să dea declarații in această fază procesuală, ințelege să se prevaleze de dispozitiile art.70 alin.2 Cod procedura penala și nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine că a fost de acord că trebuie audiat inculpatul pe schimbarea de incadrare juridică, dar dacă inculpatul ințelege să se prevaleze de disp. art.70 alin.2 Cod procedura penală, nu insistă in audierea inculpatului și nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constată cauza in stare de judecată si acordă cuvantul reprezentantului Ministerului Public in sustinerea apelului declarat de parchet.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul in apelul parchetului, solicită, in baza disp. art.379 pct.2 lit.a Cod procedura penală, admiterea apelului așa cum a fost formulat, a se dispune desființarea sentinței instanței de fond și rejudecarea cauzei, in sensul de a reține că incadrarea juridică de tentativă de omor este cea aplicabilă in cauză. S-a reținut față de inculpat că, acesta - aflat in stare de ebrietate, pe timp de seară, a abordat-o pe partea vătămată - care era minor la acel moment, pe care, pur și simplu, l-a intâlnit pe stradă, l-a apucat de gât, l-a strâns, l-a apăsat in jos, ceea ce a determinat aplecarea partii vatamate și i-a aplicat mai multe lovituri in spate. Această componentă obiectivă a faptei rămâne pur și simplu neschimbată.
Inculpatul a declarat, așa cum se intâmplă in mii de situații identice, că nu a vrut să-l ucidă. Actul medico-legal care atestă că leziunile necesită 14-15 zile de ingrijiri medicale, urmate de o agravare ce a urmat 22-23 de zile ingrijiri medicale, nu sunt suficiente pentru a plasa fapta la nivelul infractiunii prev. de art.181 Cod penal, așa cum a decis instanța de fond.
Astfel incât, tocmai față de modul de savarsire a faptei, de topologia leziunilor, de raportul de forțe intre inculpat si victimă există indubitabil această concluzie, că, dacă nu l-a urmărit efectiv, a acceptat posibilitatea suprimării vietii persoanei - indiferent cine era aceasta. Este posibil ca inculpatul să fi confundat persoana datorită stării de ebrietate, a avut impresia că victima poate este altcineva, intr-adevar nu are relevanță. pe ucidere nu vizează neapărat o anumită persoană, pentru că legea apără nedeterminat viața oricărei persoane. In mod constant practica si doctrina sunt de acord că viața oricărei persoane trebuie protejată.
In aceste conditii, chiar cu starea de ebrietate, chiar cu 22 de zile de ingrijiri medicale, acum în starea care o are inculpatul, și este regretabil pentru că a suferit la rândul lui un accident cerebral, este indubitabil că infractiunea rămâne in stadiul tentativei de omor.
Solicită a fi admisă schimbarea de incadrare juridica, a readuce fapta la nivelul sesizării din rechizitoriu - pentru că așa ar trebui și așa este corect în fața legalității și a temeiniciei a unei soluții. Solicită a i se aplica inculpatului o pedeapsă individualizată potrivit celor prev. de art.72 Cod penal pentru săvârșirea infractiunii tenativă de omor in formula reținută in rechizitoriu.
Instanța acordă cuvantul aparatorului inculpatului in apelul parchetului.
Avocat avand cuvantul in apelul parchetului, solicită a se observa că, pedeapsa aplicată de TRIBUNALUL IAȘI și incadrarea reținută de instanță - aceea de vatamare corporală - este cea corectă raportat la concluziile raportului de expertiză.
Avand in vedere modalitatea in care a fost savarsită fapta, prin aplicarea unei singure lovituri, a intensității acesteia și a imprejurărilor in care aceasta a fost comisă - in stare de ebrietate, raportat la concluziile raportului medico-legal, solicită respingerea apelului Parchetului ca nefondat.
In ceea ce priveste apelul inculpatului, acesta vizează latura civilă a cauzei. Apreciază că, daunele materiale si morale acordate, sunt prea mari raportat la situatia inculpatului, acesta suferă de boli foarte grave, și in acest sens a depus la dosar la acest termen de judecată acte medicale care dovedesc aceste aspecte.
Solicită admiterea apelului formulat de inculpat și reducerea cuantumului despagubirilor acordate. Oficiu achitat.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul in apelul inculpatului, pune concluzii de respingere ca nefondat - potrivit disp. art.379 pct.1 Cod procedura penala, instanta de fond a realizat o corectă dozare a daunelor materiale si morale, consideră că micșorarea lor este cu atât mai nepotrivită cu cât parchetul apreciază că infractiunea reală este tentativă la omor.
Reprezentanții legali și avand cuvantul, sustin că nu li s- comunicat hotărârea de către instanță și sunt de acord cu cele spuse de către domnul procuror.
Avand ultimul cuvant inculpatul apelant si intimat sustine că îi pare rău pentru cele intâmplate.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 296 din 16 aprilie 2009 TRIBUNALUL IAȘI, în baza art. 334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, 175 lit. i Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal.
În baza art. 181 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui si, născut la data de 05.08.1958 în com. Podu-, jud. I, CNP -, domiciliat in sat, com. Podu-, jud. I, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală".
În condițiile si pe durata prev. de disp. art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b Cod penal.
În baza disp. art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei iar in baza disp. art. 82 Cod penal stabilește termen de încercare pe o durată de 4 (patru) ani.
A fost atenționat inculpatul asupra disp.art.83 Cod penal.
În baza disp. art. 71 al. 5 Cod penal pe durata termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat si executarea pedepsei accesorii.
În temeiul disp. art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la disp. art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, domiciliat în sat, com. Podu-, jud. I, suma de 900 lei cu titlu de daune materiale si suma de 4000 lei cu titlu de daune morale.
În baza disp.art.313 al.1 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgente pentru Copii "Sf. -"I suma de 4798,44 lei și Serviciului de Ambulantă I suma de 260 lei, sume ce vor actualizate la data plății, acordate cu titlu de despăgubiri civile.
În baza disp. art. 191 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1300 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sent. pen. nr. 5864 din 16. 12.2004 Judecătoria Iași în baza art. 285.pr.pen a scos pe rol cauza referitoare la plângerea părții vătămate împotriva inculpatului, trimițând-o Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 181 Cod penal.
Instanța a reținut că prin plângerea adresată Judecătoriei Iași partea vătămată, prin reprezentant legal a formulat plângere împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, constând în aceea că la data de 8.09.2004, în fața magazinului din com. Pd., sat, acesta din urmă l-a înjunghiat cu un cuțit în spate având nevoie, conform certificatului medico - legal de 14-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În timpul judecății a fost prezentat de partea vătămată un nou certificat medico-legal (nr. 3374 din 14.12 2004) din ale cărui concluzii rezultă că susnumitul a avut nevoie în total de 22-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanța a constatat că fapta urmează să primească încadrarea juridică în prev. art. 181 Cod penal, situație în care se impun cercetări de către organul competent de urmărire penală.
Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași prin ordonanța nr. 760/P/ 2005 din 4.02.2005 a declinat competența efectuării urmăririi penale la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI, apreciind că în cauză fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174, 175 lit. i Cod penal.
Prin rechizitoriul nr. 369/P/2005 din 7.03.2006 Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘIl -a trimis în judecată pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174, 175 lit. i Cod penal.
Prin sentința penală nr. 574 din 24.09.2007 TRIBUNALUL IAȘI în baza art.334 pr. pen a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174, 175 lit. i Cod penal în infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal, text de lege în temeiul căruia l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare, cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a,b Cod penal, dispunând în baza art. 81 Cod penal Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani și făcând și aplic. art. 71 al. 5 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat către partea civilă la 900 lei cu titlu de daune materiale și la 4000 lei cu titlu de daune morale, precum și la alte sume către instituțiile sanitare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI, care a criticat-o pentru greșita schimbare a încadrării juridice și netemeinicia aplic. art. 81 Cod penal, precum și inculpatul, care a criticat modul de soluționare a laturii civile a cauzei.
Prin dec. pen. nr. 17 din 3.04.2008 Curtea de APEL IAȘIa respins ca nefondate apelurile declarate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Decizia penală susmenționată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, care, alături de cele 2 motive din apel, a susținut și cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 3.pr.pen. respectiv incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat sentința criticată.
De asemenea, au declarat recurs inculpatul criticând hotărârea pentru greșita soluționare a laturii civile precum și partea vătămată și partea civilă, nemotivate în scris.
Prin dec. pen. nr. 3251/15.10.2008 J - Secția Penală a admis recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și inculpatul și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Iași apreciind următoarele:
Așa cum rezultă din hotărârile pronunțate succesiv în cauză, judecătorul este magistratul care a adoptat atât sentința pen. nr. 5864 din 16.-12.2004, pronunțată în dos. nr. 19200/2004 al Jud. I prin care a recalificat fapta din infracțiunea prev. de art. 180 al. 2 Cod penal în cea prev. de art. 181 Cod penal și a trimis cauza procurorului pentru a lua măsuri de efectuare a urmăririi penale, cât și sentința pen. nr. 574 din 24.09.2007, pronunțată în dos. nr- al Tribunalului Iași, prin care a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174, 175 lit. i Cod penal în infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal și l-a condamnat pe inculpat pentru aceasta din urmă.
Această poziție procesuală succesivă a judecătorului în aceeași cauză este inconciliabilă datorită conținutului determinat al actelor și măsurilor procesuale luate și care privesc chestiuni de fond ale procesului.
Astfel, în primul ciclu procesual judecătorul și-a exprimat părerea cu privire la încadrarea juridică ce urmează să fie dată faptei din cauză, individualizând-o - dintre cele posibile - pe cea prev. de art. 181 Cod penal.
În al doilea ciclu procesual același judecător s-a pronunțat în aceeași cauză, după trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, schimbând încadrarea juridică în infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal și soluționând fondul.
Aceste poziții procesuale în aceeași cauză, în etape succesive, ale judecătorului, sunt inconciliabile, constituind cazul de incompatibilitate prev. de art. 47 al. 2.pr. pen.
Față de cele ce preced, Curtea, luând în considerare cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 3. pr. pen a admis recursurile Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și inculpatului, casând atât decizia atacată cât și sent. pen. nr. 574 din 24.09.2007 a Tribunalului Iași și trimițând cauza spre rejudecare la instanța de fond, conf. disp. art. 38515pct. 2 lit. c pr. pen.
Celelalte critici formulate prin motivele din recursurile admise vor fi avute în vedere de instanță la rejudecarea cauzei.
Recursurile părții vătămate și părții civile au fost respinse ca inadmisibile, având în vedere că recurenții nu au folosit calea apelului împotriva hotărârii instanței de fond iar prin decizia pronunțată în apel nu a fost modificată soluția din sentință
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 22.12.2008.
Examinând momentul intervenirii cazului de incompatibilitate reținut de către instanța de recurs ca fiind principalul motiv al trimiterii cazului spre rejudecare, a constatat instanța că acesta a fost incident din data de 04.09.2007, la finalul cercetării judecătorești, motiv pentru care a apreciat că nu se impune reluarea acesteia, judecătorul care a soluționat cauza și cu privire la care s-a reținut existența unei situații de incompatibilitate fiind reluate și rediscutate în contradictoriu cu toate părțile din proces cu prilejul rejudecării cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului precum și întreg materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI emis în dos. nr. 369/P/ 2005 la data de 07.03.2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor calificat", prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal, reținându-se că în ziua de 08.09. 2004 i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona interscapulovertebrală în scopul suprimării vieții victimei.
În fapt, a reținut instanța că în seara zilei de 08.09.2004, în jurul orelor 19,30, inculpatul aflat într- vădită stare de ebrietate, l-a întâlnit pe stradă pe partea vătămată și, apropiindu-se de acesta, l-a prins cu o mână de gât, l-a aplecat în față iar cu cealaltă mână l-a lovit cu un cuțit pe care îl avea în mână, în urma loviturilor primite acesta având nevoie de un nr. de 22-23 zile de îngrijiri medicale.
Această dinamică infracțională s-a reținut în urma coroborării plângerii și declarației părții vătămate cu cea a singurilor martori oculari și Nicăi precum și cu concluziilor examinărilor medico-legale efectuate în cauză, varianta expusă de către inculpat, respectiv cea a lovirii părții vătămate cu o scândură nefiind susținută de nici un element probator.
Cu privire la încadrarea juridică ce a fost dată acestei fapte instanța, față de modalitatea în care a fost săvârșită fapta ( prin aplicarea unei singure lovituri), a intensității acesteia (apreciată prin prisma nr. de zile de îngrijiri medicale), împrejurărilor în care aceasta a fost comisă ( inculpatul în vădită stare de ebrietate), văzând și concluziile raportului de expertiză care au reținut că leziunea constatată p corpul părții vătămate nu întrunește caracteristicile medico-legale ale periculozității pentru viață, a apreciat că, cel puțin din perspectiva elementului intențional al laturii subiective nu s-a relevat dorința ori acceptarea de către inculpat a morții victimei, motiv pentru care, în baza art. 334 Cod pr. pen. dispus în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței din infracțiunea de "tentativă la omor calificat" prev. de art. 20 rap. la art. 174 al 1, art. 175, lit. i Cod penal, în infracțiunea de " vătămare corporală" prev. de art. 81 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni instanța a dispus în sensul condamnării acestuia la o pedeapsă penală individualizată în lumina criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, în măsură a asigura îndeplinirea rolului pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, respectiv cel al reeducării inculpatului și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza disp. art. 71 Cod penal a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b Cod penal a căror exercitare apare ca incompatibilă cu conduita infracțională manifestată de inculpat, nedemn în a-și exercita dreptul de a alege și de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice precum și cel de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Apreciind că îndeplinirea rolului pedepsei se poate realiza și fără executarea pedepsei în regim de detenție și constatând ca întrunite în totalitate condițiile necesare suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța a dat aplicabilitate disp. art. 81 Cod penal, pe durata termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei principale urmând a fi suspendată și executarea pedepsei accesorie în baza art. 71 al. 5 Cod penal.
În latura civilă a cauzei, constatând ca îndeplinite cumulativ condițiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale a inculpatului, instanța a dispus obligarea acestuia la plata de despăgubiri, atât materiale cât și morale, părții civile, al căror cuantum a fost stabilit, pe de o parte, în baza declarației martorelor și Nicăi - care au relevat faptul că partea civilă a avansat suma de 50 lei pentru fiecare transport la spital, iar că până la momentul incidentului lucra cu ziua, prețul unei astfel de zile de muncă fiind de 20 lei, prin înmulțirea numărului de transporturi (3) și zilelor de muncă nelucrate (32 zile) constând în beneficiu nerealizat cu prețul astfel estimat, și, pe de altă parte, privitor la daunele morale, a dispus în vederea acordării unei juste reparații de natură a acoperi prejudiciul moral adus părții civile, minoră la data săvârșirii infracțiunii, reținut din perspectiva impactului pe care fapta inculpatului i l-a produs dar și a unei lungi perioade de disconfort datorate spitalizării.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri civile și unităților spitalicești care au oferit îngrijiri medicale și transport de specialitate victimei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI și inculpatul, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
În motivarea apelului declarat de parchet s- susținut că fapta reținută în sarcina inculpatului, așa cum a fost descrisă în rechizitoriul întocmit și în sentința pronunțată de instanța de fond întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat.
Inculpatul aflat în stare de ebrietate și pe timp de seară a întâlnit partea vătămată - minoră la data săvârșirii faptei - l-a apucat de gât, l-a strâns, l- apăsat în jos și i- aplicat mai multe lovituri în spate.
Nu contează poziția inculpatului care a declarat că nu a vrut să ucidă partea vătămată și nici actul medico-legal care atestă că leziunile suferite de victimă au necesitat inițial 14 - 15 zile îngrijiri medicale, iar ulterior 22 - 23 zile îngrijire medicală pentru vindecare și că acestea nu au pus în pericol viața părții vătămate.
S-a mai precizat că față de modul de săvârșire a faptei, de topologia leziunilor și de raportul de forțe dintre inculpat și partea vătămată se poate concluziona că inculpatul, chiar dacă nu urmărit efectiv suprimarea vieții victimei, acceptat posibilitatea aceasta. Deși este posibil ca inculpatul să fi fost în eroare cu privire la identitatea persoanei vătămate, întrucât era în stare de ebrietate, rămâne valabilă intenția de ucide, iar valoarea socială lezată este aceeași, respectiv dreptul la viață.
S-a solicitat admiterea apelului promovat, păstrarea încadrării juridice a faptei așa cum a fost dată prin rechizitoriu și aplicarea unei pedepse în conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal.
În motivarea apelului său, inculpatul a susținut că încadrarea juridică corectă a faptei este cea reținută de Tribunalul Iași prin sentința pronunțată, aceasta fiind în concordanță și cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
S-a mai subliniat de apărătorul inculpatului că în momentul săvârșirii faptei acesta era în stare de ebrietate, a aplicat victimei o singură lovitură, de mică intensitate, iar leziunile cauzate nu au fost periculoase pentru viața acesteia.
S-a solicitat menținerea încadrării juridice și a pedepsei pronunțate de instanța de fond.
A mai precizat inculpatul că apelul promovat de el vizează numai latura civilă a cauzei, respectiv cuantumul daunelor materiale și morale, la plata cărora fost obligat, și pe care le apreciază ca fiind prea mari, în raport cu starea sa de sănătate.
A solicitat reducerea cuantumului acestora.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică.
Așa cum rezultă din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești, în seara zilei de 08.09.2004, în jurul orelor 20,30, în timp ce partea vătămată se afla în fața magazinului din localitatea, comuna Podu, județul I, a fost prinsă cu o mână de după gât de către inculpatul, victima s-a aplecat în față iar inculpatul i-a aplicat o singură lovitură cu un cuțit pe care îl avea asupra sa.
Din certificatul medico-legal nr. 2451/14.09.2004 eliberat de rezultă că la data examinării partea vătămată a prezentat o plagă înjunghiată, nepenetrantă interscapulo-vertebrală, ce s-a putut produce prin lovire cu corp înțepător tăietor (cuțit) poate data din 8.09.2004 și necesită pentru vindecare un număr de 14-15 zile îngrijire medicală.
Ulterior, prin certificatul medico-legal nr. 3374 din 14.12.23004, I mai precizat că partea vătămată a necesitat și ca urmare a mai necesitat 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, deci în total 22 - 23 zile îngrijire medicală.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond a solicitat Serviciului Medico-Legal al precizări noi în legătură cu actul medical al părții vătămate, referitor la numărul de zile de îngrijire medicală, necesare pentru vindecare, dacă leziunile cauzate au fost de natură a-i pune în pericol viața părții vătămate și dacă acele leziuni au vizat o zonă vitală.
Raportul întocmit la 11.05.2007a concluzionat că a prezentat o plagă tăiată nepenetrantă interscapulo-vertebrală, complicată în evoluție cu pareză de plex brahial pentru care a necesitat 22 - 23 zile de îngrijiri medicale, prin urmare, acesta este timpul de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunii pe care a prezentat-o sus-numitul.
Din punct de vedere medico-legal leziunea nu întrunește caracteristicile medico-legale ale periculozității pentru viață; s-a mai precizat că zona intersapulo-vertebrală reprezintă zona de pe fața posterioară a toracelui 1/3 superioară, între omoplați. Raportul a fost sesizat de comisia medico-legală.
Cuțitul cu care a fost aplicată lovitura nu a fost găsit în cursul urmăririi penale.
Martorul Nicăi a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței că în seara de 8.09.2004 a văzut inculpatul în stare de ebrietate, că avea în mână un cuțit și că îl amenința pe cel vătămat.
De asemenea, martora - a văzut momentul în care inculpatul l- prins cu o mână de după gât pe partea vătămată, l-a aplecat în față și l-a lovit în spate. După primirea loviturii, partea vătămată a strigat: "", iar martora a fugit acasă.
Martorii și Nicăi au declarat în instanță că inculpatul a oferit părinților părții vătămate suma de 30.000.000 lei în luna septembrie 2005 pentru a se împăca.
În primele declarații, în faza de urmărire penală, partea vătămată a precizat că în timp ce se îndrepta spre magazinul sătesc pentru a face cupărături, afară fiind deja întuneric, a auzit din spatele său pe amartorii și OG care strigau: "fugi"!.
Nu a avut timp să reacționeze în vreun mod că, imediat a fost prins de pe la spate de cineva care, l-a aplecat în față și i-a aplicat o lovitură de cuțit în omoplatul stâng. Partea vătămată a mai precizat că agresorul avea în mână un cuțit cu lamă culisantă, lungă de aproximativ 6 cm. și lată de 2 cm. iar mânerul era din plastic roșu.
Când victima a întors capul spre agresor recunoscut în persoana acestuia pe inculpatul care a rămas mirat când văzut pe cine a lovit. A mai precizat partea vătămată că ulterior a înțeles că inculpatul intenționase să aplice o corecție unui alt tânăr care îi bătuse fiul la școală (fila 8 9 urm. pen.).
Coroborând conținutul declarațiilor date de partea vătămată cu cele ale martorilor -, Nicăi și cu concluziile actelor medico-legale ale părții vătămate, Curtea constată că intenția inculpatului a fost aceea de a aplica lovituri unui tânăr care îi bătuse copilul la școală.
Pe de altă parte, dacă avem în vedere obiectul vulnerant cu care s-a comis fapta, respectiv un cuțit cu lama lungă de 6 cm. intensitatea redusă a loviturii aplicate, unicitatea acesteia și zona corporală vizată, care nu este una vitală, putem conchide că intenția inculpatului a fost aceea de a aplica o lovitură părții vătămate și nu de a-i cauza moartea.
Așa fiind, în mod corect Tribunalul Iașia dispus schimbarea încadrării juridice a situației de fapt cu care a fost investit din tentativă la infracțiunea de omor calificat în vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal.
Pe cale de consecință, apelul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași apare ca nefondat, urmând a fi respins în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În legătură cu apelul promovat de inculpatul și prin care solicitat reducerea cuantumului daunelor morale și materiale, la plata cărora fost obligat în folosul părții vătămate, funcție de nivelul veniturilor sale și de starea precară a sănătății, Curtea constată că este nefondat.
Pe de o parte, probele administrate în cauză au dovedit că partea vătămată, în vârstă de 16 ani la data săvârșirii faptei, a suferit două internări în spital, respectiv în perioada 08-10.09.2004 și 27.09.-3.11.2004, a suportat o intervenție chirurgicală pentru suturarea plăgii produse de inculpat și a urmat apoi un program de fizioterapie și recuperatorie fiind necesare deplasări în municipiul I atât ale lui, cât și ale unui părinte care îl însoțea, de asemenea în perioada spitalizării și convalescenței, partea vătămată nu a mai putut munci și pe cale de consecință nu a mai realizat veniturile pe care le obținea din munca pe care o presta, așa fiind, suma de 900 lei la plata căreia inculpatul a fost obligat cu titlu de daune materiale, este pe deplin justificată și dovedită.
Pe de altă parte, fapta comisă de inculpat a cauzat părții vătămate intense și prelungite trame morale, fiind nevoită să suporte internări în spital, o intervenție chirurgicală, să urmeze un tratament recuperator, să stea departe de părinți și să-și schimbe radical modul obișnuit de viață, împrejurări ce-l îndreptățesc a primi un echivalent al daunelor morale și care, în mod corect au fost cuantificate de prima instanță la suma de 4.000 lei.
Pe cale de consecință, în mod corect prima instanță a stabilit cuantumul daunelor morale și materiale așa încât nu se justifică reducerea acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 998 Cod civil: orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. În completare, prin art. 999 Cod civil se precizează că: "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa".
În condițiile în care sunt întrunite cerințele pentru a se obține repararea prejudiciului, acesta trebuie reparat integral; aceasta înseamnă că autorul faptei cauzatoare de prejudicii este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), ci și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cesans). În acest mod se urmărește a se asigura restabilirea situației anterioare.
În stabilirea întinderii despăgubirilor nu se ia în considerare nici starea materială inculpatului și nici starea materială a părții vătămate.
Așa fiind, apelul promovat de inculpatul este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 379 pct. 1 lit. Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpatul și de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI împotriva sentinței penale nr.296 din 16.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI in dosarul nr-, sentință penală pe care o menține.
Obligă pe apelantul să plătească statului suma de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Celelalte cheltuieli efectuate în apel, rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 03.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
23.11.2009
TRIBUNALUL IAȘI
Jud. -
Judecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă
