Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 147/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
. DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 147
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 3 februarie 2009, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce parte integrantă din prezenta decizie, privind recursurile declarate de partea vătămată - inculpat și inculpatul - parte vătămată G, împotriva deciziei penale nr. 235 de la 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Constată că prin sentința penală nr. 123 din 11.09.2007, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.181 alin.1 în infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.174, formulată de către partea vătămată inculpat, privind pe inculpatul - parte vătămată
HGS-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul -parte vătămată G, împotriva părții vătămate - inculpat, din infracțiunea prev. de art.181 alin.1 în infracțiunea prev. de art.182 alin.2
In baza art.182 alin.2, a fost condamnat inculpatul G, fiul lui și, născut la data 11.06.1937 în comuna, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, cetățenie română, studii medii, pensionar, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
In baza art.81 cu aplic.art.13, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82
In temeiul art.359 C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83
In baza art.180 alin.2, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 04.02.1930 în localitatea, județul D, domiciliat în C, cartier Nouă,.12,.1,.7, județul D, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru fapta săvârșită la 06.10.2003 împotriva părții vătămate.
In baza art.81c.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 3 luni pentru inculpat, în temeiul art.82
In baza art.359 C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83
In baza art.346 C.P.P. s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile, domiciliat în comuna, județul
A fost obligat inculpatul G la plata sumei de 7000 lei către partea civilă, reprezentând daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, către partea civilă, reprezentând daune morale.
S-a respins cererea părții civile privind obligarea inculpaților la plata despăgubirilor materiale.
In baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit. e C.P.P. rap. la art.44, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.180 alin.2 împotriva părții vătămate
HGS-a respins acțiunea civilă a părții vătămate
HGS-a admis în parte acțiunea civilă promovată de Spitalul Clinic Județean de Urgență
A fost obligat inculpatul G la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, a sumei de 457,36 lei actualizată cu indicele de inflație, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate.
S-a respins acțiunea civilă privind plata sumei de 373,52 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate G, acțiune formulată de aceeași parte civilă.
S-a luat act că Spitalul Clinic Județean Dr. Tr. S nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In baza art.193 C.P.P. au fost obligați inculpații G și în solidar la plata sumei de 1115 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către partea vătămată.
In baza art.191 a C.P.P. fost obligat inculpatul G la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat și inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că în seara de 06.10.2003 inculpații și G s-au deplasat cu autoturismul condus de cel din urmă inculpat în comuna, jud. D, la locuința lui și ajunși acolo, inculpatul a coborât din autoturism și a mers să discute cu la poarta acestuia, iar G și-a continuat drumul pentru a întoarce mașina, timp în care s-a întâlnit cu partea vătămată, care se întorcea cu vitele de la câmp și căreia i-a atras atenția că animalele pot avaria mașina.
S-a mai reținut că cei doi s-au insultat reciproc, iar partea vătămată a lovit cu un par pe care îl avea asupra sa autoturismul inculpatului, fapt pentru care cei doi au început să se lovească reciproc. Gac ăzut la pământ iar partea vătămată, aflându-se deasupra sa, l-a lovit cu parul până ce a fost deposedată de către de acel obiect, acesta din urmă aplicându-i o lovitură în zona spatelui.
Inculpatul Gac ontinuat să-i aplice părții vătămate lovituri cu pumnii până în momentul în care a intervenit martorul -scu G și i-a despărțit, iar după ce partea vătămată s-a îndepărtat, inculpatul Gal uat parul din mâna lui, l-a ajuns din urmă și l-a lovit cu parul peste corp și în zona capului, până ce l-a doborât la pământ.
Conform certificatului medico-legal nr.2594/A2 emis de C la 16.10.2003, partea vătămată a suferit un politraumatism mediu reprezentând contuzii multiple, pentru care au fost necesare inițial 13-14 zile de îngrijiri medicale, însă ulterior, ca urmare a apariției complicațiilor, s-a stabilit că partea vătămată a necesitat un număr de 29-31 de zile de îngrijiri medicale, ceea ce a determinat încadrarea juridică a faptei de către organele de urmărire penală în dispozițiile art.181 alin.1
S-a mai reținut că și Gas uferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr.2571/A2 emis de C la 14.10.2003.
Din probele administrate în faza de urmărire penală a rezultat că și inculpatul a lovit partea vătămată, în zona spatelui, însă leziunile produse de acesta nu au necesitat zile de îngrijiri medicale, astfel că fapta acestuia s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.180 al.1
In ceea ce-l privește pe, s-a reținut că el nu a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, fiind incidente dispozițiile art.10 lit. c
C.P.P.Starea de fapt menționată în rechizitoriu, a fost stabilită pe baza certificatelor medico-legale, a proceselor verbale de confruntare și cercetare la fața locului, pe baza declarațiilor martorilor și părților, precum și în baza fotografiilor judiciare.
Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Filiași sub nr.939/2004, dosar în care s-a pronunțat sentința penală nr.110/ 22.02.2005, prin care, în baza art.182 alin.2, cu aplic.art.73 lit. b și 76, a fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 7 luni închisoare împotriva lui, în baza art.180 alin.2 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii penale de 500 lei (5.000.000 ROL) pentru fapta săvârșită împotriva lui G iar în baza art.180 alin.1, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 300 lei (3.000.000 ROL) amendă penală, săvârșind infracțiunea împotriva părții vătămate.
Prin aceeași hotărâre au fost soluționate și acțiunile civile promovate de către părți, undele împotriva celorlalte.
Împotriva acestei soluții s-a formulat apel, iar prin decizia penală nr.233/ 17.06.2005 a fost desființată sentința pronunțată de Judecătoria Filiași iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță în principal pentru motivele că schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.181 în infracțiunea prev. de art.182 s-a făcut fără a se acorda cuvântul părților prezente în instanță iar judecătorul, procedând la schimbarea încadrării juridice printr-o încheiere premergătoare, a devenit incompatibil cu judecarea cauzei pe fond, exprimându-și astfel părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată, că nu s-a manifestat rol activ din partea instanței în stabilirea cadrului procesual prin introducerea în cauză în calitate de părți civile a CAS D și a Spitalului la care și G au fost internați și că din raportul de expertiză medico-legală întocmit cu privire la partea vătămată nu rezultă cu certitudine legătura de cauzalitate dintre diminuarea auzului și traumatismul suferit e acesta la data de 06.10.2003.
In rejudecare, instanța a procedat la audierea părților, a martorilor propuși, la efectuarea unei expertize medico-legale, precum și la administrarea tuturor probelor necesare pentru soluționarea în fond a pricinii.
Prin sentința penală nr.464 din data de 18.09.2006, s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.181 alin.1 în infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.174, formulată de către partea vătămată inculpat, privind pe inculpatul - parte vătămată G, s-a dispus schimbarea încadrării juridică a faptei săvârșite de inculpatul -parte vătămată G, împotriva părții vătămate - inculpat, din infracțiunea prev. de art.181 alin.1 în infracțiunea prev. de art.182 alin.2, a fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 2 ani închisoare, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82,
Totodată a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru fapta săvârșită la 06.10.2003 împotriva părții vătămate și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 3 luni pentru inculpat, în temeiul art.82
A fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile și obligat inculpatul G la plata sumei de 7000 lei către partea civilă, reprezentând daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, către partea civilă, reprezentând daune morale și totodată s-a dispus respingerea cererii părții civile privind obligarea inculpaților la plata despăgubirilor materiale.
Prin aceeași sentință, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.P.P. rap.la art.44 s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.180 alin.2 împotriva părții vătămate
HGÎmpotriva acestei sentințe, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, inculpatul parte vătămată G și partea vătămată inculpat, apel ce a format obiectul dosarului nr.2968/2006 al Tribunalului Dolj, iar prin Decizia penală nr.104/ 02.04.2007 au fost admise apelurile, întrucât inculpatul G, deși s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art.181 alin.1 în infracțiunea prev. de art.182,la termenul din 7.09.2007, nu i s-a atras atenția acestuia că are dreptul să ceară lăsarea cauzei la urmă sau amânarea judecății.
Ca urmare a acestei decizii, sentința penală nr.464/2006 a Judecătoriei Filiașia fost desființată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, aceleiași instanțe.
In rejudecare, având în vedere că probatoriul administrat în cele două faze de judecată anterioare a fost câștigat judecății, instanța a procedat în această fază procesuală la punerea în discuție a schimbărilor de încadrare juridică, considerându-se lămurită asupra stării de fapt, prin probatoriul administrat anterior.
In urma tuturor probelor analizate, instanța a constatat cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către partea vătămată inculpat că nu este întemeiată, sub aspect psihic, fiind cert că cei doi inculpați nu au avut niciodată în vedere suprimarea vieții părții vătămate, nici măcar sub forma intenției indirecte, iar loviturile aplicate nu au fost în măsură să pună în pericol viața acestuia.
Privitor la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.181 alin.1 în 182 alin.2, aceasta este întemeiată, întrucât în urma unor investigații medicale ulterioare, numărul îngrijirilor medicale s-a majorat, pentru ca în cele din urmă să se stabilească faptul că a fost diminuat auzul părții vătămate, situație de fapt ce are o legătură cauzală directă și imediată cu faptele inculpatului G, astfel că instanța a dispus ca atare.
Referitor la faptele pentru care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați, instanța din ansamblul materialului probator a constatat că:
In seara zilei de 06.10.2003, în timp ce se întorcea de la pășune cu vitele sale, pe una din ulițele satului a fost acostat de G și, amândoi aflați într-o stare avansată de ebrietate. Aceștia, fără nici un motiv, au început să lovească partea vătămată cu un obiect contondent, inculpatul G fiind cel mai îndârjit în demersul său infracțional. Acesta a lovit partea vătămată cu parul în mod repetat, până ce acesta a căzut la pământ, după care i-a mai aplicat o lovitură cu același obiect în cap.
Și inculpatul l-a lovit pe cu bâta peste spate, însă loviturile cele mai violente și cu consecințele cele mai grave i le-a aplicat
HGFaptele celor doi inculpați au fost percepute în mod nemijlocit de către martorii, care a făcut în instanță o declarație completă și verosimilă, conform căreia a fost adus în stare de inconștiență de către G și, fără ca aceștia să fi fost loviți de către victimă, de asemenea, de către și -scu G, care au relatat că inculpații au ieșit din curtea unui concetățean și văzându-l pe trecând pe drum cu vitele, i-au ținut calea, l-au deposedat de bâta pe care o avea asupra lui și au început să-l lovească.
Martorii au mai arătat că -scu Gaî ncercat să intervină și să-i despartă pe cei trei, însă cetățeanul care tocmai le primise vizita inculpaților G și l-au invitat să nu se bage în conflict și să-i lase pe protagoniștii lui să se descurce singuri.
Violențele cărora le-a căzut victimă s-au derulat în 2 etape, așa cum au declarat martorii, G, și -scu G, după primele lovituri aplicate atât de și de G, partea vătămată s-a ridicat și a încercat să-și continue drumul, după care a fost atacat din nou de G, care l-a și adus în stare de inconștiență, prin lovitura aplicată în cap.
Starea de fapt reținută mai sus și încadrarea juridică în drept, au fost stabilite pe baza probatoriilor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței pe parcursul cercetării judecătorești reținându-se în sarcina inculpatului G săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2, faptele sale de lovire având ca rezultat diminuarea auzului părții vătămate, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, dozată corespunzător pentru a-și atinge scopul sancționator, preventiv și educativ.
În speță s-a constatat a fi incidente și dispoz.art.81- 82 și 83
De asemenea, instanța de fond a constatat că partea vătămată a fost în stare de legitimă apărare, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.44, dispunându-se achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit e C.P.P. iar cu privire la inculpatul, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la 3 luni închisoare pentru fapta săvârșită la 06.10.2003 împotriva părții vătămate, reținându-i-se incidențele dispoz.art.81- 82 și 83
Pe latura civilă instanța i-a obligat pe ambii inculpați 7000 lei în sarcina inculpatului G și 1000 lei în sarcina inculpatului la daune morele respingând cererea părții civile la obligarea inculpaților la plata despăgubirilor materiale.
A fost obligat inculpatul G către partea civilă Spitalul clinic Județean de Urgență C la suma de 457,36 lei actualizată cu indicele de inflație, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate, s-a respins acțiunea civilă privind plata sumei de 373, 52 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate G, acțiunea formulată de aceeași parte civilă.
S-a luat act că partea civilă Spitalul Clinic Județean Dr. Tr. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași cât și inculpatul parte vătămată G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiașia criticat sentința instanței de fond întrucât a omis să aplice dispoz.art.71 al.2 și 71 al.5 privind interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a-c șiCod Penal la suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii.
Apelantul inculpat parte vătămată Gac riticat sentința întrucât în mod eronat apreciază că a fost antrenată răspunderea penală în sarcina acestuia în condițiile în care n-a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat. De asemenea a precizat că nu s-a ținut seama de prejudiciul adus pentru repararea autoturismului.
Prin decizia penală nr. 235 din 3 octombrie 2008, Tribunalul Dolja admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași și inculpatul-parte vătămată G, a desființat în parte sentința; a admis cererea de schimbarea încadrării juridice.
În baza art.334 C.P.P. a dispus schimbarea încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul G din infracțiunea prev. de art.182 al.2 în infracțiunea prev. de art.181 al.1
În baza art.181 al.1, a condamnat pe inculpatul G, fiul lui și, născut la data 11.06.1937 în comuna, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, cetățenie română, studii medii, pensionar,la 1 an și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplic. art.71,64 lit.a teza II și b
În baza art.81, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 al.5, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiționate a pedepsei.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz.art.83
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul G în infracțiunea prev. de art. 180 al.2
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului din care 300 lei onorariu apărător oficiu.
În ceea ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, s-a constatat că, în mod greșit prima instanță n-a făcut aplicarea dispoz.art.71 al.2 Cod Penal, în situația în care a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 este Cod Penal obligatorie în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii.
Executarea pedepselor accesorii se suspendă, în conformitate cu dispoz.art.71 al.5 pe Cod Penal durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, dispoziție ignorată prin sentința apelată.
Apelul declarat de inculpatul parte vătămată G s-a constatat că este fondat numai în parte, în ceea ce privește încadrarea juridică corectă a faptei săvârșite.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că diminuarea auzului la urechea este consecința complicațiilor survenite ulterior politraumatismului suferit ( otită medie supurată post traumatică ) și nu reprezintă o infirmitate fizică, intimata parte vătămată având păstrată capacitatea de muncă.
Din acest motiv, în temeiul dispoz.art.334 C.P.P. Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămate corporală gravă prev. de art.182 în Cod Penal infracțiunea de vătămare corporală incriminată de dispoz.art.181
Cod PenalReferitor la cererea formulată de apelantul inculpat G privind schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovire prev. de art. 180 al.2 întrucât Cod Penal între loviturile primite de partea vătămată și cauza diminuării auzului la urechea nu există legătură de cauzalitate, instanța a respins ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Chiar dacă s-a apreciat că, în principal, cauza complicațiilor survenite după politraumatismul suferit de partea vătămată a fost supraadăugarea unei infecții pe o perforație de timpan preexistentă, aceasta s-a datorat leziunilor traumatice produse prin lovire cu un corp dur, ceea ce nu a exclus legătura de cauzalitate dintre violențele exercitate și leziunile suferite.
Nu au fost primite nici apărările apelantului inculpat privind achitarea acestuia în temeiul dispoz.art.11 pct.2 lit. a rap.C.P.P. la art.10 lit. e și C.P.P. art.44 al.3
Cod PenalApelantul inculpat G nu s-a aflat în legitimă apărare în momentul săvârșirii faptei, situație ce a rezultat din dinamica evoluției conflictului din părți.
Potrivit dispoz. art. 44 al.3 invocate Cod Penal de apelantul - inculpat, se află în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Declarațiile intimatului inculpat și martorului pe care apelantul inculpat își fundamentează această teză - primul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 al.2 și Cod Penal condamnat la 3 luni închisoare, cu aplic.art.81 Cod Penal, fără a ataca sentința instanței de fond, iar cel de al doilea bănuit potrivit susținerilor părții vătămate că a participat activ la agresarea sa - au fost înlăturate ca nesincere ca urmare a interesului de a nu fi implicați în acest conflict.
În primele sale declarații martorul a precizat că i-a observat pe apelantul inculpat și pe partea vătămată căzuți la pământ iar spre aceștia s-a deplasat ( " un cetățean cu barbă albă mai în vârstă") care a lovit partea vătămată cu un par de două -trei ori.
După ce partea vătămată și apelantul inculpat s-au ridicat, în timp ce încerca să scape, deplasându-se către com., inculpatul Gac ontinuat să-i aplice mai multe lovituri cu pumnul în zona capului, după care, constatând că astfel nu-l poate doborî, a luat parul de la inculpatul, s-a deplasat către partea vătămată, pe care l-a ajuns în dreptul locuinței martorului, unde, i-a aplicat mai multe lovituri cu acel par peste cap până l-a doborât la pământ și deopotrivă, după acest moment, până ce a constatat că acesta din urmă devenise inert ( 13 verso).
În această situație, când superioritatea numerică a celor doi inculpați și era evidentă iar partea vătămată încerca să scape, îndepărtându-se de la locul incidentului nu se poate reține starea de tulburare sau temere care să justifice depășirea limitelor unei apărări proporționale, astfel cum impun disp. art.44 al.3.
În același sens au declarat și martorii și -scu G, aceștia din urmă făcând precizări și în legătură cu declanșarea conflictului, în care au arătat că inculpații G și au plecat în întâmpinarea inculpatului până ca acesta să ajungă lângă autoturismul cu care cei doi se deplasaseră la domiciliul martorului.
Reținând corect această situație de fapt - a agresării părții vătămate, deopotrivă de către cei doi inculpați G și, în mod justificat, prima instanță a dispus achitarea inculpatului parte vătămată, în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportata la art. 10 lit. e și C.P.P. art. 44.
C care a acționat în legitimă apărare a fost inculpatul - partea vătămată căruia cei doi inculpați G și i-au ieșit în întâmpinare pentru a-l agresa, împotriva acestuia, atacul celor doi inculpați fiind material, direct,imediat și injust, astfel cum impun cerințele disp. art. 44 al. 2
Coroborând în mod judicios probatoriile administrate în cauză, prima instanță, în mod justificat a respins acțiunea civilă formulată de apelantul inculpat G, întrucât martorii audiați n-au observat momentul în care partea vătămată ar fi lovit autoturismul acestuia, astfel cum se pretinde și nici eventualele avarii aduse în urma acestor lovituri.
Respingerea acțiunii civile formulate de către partea vătămată - inculpat G este consecința modului de soluționarea laturii penale a faptei săvârșite de inculpatul - partea vătămată și a disp. art. 346 al. 2 și C.P.P. art.998 civ. potrivit cărora răspunderea delictuală nu este angajată întrucât caracterul ilicit al faptei este înlăturat prin reținerea legitimei apărări.
În raport de considerentele expuse și de dispoz.art.379 al.2 lit.a C.P.P. Tribunalul va admite apelurile, va desființa în parte sentința sub aspectul soluționării penale, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.182 în Cod Penal infracțiunea prev. de art.181
Cod PenalLa individualizarea pedepsei aplicată inculpatului G, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei - limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei, împrejurările comiterii ei precum și circumstanțele personale ale acestuia și conduita procesuală manifestată în cursul urmăririi penale și judecății astfel încât pedeapsa aplicată să-și atingă scopul instructiv-educativ statuat de dispoz.art.52
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea vătămată - inculpat și inculpatul - parte vătămată
HGÎn recursul formulat de partea vătămată s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev de art. 182 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal în ceea ce îl privește pe inculpatul
HGPotrivit certificatului medico-legal nr. 2594/A2/ 16.10.2003 emis de C, partea vătămată a suferit un politraumatism mediu reprezentând contuzii multiple pentru care au fost necesare inițial 13-14 zile îngrijiri medicale însă ulterior datorită complicațiilor s-a stabilit că partea vătămată a necesitat un nr. de 29-31 zile îngrijiri medicale. Diminuarea auzului la urechea s-a datorat complicațiilor survenite ulterior astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea soluției pronunțate de Judecătoria Filiași.
În motivele de recurs formulate de inculpatul-parte vătămată G s-a arătat că instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel și nu s-a pronunțat asupra unor aspecte importante respectiv respectiv acordarea nejustificată a daunelor morale.
De asemenea s-a solicitat instanței de apel să rețină în favoarea inculpatului aplicarea disp. art. 73 lit. b Cod penal și reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prev. de
Deși a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, instanța de apel nu a redus cuantumul pedepsei și nu au fost precizate criteriile de individualizare.
Instanța de apel a reținut o altă situație de fapt în raport cu celelalte soluții pronunțate în cauză. Au fost înlăturate declarațiile lui și iar instanța a ajuns la concluzia eronată că inculpatul a declanșat acest conflict acționând primul.
S-a mai arătat că nu a fost avută în vedere cererea formulată de inculpat în cuprinsul motivelor de apel privind înaintarea actelor medicale privind pe inculpatul la. Minovici, în scopul stabilirii numărului de zile de îngrijiri medicale.
A solicitat admiterea recursului și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Recursurile formulate sunt nefondate.
Instanța de apel a dispus în mod corect schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul G din infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.
În forma agravată prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, elementul material al infracțiunii se realizează printr-o faptă care produce printre alte consecințe, o infirmitate permanentă fizică ori psihică.
Cum însă potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală nr. 1374/A5/13.06.2008, prezintă hipoacuzie neurosenzorială bilaterală cu deficiență auditivită ușoară însă nu prezintă infirmitate fizică și are capacitatea de muncă păstrată, fapta nu constituie infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal ci infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.
În același raport de expertiză s-a arătat că potrivit certificatului medico-legal nr. 2594/A2/16.10.2003 întocmit de Institutul de Medicină Legală C, numitul a necesitat ca urmare a apariției complicațiilor, 29-31 zile îngrijiri medicale la data producerii leziunilor.
Criticile formulate de recurentul inculpat G privind aplicarea dispozițiilor 44 alin. 3 Cod penal sunt neîntemeiate.
Curtea apreciază că atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut în mod corect, în raport cu probele administrate, că partea vătămată a fost lovit de către inculpații G și iar în momentul în care partea vătămată s-a ridicat și a încercat să își continue drumul, a fost lovit de inculpatul G cu un par în zona capului. Situația de fapt reținută este confirmată de declarațiile martorilor, și -scu
Instanța de apel a apreciat astfel în mod just în raport cu probele administrate, că față de inculpatul nu sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. 3 Cod penal, întrucât acesta a lovit partea vătămată în momentul în care aceasta a încercat să scape îndepărtându-se de la locul accidentului.
În privința faptei săvârșite de împotriva lui G, sunt incidente dispozițiile art. 44 Cod penal, întrucât l-a lovit pe
pentru a scăpa de atacul acestuia, producându-i lovituri care au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale.
Instanța de apel a apreciat de asemenea în raport cu declarațiile martorilor audiați că nu s-a făcut dovada faptului că partea vătămată a lovit autoturismul inculpatului și ar fi produs unele avarii acestui autoturism.
Ca urmare, a constatat în mod corect că nu se impune reținerea dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal ce reglementează circumstanța atenuantă a stării de provocare.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, ca urmare a schimbării încadrării juridice, instanța de apel a avut în vedere atât limitele de pedeapsă prevăzute, gradul de pericol social concret, cât și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, persoana inculpatului, conduita procesuală a acestuia, pedeapsa aplicată fiind de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Față de aceste criterii de individualizare, s-a apreciat în mod just că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate în condițiile ar. 81 și art. 82 Cod penal.
În privința laturii civile, instanța de fond a apreciat în mod corect că, față de numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor produse părții vătămate și suferințelor la care ea a fost supusă, obligarea inculpatului la plata sumei de 7000 lei, va fi de natură să contribuie la repararea prejudiciului suferit.
Instanța de apel, s-a pronunțat asupra cererilor formulate de apărătorii inculpatului, dispunând efectuarea unei noi expertize medico-legale referitoare la afecțiunile pe care le prezintă partea vătămată - inculpat.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursurile formulate de părți, ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați recurenții la câte 20 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de partea vătămată - inculpat și inculpatul - parte vătămată G, împotriva deciziei penale nr. 235 de la 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă recurenții la câte 20 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 17 februarie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.GC
IB
18 februarie 2009,
C va încasa de la inc. Captă, suma de 300 lei cheltuieli judiciare statului.
nr. 3, va încasa de la rec.inc.văt.p. G 520 lei și de la rec.văt.inc.p., suma de 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Doru Filimon, Valentina Trifănescu
