Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 17/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Ședința publică de la 03.04.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitrescu Daniela
JUDECĂTOR 2: Scripcariu Gabriela
GREFIER: - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror:
DECIZIA PENALĂ NR. 17
Pe rol judecarea recursurilor penale promovate de inculpatul, și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181.Cod Penal), împotriva deciziei numărul 574/24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat, asistat de domnul avocat, apărător ales, partea civilă, precum și partea vătămată, lipsă fiind partea vătămată și părțile civile Spitalul Clinic Județean de Ambulanță I și Spitalul Clinic SF:
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Domnul avocat, având cuvântul, precizează că apelul inculpatului vizează doar latura civilă a cauzei.
Interpelat, inculpatul precizează că nu dorește să fie audiat în fața instanței de apel, că își menține declarațiile date până în prezent în cauză și că nu mai are de făcut alte precizări sau relatări, sens în care s-a încheiat proces verbal separat, care, după semnarea de către inculpat, grefierul de ședință și președintele completului de judecată s-a atașat la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor promovate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită reevaluarea probatoriului administrat în cauză, prin prisma acțiunii și persoanei inculpatului, apreciind că încadrarea juridică corectă a faptei săvârșită de acesta este cea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.20 cu referire la art.174-175 lit. i Cod penal.
Criticile aduse sentinței instanței de fond, vizează tocmai hotărârea luată în sensul schimbării încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracțiunea de omor calificat în cea prevăzută de art. 181 Cod penal, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare a fost suspendată în conformitate cu art.81 Cod penal.
Probele administrate în cursul urmăririi penale s-au confirmat, în mod nemijlocit, și în faza cercetării judecătorești, inculpatul nerecunoscând săvârșirea vreunei infracțiuni, contrar declarațiilor constante ale părții vătămate, susținute și de declarațiile martorilor și Nicăi, în sensul că au asistat la incidentul produs și că inculpatul s-a folosit de un cuțit.
De asemenea, procurorul solicită instanței a avea în vedere obiectul folosit, zona vizată, cât timp partea vătămată a fost internată în spital, prin acțiunea inculpatului fiindu-i pusă viața în pericol și chiar dacă nu a urmărit acest lucru, trebuia să prevadă consecințele acțiunii sale.
Sub acest aspect urmează ca instanța de apel să analizeze sentința pronunțată și să reaprecieze întregul probator administrat în cauză, și în consecință, să admită apelul promovat de parchet.
Domnul avocat, având cuvântul pentru inculpatul, susține că inculpatul nu este obligat să recunoască o faptă și că nu trebuie ca infracțiuni simple, de a căror existență legea condiționează un anume număr de zile de îngrijiri medicale ca o expresie a afectării unor organe, a stării generale a părții vătămate, care, în cauza de față a necesitat circa 20 de zile de îngrijiri medicale fără a-i fi pusă în pericol viața, să fie transformate în infracțiuni grave.
Poziția psihică a unui inculpat agresor conține două elemente foarte importante pe care le pot aprecia numai medicii legiști, elementul volitiv și elementul intelectiv.
În ce situație s-a aflat inculpatul, când, noaptea, un grup de tineri din Podu, l-au înconjurat, l-au atacat pe motiv că era în stare de ebrietate, i-au cerut țigări și au început să îl amenințe, situație care de altfel rezultă din dosar?
În aceste condiții, dacă ești atacat, evident că se naște o teamă, iar în cauză a fost vorba despre o provocare evidentă.
Inculpatul nu cunoștea pe nimeni din acel grup, venea de la serviciu, era într-adevăr în stare de ebrietate, nu avea și nici nu a avut niciodată un cuțit la el, cuțit care, de altfel ar fi constituit obiectul infracțiunii dar nu a fost găsit niciodată pentru că nu a existat.
Inculpatul a luat dintr-un gard o scândură care era prevăzută cu niște cuie și a lovit, ori, în aceste condiții motivarea apelului declarat de către parchet nu este deloc convingătoare.
La infracțiunea de tentativă de omor cu intenție indirectă se poate spune că zona omoplatului este o zonă vitală? În cauza de față, nu i-a fost pusă în primejdie viața părții vătămate și prin urmare nu este vorba de afectarea serioasă, substanțială și consistentă a unui organ vital.
Inculpatul s-a apărat lovind la întâmplare și în această situație unde este intenția indirectă constând în tentativă la infracțiunea de omor?
În concluzie, domnul avocat solicită respingerea apelului promovat de parchet și menținerea hotărârii primei instanțe care a fost motivată corect pe baza concluziilor raportului de expertiză medico-legală.
Cu privire la apelul promovat de inculpatul, domnul avocat precizează că acesta critică hotărârea primei instanțe sub aspectul laturii civile, în sensul că inculpatul a fost obligat la plata sumei de 900 lei daune materiale în mod nejustificat, cu atât mai mult cu cât după incident, partea vătămată a plecat la muncă în străinătate.
De asemenea, suma de 4000 lei reprezentând daune morale, este o sumă foarte mare, și în concluzie, domnul avocat solicită schimbarea în parte a sentinței pronunțate, admiterea apelului promovat de inculpat, înlăturarea daunelor materiale și reducerea cuantumului daunelor morale acordate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul inculpatului, precizează că aceeași versiune a fost susținută de inculpat, prin apărător, și în fața instanței de fond, în sensul că a aplicat lovituri cu o scândură prevăzută cu niște cuie, dar se poate observa din raportul medico-legal că plaga este înjunghiată, prin urmare nu poate fi produsă decât cu un obiect tăietor.
Față de criticile aduse de inculpat, consideră că atât despăgubirile materiale cât și cele morale sunt corect acordate, raportat la susținerile părții vătămate și, în concluzie, solicită respingerea apelului promovat de acesta ca nefondat.
Față de situația de fapt, de atitudinea inculpatului constantă, în sensul că a fost provocat de grupul de tineri în care se afla partea vătămată, față de faptă și efectele acesteia, apreciază procurorul că este netemeinică hotărârea instanței de fond, chiar și în varianta considerării vinovăției inculpatului pentru o faptă de vătămare, dar, a cărei modalitate de executare este cea prev. de disp. art. 81, înțelegând să susțină oral și acest motiv de apel, pe lângă acelea de nelegalitate.
Domnul avocat, având cuvântul, cu privire la motivul de netemeinicie al sentinței, invocat oral de procuror, apreciază că acesta este un motiv de apel cu care nu a fost investită instanța de control judiciar și solicită a fi respins.
Partea vătămată, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de parchet și respingerea apelului promovat de inculpat, precizând că nu a fost lovit cu o scândură.
Mama părții vătămate, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de parchet și respingerea apelului promovat de inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra apelurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 574 din 24 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iașis -au dispus următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. 1 -175 lit. "i" Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal.
Condamnarea inculpatului, fiul lui și născut la data de 05.08.1958 în comuna Podu -, jud. I, -, cu același domiciliu în sat, cetățean român, studii - școala profesională, ocupația - bucătar, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 Cod penal la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prev. de art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a-b Cod penal.
În baza disp. art.81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentință pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare potrivit disp. art. 82 Cod penal, iar conf. art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată acestuia pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.
În baza disp. art.14 și art.346 Cod procedură penală coroborat cu disp. art.998 cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părții civile domiciliat în sat comuna Podu- jud. I suma de 900 lei cu titlu de daune materiale și suma de 4000 lei cu titlu de daune morale.
În baza disp. art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006 inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii Sf. I suma de 4798,44 lei, și părții civile Serviciul de Ambulanță I suma de 260 lei, sume ce vor fi actualizată la data executării prezentei sentințe, cu titlu de despăgubiri civile, constând în îngrijirile acordate și transportul părții civile.
În baza disp. art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 8.09.2004, în jurul orelor 19,29, inculpatul fiind în stare avansată de ebrietate, se întorcea de la serviciu la domiciliul său din satul, comuna Podu, județul La un moment dat, acesta l-a văzut mergând pe stradă pe partea vătămată, s-a apropiat de el, i-a pus o mână pe zona occipitală a capului și l-a împins în față, iar cu cealaltă mână, în care avea un cuțit, l-a lovit în zona scapulară, provocându-i o plagă înjunghiată, nepenetrantă, interscapulovertebrală, care a cauzat pareză plex branhial stâng.
În continuare, a alergat circa 100 metri până l-a întâlnit pe martorul Nicăi care l-a dus până acasă.
A doua zi, dimineața, a fost internat la Spitalul Clinic de Urgențe Sf. I, unde i s-a acordat ajutor medical.
Este de precizat că, la data de 8.10.2004, partea vătămată a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin 2 Cod penal, care i-a cauzat leziuni vindecabile în 14 - 15 zile de îngrijiri medicale, și constituit parte civilă cu suma de 5000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pe parcursul judecării cauzei la Judecătoria Iași, partea vătămată a depus un certificat medico-legal din care rezultă că pentru vindecarea leziunilor a necesitat kinetoterapie, ca urmare mai mult de 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, deci un total de 22 - 23 de zile de îngrijiri medicale.
În aceste împrejurări, prin sentința penală nr. 5864/16.12.2004, Judecătoria Iașis -a dezinvestit, înaintând cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal.
Prin ordonanța din 04.02.2004, primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașia apreciat că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, argumentând că făptuitorul a lovit victima prin surprindere, pe la spate, după ce în prealabil a imobilizat-o, a lovit-o cu un cuțit, obiect în sine de a leza viața, lovind cu o oarecare forță, cauzând leziuni destul de grave, rezultatul putând fi mai grav, dacă obiectul cu care a lovit nu ar fi fost obstaculat și, în consecință, a dispus declinarea competenței materiale în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
Situația de fapt, așa cum fost aceasta reținută de către instanță este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:
- plângerea prealabilă și declarațiile părții vătămate;
- certificatele medico-legale nr.245/14.09.2004 și nr. 3374/14.12.2004;
- declarațiile martorilor și Nicăi, ambii audiați în faza de urmărire penală dar și nemijlocit în faza cercetării judecătorești;
- declarațiile date de inculpat pe parcursul ambelor faze procesuale prin care acesta recunoscut săvârșirea faptei, dar în alte circumstanțe, susținând că a acționat la amenințarea unui grup de 6-7 tineri, că a smuls o scândură dintr-un gard cu care a lovit peste spate pe unul dintre acei tineri.
Față de probatoriul extrem de limitat administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, instanța din oficiu a dispus, efectuarea unei expertize medico-legale având următoarele obiective:
- Să se stabilească numărul exact al zilelor de îngrijire medicală ce i-au fost necesare părții vătămate în vederea vindecării;
- Dacă leziunea suferită și constatată prin cele două certificate medico legale existente la dosar au fost de natură să-i pună în pericol viața părții vătămate;
- Să se precizeze cu exactitate zona de pe corpul părții vătămate unde a fost constatată leziunea și dacă din punct de vedere medico-legal, respectiva zonă constituie o zonă vitală sau nu de pe corpul uman.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală rezultă că:
a prezentat o plagă tăiată nepenetrantă interscapulo-vertebrală stg. complicată în evoluție cu pareză de plex brahial pentru care a necesitat 22 - 23 zile de îngrijiri medicale, prin urmare, acesta este timpul de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunii pe care a prezentat-o susnumitul.
Din punct de vedere medico legal leziunea nu întrunește caracteristicile medico-legale ale periculozității pentru viață.
Zona interscapulo-vertebrală reprezintă zona de pe fața posterioară a toracelui 1/3 superioară, între omoplați.
Analizând actele și lucrările dosarului, văzând și proba științifică administrată în cauză, instanța a constatat că vinovăția inculpatului în săvârșirea unei fapte de lovire a părții vătămate este dovedită.
Astfel, declarațiile inculpatului sunt infirmate de ansamblul probator administrat în cauză. Martorii oculari prezentând în mod concret circumstanțele producerii faptei, respectiv că inculpatul l-a prins cu o mână de după gât pe partea vătămată, l-a aplecat spre în față, iar cu cealaltă mână l-a lovit ( vezi declarația martorei ) cu un cuțit pe care îl avea în mână ( vezi declarația martorului Nicăi ). La fața locului nu se afla nici un grup de tineri și nu au văzut asupra inculpatului vreo scândură. În mod concret susținerea inculpatului este combătută de descrierea leziunii în cadrul certificatului medico-legal respectiv " plagă înjunghiată nepenetrantă stg, ce s-a putut produce prin lovire cu corp înțepător-tăietor( cuțit), cu o soluție de continuitate de aproximativ 3 cm".
Astfel, caracteristicile leziunii infirmă categoric varianta susținută de inculpat, prin lovirea cu o scândură, chiar dacă aceasta ar fi avut la capătul cu care s-a aplicat lovitura, un cui.
În ceea ce privește însă încadrarea în drept dată faptei prin actul de sesizare, raportat la concluziile raportului de expertiză medico-legală, văzând și susținerea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală, instanța a apreciaat că această solicitare este întemeiată.
Astfel, instanța a reținut că hotărâtoare la stabilirea încadrării juridice este intenția inculpatului de vătăma persoana sau de a-i suprima viața.
La stabilirea acestui element subiectiv, trebuie luați în considerare o serie de factori, a căror existentă nu poate fi privită singular, ci doar intercondiționat.
Astfel, singurul element care pledează pentru stabilirea faptului că inculpatul a urmărit să suprime viața victimei este obiectul vulnerant, respectiv "un cuțitaș" (potrivit declarațiilor martorilor) care datorită caracteristicilor sale ar putea fi folosit într-un astfel de scop.
Nimic altceva nu mai pledează însă pentru stabilirea unei astfel de intenții; inculpatul nu cunoștea victima, fapta fiind săvârșită pe fondul stării de ebrietate în care se găsea; a aplicat o singură lovitură, fără ca măcar să mai încerce ulterior, vreun act de agresiune; intensitatea loviturii poate fi apreciată prin numărul de zile necesare pentru vindecarea plăgii cauzate, respectiv 14 - 15 zile, la care s-au adăugat ulterior alte 8 zile necesare efectuării de kinetoterapie, dar cel mai important aspect, faptul că zona vizată nu era o zonă vitală, (așa cum eronat s-a interpretat în actul de inculpare), din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză rezultând că leziunea nu întrunește caracteristicile medico-legale ale periculozității pentru viață.
Raportat la toate aceste elemente, instanța a apreciat că intenția inculpatului a fost de a vătăma integritatea corporală a părții vătămate, condiții în care a admis cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art. 72 Cod penal, instanța, a avut în vedere - pe de o parte - gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, iar - pe de altă parte - având în vedere persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, care a avut oi poziție procesuală corespunzătoare în fața organelor judiciare, recunoscând parțial săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, care a avut un comportament bun în societate anterior săvârșirii faptei ( așa cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei), instanța deci funcție de toate aceste criterii, a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea dozată corespunzător gravității acesteia.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal.
Apreciind că scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal (prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) pot fi atinse fără executarea efectivă a acesteia, fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 lit. a, b Cod penal, nefiind incidente disp. art. 81 alin 3 Cod penal, instanța urmează a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentință penală.
Instanța a fixat inculpatului un termen de încercare calculat potrivit disp. art. 82 Cod penal și a învederat acestuia conform art. 359 Cod procedură penală, dispozițiile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care inculpatul, în cursul termenului de încercare va săvârși o nouă infracțiune.
În temeiul disp. art. 71 alin 5 Cod penal s-a sispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei aplicate.
Partea vătămată, minor la data săvârșirii faptei asistat de reprezentanții săi legali, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 5000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale. Daunele materiale reprezintă cheltuielile efectuate cu deplasarea părinților săi la spitalul în care a fost internat, cheltuieli cu medicamentele, precum și faptul că nu a putut să-și folosească mâna pe o durată de 1 an.
În dovedirea laturii civile s-a administrat proba cu martorii și Nicăi, din declarațiile cărora rezultând că pretențiile părții vătămate sunt dovedite în parte.
Astfel, din declarațiile martorilor rezultă că pe perioada cât a fost internată partea vătămată în spital, părinții acestuia efectuau vizite la unitatea sanitară de aproximativ odată la 2 zile, transportul efectuându-se cu microbuzul, iar costul biletului era de aprox.3 lei, partea vătămată se deplasa la spital cu mașina datorită leziunilor, costul transportului fiind de aproximativ 50 lei. De asemenea din declarațiile martorilor rezultă că lucra cu ziua până la momentul incidentului, costul zilei de muncă fiind de aproximativ 20 lei.
În aceste împrejurări, instanța a apreciat ca fiind dovedite cheltuielile efectuate cu transportul părții vătămate la spital de 150 lei, având în vedere că acesta a fost transportat la spital cu salvarea, însă, revenirea la domiciliu s-a efectuat cu mașina particulară, ca și transportul acestuia la control, care a fost efectuat peste 2 luni conform certificatului medico-legal, în timp ce părinții acestuia s-au deplasat de aproximativ 18 ori, în intervalul de spitalizare, respectiv 27.09.- 03.11.2004, conform declarațiilor martorilor, costul transportului ridicându-se la suma de 110 lei.
nerealizat de partea vătămată, apreciat la cele 45 de zile de spitalizare se ridică la suma de 640 lei, instanța considerând că partea vătămată nu a putut lucra 32 de zile (luând în considerare săptămâna de lucru de 5 zile).
Pentru toate aceste considerente instanța a apreciat ca dovedită suma de 900 lei cu titlu de daune materiale neputând fi primite susținerile martorilor că sumele împrumutate de aceștia părților vătămate, în total de 5000 lei fac dovada despăgubirilor civile, motivat de împrejurarea că nu există dovezi că aceste sume au fost cheltuite exclusiv în scopul sus-menționat.
În ce privește daunele morale, instanța a apreciat că leziunea provocată de inculpat părții vătămate a fost de natură să cauzeze acestuia grave prejudicii morale, ținând seama și de vârsta acestuia, de perioada lungă de spitalizare a minorului, care cu certitudine i-a cauzat un disconfort psihic, apreciind ca justificată suma de 4000 lei cu acest titlu.
În consecință, în baza art.14 și 346 Cod procedură penală coroborat cu disp. art.998 Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile domiciliat în sat comuna Podu- jud. I suma de 900 lei cu titlu de daune materiale și suma de 4000 lei cu titlu de daune morale.
În baza disp. art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii Sf. I suma de 4798,44 lei, și părții civile Serviciul de Ambulanță I suma de 260 lei, sume ce vor fi actualizată la data executării prezentei sentințe, cu titlu de despăgubiri civile, constând în îngrijirile acordate și transportul părții civile.
În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală sentința a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Criticile Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași formulate în scris prin motivele de apel și susținute oral vizează greșita schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 -175 lit. "i" Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal în condițiile în care inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură de cuțit - instrument a produce moartea, într-o zonă vitală. Faptul că leziunea cauzată nu a pus în primejdie viața victimei, datorită unei împrejurări independente de voința inculpatului, nu este de natură a înlătura intenția indirectă de a ucide, întrucât a prevăzut posibilitatea pro9ducerii morții părții vătămate, pe care, chiar dacă nu a dorit-o, a acceptat-
Pe cale de consecință se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale criticate și pronunțarea unei soluții temeinice, în sensul condamnării inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.
În concluziile orale reprezentantul parchetului a solicitat instanței să examineze cauza și în legătură cu aspecte neavizate prin apel, respectiv modalitatea de executare a pedepsei aplicate, considerând că aplicarea prevederilor art. 81 Cod penal cu privire la suspendarea condiționată a executării nu corespunde scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.
Inculpatul a criticat soluția primei instanțe numai sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei, respectiv a justeței sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, în sensul înlăturării obligației la plata daunelor materiale și al reducerii cuantumului daunelor morale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Instanța de fond pe baza probelor administrate a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă încadrare în drept a faptei comise prin evaluarea concluziilor raportului medico -legal și a împrejurărilor reale în care fapta a fost săvârșită.
De asemenea, prima instanță a verificat probele administrate prin prisma apărărilor inculpatului, argumentând soluția de înlăturare a acestora, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat.
În cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor, în sensul că anumitor împrejurări faptice privind contribuția inculpatului, sub aspectul intenției urmărite în săvârșirea faptei, le-a fost dată o corectă încadrare juridică.
Din ansamblul materialului probator administrat rezultă că în seara zilei de 8 septembrie 2004 inculpatul, fiind în stare avansată de ebrietate, în timp ce se întorcea de la serviciu la domiciliul său din satul, s-a apropiat de partea vătămată, care se deplasa pe stradă, i-a pus o mână pe cap și l-a împins în față iar cu cealaltă mână în care avea un cuțit i-a aplicat o lovitură în zona scapulară.
Din raportul de expertiză medico -legală rezultă că partea vătămată a prezentat o plagă tăiată nepenetrantă interscapulovertebrală, complicată în evoluție cu pareză de plex branhial pentru care a necesitat un număr de 22-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziune ce nu întrunește caracteristicile medico -legale ale periculozității pentru viață.
Pentru caracterizarea juridică a faptei, ca tentativă de omor sau vătămare corporală hotărâtor este nu numai existența faptului material săvârșit de inculpat - actul de violență - dar și poziția subiectivă a acestuia, intenția cu care el a acționat.
Este de observat că relevante pentru stabilirea poziției subiective a inculpatului sunt împrejurările în care fapta a fost comisă, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată și consecințele cauzate. Durata îngrijirilor medicale sau împrejurarea că, prin caracterul lor, leziunile au pus sau nu în primejdie viața victimei, sunt mai puțin semnificative.
Suntem în prezența tentativei la infracțiunea de omor și nu a vătămării corporale ori de câte ori făptuitorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente de voința acestuia.
În speță, față de starea de ebrietate în care s-a aflat, precum și de lipsa unui mobil de natură a-l determina să suprime viața victimei, nu se poate considera că, aplicând o singură lovitură cu un corp înțepător tăietor pe fața posterioară a toracelui inculpatul a avut vreun moment intenția directă de a suprima viața victimei.
Leziunea cauzată -plagă tăiată nepenetrantă - care a necesitat pentru vindecare un număr de 22-23 zile de îngrijiri medicale și nu a întrunit caracteristicile medico -legale ale periculozității pentru viață nu demonstrează că inculpatul a urmărit sau acceptat producerea morții ca rezultat al acțiunii sale, rezultat ce nu s-a produs din cauze independente de voința sa. Acționând în modul descris mai sus - prin aplicarea unei singure lovituri de slabă intensitate, fără a fi vizată o zonă vitală, provocând victimei leziuni superficiale inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale - cauzarea de suferințe fizice și deci, încadrarea juridică corectă este cea de vătămare corporală.
Așadar, fapta inculpatului de a agresa partea vătămată în condițiile mai sus arătate, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal.
În consecință, cum nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice date faptei de către instanța de fond, deoarece nu există elemente care să ducă la concluzia că aceasta ar corespunde unui alt model infracțional, toate elementele conducând spre intenția inculpatului de a cauza o vătămare a integrității corporale a victimei, criticile parchetului sub acest aspect nu pot fi primite.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând seama de gradul de pericol social în concret al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă și urmările produse, valorile sociale lezate precum și de circumstanțele personale ale inculpatului - atitudinea acestuia față de fapta comisă, posibilitățile reale de reeducare și de diminuare a riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege.
Aprecierea și convingerea instanței de fond că scopul pedepsei poate fi atins, chiar fără executarea acesteia se sprijină pe anumite elemente concrete cum sunt: caracterul ocazional, întâmplător al săvârșirii faptei, conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptei, comportamentul ireproșabil în familie și societate.
Raportat acestor împrejurări s-a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, dându-se eficiență principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio -moral al inculpatului.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei raportat la criticile formulate de inculpat cu privire la justețea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile, Curtea constată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 14 din Codul d e procedură penală și ale art. 998 și 999 din Cod civil despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin infracțiune trebuie să constituie o justă și integrală reparare a daunelor ocazionate.
Cu privire la prejudiciul material suferit de partea civilă reprezentând cheltuieli ocazionate de transport și folosul nerealizat pe perioada spitalizării, mijloacele de probă care au oferit criterii de evaluare a sumelor cheltuite sunt declarațiile martorilor și Nicăi.
Prin coroborarea datelor oferite în urma administrării acestor probe reiese în mod cert prejudiciul material suferit, respectiv suma de 900 lei (150 +110 lei +640 lei).
Cum între aceste cheltuieli și infracțiune există legătură cauzală, în mod just instanța a dispus obligarea inculpatului la,plata acestei sume.
De asemenea, stabilind obligația de a repara prejudiciul cauzat unei persoane printr-o faptă ilicită, legea nu distinge între prejudiciul patrimonial și cel nepatrimonial; ca atare nu există temei juridic pentru a înlătura obligația de reparare a daunelor morale, acestea având ca orice prejudiciu un caracter păgubitor ce dă naștere obligației de reparare.
Partea civilă - victima unei infracțiuni de natura aceleia săvârșite de inculpat a fost spitalizată o lungă perioadă de timp, după care s-a aflat în tratament medical; fiind privat de o viață normală, corespunzătoare statutului social.
Astfel, traumele fizice și psihice pe care le presupune asemenea situații, impun și o compensație sub forma unor daune morale care, în cuantumul apreciat de prima instanță - 4000 lei corespund cerințelor unei juste și integrale despăgubiri.
Prin urmare, criticile aduse de inculpat sub acest aspect nu pot fi primite.
În temeiul considerentelor expuse, urmează ca în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă ca nefondate apelurile declarate de inculpat și parchet.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 574/24 sept. 2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr-, sentință penală pe care o menține.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțate pentru inculpat, parte civilă și reprezentantul legal și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex
18.04.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Dumitrescu DanielaJudecători:Dumitrescu Daniela, Scripcariu Gabriela
