Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 1701/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2729/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1701
Ședința publică de la 8 decembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul G împotriva decizie penale nr.588 A din data de 30 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat G, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat, ce substituie pe avocat I - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în urma actelor preparatorii ședinței de judecată, s-a luat legătura cu penitenciarul d e unde s-a comunicat că, în prezent, inculpatul se află în executarea mandatului de executare a pedepsei nr.149/2009 emis de către Judecătoria Sectorului 4 B în baza sentinței penale nr.127/2009.
Recurentul inculpat, prin apărătorul din oficiu, învederează instanței că acest moment se află arestat în baza unui nou mandat ce cuprinde o pedeapsa de 10 ani închisoare, sporită cu un an, ceea ce nu apare în sentința de condamnare aflată la dosar, sens în care apreciază că se impunea ca pedeapsa să fi descontopită și contopită cu această pedeapsa, astfel încât solicită emiterea unei adrese către locul de deținere pentru a se primi o copie de pe mandatul pe care îl execută în acest moment.
Recurentul inculpat arată că se impune emiterea unei adrese la penitenciar pentru a se comunica copii de pe toate mandatele în baza cărora a fost condamnat pentru a se avea o imagine în ansamblu a situației sale juridice și în vederea pronunțării unei soluții legale.
Reprezentantul Ministerului Public arată că situația inculpatului este clară, privește o pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.415 /23.03.2004, la fila 30 aflându-se o copie a acestei sentințe, în raport de această condamnare, definitivă la 11.05.2005, reținându-se în mod corect că respectiva faptă este concurentă cu fapta ce face obiectul prezentei cauze, săvârșită cu câteva zile înainte de rămânerea definitivă a acelei condamnări, iar, în situația în care inculpatul ar dori o contopire, arată că aceasta nu poate fi făcută în cadrul căilor de atac ci poate formula o cerere ulterioară.
Curtea, apreciază că actele și lucrările dosarului sunt suficiente pentru a se aprecia asupra situației juridice a inculpatului, fiind depuse toate diligențele în acest sens.
Recurentul inculpat arată că la dosar nu se află mandatul de executare a pedepsei emis de către Tribunalul București Secția a-II- Penală, mandatul dat spre executare este format dintr-o pedeapsa de 10 ani, la care s-a adăugat un spor de pedeapsa de un an.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat, invocând cazul de casare prev. de art.385 ind.9 pct.18 Cod pr penală, apreciază că instanța, în mod greșit a interpretat probele dosarului, din aceste nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, greșit reținându-i-se în sarcină o infracțiune ce nu a fost probată, declarațiile martorilor în baza cărora s-a dispus condamnarea nefiind certe și concludente, necoroborându-se cu celelalte proba aflate la dosarul cauzei. În temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit.b Cod pr penală, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap la art.10 lit.c Cod pr penală, iar, în subsidiar, în cazul în care inculpatul va fi găsit vinovat, să se dispune reducerea cuantumului pedepsei, a se dispune contopirea acesteia cu pedeapsa de 11 ani închisoare, fără a aplica vreun spor, având în vedere poziția procesual constată a inculpatului - care a negat faptele, că probele nu dovedesc vinovăția inculpatului, că recunoașterea de către partea vătămată poate fi interpretată ca o răzbunare întrucât inculpatul proteja o altă prostituată, gradul de credibilitate al martorilor, dar și împrejurarea că martora și-a schimbat depoziția la instanța de judecată, față de declarația dată la urmărirea penală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că din declarațiile constante ale părții vătămate rezultă vinovăția inculpatului care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală, declarațiile date la urmărirea penală de către martora - aceasta schimbându-și declarația datorită unei stări de temere determinată de către inculpat și a mediului în care martora și inculpatul își desfășura activitatea infracțională la momentul respectiv, martorul - care arătat că a văzut leziunile părții vătămate produse de inculpat.
Cu privire la pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului, arată că în mod corect s-a apreciat că se impune aplicarea acesteia într-un cuantum mai ridicat însă apreciază că aceasta este nelegală, fiind încălcat principiulnon reformation imperius, sub acest aspect arată că în baza art.181 Cod penal inculpatului i-a fost aplicat o pedeapsa de 5 ani închisoare, prin decizia penală nr.1092/2 sept.2009 a Tribunalul București Sectia 2 pentru aceeași faptă i-a fost aplicată o pedeapsa de 4 ani închisoare, ulterior, împotriva acelei decizii exercitând calea de atac doar inculpatul, s-a dispus trimiterea cauzei în vedere judecării ca apel și rejudecând, chiar dacă în final pedeapsa rezultantă a fost mai blândă decât cea aplicată prin decizia penală anterioară, în prezenta cauză s-a aplicat o pedeapsa mai mare de 5ani închisoare, în rejudecarea apelului în urma casării doar în calea de atac a inculpatului. Față de aceste împrejurări, apreciază că trebuia aplicată o pedeapsa de maxim 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev de art.181 al.1 Cod penal.
Cu privire la deducerea prevenției, arată că prin decizia atacată a fost deducă prevenția de la 18.06.2002 la 05.07.2004, așa cum rezultă din copia sentinței penale nr.415 /2004 a Tribunalului București Secția I-a Penală, însă, din fișa de cazier de la dosar, precum și din copia sentinței penale nr.127/2009 - prin care a fost admisă o contestație la executare, s-a dispus deducerea arestului preventiv 18.06.2002 la 15.07.2003 și, dat fiind calea de atac a inculpatului, dar și practica judiciară cu privire la aplicarea disp art.381 Cod penal - în defavoarea inculpatului, în opinia sa, apreciază că nu poate fi dedusă prevenția până în 2003, în favoarea acestuia fiind reținută deducerea până în 2004. Concluzionând, solicită a se dispune admiterea recursului declarat de inculpat, casarea în parte a deciziei penale atacate și, rejudecând a se aplica inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.181 al.1 Cod penal - o pedeapsa de 4 ani închisoare pentru a nu fi încălcat principiul non reformatio in pejus, iar, conform art.33-34 Cod pr penală inculpatul să execute o pedeapsa de 4 ani închisoare, apreciind că în mod corect instanța a dispus aplicarea unui spor de un an închisoare.
Cu privire la cel din urmă aspect invocat de recursul inculpatului îl apreciază ca fiind nefondat.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că nu a săvârșit fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa, solicită să fie contopit mandatul, urmând să execute pedeapsa aplicată de Tribunalul București Secția a-II-a Penală.
CURTEA
Prin sentința penală nr.873/19.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul G, pentru infracțiunile de vătămare corporală prev. de art.181 al.1 și Cod Penal port ilegal de armă albă prev. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
În temeiul art.346 al.3 Cod procedură penală s-a respins acțiunea părții civile, ca neîntemeiată.
În temeiul art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul Gaf ost trimis în judecată pentru faptul că, la data de 03.05.2005, în jurul orelor 14.30, a agresat-o pe partea vătămată, în timp ce se afla în fața restaurantului Confort din zona Pieței, cu un cuțit, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 23-25 de zile de îngrijiri medicale.
Pentru a se reține această stare de fapt s-au reținut ca mijloace de probă plângerea și declarațiile părții vătămate, proces verbale de constatare a infracțiunii declarațiile martorilor, și, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografii și declarații inculpat.
Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat că inculpatul nu se face vinovat de faptele imputate.
Astfel, față de atitudinea sa de negare constantă a comiterii infracțiunilor, instanța a constatat că singure, declarațiile de recunoaștere a sa de către partea vătămată, al cărei grad de credibilitate este redus în contextul în care recunoaște că practică o activitate interzisă prin lege, având, de asemenea mai multe condamnări la activ, nu pot înfrânge prezumția de nevinovăție a inculpatului. De asemenea declarațiile din faza de urmărire penală ale martorei nu sunt menținute în fața instanței, martora arătând că nu știe cine a tăiat-o cu cuțitul pe partea vătămată. Și credibilitatea acestei martore este redusă, față de aceleași circumstanțe personale ca și ale părții vătămate, instanța neputând considera că declarația acesteia prin care îl incrimina pe inculpat, dată în faza de urmărire penală, ar fi o probă concludentă în cauză. În fine declarațiile martorului demonstrează același lucru că nu se știe cine a agresat-o pe 03.05.2005 pe partea vătămată și, chiar presupunând că aceasta a avut un conflict cu și că inculpatul ar fi fost proxenetul acesteia din urmă, toate acestea nu pot constitui mijloace de probă suficiente împotriva inculpatului.
În atare situație existența unei agresiuni asupra părții vătămate fiind evidentă, (demonstrată de certificatul medico-legal și toate declarațiile de martor) fapta există dar nu a fost comisă de inculpat, a cărui prezență la fața locului nu a putut fi probată.
Astfel, neexistând suficiente probe pentru a demonstra fără nici o îndoială vinovăția inculpatului, instanța l-a achitat pentru infracțiunile de care este acuzat raportat la dispozițiile art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală.
Față de acest aspect a fost respinsă și acțiunea părții civile, în temeiul art.346 al.3 Cod procedură penală ca neîntemeiată nefiind dovedită fapta ilicită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B, criticând greșita achitare a inculpatului.
Prin decizia penală nr.1092R/02.09.2008 Tribunalul București - Secția I Penală a hotărât următoarele:
A admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B împotriva sentinței penale nr.873/19.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4
A casat în parte sentința recurată și în fond, rejudecând:
În temeiul art.181 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a Cod penal, a condamnat pe inculpatul G la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a condamnat pe inculpatul G la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare.
Conform art.39 al.1 Cod penal, raportat la art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 al.3 Cod penal, a contopit pedeapsa stabilită în prezenta cauză, de 4 ani închisoare, cu pedeapsa de 11 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.415/23.03.2004, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.2955/11.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilind pedeapsa mai grea, de 11 ani închisoare, sporită cu 3 ani, în final inculpatul G având de executat pedeapsa de 14 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b Cod penal.
A aplicat art. 71, 64 lit. a, b din Codul penal.
În temeiul art.36 al.3 Cod penal, a dedus din pedeapsă prevenția și perioada executată, de la 18.06.2002 la 05.07.2004 și de la 07.07.2005 la zi.
A anulat nr.481/20.05.2005 emis de Tribunalul București - Secția I Penală și a dispus emiterea unui nou mandat.
În baza art.191 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat la 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare în recurs, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.
Prin decizia penală nr.834R/02.06.2009 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția II Penală a admis recursul, a casat în totalitate decizia penală și a trimis cauza la Tribunalul București în vederea judecării apelului, cu motivarea că în mod greșit Tribunalul a calificat calea de atac declarată de procuror drept recurs, în loc de apel, încălcând normele referitoare la compunerea instanței și lipsindu-l pe inculpat de o cale de atac.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală la 15.06.2009.
Examinând hotărârea apelată, conform art.379 Cod procedură penală, Tribunalul constată că apelul parchetului este fondat, în mod greșit prima instanță constatând, în procesul de evaluare a mijloacelor de probă administrate, nevinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Reevaluând întregul material probator administrat, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața cercetării judecătorești, tribunalul a stabillit următoarea situație de fapt:
În ziua de 03.05.2005, în jurul orelor 14.00, partea vătămată se afla împreună cu martora în zona Pieței, în fața restaurantului Confort, de unde încercau să racoleze clienți pentru întreținerea de relații sexuale contra cost.
Întrucât în zonă își desfășura activitatea și o altă prostituată -, între aceasta, pe de o parte și martora, respectiv partea vătămată, pe de altă parte, a izbucnit un conflict, la scurt timp, în locul respectiv, sosind inculpatul G, zis "", care o proteja pe martora.
În continuare, inculpatul a scos un cuțit cu care a tăiat-o pe partea vătămată în zona urechii stângi, scalpului și antebrațului stâng.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul de Urgență, conform fișei de observație nr.10643/03.05.2005, aceasta prezentând, la nivelul regiunii parietale stângi, plagă tăiată cu lungimea de circa 3 cm. plagă tăiată regiunea auriculară interesând helixul și antehelixul cu secțiunea centrală auriculară intens hemoragică, plagă tăiată cu margini netede, față dorsală antebraț stâng 1/3 superioară de circa 7 cm. intens hemoragică cu evidențierea secțiunii maselor musculare secționate.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr.A1/834/05.10.2007, leziunile traumatice suferite de partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor, pot data din 03.05.2005 și necesită 23 - 25 zile de îngrijiri medicale, nefiind pusă în primejdie viața victimei.
Deși inculpatul Gan egat săvârșirea faptei, susținând că nu o cunoaște pe partea vătămată, Tribunalul apreciază că acestea sunt simple afirmații, neconforme cu realitatea, fiind contrazise de celelalte mijloace de probă administrate, din care rezultă fără echivoc că inculpatul este autorul agresiunii din data de 03.05.2005.
Astfel, partea vătămată a declarat atât în faza de urmărire penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești că inculpatul G, pe care îl cunoștea după porecla "", este autorul actelor de agresiune, recunoscându-l de pe fotografie, conform procesului verbal întocmit de polițiștii anchetatori la data de 31.05.2007.
Susținerile părții vătămate se coroborează întrutotul cu declarațiile martorei, din faza de urmărire penală, aceasta afirmând că a văzut când inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu un cuțit cu lama lungă.
De asemenea, martorul a declarat că a văzut-o pe partea vătămată bandajată la cap și mână, aceasta spunându-i că a fost tăiată de "".
Deși în cadrul cercetării judecătorești martora a declarat că nu își mai amintește de incident și că a semnat procesul verbal în care a fost consemnată declarația sa din data de 03.05.2005, fără să îi fie citit de polițiști, este de evidențiat faptul că, în data de 07.11.2007, martora a fost reaudiată de către organul de cercetare penală, în prezența unui avocat (fila 22 ), neexistând contradicții între cele două depoziții și nici indicii că a fost influențată în vreun fel de către polițiști.
Așadar, în mod greșit prima instanță a înlăturat acest mijloc de probă, dând eficiență doar declarației martorei din faza cercetării judecătorești, deși depozițiile acesteia din faza de urmărire penală se coroborează cu cele ale părții vătămate, în privința elementelor importante, decisive, care îl incriminează pe inculpat.
Poziția oscilantă a martorei în fața instanței se poate datora și unei stări de temere care, deși nu a fost recunoscută, este explicabilă, având în vedere mediul infracțional din care provine inculpatul, precum și violența cu care acesta s-a manifestat.
Prin urmare, Tribunalul, neluând în considerare declarațiile inculpatului și cea a martorei din faza cercetării judecătorești, a constatat că celelalte mijloace de probă administrate (declarațiile părții vătămate coroborate cu cele ale martorilor și din faza de urmărire penală, raportul de expertiză medico-legală și foaia de observație nr.16443/03.05.2005 întocmită de Spitalul de Urgență ) sunt suficiente și conduc fără dubiu la concluzia că inculpatul G este autorul agresiunii din data de 03.05.2005, asupra părții vătămate.
Tribunalul a apreciat că, în drept, fapta inculpatului G care, în data de 03.05.2005 a agresat-o pe partea vătămată cu un cuțit, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 23 - 25 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art.181 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat care, în ziua de 03.05.2005, a purtat în public, fără drept, un cuțit într-un loc și o împrejurare în care se pute primejdui viața și integritatea corporală a altor persoane și se putea tulbura liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991, cele două infracțiuni aflându-se în concurs real, prev. de art.33 lit.a Cod penal.
Conform fișei de cazier, sentinței penale nr.405/2004 a Tribunalului București - Secția I Penală și referatului întocmit de Biroul Executări Penale al acestei instanțe, rezultă că Gac omis faptele înainte de începerea executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin hotărârea sus menționată, aflându-se deci în stare de recidivă postcondamnatorie, prev.de art.37 lit.a Cod penal.
La individualizarea pedepselor aplicate Tribunalul a avut în vedere, conform criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, de gradul concret de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurarea în care au fost comise, de rezultatul produs, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului: recidivist, cu o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.
În consecință, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Tribunalul a admis apelul declarat, a desființat sentința apelată și în fond, rejudecând:
În temeiul art.181 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a Cod penal, a condamnat pe inculpatul G la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a condamnat pe inculpatul G la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa mai grea, de 5 ani închisoare.
Conform art.39 al.1 Cod penal, raportat la art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 al.3 Cod penal, a contopit pedeapsa stabilită în prezenta cauză, de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 11 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.415/23.03.2004, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.2955/11.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilind pedeapsa mai grea, de 11 ani închisoare.
Tribunalul a apreciat că această pedeapsă este insuficientă pentru a sancționa întreaga activitate infracțională a inculpatului și pentru a nu se crea ideea de impunitate prin absorție, astfel că a adăugat un spor de 1 an, în final inculpatul G urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, Tribunalul a reținut că natura faptelor săvârșite duce la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală.
În consecință, pe durata executării pedepsei, conform art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a,b Cod penal.
În temeiul art.36 al.3 Cod penal, a dedus din pedeapsă prevenția și perioada executată, de la 18.06.2002 la 05.07.2004 și de la 07.07.2005 la zi.
A anulat nr.481/20.05.2005 emis de Tribunalul București - Secția I Penală și a dispus emiterea unui nou mandat.
Întrucât partea vătămată nu a precizat cuantumul despăgubirilor civile și nici nu le-a dovedit în vreun fel, a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă, în baza art.346 alin.2
C.P.P.A luat act că Spitalul Clinic de Urgență " ", nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 alin.1 a C.P.P. obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul G, invocând cazul de casare prev. de art.385 ind.9 pct.18 Cod pr penală, susținând că instanța, în mod greșit a interpretat probele dosarului, din care nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, greșit reținându-i-se în sarcină o infracțiune ce nu a fost probată. În temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit.b Cod pr penală se solicită a se dispune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap la art.10 lit.c Cod pr penală.
Examinând dosarul cauzei și dispozițiile legale, Curtea constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Se susține că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în cauză nefiind administrate probe care să dovedească vinovăția acestuia.
Se susține că declarațiile martorilor în baza cărora s-a dispus condamnarea nu sunt certe și concludente, necoroborându-se cu celelalte proba aflate la dosarul cauzei.
Curtea constată că această susținere nu este întemeiată.
Partea vătămată a declarat în mod constant că inculpatul, pe care îl cunoștea anterior comiterii faptei, este cel care a agresat-o, de față la comiterea agresiunii fiind martora.
Partea vătămată a arătat în mod constant și detaliat, pe tot parcursul procesului penal, modalitatea în care a fost agresată și cine este autorul faptei, fără a-și modifica nici un moment declarațiile date. Partea vătămată a arătat că a fost lovită și tăiată la cap, la mâna și la cu un obiect tăietor gen "sabie" de numitul "", care a fost identificat în persoana inculpatului Plângerea părții vătămate, înregistrată la data de 20.05.2005 la Secția 15 Poliție, a fost scrisă de martorul. Partea vătămată a precizat de la prima declarație că de față la comiterea faptei a fost martora (fila 8 dup).
Partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul G cu ocazia recunoașterii de pe fotografie (fila 16 dup).
În declarațiile date inițial, și consemnate de organele de poliție întrucât martora nu știe să scrie, a arătat că, în urma unei discuții cu o altă prostituată, a apărut un individ pe care îl cunoștea ca fiind "" care a lovit-o pe cu o sabie la nivelul brațului și la cap, după care a fugit. Martora a arătat că a fost nevoită să solicite ajutorul unui polițist aflat în circulație care a sesizat Secția 15 Poliție.
Curtea constată că martora a fost audiată în condiții de legalitate, cu respectarea tuturor dispozițiilor procedurale, consemnarea declarației fiind făcută de organul de cercetare penală întrucât aceasta nu știa să scrie. De asemenea, declarația a fost consemnată în prezența unui martor asistent,.
Declarația din data de 7.11.2007 a fost dată de martora în prezența apărătorului inculpatului, de asemenea în condiții de legalitate, martora menținându-și susținerile anterioare.
Martorul a arătat că nu a fost prezent la comiterea faptei dar a văzut-o pe partea vătămată tăiată.
La data de 23.04.2007 organele de poliție l-au identificat pe numitul "" în persoana inculpatului G (fila 39 dup).
Împrejurarea că martora și-a modificat declarația în mod mincinos în cursul rejudecării rezultă din împrejurarea că aceasta este contradictorie în raport de declarația martorului. Astfel, martora afirmă la termenul din 7.04.2008 că nu își amintește ca partea vătămată să fi fost vreodată lovită cu cuțitul, în timp ce martorul arată că a văzut-o pe partea vătămată prezentând leziuni și fiind bandajată la mână, iar în zona respectivă a observat-o și pe martora (fila 24 dosar instanță).
Fiind audiat la data de 11.05.2007 inculpatul recunoaște că porecla sa este "", că frecventa înainte de a fi arestat zona, fiind proxenet, dar că nu o cunoaște pe partea vătămată, care i-a fost prezentată într-o fotografie, afirmând că acest chip pare a fi al unei drogate sau prostituate (fila 45 dup).
Curtea constată că declarația inculpatului de nerecunoaștere a faptei este contrazisă de declarațiile date de partea vătămată, de declarația inițială a martorei precum și de declarațiile martorului, care se coroborează între ele precum și cu procesul verbal de recunoaștere din fotografii și raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză.
Curtea constată dovedită vinovăția inculpatului G, astfel că decizia pronunțată în apel d e Tribunalul București este legală și temeinică, nefiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18.
C.P.P.În subsidiar se solicită reducerea cuantumului pedepsei, contopirea acesteia cu pedeapsa de 11 ani închisoare, fără se a aplica vreun spor, având în vedere poziția procesual constată a inculpatului, invocându-se și cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14.
C.P.P.Curtea constată că nici acest caz de casare nu este incident în cauză.
Din planșele foto aflate la fila 15 dup, efectuate la 2 ani de la comiterea infracțiunii, rezultă că părții vătămate i s-au produs leziuni care au lăsat urme persistente pe corpul acesteia.
Din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză rezultă că partea vătămată a necesitat 23-25 de zile de îngrijire medicală, precum și o intervenție chirurgicală (fila 35 dup).
În raport de gravitatea faptei în concret, de modalitatea de acțiune - prin utilizarea unei săbii, în plină zi, într-un loc public, de scopul urmărit și de urmările produse, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, multirecidivist, Curtea constată că nu se justifică o reducere a pedepsei aplicate inculpatului.
Curtea constată însă că instanța de apel a încălcat principiul non reformatio in pejus prin aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 181 al.1 Cod Penal
Astfel, în baza art.181 Cod penal inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 5 ani închisoare, prin decizia penală nr.1092/2.09.2009 a Tribunalul București Sectia a II-a Penală pentru aceeași faptă i-a fost aplicată o pedeapsa de 4 ani închisoare, ulterior, împotriva acelei decizii exercitând calea de atac doar inculpatul, s-a dispus trimiterea cauzei în vedere judecării ca apel. În aceste condiții în prezenta cauză s-a aplicat o pedeapsa mai mare, de 5 ani închisoare, în rejudecarea apelului în urma casării doar în calea de atac a inculpatului, deși trebuia aplicată o pedeapsă de cel mult 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev de art.181 al.1 Cod penal.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a admite recursul formulat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.588/A/30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, a casa în parte decizia penală recurată și rejudecând în fond:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului prin decizia recurată, în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor:
- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.181 alin.1 Cod penal cu aplic.art.37 alin.1 lit.a Cod penal;
- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplic.art.37 alin.1 lit.a Cod penal;
- pedeapsa de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal (pedeapsă complementară) aplicată prin sentința penală nr.415/23.03.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2955/11 05 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție;
- sporul de 1 an închisoare.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului prin decizia recurată pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 Cod penal cu aplic.art.37 alin.1 lit.a Cod penal de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În temeiul art.39 alin.1 Cod penal rap. la art.33 lit.a Cod penal, 34 lit. b Cod penal și 35 alin.3 Cod penal va contopi pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.181 alin.1 Cod penal cu aplic.art.37 alin.1 lit.a Cod penal, cu pedeapsa de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal (pedeapsă complementară) aplicată prin sentința penală nr.415/23.03.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2955/11.05.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal (pedeapsă complementară).
În temeiul art.39 alin.1 Cod penal rap. la art.33 lit.a penal, 34 lit. b Cod penal și 35 alin.3 Cod penal va contopi pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplic.art.37 alin.1 lit.a Cod penal, cu pedeapsa de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal (pedeapsă complementară) aplicată prin sentința penală nr.415/23.03.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2955/11 05 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal (pedeapsă complementară).
În temeiul art.33 lit.a Cod penal rap. la art.34 lit.b Cod penal și art.35 alin.3 Cod penal va contopi cele două pedepse de câte 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal, în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal (pedeapsă complementară), la care se adaugă sporul de 1 an închisoare stabilit prin decizia recurată, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
Cererea de înlăturarea a sporului de 1 an închisoare, solicitată de inculpat în recurs, nu este întemeiată, în raport de antecedentele penale ale acestuia.
Astfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta este recidivist; a mai fost condamnat pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului precum și pentru săvârșirea a numeroase infracțiuni comise cu violență - viol, viol și lipsire de libertate, tentativă de omor, cea mai grea pedeapsă fiind de 14 ani închisoare. În aceste condiții, se impune aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă ca urmare a contopirii, pentru a se da eficiență tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni.
În temeiul art. 71 alin.2 Cod penal va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, apreciind că gravitatea faptei și antecedentele penale ale inculpatului justifică interzicerea dreptului de a alege.
Referitor la deducerea prevenției, în temeiul art.38516alin.2 Cod de procedură penală rap. la art.381 Cod de procedură penală și la art.36 alin.3 Cod penal va deduce din pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare perioada deja executată de la 18 iunie 2002 la 05 iulie 2003 și de la 07 iulie 2005 la zi, în mod corect, conform datelor existente la dosar.
Curtea apreciază că prin deducerea corectă a perioadei deja executate de inculpat nu se aduce atingere principiului non reformatio in pejus, atâta vreme cât este vorba despre o eroare materială ce poate fi corectată de prima instanță, pe calea prev. de art. 195.C.P.P. sau pe calea unei contestații la executare din oficiu, cum de altfel a și procedat anterior instanța de executare, astfel că pentru a elimina această eroare va face aplicarea corectă a art.38516alin.2 Cod de procedură penală rap. la art.381 Cod de procedură penală și art.36 alin.3 Cod penal.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale deciziei penal recurate.
Cât privește solicitarea inculpatului de a se emite o adresă către penitenciarul unde este deținut, Curtea a efectuat anterior demersurile necesare pentru stabilirea situației juridice a inculpatului; grefierul de ședință, anterior ședinței de judecată, a luat legătura cu Penitenciarul Giurgiu, de unde s-a comunicat că, în prezent, inculpatul se află în executarea mandatului de executare a pedepsei nr.149/2009 emis de către Judecătoria Sectorului 4 B în baza sentinței penale nr.127/2009.
Chiar dacă recurentul inculpat se află arestat, în realitate, în baza unui alt mandat ce cuprinde o pedeapsa de 10 ani închisoare, sporită cu un an, și a solicitat ca pedeapsa să fi descontopită și contopită cu această pedeapsă, Curtea constată că, în condițiile pronunțării soluției în calea de atac a recursului, solicitarea inculpatului nu poate fi primită, contopirea pedepsei aplicată prin prezenta cu alte pedepse urmând a fi efectuată în procedura ulterioară, prev. de art. 449.C.P.P. iar nu direct în calea de atac a recursului.
Pe de altă parte, situația juridică a inculpatului este clară, privește o pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.415 /23.03.2004, la fila 30 aflându-se o copie a acestei sentințe, în raport de această condamnare, definitivă la 11.05.2005, reținându-se în mod corect că faptele deduse prezentei judecăți sunt comise în stare de recidivă postcondamnatorie, mai înainte de a începe executarea pedepsei, în raport de pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.415 /23.03.2004.
Așa fiind, Curtea va proceda la aplicarea art. 39.Cod Penal pentru ambele fapte deduse judecății în prezenta cauză, în raport de pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.415 /23.03.2004, iar apoi va proceda la aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni.
În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod de procedură penală admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.588/A/30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Casează în parte decizia penală recurată și rejudecând în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului prin decizia recurată, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează:
- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.181 alin.1 Cod penal cu aplic.art.37 alin.1 lit.a Cod penal;
- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplic.art.37 alin.1 lit.a Cod penal;
- pedeapsa de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal (pedeapsă complementară) aplicată prin sentința penală nr.415/23.03.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2955/11 05 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție;
- sporul de 1 an închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului prin decizia recurată pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 Cod penal cu aplic.art.37 alin.1 lit.a Cod penal de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În temeiul art.39 alin.1 Cod penal rap. la art.33 lit.a Cod penal, 34 lit. b Cod penal și 35 alin.3 Cod penal contopește pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.181 alin.1 Cod penal cu aplic.art.37 alin.1 lit.a Cod penal, cu pedeapsa de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal (pedeapsă complementară) aplicată prin sentința penală nr.415/23.03.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2955/11 05 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal (pedeapsă complementară).
În temeiul art.39 alin.1 Cod penal rap. la art.33 lit.a penal, 34 lit. b Cod penal și 35 alin.3 Cod penal contopește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplic.art.37 alin.1 lit.a Cod penal, cu pedeapsa de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal (pedeapsă complementară) aplicată prin sentința penală nr.415/23.03.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2955/11 05 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal (pedeapsă complementară).
În temeiul art.33 lit.a Cod penal rap. la art.34 lit.b Cod penal și art.35 alin.3 Cod penal contopește cele două pedepse de câte 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal, în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal (pedeapsă complementară), la care se adaugă sporul de 1 an închisoare stabilit prin decizia recurată, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 71 alin.2 Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În temeiul art.38516alin.2 Cod de procedură penală rap. la art.381 Cod de procedură penală și la art.36 alin.3 Cod penal deduce din pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare perioada deja executată de la 18 iunie 2002 la 05 iulie 2003 și de la 07 iulie 2005 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penal recurate.
În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 08 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red. MR
2 ex//21.12.2009
Trib.. Secția I Penală
Jud.,
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
