Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 281/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 281
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Tatiana
Grefier:
La ordine fiind pronunțarea recursului penal, având ca obiect " vătămare corporală" promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 300 din data de 27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 mai 2009 ( cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a domnului procuror ), susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 mai 2009.
După deliberare,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 3543/30.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -au decis următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală achită pe inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 07.06.1983 în I, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 181 aliniatul 1 Cod penal.
În baza art. 181 aliniatul 1 Cod penal condamnă pe inculpatul -, fiul lui și al, născut la data de 31.03.1978 în I, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 aliniatul 1 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului - drepturile prevăzute de art. 64 lit. "a, b" Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 și 82 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului - cu privire la dispozițiile art. 83 și 84 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni sau a neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre, în cursul termenului de încercare, cu consecința executării în regim de detenție a ambelor pedepse, care nu se vor contopi.
În baza art. 71 aliniatul 5 Cod penal, pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, suspendă și pedepsele accesorii.
În baza art. 346 (1) și art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil, admite în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă -, fiul lui și al, născut la data de 20.08.1980 în R, județul
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 14.043 lei (paisprezece mii patruzeci și trei de lei ) către partea civilă -, cu titlul de despăgubiri civile, din care, 4043 de lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 346 (1) și art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 cod civil admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime", prin director general și obligă pe inculpatul la plata sumei de 239,87 lei, cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime.
În baza art. 346 (1) și art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf.,prin director și obligă pe inculpatul la plata sumei de 55,07 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordate, precum și a dobânzii legale calculate la nivelul de referință al BNR, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data achitării integrale a sumei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf..
În baza art. 191(1) și 192(3) din Codul d e procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca restul să rămână în sarcina acestuia.
În temeiul dispozițiilor art. 193 Cod procedură penală obligă inculpatul - la plata sumelor de 1431 de lei și 100 de euro, la cursul de la data plății, către partea civilă -, cu titlul de cheltuieli judiciare efectuate de acesta pe parcursul procesului penal."
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații (fost ) - și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181(1) Cod penal împotriva părții vătămate -.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că, în noaptea de 5.02.2005, în timp ce se afla în club Motor din zona, partea vătămată - a fost lovită cu pumnii și mijloace contondente, predominant în zona feței și a toracelui de către învinuiții (fost ) - și. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora a necesitat 21-23 zile îngrijiri medicale.
Partea vătămată a depus plângere prealabilă la data de 23.03.2005 și s-a constituit parte civilă cu suma de 80.000 lei reprezentând daune morale, respectiv 40.000 lei daune materiale.
Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime și Spitalul Sf. - Clinica s-au constituit părți civile, urmând a-și preciza cuantumul pretențiilor.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații parte vătămată ( 6-7, 11-13), declarații inculpați ( 62, 63, 82), copia certificat medico-legal ( 8), planșa foto ( 15-20), raport de expertiză medico-legală ( 39-40), declarații martori (, 23-24, 25-26, 27, a- 28, -, 29, 30, 21-22, 47-48, nel, 54).
În faza de judecată, la primul termen, partea civilă - și-a precizat cuantumul pretențiilor civile, în sensul că solicită obligarea inculpaților la plata sumei de 7.500 lei cu titlu de daune materiale și 15.000 lei cu titlu de daune morale, precum și cheltuieli de judecată.
Spital Clinic de urgență Sf. Treime și-a indicat cuantumul pretențiilor civile la 239,87 lei reprezentând costul asistenței medicale acordate.
Spital Clinic de urgență Sf. și-a indicat cuantumul pretențiilor civile la 55,04 lei și dobândă legală până la data achitării.
La termenul din 13.10.2006, au fost audiați inculpații care, în esență, și-au menținut declarațiile date în timpul urmăririi penale, nerecunoscând săvârșirea faptei.
În exercitarea dreptului la apărare, inculpații au solicitat audierea tuturor martorilor din lucrări și a lui. Apărătorul părții civile a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu 2 martori - și, pentru dovedirea pretențiilor civile, precum și efectuarea unei expertize medico-legale.
Instanța, deliberând asupra cererilor formulate, a încuviințat probele solicitate ca atare, considerându-le legale, pertinente și concludente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Au fost audiați partea vătămată, martorii din lucrări, -, --, -, precum și martorii noi, -.
În ședința de judecată din 12.09.2007, instanța a constatat imposibilitatea reaudierii martorelor și, față de faptul că nu se află în țară și a respins cererea de efectuare a unei noi expertize medico-legale formulată de apărătorul inculpaților, pentru motivele expuse pe larg în încheierea de la acea dată.
Instanța, deliberând asupra ansamblului materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 05.02.2005, în jurul orelor 03.00, în timp ce se afla în clubul Motor din zona, partea vătămată - a fost lovită cu pumnii și de obiecte contondente în zona feței și a toracelui de către inculpatul, acesta cauzându-i o vătămare a integrității corporale ce a necesitat pentru vindecare 21-23 de zile îngrijiri medicale. Tot ca urmare a loviturilor aplicate, partea vătămată suferă de epilepsie și tulburare afectivă organică depresivă majoră. Partea vătămată a formulat plângere prealabilă în termenul prevăzut de lege.
Situația de fapt reținută rezultă din analiza coroborată a declarațiilor părții vătămate, ale martorilor audiați și ale inculpaților, precum și a rapoartelor de expertiză medico-legală și a certificatului medico-legal depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce îi privește pe inculpați, aceștia au negat în mod constant săvârșirea faptei, arătând că s-a aflat în acea seară în permanență la bar împreună cu prietena sa, neavând nici o altercație cu partea vătămată, iar, deși s-a certat cu aceasta, nu a lovit-o deloc, în schimb îmbrâncindu-se reciproc, "tăvălindu-se". Față de această atitudine procesuală, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 69 Cod procedură penală, potrivit cărora declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Astfel, în seara de 05.02.2005, partea vătămată împreună cu prietena acestuia, martora, s-au aflat în Clubul " 25˝, unde s-au întâlnit cu inculpatul aspect confirmat și de acesta. După cum reiese din declarațiile celor doi(6-7, 11-13; 25-26 dosar UP), partea vătămată și-a manifestat verbal nemulțumirea în legătură cu atitudinea inculpatului față de, însă la acel moment nu a avut loc vreo altercație. După ce au părăsit localul, partea vătămată și-a condus prietena acasă, apoi s-a deplasat în clubul Motor din zona. S-a așezat la o masă împreună cu mai mulți prieteni, printre care și martorii, nel și. În club se afla la acel moment și inculpatul, împreună cu alte persoane.
În privința contribuției inculpatului, luând în considerare faptul că probele nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea lor făcându-se după administrarea întregului probatoriu, instanța reține că atât acesta ( 62, 63 dosar UP) cât și celălalt inculpat au afirmat că nu a săvârșit fapta, în intervalul orar 03.00-05.00 aflându-se la bar cu prietena sa. Deși s-ar putea pune în discuție obiectivitatea martorei, care i-a confirmat alibiul, declarația părții vătămate că ambii inculpați l-au lovit în baie, iar a încercat să îl împiedice să iasă, ținând ușa, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. Pe de altă parte, art. 75 Cod procedură penală dispune că declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Martorii oculari nu au putut preciza cu certitudine dacă și acest inculpat a intrat în grupul sanitar după partea vătămată și nu l-au văzut lovind-o în club, în timp ce se afla la masă. Chiar dacă prezența inculpatului în baie este posibilă - față de declarația martorului -, conform căreia ambii inculpați au stat la o masă apropiată de cea a lui - și ambii l-ar fi urmat la grupul sanitar, acest ultim aspect fiind nuanțat cu ocazia audierii în fața instanței, în sensul că nu l-a văzut și pe, dar din discuția auzită a presupus că au mers toți trei --, singurul care ar fi putut oferi informații despre acțiunile sale este inculpatul. Or, acesta a susținut constant că nu a intrat în grupul sanitar, că în incintă erau doar el și partea vătămată.
Prin urmare, în raport de atitudinea inculpatului, de probatoriul administrat și ținând cont de principiul consacrat de art. 6 Cod procedură penală, instanța constată că prezumția de nevinovăție a inculpatului nu a fost înlăturată.
În ceea ce îl privește pe celălalt inculpat, potrivit declarațiilor părții vătămate și ale inculpatului ( 63, 82 dosar UP), la un moment dat între cei doi s-a ivit o neînțelegere și au început să se certe. La scurt timp după aceasta a sosit și inculpatul, care apoi s-a îndreptat spre bar, împreună cu prietena sa, martora. Atât inculpații( 62, 63, 82 dosar UP) cât și martora au susținut în mod constant că inculpatul a stat la bar între orele 03.00-05.00, între acesta și partea vătămată neavând loc nici o altercație.
Din coroborarea declarației inculpatului și a declarației părții vătămate reiese că inculpatul a început să o lovească pe când se afla la masă, infirmând susținerea acestuia în sens contrar. Inculpatul i-a aplicat mai mulți pumni în zona feței, cauzându-i părții vătămate o hemoragie nazală, aspect văzut de inculpatul. Cu toate acestea, cu ocazia primei audieri, în mod evident nesincer, acesta a pretins că de fapt partea vătămată suferea de astfel de hemoragii spontan, în timp ce inculpatul nu a recunoscut să o fi lovit la acel moment. De altfel, și martorul a arătat că i-a văzut pe cei doi certându-se și îmbrâncindu-se deși nu a putut oferi vreo informație în legătură cu violențele exercitate asupra părții vătămate sau identitatea persoanei care se certa cu aceasta, în timp ce martorul a afirmat că a auzit vocile ridicate ale inculpatului și ale părții vătămate.
Partea vătămată s-a îndreptat spre grupul sanitar pentru a se spăla pe față, însă așa cum reiese și din declarațiile martorilor a-, și declarația inculpatului, a fost urmată de acesta. Este posibil ca și inculpatul să fi intrat după ei la grupul sanitar, având în vedere afirmațiile părții vătămate și ale martorului -, deși ambii inculpați și martora au contrazis această ipoteză.
În incinta grupului sanitar, conflictul dintre partea vătămată și inculpatul s-a agravat, aceștia îmbrâncindu-se reciproc, după care inculpatul a început să îl lovească cu pumnii în zona feței. În continuare, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu capul de perete și oglindă, din cauza intensității impactului, acesta spărgându-se. Zgomotul produs a fost auzit în exterior, de martora a-. Întrucât inculpatul încerca să o oprească, partea vătămată a ieșit cu greu din grupul sanitar, îndreptându-se spre prietenii săi pentru a le solicita ajutor.
În ceea ce privește declarațiile multiple date de martorul, dintre care ultimele două sunt fundamental diferite de cea dată cu ocazia primei audieri, instanța, analizându-le conținutul sub aspectul faptelor relatate cât și sub cel al motivelor pe care acesta le-a invocat spre a-și justifica retractarea, a concluzionat în sensul că singura declarație care corespunde adevărului este cea dintâi, consemnată de organele de cercetare penală la data de 14.06.2005. Instanța a avut în vedere faptul că acuratețea unei declarații de martor ocular este cu atât mai mare cu cât audierea are loc la un moment apropiat de data perceperii și memorării evenimentelor, de faptul că martorul a fost în măsură să ofere o serie de detalii pe care doar o persoană care a asistat putea să le cunoască, și nu în ultimul rând de faptul că, fiind întrebat ulterior asupra motivelor pentru care a declarat diferit la prima audiere, a invocat 2 lucruri total diferite. Or, primul pretext, în sensul că nu a cunoscut conținutul declarației deoarece nu știe să citească, deși știe să scrie denotă dincolo de orice îndoială intenția acestuia de a ascunde adevărul, iar afirmația acestuia că la prima audiere a fost "repezit" de agentul de poliție și "îi era și somn" apare la fel de neverosimilă în acest context.
În legătură cu incidentul din grupul sanitar, inculpatul a susținut că, în realitate, doar "s-au certat, s-au luat de haine, s-au îmbrâncit și s-au tăvălit", deși nu aceasta a fost intenția când a urmat-o pe partea vătămată. A afirmat că și el a căzut și s-a lovit și că probabil a lovit involuntar oglinda, spărgând- Despre leziunile produse pe fața părții vătămate a arătat că acesta a căzut și s-a lovit cu fața de chiuvetă Faptul că declarațiile inculpatului sunt nesincere - instanța urmând a le înlătura -, reiese în mod cert din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuată în cursul urmăririi penale, certificatul medico-legal depus la dosar planșele foto și raportul de expertiză medico-legală - probă încuviințată părții vătămate în faza de judecată. Ideea că multiplele echimoze, excoriații, fractura coronară, plaga contuză, chemozis conjunctival, contuzia cerebrală minoră frontală și fractura piramidală nazală au fost produse printr-o singură lovire din cădere de un obiect contondent nu prezintă nici o consistență în fața unui raționament logic elementar.
Martorul - a relatat că la întoarcerea părții vătămate, aceasta avea sânge pe față și a cerut ajutorul prietenilor de la masă, spunând că a fost bătută de inculpați, însă aceștia nu au intervenit în conflict, considerând că nu este cazul. Deși acesta nu a văzut ca partea vătămată să mai fi fost lovită după întoarcerea la masă, acest lucru rezultă din declarația sa și a martorului, în sensul că inculpatul a lovit victima cu pumnii, iar după ce acesta a căzut, cu picioarele de câteva ori. Aspectul lovirii cu un scaun de fier în cap, în schimb, nu a putut fi confirmat de nici o persoană prezentă, cu toate că din concluziile raportului de expertiză medico-legală acest fapt nu apare ca imposibil.
Martorii -, nel, aflați în acea noapte în club Motor nu au fost în măsură să dea mai multe detalii despre starea victimei, motivând acest lucru de faptul că toți consumaseră băuturi alcoolice, sau că locul unde se aflau nu avea o vizibilitate suficientă spre masa părții vătămate. Martorele și - au confirmat, în schimb, că la ora 05.00, când partea vătămată a ajuns acasă, prezenta multiple leziuni pe față, nasul spart și avea hainele murdare de sânge, astfel că l-au însoțit la spital.
Certificatul medico-legal, rapoartele de expertiză medico-legale concluzionează că partea vătămată - a prezentat multiple echimoze, excoriații, fractură coronară 22, plagă contuză, chemozis conjunctival, contuzie cerebrală minoră frontală stânga, fractură piramidală nazală, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri și mijloace contondente și pot data din 5.02.2005 și care au necesitat pentru vindecare 21-23 zile îngrijiri medicale. Raportul de expertiză efectuată în faza de judecată a indicat faptul că partea vătămată suferă în prezent de epilepsie și tulburare afectivă organică depresivă majoră, acestea fiind urmări ale traumatismului din data de 05.02.2005, precum și că epilepsia GM îi conferă părții vătămate o scădere temporară a capacității de muncă de 10% conform baremului, pe o perioadă de 6 luni de la data respectivei examinări.
În drept, cu toate că instanța a reținut (luând în considerare și disp. art. 345(2) Cod procedură penală) că fapta există și constituie infracțiune, în urma administrării tuturor probelor persistă o îndoială suficientă în ceea ce privește comiterea faptei de către inculpatul, pe care instanța este ținută să o interpreteze în favoarea acestuia.
În consecință, s-a dispus achitarea inculpatului sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181(1) Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, față de incidența cazului de la art. 10 lit. c Cod procedură penală, în sensul că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
Fapta inculpatului, care la data de 05.02.2005, în jurul orelor 03.00, în club Motor din zona, a lovit partea vătămată - pricinuindu-i o vătămare a integrității corporale care a necesitat pentru vindecare 21-23 de zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181(1) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material se realizează printr-o faptă comisivă constând în multiple lovituri cu pumnii și picioarele, precum și loviri de corpuri contondente, aplicate predominant în zona feței și toracelui. Urmarea imediată presupune o vătămare a integrității corporale constând în traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală minoră frontală stânga, complicată în evoluția cu crize comițiale și tulburare afectivă organică depresivă majoră, fractură de piramidă nazală, echimoze, excoriații, fractură coronară 22 și plagă contuză - care a necesitat pentru vindecare 21-23 zile îngrijiri medicale. La momentul actual, partea vătămată suferă, ca urmare a epilepsiei GM, de o scădere temporară a capacității de muncă de 10% potrivit baremului. Cu toate acestea, hotărâtoare pentru încadrarea faptei ca vătămare corporală este durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare și nu durata scăderii capacității de muncă a victimei. Între fapta inculpatului și urmarea imediată există raport de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut săvârșirea faptei cu intenție directă, întrucât inculpatul a avut reprezentarea faptei și a consecințelor sale, urmărind conștient producerea rezultatului.
Constatând că fapta există, constituie infracțiune și că a fost săvârșită de inculpatul, potrivit art. 352(2) Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pentru fapta reținută în sarcina sa.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere disp. art. 72 Cod penal, art. 52 Cod penal și necesitatea realizării prevenției generale și speciale. Astfel, instanța a luat în considerare gradul de pericol social concret al faptei contra persoanei - circumstanțiat de împrejurarea comiterii faptei în prezența mai multor persoane, precum și de aspectul că inculpatul a lovit partea vătămată pe când se aflau la masă, apoi în incinta grupului sanitar a proiectat-o cu capul de perete și oglindă, spărgând-o, după care întorși la masă, i-a mai aplicat câteva lovituri cu pumnii și, în timp ce partea vătămată era căzută, cu picioarele --, de datele privind persoana inculpatului. Instanța va ține cont și de atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal - inculpatul adoptând o poziție procesuală greșită, dând dovadă de nesinceritate.
Pe de altă parte, la stabilirea și aplicarea pedepsei principale a fost avut în vedere faptul că, potrivit fișei de cazier existente la dosarul cauzei, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Considerentele de mai sus justifică aplicarea pedepsei închisorii într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, și anume de 8 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Având în vedere faptul că pedeapsa aplicată constă în închisoare mai puțin de 2 ani, că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și apreciind, în contextul probelor administrate, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, conform art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, conform art. 82 din același Cod.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni sau a neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre, în cursul termenului de încercare, cu consecința executării în regim de detenție a ambelor pedepse, care nu se vor contopi.
În baza art. 71(5) Cod penal, pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În ceea ce privește acțiunea civilă alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, instanța a constatat:
Partea vătămată - s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, precizându-și în fața instanței pretențiile civile în cuantum de 7.500 lei, cu titlu de daune materiale și 15.000 lei, cu titlu de daune morale, precum și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, aceasta a arătat că daunele materiale solicitate reprezintă cheltuielile ocazionate de tratamentele medicale prescrise, transport în vederea efectuării tratamentului, cumpărarea de alimente necesare potrivit regimului hipercaloric recomandat de medic, taxe achitate la. spitale, clinici. În ceea ce privește daunele morale, acesta a arătat că ele reprezintă suferința fizică și psihică îndurată, disconfortul existențial grav, umilințele provocate, urmările negative pe plan personal, profesional și social.
Acțiunea civilă alăturată celei penale își are izvorul juridic în dispozițiile art. 998-999 Cod civil, prin urmare se impune verificarea existenței condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Din acest punct de vedere, instanța constată că prejudiciul este cert (constând în cheltuielile ocazionate de tratamentul medical); fapta ilicită există - a fost stabilită prin reținerea în sarcina inculpatului a infracțiuni de vătămare corporală -, la fel ca și vinovăția inculpatului sub forma intenției directe, iar legătura de cauzalitate dintre comiterea infracțiunii și prejudiciu rezultă din materialitatea faptei.
În legătură cu cuantumul daunelor materiale pretinse de partea civilă, instanța a apreciat că acestea au fost dovedite numai în parte. Astfel, din cuprinsul înscrisurilor depuse de aceasta la dosar precum și din declarațiile martorilor și - reiese că suma totală a cheltuielilor suportate pentru achiziționarea medicamentelor prescrise în vederea recuperării, achitarea taxelor la. și a costului asistenței medicale este de 4043 de lei ( rezultata din însumarea costurilor medicamentelor si alimentelor procurate cu bonurile fiscale lizibile în perioada critică de după incident).
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța a apreciat, de asemenea, pe baza probelor administrate că suma nu se justifică în totalitate, deși partea civilă este îndreptățită să invoce suferința fizică îndurată, disconfortul existențial cauzat, consecințele negative în plan social și profesional și trauma psihică inerentă. Cu toate că prejudiciul moral nu poate fi cuantificat în bani la modul absolut, o justă despăgubire pentru suferințele suportate(atât psihice cât și fizice, ca urmare a traumatismelor produse prin fapta inculpatului, inclusiv complicațiile apărute ulterior, de natură a conduce la scăderea calității vieții părții civile) se poate realiza prin obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei. Astfel, partea civilă a suportat inconvenientele internării în spital, a purtat pe corp, în locurile vizibile, urmele violențelor exercitate de inculpatul, nu a putut participa la viata socială în același mod cum o făcut-o anterior și este nevoit să suporte consecințele extrem de neplăcute ale tulburărilor persistente create de apariția crizelor comițiale, în legătură de cauzalitate cu incidentul de față.
Referitor la cererea părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime (prin adresa de la fila 130 dosar inst.), privind pretenții în cuantum de 239,87 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordate, instanța a admis-o, obligând inculpatul la plata sumei menționate către aceasta.
Partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. a solicitat (prin adresa de la fila 138 dosar inst.) obligarea la plata sumei de 55,04 lei cu titlu de cheltuieli ocazionate de acordarea asistenței medicale, precum și dobânda legală până la data achitării integrale. Instanța, în baza fișei de decont depuse la dosar, a admis cererea și a obligat inculpatul la plata sumei menționate, precum și la plata dobânzii legale calculate la nivelul de referință al BNR, până la data achitării integrale.
Instanța a constatat că partea civilă nu a depus la dosar nici o probă pentru dovedirea cheltuielilor de judecată solicitate, astfel că a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a acestora.
Instanța a luat act că părțile civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime și Spitalul Clinic de Urgență Sf. nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, partea vătămată și civilă și inculpatul.
Astfel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia criticat sentința penală sub aspectul temeiniciei invocând, în esență, că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo, având în vedere că din coroborarea probelor administrate (în special declarația martorilor - și din faza de urmărire penală) în cursul urmăriri penale și a cercetării judecătorești, rezultă indiscutabil participarea inculpatului la săvârșirea faptei de vătămare corporală, în dauna părții vătămate, fapt ce impune desființarea soluției în ceea ce-l privește pe acest inculpat.
Partea vătămată și civilă a criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:
- în ceea ce privește latura penală: greșită este soluția de achitarea a inculpatului, având în vedere că martorul, în declarația dată la poliție a arăta că i-a văzut pe ambii inculpați ieșind din baie, după partea vătămată care era plină de sânge, conflictul din baie fiind dovedit și de distrugerile ce au fost provocate în acel spațiu; în ceea ce privește individualizarea pedepsei pentru inculpatul, prima instanță a aplicat o pedeapsă prea blândă, care nu este de natură a atinge scopul prevăzut de lege, impunându-se executarea pedepsei aplicate întrucât violențele inculpatului nu au nici o justificare;
- în latură civilă: prima instanță a acordat despăgubiri materiale și morale într-un cuantum mult redus, neținând seama de faptul că în urma leziunilor suferă de epilepsie, și de amenințările la care a fost supus ulterior incidentului, astfel că daunele solicitate sunt justificate în integralitatea lor.
Inculpatul nu și-a motivat apelul, nici în scris prin cererea de apel, nici oral cu ocazia judecății cauzei, dar la termenul de judecată din data de 19.06.2008 acesta a declarat că-și retrage apelul formulat declarația inculpatului în acest sens fiind atașată la dosarul cauzei.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 300/27 iunie 2008 admis apelul declarat de partea vătămată, a desființat în parte în latura penală sentința pronunțată în sensul modificării duratei și modalității de executare aplicate inculpatului (fost ) - prin înlăturarea disp. art. 81, 82, 71 alin. 5 Cod penal și art. 359 Cod procedură penală.
Rejudecând în aceste limite, a condamnat pe inculpatul (fost ) - la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală" prev. de art. 181 Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare deciziei.
A respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul (fost ) -.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul - la 50 lei cheltuieli judiciare către stat și la 1.500 lei către apelantul-parte vătămată cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la soluția de achitare a inculpatului
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașis -a reținut în sarcina inculpaților și faptul că, în noaptea de 05.02.2005, în timp ce se aflau în Clubul Motor din zona, au lovit-o pe partea vătămată cu pumnii și cu mijloace contondente, predominant în zona feței și a toracelui, partea vătămată suferind leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 21-23 zile de îngrijii medicale, ambii inculpați fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 al. 1. pen.
Coroborând materialul probator administrat în ambele faze procesuale, prima instanță a constatat, în mod judicios că, în fapt, la data de 05.02.2005, n jurul orelor 03,00, în timp ce se afla în zona, partea vătămată - a fost lovită cu pumnii și de obiecte contondente în zona feței și a toracelui doar de către inculpatul.
Mai mult, prima instanță în cuprinsul expunerii a analizat în detaliu și temeinic probele (declarațiile părții vătămate, ale martorilor, actele medico-legale) care au servit ca temei a reținerii vinovăției inculpatului și a nevinovăției inculpatului, precum și cele care au fost înlăturate, argumentare pe care instanța de control și-o însușește, atâta timp cât în cauză nu s-au relevat date noi de respingere a acestei motivări.
Ambii inculpați, pe întreg parcursul procesului penal o poziție de negare a săvârșirii faptei, inculpatul, declarând că nu a avut în acea noapte vreo altercație cu partea vătămată, aflându-se în permanență la bar împreună cu prietena sa, iar inculpatul, deși a recunoscut că a avut un incident cu partea vătămată, ocazie cu care s-au îmbrâncit reciproc, a declarat că nu a lovit-o deloc cu acel prilej.
Susținerile acestora au fost verificate atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, în cauză fiind audiați martorii -a, -, -, -, nel, a, ultimii trei martori fiind audiați doar în faza de urmărire penală.
Partea vătămată a declarat că inculpatul a venit la masa sa, la care se afla cu numiții, și, unde i-a aplicat două lovituri cu pumnul în zona nasului. S-a îndreptat spre baie pentru a se spăla de sângele ce-i curgea de la, unde a fost ajunsă de către inculpați, care au urmat-o în interiorul băii. Aici, inculpatul a izbit-o cu capul de pereți și de oglindă, iar a lovit-o cu pumnul în zona ochilor, după care acest din urmă inculpat a stat în dreptul ușii pentru a-i bloca ieșirea. După ce a reușit să iasă, a fost lovită. în continuare. de către ambii inculpați, în altercație intervenind numitul pentru aos alva. Și numiții și au încercat să o ajute în momentul în care inculpații au intrat după ea în baie, dar au fost opriți de inculpatul.
Deși probatoriul administrat a fost unul amplu, nici unul dintre martorii audiați nu au declarat cu certitudine că l-ar fi văzut și pe inculpatul să lovească partea vătămată, în baie sau în afara acesteia, pe parcursul altercațiilor.
Astfel, martorii, -, au declarat că deși au fost în club în acea noapte, nu au asistat la vreo altercație dintre partea vătămată și inculpați.
Martorul - a declarat că, deși stătea la masă cu partea vătămată, nu a văzut când aceasta a fost lovită în acea seară. Partea vătămată s-a certat cu inculpatul, în ceartă intervenind și inculpatul, după care la un moment dat cei trei au plecat la baie, loc ce nu mai era vizibil pentru martor din cauza unui zid, dar când partea vătămată s-a întors de la baie sângera în zona feței.
Martorul, a avut o poziție procesuală oscilantă pe parcursul procesului penal, declarând în prima declarație dată organelor de poliție că a văzut momentul în care partea vătămată încerca să iasă din toaletă, dar era trasă înapoi. S-a apropiat de locul respectiv și a observat că din baie au ieșit inculpații, iar părții vătămate îi curgea sânge din. Inculpatul a mai avut o altercație cu partea vătămată după ce au ajuns la mese, s-au lovit reciproc, iar când partea vătămată a căzut a lovit-o cu piciorul. Ulterior, în aceeași fază procesuală acest martor a revenit asupra declarației, precizând că a fost scrisă de polițist și nu a citit-o, iar în ce privește conflictul dintre inculpați și partea vătămată a declarat că nu a văzut să fi existat vreo altercație între aceștia, poziție ce și-a menținut-o și în fața instanței.
Referitor la declarațiile acestui martor, în mod just prima instanță a procedat la înlăturarea ultimilor două și reținerea, ca exprimând adevărul, a primei declarații dată în data de 14.06.2005, având în vedere motivele învederate de martor pentru retractarea declarației ( că polițiștii ar fi țipat la el, că-i era somn, că nu știe să citească, fapt neadevărat având în vedere că știe să scrie - a se vedea completarea de la sfârșitul primei declarații etc.), ce sunt necredibile și puerile, dar și, așa cum a reținut în mod corect prima instanță, detaliile consemnate în această declarație nu puteau fi știute de către anchetatori.
Este adevărat că prima instanță, deși a reținut declarația martorului din data de 14.06.2005 la stabilirea vinovăției inculpatului, nu a avut-o în vedere la analizarea vinovăției inculpatului. Dar, analizând conținutul acestei declarații, tribunalul constată că aceasta nu poate constitui o probă în dovedirea vinovăției inculpatului, întrucât, deși face dovada prezenței acestuia în incinta respectivei băi, nu confirmă și faptul că acest inculpat a avut vreo contribuție materială sau morală la agresarea fizică a părții vătămate.
Martorii și au declarat că partea vătămată a avut o altercație verbală, înainte de a merge la baie doar cu inculpatul, altercație ce a continuat cu același inculpat și după ce a ieșit cu urme de lovituri din baie.
Cum, inculpatul nu a recunoscut și implicarea celuilalt inculpat în conflictul și lovirea părții vătămate, singura probă ce se referă la inculpatul este declarația părții vătămate. Dar, aceasta nu poate servi la aflarea adevărului întrucât nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator mai sus prezentat.
Cu ocazia judecării prezentului apel, tribunalul a dispus admiterea,și respectiv administrarea probei constând în înregistrarea audio a unor convorbiri a părții vătămate cu inculpatul și cu martorul, la dosar fiind depus suportul audio în original și reportofonul. Trebuie precizat că inculpații, prin apărători, nu au contestat procesele-verbale de redare a convorbirilor, și nici legalitatea acestor înregistrări.
Dar, analizând conținutul acestor convorbiri, tribunalul constată că nu cuprinde vreo referire clară și certă la participarea inculpatului la agresarea părții vătămate, acestea încriminându-l doar pe inculpatul.
Totodată, a fost administrată și proba testimonială, la solicitarea inculpatului în cauză fiind audiat martorul -, care a declarat că l-a văzut doar pe inculpatul că a intrat cu partea vătămată în baie. Tribunalul va înlătura această declarație ca fiind nesinceră, având în vedere că același martor a declarat că s-a întâlnit după câteva zile cu partea vătămată care i-ar fi spus că doar s-a certat cu inculpatul, ocazie în care nu a observat ca aceasta să aibă pe față urme de lovituri. Aceste susțineri sunt flagrant mincinoase, având în vedere tumefacțiile și excoriațiile de pe față, ce le prezenta partea vătămată la acel moment (a se vedea planșele foto de la urmărirea penală).
De altfel, declarația acestui martor, care a precizat că se afla la momentul incidentului în club, dar nu auzit de vreo altercație între partea vătămată și vreunul dintre inculpați, și nici nu a văzut ca partea vătămată să prezinte urme de lovituri, este identică cu a celorlalți martori, ce au fost amintiți mai sus (cu excepția primei declarații a martorului și a declarației martorul ), declarații ce sunt evident nesincere. Astfel, incidentul dintre partea vătămată și inculpatul a început de la masa la care se aflau o parte dintre martori, s-a derulat în toaleta băii, unde a fost spartă o oglindă, părții vătămate i s-au aplicat numeroase lovituri, împrejurări ce erau de natură a alarma prin zgomot pe martori și pe ceilalți clienți a clubului (din acest motiv administratorul clubului a chemat organele de ordine pentru a-i scoate afară pe inculpați).
Mai mult, partea vătămată când a ieșit din baie sângera, din certificatul medico-legal, raportul de expertiză, precum și planșele foto de la dosar, rezultând că îi curgea sânge atât de la cât și de la, avea un tumefiat, leziuni ce erau imposibil să nu fie remarcate de către martori.
Atitudinea nesinceră a acestor martori este evidențiată și de convorbirile părții vătămate cu martorul, care deși recunoaște că a văzut toată altercația, învederează părții vătămate că, la proces, nu va spune adevărul.
Dar, așa cum s-a arătat mai sus în lipsa unor probe certe și indubitabile privind vinovăția inculpatului, prima instanță a dispus, în mod legal și temeinic achitarea acestui inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală.
II. Referitor la individualizarea pedepsei și a modalității de executare aplicate inculpatului.
Potrivit disp. art. 52 al. 1 Cod penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducarea a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Potrivit al 2, prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Una dintre condițiile de aplicare suspendării condiționate este aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia (art. 81, lit. "c" Cod penal)
Analizând temeinicia individualizării pedepsei precum și a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul constată că, prima instanță apreciat în mod nefondat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni și fără executarea a cesteia.
Astfel, deși inculpatul a comis o infracțiune de o violență extremă (a lovit de mai multe ori partea vătămată cu pumnul și cu picioarele, în zona capului,a feței, a izbit-o cu capul de pereți precum și de o oglindă), prin care a provocat părții vătămate un traumatism cranio-facial cu multiple echimoze, excoriații, contuzii, fractură coronară 22, plagă contuză, hemoragie subconjunctivală stând, contuzie cerebrală minoră frontală, fractură piramidă nazală, traumatism cervical cu echimoze și edem laringian, iar urmare acestor leziuni partea vătămată a prezentat epilepsie și tulburare afectivă organică depresivă majoră, nu a recunoscut în nici un moment comiterea acestei infracțiuni.
Mai mult, împrejurările comiterii acestei infracțiuni, respectiv într-un loc public, în prezența unor mai multor persoane, perseverența inculpatului de a lovi în mod repetat partea vătămată (la masă, după care la baie, după ce partea vătămată a reușit să iasă din baie, din nou în zona meselor), violența loviturilor, și faptul că au vizat în majoritatea lor doar zona capului părții vătămate, conturează și o periculozitate socială ridicată inculpatului.
Cum, inculpatul nu și-a asumat în nici un moment consecințele faptelor sale, în mod greșit a apreciat prima instanță că prin aplicarea unei pedepse orientate spre mediul special al pedepsei și prin suspendarea executării, scopul pedepsii de prevenire a săvârșirii unor noi infracțiuni poate fi atins.
Față de cele arătate, tribunalul constată că reeducarea și reinserția socială a inculpatului nu poate avea loc decât prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special al pedepsei, cu executare în regim privativ de libertate, executare care este de natură forma o atitudine corectă a inculpatului față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
III. Referitor la latura civilă a cauzei.
Partea vătămată - s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând să fie despăgubit cu sumele de 7500 lei cu titlu de daune materiale și 15.000 lei cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește daunele materiale au fost administrate proba testimonială, depunându-se la dosar mai multe înscrisuri (filele 53-62 dosar), precum și proba testimonială, în cauză fiind audiați martorii și -.
Analizând conținutul acestor înscrisuri și însumând sumele de bani consemnate în acestea, tribunalul constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat ca fiind dovedite daunele materiale doar în cuantum de 4043 de lei.
De altfel, partea civilă apelantă deși a criticat cuantumul redus a acestor daune materiale nu a indicat și ce chitanțe sau bonuri fiscale nu au fost avute în vedere de către prima instanță.
În ceea ce privește daunele morale trebuie specificat că modalitatea de cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială a părților civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părților civile.
În cauză, prima instanță a avut în vedere toate aceste criterii, motivând în mod detaliat și clar evaluarea acestora, motivare pe care instanța de apel și-o însușește, și a apreciat în mod judicios că suma de 10.000 lei este echitabilă și suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral produs părții vătămate de către inculpatul -.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constată fi întemeiate doar motivele de apel formulate de către partea vătămată -, referitoare la greșita individualizare a pedepsei și a modalității executării acesteia, drept pentru care urmează a dispune, în baza disp. art. 379 pct. 2, lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului formulat și desființarea în parte, în latură penală, a sentinței apelate, în sensul modificării duratei și modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului (fost ) -, cu înlăturarea disp. art. 81, 82, 71 alin. 5 Cod penal și art. 359 Cod procedură penală.
Rejudecând cauza în limitele arătate:
Se va dispune,în baza disp. art. 181 alin. 1 Cod penal condamnarea inculpatului (fost ) -, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală".
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Totodată, având în vedere netemeinica motivelor de apel formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, tribunalul urmează a respinge, în baza disp. art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală, apelul formulat de această instituție împotriva sentinței penale nr. 3543/30.11.2007.
Se va lua act de retragerea apelului declarat de inculpatul (fost ) -.
În baza disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași vor rămâne în sarcina statului.
În baza disp. art. 192 al. 2, inculpatul apelant - va fi obligat la plata cheltuielilor către stat, precum și la plata, în temeiul disp. art. 193 al. 6 Cod procedură penală, sumei de 1500 lei apelantului parte vătămată, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii au formulat apelprocurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul -.
În dezvoltarea motivelor de recurs procurorul a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii sub aspectul greșitei achitări a inculpatului.
S-a arătat că din probele dosarului rezultă și participarea acestui inculpat la săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală" produsă părții vătămate.
Instanța de apel, prin considerentele expuse, admite posibilitatea ca acest inculpat să fi intrat în grupul sanitar pentru ca ulterior să înlăture acest aspect având în vedere declarațiile părții vătămate și ale martorului -.
În ce privește declarația martorului, aceasta nu confirmă faptul că inculpatul a avut vreo contribuție materială sau morală în agresarea părții vătămate, dar altercația a avut loc cu ușa închisă, fiind blocată de inculpați iar certificatul medico-legal a dovedit cruzimea loviturilor primite.
Se mai arată că declarația martorului - se coroborează cu declarația martorului care au văzut când din grupul sanitar au ieșit cei doi inculpați.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și condamnarea inculpatului.
Motivele invocate de inculpatul -, vizează netemeinicia hotărârii sub aspectul modalității de executare a pedepsei.
Față de împrejurările concrete de săvârșire, persoana inculpatului care se află la primul contact cu legea penală s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și înlăturarea dispoziției privind executarea pedepsei în detenție prin aplicarea art. 81 Cod penal.
Criticile formulate de procuror se încadrează în drept în cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală privind eroare de fapt cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de achitare privind pe inculpatul iar ale inculpatului - în disp. art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, vizând modalitatea de executare a pedepsei.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile de față sunt nefondate.
1) În calea de atac a procurorului
Există eroare de fapt atunci când prin hotărârea atacată instanța a reținut o anumită situație de fapt contrară probelor administrate în cauză care - în speță - ar conduce la soluția de condamnare a inculpatului.
Or, atât instanța fondului cât și cea de control judiciar au interpretat și evaluat corespunzător probele administrate și au concluzionat că fapta de vătămare corporală nu poate fi reținută în sarcina inculpatului. Martorii - și au relatat faptul că partea vătămată a avut o altercație verbală anterior momentului deplasării la grupul sanitar doar cu inculpatul, altercație ce a continuat și ulterior ieșirii din baie.
Actele de agresiune au avut loc în principal în grupul sanitar, și numai partea vătămată a susținut că a fost lovită de către ambii inculpați.
Deși martorul confirmă prezența în incintă și a inculpatului, nu s-a stabilit dacă acesta ar fi avut vreo contribuție materială în actele infracționale.
Prin urmare, nici unul dintre martori nu au declarat cu certitudine că l-ar fi văzut și pe inculpatul lovind pe partea vătămată, în baie sau în afara acesteia, pe parcursul altercațiilor izvorâte între părți.
În lipsa unor probe certe privind vinovăția acestui inculpat, Curtea constată că în mod legal și temeinic instanțele au hotărât achitarea conform disp. art. 11 pct. 2 lit. "a" rap. la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală.
2) În recursul declarat de inculpatul -
Potrivit certificatului medico-legal, rapoartelor de expertiză medico-legale se concluzionează că partea vătămată a prezentat echimoze multiple, excoriații, fractură coronară 22, plagă contuză, chemozis conjunctival, contuzie cerebrală minoră frontală stânga, fractură piramidală nazală, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri și mijloace contondente ce pot data din 05 februarie 2005 și care au necesitat 21-23 zile îngrijiri medicale.
Raportul de expertiză medico-legală efectuat în cursul judecății pe fond a concluzionat că partea vătămată suferă în prezent de epilepsie și tulburare efectivă organică depresivă majoră, acestea fiind urmări ale traumatismului din 05 februarie 2005 precum și faptul că epilepsia îi conferă scăderea temporară a capacității de muncă de 10% conform baremului, pe o durată de 6 luni de la examinare.
Se concluzionează astfel, că inculpatul a acționat într-un mod foarte violent aplicând părții vătămate lovituri repetate cu pumnul și picioarele în zona capului, a feței, a izbit-o cu capul de pereți și de oglindă, ceea ce conferă faptei un sporit grad de pericol social.
Față de împrejurările concrete de comitere cât și de comportamentul inculpatului în cursul judecății se apreciază că în mod corect tribunalul a stabilit o pedeapsă cu executare în regim de detenție.
Lipsa antecedentelor penale invocate în recurs nu constituie temei pentru a se dispune schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Verificând și din oficiu conținutul hotărârii recurate, nu se constată nici existența altor motive care să conducă la casarea deciziei.
Față de considerentele expuse în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursurile declarate de procuror și a inculpatului (fost ) - vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și a inculpatului (fost ) - împotriva Deciziei penale nr. 300 din 27 iunie 2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei în recursul procurorului rămân în sarcina statului.
Obligă inculpatul (fost ) - la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 Mai 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- --- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
20.05.2009
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Tatiana
