Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 283/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.181 cod penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PEBALĂ Nr. 283
Ședința publică de la 09 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - - - JUDECĂTOR 3: Constantin
- - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de partea civilă și inculpații și împotriva deciziei nr.272 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns partea civilă asistată de avocat G care pe avocat - apărător ales, inculpatul asistat de avocat - apărător ales, avocat pentru inculpatul - lipsă, lipsind și partea civilă Spitalul Județean
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care constatându-se recursul în stare de soluționare, s- acordat cuvântul.
Avocat G pentru partea civilă solicită în baza art.3859pct.14 cod procedură penală, admiterea recursului, aplicarea art.64,71 pentru pedeapsa stabilită, obligarea inculpaților către partea civilă la 700 lei cheltuieli judiciare pentru actele medico-legale, 5.000 lei daune materiale, 15.000 lei daune morale, obligarea la cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Totodată solicită respingerea recursurilor inculpaților, ca nefondate.
Avocat pentru inculpați solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța de apel nu respectat dispozițiile date de Curtea de APEL CRAIOVA, nu s-a stabilit corect starea de fapt, există contradicție între actele emise de unitatea spitalicească, există contradicții în cuprinsul actului medico-legal și în fișa de observație.
Lasă la aprecierea instanței soluția privind recursul părții vătămate.
Avocat G, în replică, arată că toate aspectele au fost lămurite de instanța de apel.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate, hotărârea s-a bazat pe probele existente la dosar, care dovedesc că inculpații au săvârșit fapta în coautorat, pedeapsa este temeinică și legală, iar modalitatea de executare este corect stabilită, latura civilă este just soluționată.
Inculpatul arată că este nevinovat și nu a lovit-o pe partea vătămată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 2493/ 22.12.2005 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.407/2005, în baza art. 18 alin. 1 s-a dispus condamnarea inculpaților și la câte 2 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 81 s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicată fiecărui inculpat pe durata termenului de încercare de 4 ani și 3 luni închisoare și s-a atras atenția inculpaților asupra dispoz. art. 83
În baza art. 14 rap. la art. 346 al. 1 coroborat C.P.P. cu art. 998, 999 civ. 1003, civ. și art. 106 din OUG nr. 150/2002 au fost obligați inculpații în solidar la plata a 7.547.594 ROL cheltuieli de spitalizare către partea civilă CAS A, 73.500.000 ROL către partea civilă, după admiterea în parte a acțiunii civile reprezentând 50.000.000 ROL daune morale și 23.500.000 lei ROL despăgubiri.
Au fost obligați inculpații la plata a câte 200 RON fiecare cheltuieli judiciare către partea civilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181, în fapt reținându-se că la data de 26.07.2003 partea vătămată s-a deplasat la terenul situat în extravilanul localității pe care a înființat o plantație de pruni, împreună cu martorii și și găsind pe inculpații și însoțiți de alte 3 persoane, le-au reproșat că sustrag prune, între aceștia izbucnind o altercație.
In aceste condiții, s-a reținut că inculpații au lovit-o pe partea vătămată producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 55 zile îngrijiri medicale și au determinat internarea acesteia la Spitalul județean A în perioada 27 iulie 2003 - 4 august 2003.
Constatându-se vinovăția inculpaților pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181, s-a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii orientată ca și cuantum spre minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării pedepsei iar sub aspect civil au fost obligați inculpații în solidar la plata cheltuielilor de spitalizare către CAS A precum și a despăgubirilor dovedite către partea civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel partea vătămată și inculpații care au criticat sentința primei instanțe astfel:
In apelul părții civile s-a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților și a cuantumului daunelor morale și despăgubirilor acordate iar în apelul inculpaților s-a solicitat achitarea acestora pe motiv că leziunile părții vătămate nu au existat în mod real iar în subsidiar reținerea circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b arătându-se că incidentul a fost provocat de fapta părții vătămate care fără drept a intrat pe terenul inculpaților; corelativ soluției pe latură penală s-a solicitat diminuarea despăgubirilor acordate sau respingerea acțiunii civile.
Prin decizia penală nr. 155/26.04.2006 pronunțată în dosar nr. 104/P/2006 de către Tribunalul O l s-a reținut caracterul nefondat al ambelor apeluri și în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b au C.P.P. fost respinse reținându-se că situația de fapt a fost corect stabilită pe baza probelor administrate în cauză, leziunile produse părții vătămate fiind dovedite cu actele medicale și medico legale iar agresiunea exercitată fiind probată de declarațiile martorilor oculari.
S-a apreciat că sancțiunile aplicate au fost corect individualizate atât cu privire la stabilirea cuantumului cât și a modalității de executare, fiind respectate dispozițiile art. 72
In ceea ce privește apelul părții civile s-a arătat, că atât existența cât și întinderea prejudiciului, au fost corect stabilite întrucât prejudiciul material suplimentar invocat în apel nu a fost dovedit iar sub aspectul daunelor morale s-a precizat că acestea nu au efect compensatoriu fiind necesar a se afla în concordanță cu trauma psihică și suferința produsă.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs partea vătămată și inculpații care au criticat decizia instanței în privința greșitei rețineri a situației de fapt, inculpații arătând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate în apărare privind inexistența în mod real a leziunilor atestate de actul medico legal cât și privitor la circumstanța atenuantă a provocării iar partea civilă a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților urmare consecințelor faptei acestora asupra sănătății sale precum și acordarea de despăgubiri și daune morale în cuantumul solicitat.
Prin decizia penală 901/25.09.2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - secția penală în dosarul nr-, au fost admise recursurile declarate de partea vătămată și inculpați, a fost casată decizia și trimisă cauza pentru rejudecare la Tribunalul O l
Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a reținut incidența motivului de casare prev. de art. 385/9 pct. 1 0 în C.P.P. sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți și cu privire la unele probe administrate de natură să garanteze drepturile acestora și să influențeze soluția procesului.
S-a apreciat că instanța de apel a concluzionat formal că situația de fapt se fundamentează pe probatoriul administrat care confirmă că inculpații au agresat pe partea vătămată provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale reținând că soluția de condamnare este legală și temeinică.
În aceste condiții, Curtea a reținut, că întrucât la dosar există două adrese ale Spitalului jud. A Pitești, contradictorii în ceea ce privește faptul internării părții vătămate în perioada 27.07.2003 - 4.08.2003 în cauză se impunea solicitarea foii de observație clinică indicată în certificatul medico legal nr. -, respectiv 1247/32854, secția ortopedie precum și efectuarea unei expertize medico legale asupra tuturor actelor medicale în vederea existenței și naturii leziunilor suferite de partea vătămată.
In raport de împrejurarea că părțile au depus titluri de proprietate precum și adeverințe emise de primăria comunei, jud. O, din care rezultă că partea vătămată nu a fost opusă în posesie asupra terenului - ce reprezintă locul infracțional - s-a apreciat că instanța de apel putea solicita lămuriri de la Comisia de aplicare a Legii 18791 din cadrul Primăriei comunei privitor la situația terenurilor pe care s-a produs incidentul dintre părți așa încât era necesară și reaudierea martorilor oculari.
Totodată având în vedere că în actul de trimitere în judecată a fost descrisă diferențiat activitatea infracțională pentru fiecare inculpat arătându-se că inculpatul a lovit partea vătămată în zona feței iar inculpatul în zona spatelui cu un obiect contondent, s-a mai apreciat că instanța de apel trebuia să suplimenteze probatoriul administrat la prima instanță prin reaudierea martorilor și efectuarea unei expertize medico legale care să răspundă și cererilor formulate de inculpați în apărare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 27.10.2006, instanța de apel procedând la rejudecarea apelurilor în sensul celor dispuse prin decizia de casare de către instanța de control judiciar, iar prin decizia penală nr. 272 de la 19 decembre 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-au respins apelurile declarate de partea vătămată, inculpați și martorul, ca nefondate, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art. 181 alin.1 cod penal, în infracțiunea prev. de art. 211 alin.21lit. a cod penal, formulată de partea vătămată, ca nefondată; a fost obligată partea vătămată la 293,5 lei și inculpații la câte 146,75 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În motivare, tribunalul a reținut următoarele:
Au fost solicitate relații privind situația terenurilor părților aflate în conflict de la Comisia de aplicare a Legii 18/1991 precum și o copie a foii de observație cu nr. 1247/32854 a Secției ortopedie privindu-l pe partea vătămată de la Spitalul jud. A, ce au fost atașate la dosar ( filele 19-21, 50-58).
Au fost audiați martorii din acte, ( fila 31-33 dosar), scu, (fila 124-126), ( fila 226).
De asemenea, s-a dispus efectuarea unei expertize medico legale de către IML C care să stabilească în funcție de toate actele medico legale ale cauzei, mecanismul producerii leziunilor, felul leziunilor, nr. total de zile de îngrijiri medicale distinct pentru fiecare leziune, ce a fost atașat la dosar ( fila 217-.218 ).
S-a mai arătat că, în mod legal și temeinic a stabilit prima instanță pe baza materialului probator administrat în cauză, în seara zilei de 26.07.2003 partea vătămată și cei doi inculpați au avut un incident. Împrejurare în care aceștia s-au lovit reciproc, partea vătămată suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale potrivit certificatului medico legal nr. 1013/ 7.08.2003 eliberat de SML A Pitești, fiind internată în perioada 27.07- 4.08.2003 în secția ortopedie a Spitalului jud. A iar inculpatul prezentând leziuni ce au necesitat pentru vindecare 22-23 zile îngrijiri medicale potrivit certificatului medico legal nr. 887/C/ 29.07.2003 ( fila 75 ).
Așa cum a reținut prima instanță și cum rezultă din declarațiilor martorilor, -, în seara zilei de 26.07.2003 în timp ce parca auto în curtea locuinței sale, partea vătămată a fost anunțat de numitul că mai multe persoane se află în livada cu pruni care îi aparține și din interiorul căreia constatase anterior că îi lipseau prune.
In acest context, partea vătămată împreună cu numiții și, care posedă o suprafață de teren în același loc, s-au deplasat la respectiva plantație, unde în interiorul acesteia au constatat prezența celor doi inculpați, ce erau însoțiți de, și.
In acest moment, după ce numiții le-au reproșat că sustrag prune, inculpații au lovit-o pe partea vătămată care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale, fiind internată în Spitalul jud. A - Pitești.
De altfel, consumarea unei agresiuni între părți nu a fost contestată de către acestea, împrejurările în care s-a consumat incidentul fiind însă diferit, în opinia fiecăreia.
Tribunalul a reținut însă, că susținerea inculpaților potrivit căreia, în ziua respectivă se aflau la un teren cu pruni proprietate tatălui lor, iar cel care a generat incidentul a fost partea vătămată, care, fără drept a pătruns în imobil, este una câtă vreme, așa cum rezultă din adresa nr. 4/ 11.01.2007 a Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991, singurul îndreptățit a exercita folosința terenului și respectiv posesia, ca atribute ale dreptului de proprietate, potrivit actelor de proprietate emise, era partea vătămată.
Astfel s-a reținut că partea vătămată era proprietara unei suprafețe de 0,60 ha. teren agricol amplasat în T 114, P 2879/16 și T 108, P 2901/26 conform titlului de proprietate nr. 15260/78/ 6.03.2002( fila 20 dosar) în timp ce inculpații și nu dețin în proprietate teren agricol ori teren cu pomi fructiferi pe raza localității.
Așa cum a rezultat din aceleași înscrisuri, terenul pe care s-a consumat incidentul se găsește în parcela nr. 2879/16 T 114 fiind în suprafață de 0,65 ha. livadă, pentru care inculpații nu au fost puși în posesie, ci partea vătămată.
Pe de altă parte, întregul material probator administrat în cauză și examinat în ansamblu conform art. 63 alin. 2 C.P.P. a dovedit cu certitudine vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181, aceștia fiind coautori câtă vreme și-au adus contribuția în mod nemijlocit la comiterea acesteia, activitatea infracțională a acestora, de executare a faptei, completându-se într-o activitate unică, partea vătămată suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare, potrivit raportului de nouă expertiză medico legală nr. 1301/A5/ 27.11.2007 întocmit de IML C ( fila 217-218), 50-55 zile îngrijiri medicale și au putut data din ziua de 26.07.2003.
In ceea ce privește susținerea inculpaților privind reținerea scuzei provocării, așa cum a constatat instanța de fond, aceasta nu are corespondent în situația de fapt relevată de probatoriul administrat în cauză, atâta vreme cât numai martora, soția inculpatului susține această împrejurare.
Și aceasta întrucât relațiile conflictuale în care se află cu partea vătămată afectează obiectivitatea depoziției sale care, evident, este subiectivă și care, pe parcursul procesului penal a manifestat o atitudine oscilantă, declarând inițial că a observat când cei doi inculpați au lovit partea vătămată, pentru ca apoi să declare contrariul.
Declarația martorului care, în ziua incidentului i-a însoțit pe inculpați, a fost apreciată ca fiind subiectivă în condițiile în care inițial martorul a fost cercetat pentru infracțiunea de vătămare corporală comisă în dauna părții vătămate așa încât depoziția acestuia nu poate reprezenta în mod singular o probă concludentă care să demonstreze vinovăția inculpaților.
În privința cererii formulate de apelantul parte vătămată prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tâlhărie, instanța de apel a constatat că este nefondată.
Pentru a aprecia astfel s-a reținut că potrivit art. 211 constituie infracțiune: " furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea".
Fiind așadar o infracțiune complexă, coautoratul se poate realiza prin acte de executare diferită, corespunzător acțiunilor ce constituie elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni. Ori, în cauză probatoriul administrat nu a confirmat, fără putință de tăgadă, însușirea vreunui bun de către cei doi inculpați, ce ar aparține părții vătămate și exercitarea de violențe asupra acesteia în scopul păstrării bunurilor sustrase ci numai prezența celor doi în livada proprietatea părții vătămate și evident lovirea acesteia, activitate infracțională care nu justifică și nu determină existența infracțiunii de tâlhărie.
S-a apreciat totodată, că prima instanță a reținut o situație de fapt pe deplin fundamentată de probele administrate în cauză și a stabilit în mod corect vinovăția inculpaților fără a face aplicarea art. 73 lit. b care nu este justificată iar la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 referitoare la pericolul social al faptelor dat de modalitatea comiterii lor, de împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală dar și de persoana inculpaților.
Având în vedere toate aceste criterii, tribunalul a apreciat că, instanța de fond a stabilit în mod corect pedeapsa închisorii iar ca modalitate de individualizare a executării pedepsei, suspendarea condiționată a acesteia conform art. 81, 82, fiind de natură să atingă scopul preventiv educativ prevăzut de legiuitor.
În opinia instanței de apel, latura civilă a cauzei a fost în mod legal și temeinic soluționată în condițiile în care s-a constatat a fi îndeplinite cerințele prev. de art. 998, 999 civ. și pe cale de consecință s-a angajat răspunderea civilă solidară celor doi inculpați pentru plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate de vindecarea părții vătămate și internarea acesteia în Spitalul jud. A precum și pentru plata unor sume de bani cu titlul de daune morale și materiale către partea civilă avându-se în vedere că fapta inculpaților a cauzat un prejudiciu moral și patrimonial, acesteia, ce se impune a fi reparat.
In ceea ce privește apelul martorului s-a constatat că acesta nu l-a motivat în scris și nici nu l-a susținut oral iar hotărârea primei instanțe nu conține vreun motiv de nelegalitate ori netemeiniciei cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestuia.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs partea civilă și inculpații,.
Partea civilă a criticat decizia în privința individualizării modalității de executare, solicitând aplicarea art. 64, 71 cod penal, cât și sub aspectul soluționării laturii civile, în sensul că nu au fost obligați la 700 lei cheltuieli judiciare avansate la SML în timpul judecării apelului și nu au fost acordate daunele solicitate, respectiv: 5000 lei despăgubiri materiale și 15.000 lei daune morale.
În motivarea recursului, inculpații au arătat că, instanța de apel nu a respectat dispozițiile din considerentele deciziei nr. 901 din 25 septembrie 2006 a Curții de APEL CRAIOVA, în sensul că nu a lămurit de ce există contradicții între adresele Spitalului județean A, IML C nu s-a pronunțat asupra solicitării de a spune dacă leziunile osoase pot fi constatare prin radiografie, indiferent de perioada scursă de la data producerii lor, instanța nu a lămurit nici problema proprietății terenului pe care s-a produs incidentul, în mod nejustificat au fost înlăturate declarațiile martorilor propuși de inculpați, nu s-a reținut scuza provocării în condițiile în care inculpatul a suferit leziuni atestate de un certificat medico-legal. În concluzie, au solicitat în principal achitarea pentru că fapta nu a fost săvârșită de inculpați, iar în subsidiar, aplicarea art. 38515pct. 2 lit. d rap. la art. 3859pct. 18 cod pr.penală.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că, numai recursul părții civile este fondat, doar în privința cheltuielilor judiciare efectuate cu ocazia judecării apelului.
Potrivit art. 63 alin.2 cod pr.penală, aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
Astfel, din întreg materialul probator existent la dosar, alcătuit din acte medico-legale, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, -, rezultă cu certitudine că în seara de 26 iulie 2003, partea vătămată s-a deplasat la terenul pe care o plantație de pomi fructiferi împreună cu martorii și, găsindu-i pe inculpați, între aceștia iscându-se o discuție contradictorie asupra dreptului de proprietate a terenului, discuție care a degenerat, inculpați aplicând-i lovituri părții vătămate, producându-i leziuni care au necesitat 50 - 55 zile îngrijiri medicale.
În mod corect la stabilirea acestei stări de fapt instanțele nu s-au raportat la declarațiile martorilor - soția inculpatului și, acestea fiind susceptibile de un grad ridicat de subiectivism, având în vedere faptul că a fost inițial cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 181, comisă asupra părții vătămate.
Pe de altă parte, aceste declarații sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză, declarațiile celorlalți martori, actele medico-legale.
În cauză nu se poate reține starea de provocare, deoarece, pentru existența acesteia, trebuia probat faptul că partea vătămată a fost inițiatorul conflictului, aspect ce nu a fost dovedit.
Astfel, din adresa nr. 4 din 11 ianuarie 2007 a Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991, rezultă că partea vătămată este proprietarul unei suprafețe de teren de 0,60 ha teren agricol, situat în T 114, p2879/16 și T 108, p 2901/26 conform titlului de proprietate nr. 15260/78 din 6 2002, fiind pus în posesie asupra acestui teren. Pe de altă parte, inculpații nu dețin în proprietate suprafețe de teren agricol pe teritoriul comunei.
Instanța de apel s-a conformat dispozițiilor date prin decizia penală nr. 901 din 25 septembrie 2006 a Curții de APEL CRAIOVA, respectiv, a stabilit cine era posesorul suprafeței de teren pe care s-a consumat conflictul - partea vătămată, a reaudiat martorii, a dispus efectuarea unei expertize medico-legale.
Chiar dacă între adresele emise de Spitalul Județean A, în privința constituirii sau nu, de parte civilă în procesul penal, există contradicții, acest aspect nu duce la concluzia că actele medicale, care au stat la baza emiterii actelor medico-legale, nu sunt reale.
De altfel, la începutul cercetării judecătorești, prin adresa nr. 246/P/2004 din 21 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, s-a comunicat adresa nr. 12554 din 27 decembrie 2004 a Spitalului Județean A, către Casa de Asigurări de Sănătate A, în care se arătau cheltuielile efectuate cu ocazia asistenței acordate numitului, în sumă de 7.547.594 lei. Ulterior, între cele două unități au intervenit neînțelegeri în privința comunicării sumelor ce trebuie recuperate, dar prin adresa nr. 811 din 22 februarie 2005 a CAS A, s-a arătat că suma cu care se constituie parte civilă în procesul penal este de 7.547.594 lei.
Raportul de expertiză medico-legală nr. 1301/A5 din 27 noiembrie 2007 al IML C, conține unele erori materiale cu privire la data producerii leziunilor, precizându-se 26 iulie 2007 în loc de 26 iulie 2003 și la data filmului radiografic nr. 5520, arătându-se data de 27 ianuarie 2003 în loc de 27 iulie 2003.
Este evident faptul că aceste neconcordanțe sunt simple erori materiale care nu au efect asupra actelor medicale care au fost avute în vedere la întocmirea actelor medico-legale în sensul că acestea ar conține constatări care nu au suport real.
Prin examenul Rx. Coloană cervicală 1677 din 1 iunie 2007, nu s-au remarcat modificări osoase post-traumatice recente la nivelul coloanei cervicale C1 - C7, dar nu s-a stabilit că nu au existat vreodată modificări osoase la nivelul acestei coloane. Mai mult, la data de 16 noiembrie 2007, s-au reinterpretat filmele radiografice din 1 iunie 2007 și 27 iulie 2003, remarcându-se "modificări de spondiloză cervicală cu sindes neofice anterior la 5 - C6 și C6-C7, discopatie la aceste două nivele și fractură parcelară de unghi antero superior C6, ce se poate produce prin mecanism de forfecare a coloanei cervicale".
În privința participației celor doi inculpați la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 cod penal, în mod corect s-a apreciat că aceștia sunt coautori ai faptei, deoarece și-au adus contribuția în mod nemijlocit la producerea leziunilor suferite de partea vătămată, chiar dacă numai unul dintre ei a aplicat lovitura ce a produs leziunea cea mai gravă, activitatea celuilalt inculpat a avut ca efect slăbirea rezistenței părții vătămate și facilitarea loviturii aplicate în zona cervicală.
Curtea apreciază că individualizarea pedepsei și a modalității de executare este justă, fiind avute în vedere criteriile prev. de art. 72 cod penal, gradul de pericol social mediu al faptei, împrejurările săvârșirii infracțiunii - incidentul a pornit de la o discuție contradictorie legală de posesia unui teren, circumstanțele personale ale inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, suspendarea condiționată a executării pedepsei fiind de natură să conducă la atingerea scopului preventiv - educativ prev. de art. 52 cod penal.
Referitor la latura civilă, aceasta a fost soluționată în mod corect, avându-se în vedere că sunt întrunite condițiile prev. de art. 998 - 999 cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpaților, la stabilirea daunelor materiale avându-se în vedere chitanțele depuse la dosar din care rezultă că partea civilă a efectuat cheltuieli de 1250 RON, cum și declarația martorului, potrivit căreia, acesta a efectuat munci în gospodăria părții civile timp de 55 zile, primind câte 20 RON/zi, în total 1100 RON.
Cum celelalte sume pretinse de partea civilă nu au fost probate, în mod corect, acestea nu au fost acordate.
La aprecierea daunelor morale, trebuie avute în vedere suferințele fizice și psihice produse părții civile, perioada în care acesta a fost nevoit să fie imobilizat prin aparat gipsat, suma stabilită de instanța de fond fiind de natură să dea o satisfacție echitabilă părții vătămate.
Având în vedere că în faza judecării apelului, partea civilă a efectuat cheltuieli în sumă de 153,33 lei, cu ocazia unor examene medico-legale, atestate prin chitanțele nr. 1191 din 1 iunie 2007, 330 din 1 iunie 2007, 501 din 1 iunie 2007, 1192 din 1 iunie 2007, dar și faptul că instanțele de fond și apel nu au avut în vedere chitanța nr. - din 7 august 2003, potrivit căreia a plătit suma de 284.000 ROL, Curtea va admite recursul părții civile și îi va obliga pe inculpați la plata acestor sume, la care se vor adăuga și cheltuielile judiciare efectuate în faza de recurs - 800 RON onorariu apărător.
În consecință, ținând cont de dispoz. art. 38515alin.1 pct. 1 lit. b și pct. 2 lit. d cod pr.penală, se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și, se va admite recursul formulat de partea civilă împotriva aceleiași decizii penale.
Se vor casa în parte hotărârile; se va obliga fiecare dintre inculpați, către partea civilă la câte 490,86 lei cheltuieli judiciare; vor fi menține celelalte dispoziții și obligat fiecare dintre inculpați la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 și 193 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva deciziei nr.272 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de partea civilă împotriva aceleiași decizii penale.
Casează în parte hotărârile.
Obligă pe fiecare dintre inculpați, către partea civilă la câte 490,86 lei cheltuieli judiciare.
Menține celelalte dispoziții.
Obligă pe fiecare dintre inculpați la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 9 aprilie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Gh.
IB/ 24.04.2008.
9 aprilie 2008,
va urmări și încasa de la rec.inc. și G câte 696,75 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului și de la rec.văt.p. suma de 293,5 lei, cu același titlu.
CAS A va încasa de la inculpați în solidar, suma de 7.547.594 ROL, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea, Constantin
