Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 463/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 463
Ședința publică de la 04 Mai 2009
PREȘEDINTE G -
- - -
-
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 12 de la 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat, din oficiu pentru inculpatul - lipsă, partea civilă, lipsind partea civilă Spitalul Clinic de urgență
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurentul inculpat, susține motivele scrise de recurs depuse la dosar și critică decizia pentru netemeinicie în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia.
În acest sens învederează instanței că inculpatul este învârstă de 40 ani, căsătorit, nu posedă antecedente penale, a manifestat sinceritate pe parcursul cercetărilor penale și în fața instanțelor de fond și respectiv de apel.
Concluzionează în sensul admiterii recursului, casării deciziei, reducerii cuantumului pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a acesteia, în sensul dispozițiile art. 81 Cod penal.
Partea civilă având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, susținând că pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, motivând că atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei dar și modalitatea de executare a acesteia se încadrează în dispozițiile art. 72 și 52 Cod penal.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr. 172/ 2 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Băileștis -au dispus următoarele:
În baza art.192 alin.2 Cod Penal, cu aplic.art.75 lit. c Cod Penal, a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, născut la 01.06.1968 în mun.Băilești, domiciliat în com., jud.D, cetățean român, căsătorit, studii - școală profesională, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.181 alin.1 Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.33-34.Cod Penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a aplicat art.71 și 64 lit. a și b
Cod PenalÎn baza art.192 alin.2 cu Cod Penal aplic.art.75 lit. c și Cod Penal art.37 lit. b, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.12.1980 în C, jud.D, cu domiciliul în comuna, jud.D, fără forme legale în comuna, jud.D,cetățean român, necăsătorit, studii 2 clase, cu antecedente penale, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S- aplicat art.71 și 64 lit.a și b
Cod PenalÎn baza art. 11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 pct.1,lit.a C.P.P. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.193
Cod PenalÎn baza art. 192 alin. 2.Cod Penal,cu aplic. art.99 și urm.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.01.1989 în Băilești, jud. D, cu domiciliul în com., jud.D, cetățean român, necăsătorit, studii 7 clase,fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.81 s Cod Penal-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.110 Cod Penal, s-a stabilit termen de încercare o durată de 2 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra art.83 și 71 pct.(5)
Cod PenalÎn baza art. 11, pct. 2 lit. a, rap. la art.10, pct.1 lit. a a C.P.P. achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.193.
Cod PenalS-a admis cererea privind despăgubirile civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de urgență C, cu sediul în C,-, jud.
Au fost obligați inculpații -, și, în solidar și de asemenea în solidar și cu reprezentanții legali și, să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență C, despăgubiri în cuantum de 1424,75 lei.
S-a admis în parte cererea privind despăgubirile civile, formulată de partea civilă, domiciliat în com. jud.
Au fost obligați inculpații -, și, în solidar și de asemenea în solidar cu reprezentanții legali și, să plătească părții civile, despăgubiri în cuantum de 250 lei.
Au fost obligați inculpații -, și (acesta în solidar cu reprezentanții legali) la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 150 lei onorariu avocat din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești din 18.09.2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 cu aplic.art.75 lit. și vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 cu aplic.art.33 lit. a, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 cu aplic. art.75 lit. și art.37 lit. b și amenințare prev. de art. 193 cu aplic.art.75 lit. c, și art.37 lit. b în final cu aplic.art.33 lit. a, și pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 cu aplic. art.99 și urm. și amenințare prev. de art. 193 cu aplic.art.99 și urm. în final cu aplic.art.33 lit. a,
S-a reținut că în noaptea de 12/ 13.08.2006 partea vătămată se afla la domiciliul său din com. împreună cu soția și copii săi minori, iar la un moment dat, familia părții vătămate a fost trezită de zgomote ce proveneau din curtea locuinței, fapt pentru care au ieșit afară, ocazie cu care i-a observat în curtea locuinței pe inculpații și care adresau amenințări cu moartea părții vătămate și aruncau cu pietre.
Fiindu-i teamă de inculpați, partea vătămată a început să strige după ajutor la vecini și a încercat să fugă în stradă, moment în care partea vătămată a fost lovită de inculpatul -, care fusese ascuns în curtea locuinței părții vătămate.
După ce inculpații au părăsit domiciliul părții vătămate, acesta însoțit de concubină și minori au plecat să anunțe organele de poliție, în drum către sediu întâlnindu-se cu martorii, și cărora le-a relatat că fusese bătut de inculpați, ocazie cu care aceștia au observat că partea vătămată prezenta urme de violență.
Din cuprinsul certificatului medico legal nr.2054/A2/ 16.08.2006 eliberat de, Car ezultat că partea vătămată prezenta leziuni de violență care necesită pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale.
În cauză s-au luat declarații inculpaților, - și și au fost audiați martorii, G, și și s-a întocmit referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj cu privire la inculpatul minor.
De asemenea, s-a făcut adresă către Spitalul Clinic Județean de Urgență C în legătură cu cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate și prin adresa nr. 38893/ 23.11.2007 s-a comunicat că cheltuielile de spitalizare au fost în cuantum de 1424,75 lei, sumă cu care instituția sus amintită s-a constituit parte civilă.
Observând rechizitoriul, instanța de fond a constatat că, deși în preambul și în considerentele acestuia se face referire și la infracțiunea de amenințare, săvârșită de inculpații și în seara când au pătruns în curtea părții vătămate, acest lucru a fost omis din dispozitivul aceluiași act, însă, față de faptul că din ansamblul actului de sesizare rezulta că a fost învestită și cu aceasta fapta, se va pronunța și asupra ei.
Ideea ca instanța a fost investită și cu judecarea infracțiunii prev de art.193 pen. ce ar fi fost săvârșită de cei doi inculpați, a rezultat atât din descrierea ei în rechizitoriu, cât și din celelalte acte procesuale din faza de urmărire penal, cum ar fi administrarea de probatorii, punerea în mișcare a acțiunii penale și pentru aceasta faptă și prezentarea materialului de urmărire penală.
S-a constatat că cei trei inculpați au negat continuu săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, afirmând că nu ei au pătruns în noaptea respectivă în curtea părții vătămate, însa apărările pe care și le-au făcut legate de acest aspect nu sunt întemeiate și vor fi înlăturate.
În consecință, pe baza probatoriului administrat, s-a reținut că cei trei inculpați au săvârșit infracțiunea prev. și ped. de art.192 alin 2 pen, iar inculpatul - și pe cea prev. și ped. de art.181 pen. pentru considerentele ce vor fi înfățișate mai jos:
Este adevărat că, dată fiind și ora înaintată la care s-au petrecut faptele, majoritatea probelor existente la dosarul cauzei sunt circumstanțiale sau pot avea o tentă mai mare de subiectivism, însă din coroborarea tuturor rezultă fără putință de tăgadă faptul că incidentul din noaptea de 12/ 13.08.2006 din curtea părții vătămate i-a avut ca protagoniști pe cei 3 inculpați.
Probele directe care confirmă această stare de fapt sunt constituite de depozițiile martorilor și, dar mai ales de cea a martorului G.
Într-adevăr primele două martore arată că i-au recunoscut pe inculpați atât din discuții, cât și vizual însă pe bună dreptate depozițiile acestora pot fi interpretate ca având o doză mai mare de subiectivism datorită relațiilor de rudenie în care se află cei doi martori cu partea vătămată.
Oricum desfășurarea ulterioară a evenimentelor respectiv perceperea nemijlocită de către ceilalți martori a leziunilor datorate loviturilor primite de partea vătămată, percepere care a avut loc la foarte scurt timp după incident când partea vătămată mergea spre postul de poliție nu fac altceva decât să vină în sprijinul ideii că inculpații au fost cei care au produs evenimentul din seara respectivă, cu atât mai mult cu cit majoritatea martorilor declară că relațiile dintre inculpați și partea vătămată erau încordate și în general la nivelul comunei se cunoaște că inculpații au un asemenea tip de comportament.
Proba directă care a format însă convingerea instanței că inculpații sunt cei care au pătruns în curtea părții vătămate este depoziția martorului G, care în toate declarațiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală ( la scurt timp după petrecerea faptelor ) a fost neechivoc în a menționa că i-a recunoscut pe cei 3 inculpați după voce și după expresiile pe care aceștia le foloseau cu acea ocazie.
Probele au demonstrat că acest martor se afla într-adevăr la circa 40 de de locul unde s-a petrecut incidentul, dar acest lucru nu exclude faptul că de la o asemenea distanță inculpații nu puteau fi recunoscuți după voce, cu atât mai mult cu cât martorul a declarat și susținut că îi cunoaște de multă vreme pe inculpați și exclude ideea de a se înșela în privința vocilor auzite.
Aceeași poziție a avut-o martorul și în faza de judecată unde a arătat că în urmă cu circa 2 ani când a fost audiat de organele de cercetare penală în legătură cu acest fapt a spus adevărul și a confirmat aceleași aspecte și în fața instanței.
Pentru aceleași considerente, instanța a achitat pe inculpații și de infracțiunea prev. și ped. de art. 193, întrucât singurele probe care au fost avute în vedere atunci când au fost trimiși în judecată și pentru aceste fapte sunt depozițiile martorelor și, această faptă nefiind confirmată și de martorul care în nici o declarație nu menționează că inculpații ar fi adresat și amenințări.
Cele 2 martore care vorbesc despre săvârșirea acestei infracțiuni sunt așa cum s-a arătat rude apropiate cu partea vătămată și chiar dacă au perceput o temere pe care ar fi manifestat-o aceasta este la fel de posibil ca această temere să îi fi fost insuflată părții vătămate de ideea că persoane necunoscute la o oră târzie în noapte i-au pătruns în curte.
În lipsa unor probe certe și obiective, instanța a constatat că infracțiunea prev. și ped. de art. 193 nu există și pentru aceste considerente îi va achita pe inculpați de săvârșirea acesteia.
În drept, faptele săvârșite de inculpatul - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 cu aplic.art.75 lit. și vătămare corporală prev.de art.181 alin.1 cu aplic.art.33 lit.a, a inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 cu aplic. art.75 lit. și art.37 lit.b, iar inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 cu aplic. art.99 și urm.,cu aplic.art.99 și urm.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere, în primul rând gradul de pericol social al faptelor săvârșite și modalitatea în care acestea s-au produs.
Este indiscutabil faptul că, prin încriminarea din textul art. 192 alin.2 legiuitorul a avut în vedere o valoare socială fundamentală de care trebuie să se bucure orice om, respectiv liniștea și siguranța pe care fiecare persoană trebuie să o aibă în locuința și curtea proprietatea sa.
Inculpații au încălcat această valoare fundamentală și nu numai că au pătruns pe timp de noapte mai multe persoane în locuința părții vătămate la o oră târzie din noapte, dar unul dintre ei a și lovit-o.
De asemenea, s-a avut în vedere și atitudinea necooperantă a celor 3 inculpați care în mod constant nu au recunoscut faptele comise, ba mai mult, în faza de judecată a fost nevoie ca instanța să emită mai multe mandate de aducere, inclusiv cu însoțitor pentru ca aceștia să se prezinte.
Instanța a ținut seama și de faptul că inculpaților majori le este aplicabil și art.75 lit.c, iar inculpatul este recidivist.
Pe de altă parte, în ceea ce-l privește pe inculpatul minor instanța a avut în vedere faptul că nu a mai săvârșit fapte penale și că este posibil ca participarea lui la săvârșirea infracțiunii să fi fost determinată de inculpații majori, condiții în care i se va aplica acestuia o pedeapsă minimă prevăzută de lege, care va fi suspendată în baza art.81, punându-i-se în vedere dispozițiile art.83 și stabilindu-i-se un termen de încercare de 2 ani.
Cât privește latura civilă, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 1424,75 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență C, iar în ceea ce privește cererea de despăgubiri formulată de partea vătămată va constata că aceasta este admisibilă doar în parte, în sensul că din actele dosarului rezultă că acesta a fost internat o perioadă de 10 zile, perioadă în care în mod evident nu a putut să muncească.
Partea vătămată constituită parte civilă a solicitat câte 25 lei pe zi pentru fiecare zi de muncă pierdută, arătând că nu a putut munci 25 zile, dar nu a făcut dovezi pentru celelalte 15 zile în care pretinde că nu a putut munci.
Au fost obligați inculpați la cheltuieli judiciare către stat și la plata onorariului avocatului din oficiu.
Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpații - și precum și partea vătămată.
În motivarea apelului, partea vătămată arată că, inculpații i-au violat domiciliul și l-au lovit cu un topor, astfel încât a fost internat în spital.
Hotărârea dată de instanță nu a fost pusă în executare, deoarece a fost amenințat, cu secure de inculpatul în ziua de 17 septembrie.
Inculpatul a susținut că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de faptele săvârșite.
Nu a avut o atitudine nesinceră pe parcursul judecății, lipsind la unele termene deoarece nu a avut posibilități de a plăti transportul.
Prin încheierea din data de 17 septembrie 2008, s- scos cauza de pe rol și s-a înaintat dosarul pentru soluționare Secției Minori și Familie, pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr-.
Apelantul - a susținut, în motivarea apelului, faptul că, pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de circumstanțele sale personale, având în vedere că nu are antecedente penale, instanța nereținând circumstanțele atenuante.
S-a luat declarație inculpatului -, în ședința publică din data de 20 ianuarie 2008.
Prin decizia penală nr. 12 de la 27 ianuarie 2009, Tribunalul Dolja admis apelurile declarate de inculpații -, domiciliat în comuna, județul D și, domiciliat în comuna, județul D, respectiv comuna, județul D și de partea vătămată, domiciliat în comuna, județul D, privind pe inculpatul, domiciliat în comuna, județul D, reprezentanții legali și, domiciliați în comuna, județul având ca obiect vătămarea corporală (art. 181.Cod Penal) art.192
Cod PenalA desființat în parte sentința penală nr.172/ 2 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-.
A dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, se va face potrivit art. 34 lit.a și art. 34 lit.b
Cod PenalS-a aplicat inculpaților - și, dispozițiile art. 71, art. 64 lit.a ( teza a II a) și lit.b pen
S-a aplicat inculpatului, dispozițiile art. 71 și art. 64 lit.a ( teza a II a ) și lit.b pen, după împlinirea vârstei de 18 ani, precum și art. 71 alin.5 pen.
Au fost obligați inculpații în solidar, iar inculpatul în solidar și cu părțile responsabile civilmente și, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență C, la plata sumei de 1424,75 lei, despăgubiri civile reactualizate până la data achitării efective a debitului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.172/ 2 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare, din care 500 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, au rămas în sarcina statului.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art. 998-999 Cod civil, răspunderea civilă intervine numai în cazul în care există un prejudiciu ce trebuie, potrivit legii, să fie reparat.
Pentru ca un prejudiciu patrimonial să dea dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la repararea lui, este necesar să îndeplinească două condiții: să fie cert și să fie nereparat. Un prejudiciu este cert atunci când existența lui este sigură, neîndoielnică și totodată poate fi evaluat în prezent.
Apelantul s-a constituit parte civilă cu 2000 RON, daune materiale, reprezentând contravaloarea zilelor în care nu a putut munci, urmare a leziunilor suferite prin fapta inculpatului.
Din probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că acesta a fost internat o perioadă de 10 zile, în care este evident că nu a putut presta muncă, însă, ulterior după externare, nu s-a putut face o astfel de dovadă în sensul că, deși avea posibilitatea să realizeze venituri, nu a reușit, urmare a leziunilor suferite, art. 1169 cod civil fiind incident în cauză.
În consecință, s-a apreciaat că în mod corect s-a soluționat acțiunea civilă promovată de partea civilă, de către prima instanță.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța a apreciat că s-au respectat dispozițiile art. 72.Cod Penal, pedepsele fiind corect stabilite, în raport de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, modalitatea în care au fost comise, precum și atitudinea necooperantă inculpatului ce nu s-a prezentat în instanță pentru fi audiat, fiind necesară emiterea de mandate de aducere în acest scop.
Pedepsele aplicate se încadrează în limitele legale, fiind nefondată susținerea apelanților inculpați în sensul că au fost condamnați la pedepse orientate spre maximul special, în realitate, aceste pedepse sunt orientate spre minimul special, în condițiile în care s-a reținut și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit.c pentru inculpații - și, iar pentru acesta din urmă și circumstanțele prevăzute de art. 37 lit.b
Cod PenalContrar susținerii apelanților inculpați, nu puteau fi aplicate dispozițiile art. 86.Cod Penal, având în vedere că, o condiție pentru aplicarea acestei dispoziții legale este și ca pedeapsa rezultantă la care au fost condamnați, în caz de concurs de infracțiuni, să fie închisoarea de cel mult 3 ani, condiție ce nu este îndeplinită în speță în ce-l privește pe inculpatul -, ca de altfel nici cea prevăzută de art. 86 al.1 lit.b Cod Penal, pentru inculpatul, care, potrivit certificatului de cazier judiciar, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 197.Cod Penal, prin sentința penală nr. 683/ 5.12.2002 pronunțată de Judecătoria Băilești.
Examinând sentința penală, conform art. 371.C.P.P. tribunalul a reținut că, prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, formulată la data de 23.11.2007, prin care se constituia parte civilă cu suma de 1424,75 lei, cheltuielile de spitalizare a părții vătămate, reactualizate până la plata efectivă a debitului.
Deși a admis în totalitate acțiunea civilă, prima instanță a acordat suma respectivă, însă nereactualizată, așa cum se solicitase.
Prin urmare, având în vedere că, acordarea despăgubirilor și întinderea acestora trebuie stabilite de instanța de judecată cu aplicarea principiului reparării integrale pagubei, ce include și dobânzile aferente cheltuielilor de asistență medicale, calculate până la plata integrală a debitului datorat, partea civilă are astfel dreptul și la aceste sume.
De asemenea, tribunalul a constatat că, în mod greșit prima instanță nu a menționat corect temeiul legale pentru aplicarea pedepsei rezultante în cazul concursului de infracțiuni, în condițiile în care nu a menționat literele corespunzătoare textelor legale, respectiv art. 33 lit.a și 34 lit.b Cod penal.
În ceea ce privește modul de aplicare a pedepselor accesorii inculpaților - și, s-a reținut că, în mod greșit s- interzis inculpaților dreptul de a alege, conform art. 64 lit.a teza I Cod Penal, deși s-a stipulat prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cazul Cumpănă și Mazăre contra României faptul că, o asemenea interdicție, aplicabilă în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa și fără a fi supusă controlului instanței în ce privește necesitatea, nu este adecvată.
Cum în cauză nu se justifică, în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a apelanților, tribunalul a înlăturat această interdicție a dreptului de a alege, aplicată de prima instanță.
În ceea ce privește pe inculpatul minor, s-a constatat că, prima instanță a omis să aplice acestuia pedepsele accesorii, având în vedere că sunt pedepse cu caracter secundar, alăturat pedepselor principale, neexceptate de legiuitor, așa cum s-a întâmplat cu privire la pedepsele complementare, în cazul minorilor.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul -, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante și a modalității de executare a acesteia.
În esență, se susține că inculpatul nu prezintă antecedente penale, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, atât în faza de urmărire penală, cât și de cercetare judecătorească, astfel că pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în condițiile prev. de art. 71 și 64 Cod penal, nu constituie o justă individualizare a acesteia în conformitate cu prev. art. 72 și 52 Cod penal.
Recursul este fondat și urmează să fie admis.
Instanța de fond a dispus condamnarea recurentului la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare calificată de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 Cod penal și vătămate corporală prev. de art. 181 Cod penal.
Este adevărat că pentru prima infracțiune s-a reținut și circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c Cod penal.
Instanța de control judiciar, prin admiterea apelului, a confirmat pedeapsa atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, reținând în plus, să infracțiunile au fost reținute în concurs real, conform art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, ceea ce instanța de fond, în mod nelegal nu a reținut în cauză.
Curtea apreciază că pedepsele aplicate, pentru care dispus executarea prin privare de libertate într-un loc de detenție, deși sunt orientate spre minimul special, nu constituie o justă individualizare în sensul prev. art. 72 și 52 Cod penal.
Se apreciază că în cauză sunt incidente prev. art. 74 lit. a,c și art. 76 lit. c Cod penal, avându-se în vedere că recurentul este la primul conflict cu legea penală, este un element tânăr, încadrat social, iar infracțiunile reținute în sarcina sa, pe care le-a recunoscut și regretat în mod sincer, nu dezvoltă un grad deosebit de ridicat de pericol social.
Aceasta, mai ales în condițiile în care urmează să se mențină modalitatea de executare stabilită de instanțe, respectiv prin privare de libertate într-un loc de detenție.
În concluzie, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, se va dispune admiterea recursului, casarea deciziei numai în ceea ce privește pe recurentul inculpat, referitor la individualizarea judiciară a pedepselor, care vor fi coborâte sub minimul special.
În acest mod se apreciază că pedeapsa rezultantă, care va fi executată prin privare de libertate, este de natură să-și atingă scopul sancționator și educativ în cauză.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 12 de la 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează decizia numai în ce privește pe recurentul inculpat -, cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor.
În baza art.192 alin.2 CP cu aplic.art.75 lit. c, art.74 lit. a,c și art.76 lit. c CP
Condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art.181 CP cu aplic. art. 74 lit. a,c și art.76 lit. e CP condamnă pe inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b CP inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de2 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 mai 2009.
G - - - -
Grefier,
Red.jud.CM
IB/ 20.05.2009.
4 mai 2009,
Emis extras penal.
Băilești, va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Gheorghe Vintilă Membri Ștefan Făurar ConstantinJudecători:Gheorghe Vintilă Membri Ștefan Făurar Constantin
