Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 611/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 611
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Iulia Elena I -
Grefier -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul penal formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și inculpatul împotriva deciziei penale nr.87 din 17 aprilie 2008 Tribunalului Vaslui dată în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, personal, asistat de av., partea vătămată, personal asistat de av., lipsă fiind partea civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire procedurii de citare.
Interpelate, părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor de față.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de admitere a recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui pentru următoarele motive:
Consideră că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 al.1 Cod penal, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. e raportat la art. 44 alin.3 Cod penal. Chiar din situația de fapt reținută în urma cercetării judecătorești rezultă că loviturile aplicate de inculpatul asupra părții vătămate s-au petrecut după oprirea atacului acesteia din urmă de către martora, mai mult loviturile au fost aplicate de către inculpat în momentul în care partea vătămată era la pământ.
În cauza de față soluția corectă este cea de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, la o pedeapsă sub minimul special și obligarea acestuia la plata, doar în parte, a daunelor materiale către partea civilă.
Av. pentru inculpatul recurent solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui referitor la primul motiv de recurs formulat, cu privire la condamnarea inculpatului.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, referitor la latura civilă apreciază că instanța nu putea obliga inculpatul la plata daunelor materiale atât timp cât inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
În recursul formulat de inculpat solicită admiterea recursului, schimbarea temeiului achitării din art. 10 lit. e Cod penal în art. 10 lit. c Cod penal și exonerarea inculpatului de la plata pretențiilor civile, la care a fost obligat.
Solicită a se avea în vedere că leziunile reținute în certificatul medico-legal și împrejurările în care s-au desfășurat evenimentele, partea vătămată putea să-și provoace acele leziuni în încercarea sa de a-l agresa pe inculpat, prin gard, sau în momentul în care aceasta a căzut din cauza stării de ebrietate în care se afla.
Dacă leziunea de la mâna părții vătămate s-ar fi produs anterior intrării în curte a inculpatului, apreciază că atacul părții vătămate ar fi încetat mai devreme și nu în momentul în care a fost deposedat de secure, de asemenea partea vătămată nu ar mai fi putut ataca pe inculpat, din cauza durerii, or aceasta nu a manifestat durere ci chiar a atacat cu o forță deosebită.
În concluzie solicită admiterea recursului declarat de inculpat schimbarea temeiului achitării din art. 10 lit. e Cod penal în art. 10 lit. c Cod penal și exonerarea inculpatului de la plata pretențiilor civile, la care a fost obligat. Solicită de asemenea obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul cu privire la recursul formulat de inculpat, solicită respingerea recursului a nefondat.
Av. pentru partea vătămată susține recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, în sensul că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că loviturile aplicate părții vătămate au fost produse la momentul în care partea vătămată era căzută la pământ.
În ceea ce privește recursul formulat de inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Solicită de asemenea obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Inculpatul arată că a fost atacat cu o secure la locuința sa și nu a făcut altceva decât să se apere.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.797 din 7 nov. 2007 Judecătoriei Bârlada fost condamnat inculpatul, la:
-500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept în locuri și împrejurări in care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si liniștea publică al unui obiect confecționat anume pentru tăiere, prev. de art. 1 ind. 1, pct. 1 din Legea nr. 61/1991, modificată și republicată, cu aplicarea art. 72, art. 74 lit. "a,c", art. 76 lit. "e" Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei iar în temeiul art. 82 al. 2 Cod penal termenul de încercare fiind de 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului cu privire la disp. art. 83 Cod penal privind condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
2. În temeiul art. 11, pct. 2, lit. "a" rap. la art. 10, al. 1, lit. "e" Cod procedură penală cu referire la art. 44 al. 3 Cod penal, a fost achitat inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal împotriva părții vătămate.
In temeiul art. 14, art. 346 al. 2 Cod procedură penală rap. la art. 998-999 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civila și obligat inculpatul - să plătească acestuia suma de 1000 lei cu titlul de despăgubiri civile din care 500 lei daune materiale si 500 lei daune morale.
In temeiul art. 14, art. 346 Cod procedură penală si art. 998-999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul municipal de Adulți Bârlad și obligați atât inculpatul - cât și partea vătămată să plătească fiecare suma de 334 lei, actualizată la data executării, cu titlul de cheltuieli ocazionate de spitalizarea parții vătămate.
In temeiul art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, 150 lei în cursul urmăririi penale si 150 lei în cursul judecății, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu urmând a fi virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Vaslui.
In temeiul art. 192 al. 1, lit. "c" Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul - să plătească statului suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, 150 în cursul urmăririi penale și 50 lei în cursul judecății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 10.08.2007, prin rechizitoriul dat în dosarul nr. 3177/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. "b" Cod penal și a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept în locuri si împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică al unui obiect confecționat anume pentru tăiere, prev. de art. 1 ind. 1, pct. 1 din Legea nr. 61/1991, modificată și republicată.
In actul de sesizare a instanței s-a reținut că în ziua de 03.10.2006 între învinuitul și învinuitul a avut loc un conflict în timpul căruia, fiind provocat de care era înarmat cu o secure, l-a lovit pe acesta din urmă cu o peste brațul stâng.
Ca urmare a loviturilor primite, învinuitul-parte vătămată a fost internat la Spitalul Municipal de Adulți Bârlad, Secția Ortopdie, cu diagnosticul "fractură extremități inferioare radiusului sting prin agresiune".
Din certificatul medico-legal eliberat de cabinetul Medico Legal Bârlad rezultând că numitul a suferit leziuni traumatice de tipul fracturii 1/3 medie radius sting și tumefacție; leziunile au putut fi produse la data de 03.10.2006 prin lovire de obiecte contondente și au necesitat aproape 40 - 45 zile îngrijiri medicale de la data producerii.
În același sens, raportul de expertiză medico-legală nr. 54 întocmit de Cabinetul Medico-Legal Bârlad, concluzionează că numitul a prezentat fractura 1/3 medie radius sting, oblică, cu deplasare și angulare operată cu osteosinteză; leziunea a putut fi produsă prin lovire cu un obiect contondent la data de 03.10.2006, puțin probabil prin cădere și lovire de un plan dur și a necesitat aproximativ 40-45 zile îngrijiri medicale de la data producerii.
Atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei însă a arătat că l-a lovit pe cu un băț peste mâini pentru a se apăra de acesta care îl atacase cu o secure.
De asemenea, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de port fără drept în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică al unui obiect confecționat anume pentru tăiere, respectiv o secure, și faptul că l-a atacat cu această secure pe.
In cursul urmăririi penale a fost administrat următorul material probatoriu: declarația inculpatului-parte vătămată, declarația inculpatului, declarația martorilor aflați la locul desfășurării conflictului, certificat medico-legal, raport de expertiză medico-legală al Cabinetului Medico-Legal Bârlad, jud. V, proces-verbal de confruntare dintre inculpatul și martora.
In cursul procesului penal inculpatul a dat declarație în fața instanței recunoscând comiterea faptei, în sensul că l-a lovit pe vătămat cu un băț peste mână dar a arătat că a făcut acest lucru încercând să se apere de care îl tot lovea cu securea.
Partea vătămată a declarat în fața instanței că se constituie parte civilă, cu suma de 10000 lei, din care 5000 lei daune morale și 5000 lei daune materiale.
Din analiza actelor și probelor existente la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 03.10.2006 - în jurul orei 17,30 -inculpatul se afla în curtea locuinței sale, moment în care pe drumul sătesc a trecut partea vătămată-inculpat. Acesta din urmă era sub influența băuturilor alcoolice și se afla cu căruța întorcându-se de la munca. Numitul i-a reproșat lui că i-ar fi acuzat pe nedrept fiul de sustragerea unei securi din căruța pădurarului, dar acesta din urma a negat că ar fi făcut astfel de afirmații și atunci fiecare a început să adreseze celuilalt cuvinte jignitoare.
Pe fondul acestor discuții contradictorii, a plecat spre casă dar a amenințat că se va întoarce și "îl va aranja" pe. După aproximativ 10-15 minute s-a întors înarmat cu o secure și a sărit la.
În momentul în care l-a atacat pe, acesta din urmă se afla în drum și își aștepta bovina de la cireadă.
Atacat fiind cu securea, a parat loviturile cu ajutorul unui băț pe care îl avea în mâini, însă la un moment dat, bățul respectiv s-a prins în lama securii și a rămas dezarmat în fața atacatorului care în continuare încerca să-l lovească cu securea.
În timpul altercației dintre cei doi, de aceștia s-a apropiat martora care văzând că în continuare încerca să-l lovească pe, care nu mai avea cu ce să se apere, a venit prin spatele atacatorului și a apucat de un capăt al securii încercând să i-o smulgă din mâini, însă datorită faptului că nu a dat drumul la secure au căzut amândoi la pământ ținând de secure.
Inculpatul, profitând de această situație, a luat un băț din mâinile lui, care tocmai se apropiase cu oile de fântâna situată în zona respectivă, și i-a aplicat lui lovituri peste mâini încercând să-l determine astfel să dea drumul la secure.
În această conjunctură martora i-a smuls securea din mâini lui și inculpatul, profitând de această situație, a luat securea din mâinile numitei și a aruncat-o în grădina locuinței sale, unde apoi a intrat și el.
Deși dezarmat, a continuat să se manifeste violent, dând din mâini și din picioare, iar la scurt interval de timp a dat peste martorul în momentul în care acesta ieșea din curtea lui.
Conflictul a luat sfârșit când în cele din urmă, ajutat de concubina sa -, a plecat spre locuința lui.
Pentru a reține această situație de fapt s-au avut în vedere declarațiile date în cursul urmăririi penale și a judecății atât de către părțile implicate în conflict cât și de către martorii ce au fost de față la desfășurarea acestuia.
Astfel, în declarațiile date inculpatul a susținut în mod constant că "în timp ce încerca să mă lovească cu securea eu mă apăram dând cu bățul. Este posibil ca în încercările de a mă apăra să-l fi lovit cu bățul peste mână"( 22 dosar instanță); "numita s-a dus prin spatele lui și l-a apucat de secure pe la mijlocul cozii și în acest moment eu l-am lovit o dată sau de două ori peste mâinile amândouă în zona antebrațelor. Acesta a dat drumul securii din mâinii iar numita a luat securea "( 25-26 );"Numita a venit la noi, a mers prin spatele lui și l-a prins de secure, moment în care eu am aplicat o lovitură peste securii cu intenția de a-l face pe să scape securea."( 27-28 ); "am văzut-o pe numita că a venit prin spatele lui și apucând de securii a încercat să-l dezarmeze.Întrucât atât cât și încercau să intre în posesia securii, cei doi au căzut al pământ.Este adevărat că eu am lovit cu acel băț pe care l-am luat de la cioban înspre, însă lovitura nu a fost aplicată peste brațele acestuia ci în securii în timp ce aceasta era ținută cu ambele mâini de către vătămat."( 29-30 ).
Din declarația martorei oculare, cea care s-a aflat cel mai aproape de părți, intervenind în conflictul dintre acestea pentru a preîntâmpina o tragedie, rezultă că"într-o fracțiune de secundă eu am apucat securea din mâinile lui încercând să i-o smulg și am căzut amândoi la pământ. În acel moment a venit lângă mine și acesta avea o în mână pe care o luase între timp și l-a lovit pe care nu-mi dădea drumul la secureChiar și după ce nu mai avea securea tot încerca să-l lovească pe cu mâinile și picioarele.Menționez că în momentul în care a venit lângă mine și, când eram căzuți la pământ, acesta a lovit cu bâta în în zona mâinilor pentru a-l determina să dea drumul la secure."( 27-28 dosar instanță).
În același sens a declarat martora și în cursul urmăririi penale când a arătat "am sărit și l-am apucat de secure pe. În acel moment am căzut pe sol împreună cu, eu țineam cu ambele mâini de un capăt al securii iar acesta la fel de celălalt capăt. L-am văzut pa cu un băț în mână că s-a apropiat de noi și i-a aplicat una sau două lovituri cu bățul lui peste antebraț, fapt ce l-a determinat pe acesta să elibereze securea din mâini ( 45-46 )". Martora a susținut aceleași aspecte și în momentul confruntării cu ( 54 ).
Aceleași aspecte sunt declarate și de martorul care a arătat că "numita profitând de faptul că era în stare avansată de ebrietate s-a dus în spatele lui și a apucat securea de mijlocul cozii iar l-a lovit pe peste mâini până a scăpat securea din mână" ( 35 )
Din declarațiile martorilor și, alți doi martori oculari, rezultă că aceștia nu l-au văzut pe lovindu-l cu bățul peste mâini pe, fie din cauza îmbulzelii care se crease la fața locului ( 38 dosar instanță), fie din cauza că în timpul conflictului l supraveghea și turma de oi ce o avea în grijă ( 46 )
Pe de altă parte, s-a reținut că a declarat în cursul urmăririi penale că a fost lovit de mai multe ori de către cu bățul peste brațul stâng și peste corp, după ce fusese dezarmat ( 32-34 ).În ceea ce privește susținerea vătămatului că a fost lovit de inculpat după ce fusese dezarmat, s-a reținut că singura martoră care a declarat în acest sens este concubina vătămatului, - ( 24 dosar instanță și 47 ), în timp ce susținerea vătămatului că a fost lovit de mai multe ori și peste corp este contrazisă atât de actele medicale ce atestă leziunile vătămatului, de declarațiile celorlalți martori care l-au văzut pe lovind pe în zona mâinilor, cât și de propria concubină care a arătat că l-a văzut pe inculpat lovindu-l pe concubinul ei cu un băț peste mâini.
Ca urmare a loviturilor primite, inculpatul-parte vătămată a fost internat la Spitalul Municipal de Adulți Bârlad, Secția Ortopdie, cu diagnosticul "fractură extremități inferioare radiusului sting prin agresiune".
Din certificatul medico-legal nr. 454/27.10.2006 ( 19 ), eliberat de Cabinetul Medico Legal Bârlad rezultă că numitul a fost internat în perioada 03-12.10.2006 în Secția Ortopedie și din cadrul Spitalului Municipal de Adulți Bârlad cu leziuni traumatice de tipul fracturii 1/3 medie radius sting și tumefacție; leziunile au putut fi produse la data de 03.10.2006 prin lovire cu și de obiecte contondente și au necesitat aprox. 40-45 zile îngrijiri medicale de la data producerii.
În același sens, la data de 22.02.2007, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 54 întocmit de Cabinetul Medico-Legal Bârlad se concluzionează că numitul " a prezentat fractura 1/3 medie radius sting, oblică, cu deplasare și angulare operată cu osteosinteză. Leziunea a putut fi produsă prin lovire cu un obiect contondent la data de 03.10.2006, puțin probabil prin cădere și lovire de un plan dur și a necesitat aproximativ 40-45 zile îngrijiri medicale de la data producerii" ( 20 ).
Având în vedere că în apărarea inculpatului s-a invocat starea de legitimă apărare, motivat de faptul că acesta nu a făcut decât să se apere de partea vătămată care încerca să-l lovească cu o secure, instanța de fond a apreciat că în cauză se impune reținerea disp. art. 44 al. 3 Cod penal întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la așa-numitul exces justificat.
Astfel, din probatoriul administrat și din situația de fapt așa cum a fost reținută de instanță pe baza probatoriului, rezultă că fapta săvârșită în apărare de inculpatul (aceea de a se apăra lovindu-l cu bățul peste mâini pe vătămatul care îl atacase cu o secure și care refuza să dea drumul la securea respectivă în momentul în care o terță persoană a încercat să-l dezarmeze) a depășit marginile unei apărări proporționale - raportat la în care a fost săvârșită - dar în situația dată depășirea limitelor a fost întemeiată pe starea de tulburare și temere în care se găsea inculpatul în condițiile în care, în fața unui atac cu securea s-a văzut nevoit să se apere cu un băț, și mai ales, în condițiile în care atacatorul a continuat să încerce să-l lovească cu securea chiar și după ce inculpatul a scăpat bățul respectiv din mâini, deci în momentul în care era dezarmat.
În această conjunctură excesul inculpatului nu poate fi apreciat doar ca un exces scuzabil, respectiv ca faptă determinată de o simplă provocare din partea vătămatului și care ar justifica doar reținerea circumstanței prev. de art. 73 lit. "b" Cod penal, întrucât atacul pornit de vătămat nu putea fi considerat că luase sfârșit din moment ce atacatorul nu fusese dezarmat și refuza să dea drumul la secure, inculpatul având în continuare motive întemeiate să considere că, dacă vătămatul nu ar fi fost dezarmat, acesta și-ar fi continuat atacul îndreptat împotriva integrității corporale a inculpatului.
În cauză de față sunt aplicabile disp. art. 44 al. 3 Cod penal prin care legiuitorul a stabilit că depășirea limitelor legitimei apărări poate constitui tot legitimă apărare, când se întemeiază pe tulburarea sau temerea în care se găsea făptuitorul în momentul comiterii faptei, situație cunoscută în jurisprudență sub denumirea de exces justificat, iar determinarea stării de tulburare sau temere implică cercetarea tuturor împrejurărilor de fapt în care s-a produs atacul, condiția psihofizică a celui ce face apărarea.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1 ind. 1, pct. 1 din Legea nr. 61/1991 de către inculpatul, vinovăția acestuia rezultă din declarațiile tuturor martorilor prezenți la fața locului și care au confirmat că acesta a avut asupra sa o secure cu care l-a atacat în data de 3.10.2006 pe, coroborate cu recunoașterea faptei de către inculpat ( 11 dosar instanță și 32-34 )
Întrucât partea vătămată a fost internat în per. 03-12 octombrie 2006 la Spitalul Municipal de Adulți Bârlad, acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 668,75 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții vătămate.
Față de situația de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că a fost dovedită săvârșirea de către inculpatul, cu vinovăție, a infracțiunii de port fără drept în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică al unui obiect confecționat anume pentru tăiere, prev. de art. 1 ind. 1, pct. 1 din Legea nr. 61/1991, și săvârșirea de către inculpatul, fără vinovăție, cu reținerea disp. art. 44 al. 3 Cod penal, a infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 al. 1 Cod penal.
Având în vedere atitudinea inculpatului-parte vătămată de a se prezenta in fata instanței pentru a fi audiat si recunoscând fapta, și lipsa antecedentelor penale, instanța a apreciat că în favoarea acestuia pot fi reținute la aplicarea și individualizarea pedepsei disp. art. 72 si art. 74 lit. a,c Cod penal, iar, in temeiul art. 76 lit. "e" Cod penal i-a aplicat inculpatului o pedeapsa cu amenda, a cărei executare a fost suspendată în temeiul art. 81 Cod penal, stabilind termen de încercare potrivit disp. art. 82 al. 2 Cod penal și atrăgând atenția inculpatului cu privire la disp. art. 83 Cod penal privind condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
Referitor la inculpatul - instanța de fond a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 al. 1 Cod penal în temeiul art. 11, pct. 2, lit. "a" raportat la art. 10, al. 1, lit. "e" Cod procedură penală cu referire la art. 44 al. 3 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, în temeiul art. 14, art. 346 al. 2 Cod procedură penală rap. la art. 998-999 Cod civil, instanța a admis in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și l-a obligat pe inculpatul - să plătească acestuia suma de 1000 lei cu titlul de despăgubiri civile din care 500 lei daune materiale si 500 lei daune morale, la stabilirea despăgubirilor instanța ținând cont de situația de fapt în care s-au desfășurat faptele, de numărul îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate-inculpat și de proba cu martori administrată de acesta în dovedirea pretențiilor sale civile.
In. art. 14, art. 346 Cod procedură penală si art. 998-999 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul municipal de Adulți Bârlad și a obligat atât pe inculpatul - cât și pe partea vătămată să plătească fiecare suma de 334 lei, actualizată la data executării, cu titlul de cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate, apreciind că ambele părți au contribuit prin propria faptă la prejudiciul suferit de această parte civilă.
In temeiul art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat sa plătească statului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, 150 lei în cursul urmăririi penale si 150 lei in cursul judecății, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu urmând a fi virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Vaslui.
In temeiul art. 192 al. 1, lit. "c" Cod procedură penală, inculpatul - a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, 150 în cursul urmăririi penale si 50 lei in cursul judecății.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații -, și Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul - susține că nu loviturile aplicate de el i-au produs părții vătămate leziunile descrise în certificatul medico-legal ci aceasta s-a accidentat fie în momentul în care a încercat să-l lovească prin spațiile libere ale porții de fier, fie atunci când a căzut ca urmare a stării avansate de ebrietate.
În cauză, sunt întrunite condițiile de existență a dispozițiilor art. 44 alin. 2 cod penal, iar nu a dispozițiilor art. 44 alin. 3 cod penal, cum greșit a reținut instanța de fond. De asemenea, consideră eronată obligarea sa la plata daunelor materiale și morale întrucât nu are vreo culpă, iar pretențiile părții civile nici n-au fost dovedite.
Inculpatul susține că, în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, iar suma stabilită de prima instanță cu titlu de daune materiale și respectiv morale este insuficientă față de prejudiciul suferit.
În apelul parchetului se arată că, în cauză nu sunt întrunite condițiile de incidență a dispozițiilor art. 44 alin. 3 cod penal, ci doar a dispozițiilor art. 73 lit. "b" cod penal. Se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, iar calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe este recursul și nu apelul.
Prin decizia penală nr. 87/A/17.04.2008 a Tribunalului Vaslui, apelurile Parchetului și ale celor doi inculpați au fost respinse ca nefondate, cu următoarea argumentație:
În mod just și în deplin consens cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că inculpatul -, a comis fapta de vătămare corporală asupra părții vătămate în condițiile reglementate de dispozițiile art. 44 alin. 3 cod penal.
Potrivit acestui text "Este de asemenea în legitimă apărare și acela care, din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporțional cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul".
Totodată, conform dispozițiilor art. 44 alin. 2 cod penal "Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc".
Examinând modul de desfășurare a conflictului - așa cum acesta este conturat de probele administrate în cauză - din perspectiva acestor dispoziții legale, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe, care a reținut că inculpatul -, a comis fapta de vătămare corporală în condițiile dispozițiilor art. 44 alin. 3 cod penal este legală și temeinică.
Martora - care a intervenit efectiv în conflictul dintre părți, alăturându-se inculpatului - în încercările de a dezarma partea vătămată - a arătat clar că, în momentul în care ea și erau căzuți la pământ și încercau, fiecare, să intre și respectiv să rămână în posesia securii, -, a lovit cu o - în posesia căreia tocmai intrase - în zona antebrațului părții vătămate.
Este evidentă starea de tulburare, de temere, în care se afla inculpatul - - care-și vedea integritatea corporală și chiar viața în pericol - așa încât chiar dacă raportul de forțe se modificase la 1 la 1 la 2 contra 1, a lovit cu bâta partea vătămată, depășind astfel limitele unei apărări proporționale.
Prin urmare, tribunalul reține că față de modul concret de desfășurare a conflictului nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare a dispozițiilor art. 44 alin. 2 cod penal, după cum nu ar putea fi reținute nici cele de la dispozițiile art. 73 lit. "b" cod penal, așa cum greșit se susține în apelul inculpatului - și cel al parchetului
Susținerile inculpatului - referitoare la faptul că leziunile suferite de partea vătămată, nu au fost produse de el sînt complet lipsite de suport probator și în evidentă contradicție cu actele și lucrările de la dosarul cauzei.
Din raportul de expertiză medico-legală existent la fila 20 din dosarul de urmărire penală rezultă că leziunea suferită de - fractură 1/3 medie radius stâng - "a putut fi produsă prin lovire cu un obiect contondent la data de 3 octombrie 2006, puțin probabil prin cădere și lovire de un plan dur."
Aceste concluzii se coroborează cu declarațiile martorei, ale celorlalți martori, precum și chiar cu depozițiile inculpatului -.
Potrivit dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. a cod procedură penală "Sentințele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel:
a)sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a părții vătămate".
Pe lângă infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instanța de fond a mai fost sesizată și cu infracțiunea prevăzută de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face din oficiu, așa încât sentința pronunțată este supusă căii de atac a apelului cum corect a reținut și prima instanță.
Critica privind pedeapsa prea blândă aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 este neîntemeiată.
Tribunalul reține că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia, periculozitatea inculpatului, persoana acestuia, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal.
S-au reținut în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. și c cod penal și anume: conduita bună avută anterior comiterii faptei - rezultată din lipsa antecedentelor penale ale acestuia, conform fișei de cazier judiciar - precum și conduita corectă adoptată pe tot parcursul procesului penal, inculpatul recunoscând fapta și manifestând regret.
S-a dat astfel eficiență dispozițiilor art. 76 lit. "e" Cod penal și s-a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare.
Pedeapsa aplicată este echilibrată, de natură a asigura atât reeducarea inculpatului, cât și atingerea scopului prevăzut de art. 52 alin. 1 teza I cod penal, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Având în vedere elementele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului și fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 cod penal, tribunalul reține că, în mod just s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privarea de libertate a acestuia, dispunându-se suspendarea condiționată a executării.
Motivul ce vizează greșita obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat este lipsit de temei.
Potrivit dispozițiilor art. 191 alin. 1 cod procedură penală" În caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind interpreții desemnați de organele judiciare, potrivit legii, precum și în cazul în care s-a dispus acordarea de asistență gratuită, care rămân în sarcina statului".
Totodată, conform dispozițiilor art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. "a, c" cod procedură penală, în caz de achitare, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de partea vătămată, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta, respectiv de inculpat, în cazul când, deși achitat, a fost totuși obligat la repararea pagubei.
Tribunalul, reține așadar, în lumina dispozițiilor legale invocate anterior, că, în mod corect prima instanță l-a obligat pe inculpatul la plata unei părți a cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și a judecății la fond, cealaltă parte fiind legal stabilită în sarcina inculpatului -, conform dispozițiilor art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. "c" Cod procedură penală.
Cât privește latura civilă a cauzei aceasta a fost corect soluționată, criticile formulate nefiind întemeiate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 346 alin. 2 cod procedură penală "Când achitarea s-a pronunțat pentru cazul prevăzut în art. 10 alin.(1) lit. b ind. 1) ori pentru că instanța a constatat existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipsește vreunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii,instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile".
Prima instanță a reținut în mod legal că la producerea prejudiciului material și moral suferit de a contribuit într-o anumită măsură și culpa inculpatului -, așa încât a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și l-a obligat la plata daunelor materiale și morale, corespunzător gradului său de culpă, raportat la întinderea pagubelor dovedite prin probele administrate în cauză.
Tribunalul apreciază totodată că și cuantumul daunelor morale a fost just apreciat, raportat la întinderea prejudiciului moral suferit dar și corespunzător gradului de culpă al inculpatului -, îndemnizația stabilită fiind rațională și echitabilă.
În termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și inculpatul -, au atacat cu recurs această decizie, criticând ambele hotărâri, ca fiind nelegale și netemeinice.
Reprezentantul parchetului susține două motive de recurs și anume:
- greșita achitare a inculpatului; soluția corectă fiind cea de condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. "b" Cod penal, deoarece fapta așa cum a fost comisă de inculpat este săvârșită în condițiile "scuzei provocării", ca efect al circumstanței atenuante legale și, nu al depășirii legitimei apărări, conform art. 44 alin. 3 Cod penal, cum greșit au considerat atât instanța fondului cât și cea de apel;
- greșita obligare a inculpatului la plata daunelor materiale și morale, în condițiile achitării pe baza depășirii limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului.
Inculpatul -, arată în motivele de recurs, că soluția corectă este de achitare în conformitate cu disp. art. 10 lit. "c și nu e", cum greșit s-a dispus, și exonerarea de la obligarea la plata daunelor materiale și morale la care a fost obligat. Susține că partea vătămată putea să își provoace leziunile, atunci când încerca să îl agreseze pe inculpat sau în momentul când era căzut la pământ din cauza stării de ebrietate.
Examinând cele două hotărâri, sub aspectul motivelor invocate, raportat la întreg materialul probator administrat în cauză, instanța de recurs, constată că recursurile Parchetului și al inculpatului sunt nefondate, din următoarele motive ce se vor expune în continuare:
Instanța de fond a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat just în lumina disp. art. 63 Cod procedură penală și pe baza acestuia, a făcut încadrarea în drept și a dispus achitarea inculpatului -. S-a dovedit fără dubiu, pe baza mijloacelor de probă reținute de instanța de fond, că la data de 03 octombrie 2006, între inculpatul și partea vătămată s-a iscat un conflict, în timpul căruia inculpatul, fiind provocat de partea vătămată care era înarmată cu o secure, a lovit-o pe aceasta cu o peste brațul stâng. Lovitura a fost aplicată în condițiile în care vătămatul încerca să lovească cu securea și nu dădea drumul acestei secure, deși o terță persoană încerca să îl dezarmeze.
În art. 44 alin. 3 Cod penal este reglementat "excesul de apărare" sau "excesul justificat", caz frecvent de depășire a limitelor legitimei apărări și asimilat cu legitima apărare, care are ca principală caracteristică depășirea limitei unei apărări proporționale, pe fondul tulburării sau temerii de care a fost stăpânit cel care a săvârșit fapta pentru a înlătura atacul.
Stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente să devolueze cauza în fapt și în drept, respectiv, instanța de fond și instanța de apel, în cazul ambelor fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.
În mod excepțional, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Din considerentele sentinței instanței de fond, rezultă clar, neechivoc, că achitarea inculpatului s-a făcut prin aplicarea art. 44 alin. 3 Cod penal, acest temei de drept având aplicabilitate pe situația de fapt reținută și motivată pe larg de instanța fondului.
Nu putem îmbrățișa punctul de vedere al parchetului în privința reținerii circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. "b" Cod penal.
Spre deosebire de "excesul justificat", care este asimilat legitimei apărări, circumstanță atenuantă legală prev. de art. 73 lit. "b" Cod penal, constă în comiterea faptei, atunci când nu este cauzată de tulburare sau temere.
Nici criticile cu privire la nelegala soluționare a laturii civile nu sunt fondate.
Art. 346 alin. 2 prevede că, atunci când achitarea s-a pronunțat pentru cazul prevăzut în ori pentru că instanța a constatat existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei instanța poate obliga la repararea daunelor materiale și morale
Așadar instanța fondului, pe baza mijloacelor de probă care, au și dovedit în parte acțiunea civilă promovată de vătămat, i-a admis-o ca atare.
Solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. "c" Cod procedură penală, este temerară și lipsită de suport real și logic, din moment ce s-a dovedit fără putință de tăgadă că fapta, constând în actele materiale asupra vătămatului, așa cum au fost descrise mai sus au fost comise de el și nu de altcineva.
Concluzionând, nici unul din motivele de recurs invocate de reprezentantul parchetului sau de către inculpat nu sunt întemeiate, așa încât ambele recursuri vor fi respinse ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de: Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 87/A din data de 17 aprilie 2008 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul - să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului parchetului, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -,
-
04.12.2008
2 ex.-
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Tatiana Juverdeanu, Iulia Elena
