Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 620/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECI ZIA NR. 620
Ședința publică din data de 30.09.2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Cristina Georgescu Gabriela
: -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva deciziei penale nr. 160/8.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, prin care s-a admis recursul declarat de partea civilă, domiciliată în,-, jud. D, împotriva sentinței penale nr. 16/22.01.2009 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, s-a casat în parte sentința penală recurată, în privința laturii civile, în sensul majorării sumei datorate cu titlu de daune morale de către inculpatul, fiul lui și, născut la data de 1.09.1957 în comuna, jud. D, domiciliat in comuna, sat, jud. D, părții civile, de la 1500 lei la 3.000 lei
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul inculpat, personal și asistat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 105/30.09.2009 din cadrul Baroului D și intimata parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimatul inculpat, intimata parte vătămată și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și critică hotărârea pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA pentru motive de nelegalitate.
Potrivit art. 361 sentințeleC.P.P. pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel sentințele privind infracțiunile pentru care punerea in mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Tot astfel, potrivit art. 385/1 lit. d/1 C.P.P. poate fi atacate cu recurs sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă că la infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă persoanei vătămate, calea de atac este recursul, iar la infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu calea de atac este apelul.
Așadar, cum pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2 și 4 acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, calea de atac prevăzută de lege este apelul și nu recursul.
Ori, în mod greșit TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA nu recalificat calea de atac a recursului declarat de parte civilă în calea de atac a apelului și a judecat cauza ca recurs.
În această situație TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa încălcat normele de procedură ce reglementează căile de atac și lipsit părțile de un grad de jurisdicție.
Pentru aceste motive, în temeiul disp. art. 385/15 pct.2 lit. a se C.P.P. solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 160/8.05.2009 a Tribunalului Dâmbovița și trimiterea cauzei la această instanță pentru judecarea apelului.
Avocat pentru intimatul inculpat achiesează la concluziile procurorului și solicită totodată, să se aibă în vedere de instanța de recurs o decizie dată de ICCJ care precizează că în astfel de cauze este obligatorie introducerea în cauză și a asiguratorului. Solicită ca în considerentele deciziei ce se va pronunța să se facă mențiunea și asupra acestei împrejurări.
Intimata parte civilă susține că a fost imobilizată timp de 120 zile si că suma la care a fost obligat inculpatul este mult prea mică.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.16/22.01.2009, pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr-, s-a dispus, n baza art.184 alin.2 și 4.pen. condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data 01.09.1957 în comuna, jud.D, CNP -, domiciliat în com.sat, județul D,studii-liceale,agent de paza la Poliția Comunitara, căsătorit, a doi copii majori,fără antecedente penale, la o pedeapsa de 6 luni închisoare.
Conform art. 81.pen s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, iar în baza art. 82 alin.2 pen. s-a stabilit termen de încercare de 2 ani și 6 luni, compus din 2 ani termenul fixat de lege și 6 luni pedeapsa aplicata.
În baza art. 359.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate.
Potrivit art.14,15 și 346.proc. pen. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată parte civilă,domiciliată în oraș,str.- -,nr.18,jud.D și s-a dispus obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei de 1000 lei daune materiale si 1500 lei daune morale, iar în conformitate cu art.111 din OUG 195/2002 s-a dispus prelungirea dreptului de circulație al inculpatului pe o perioada de 30 de zile,dar nu mai târziu de rămânerea definitiva a prezentei sentințe.
Conform art.191 proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în data de 22.11.2007,inculpatul a condus autoturismul personal,cu nr. de înmatriculare -, avându-i ca pasageri pe martorul și pe partea vătămata,aceasta din urma ocupând locul din dreapta spate. In aceste împrejurări,in care inculpatul rula cu o viteza de circa 45- 50 km pe ora,pe raza com.,intr-o curba la stânga, prevăzuta cu indicator de avertizare a observat ca pe carosabil este polei,astfel ca a acționat frâna de serviciu,moment in care autoturismul condus de acesta a derapat,inculpatul pierzând controlul volanului si pătrunzând în decor,izbindu-se frontal de un parapet de consolidare edificat din piatra. In urma impactului dintre autoturism si parapetul de protecție, partea vătămata,ocupanta locului din partea dreapta spate s-a izbit de scaunul din fata,suferind leziuni,dintre care cea mai a fost fractura mâinii drepte, pentru a căror vindecare au fost necesare 65-70 zile de îngrijiri medicale. Partea vătămata nu a fost internata in spital, ci a facut numai investigații urmate de tratament de recuperare.
Pe baza mijloacelor de probă administrate, constând în procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raportul de expertiză tehnică auto, acte medicale, certificat medico- legal, declarațiile inculpatului, ale părții vătămate și ale martorilor, s-a constatat că fapta inculpatului, săvârșita in ziua de 22.11.2007, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.184 alin.2 si 4.pen.
La individualizarea pedepsei instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art.72 pen, de gradul de pericol social concret al taptei, numărul de zile de îngrijiri medicale necesar victimei pentru vindecare, dar și de persoana inculpatului în vârsta de 50 de ani,care nu are antecedente penale, care a avut o atitudine sincera pe parcursul procesului penal,fiind o persoana bine încadrata în munca, în familie și în societate.
Raportat la aceste criterii, prima instanță a apreciat că o pedeapsa cu închisoarea orientată spre minimul special, respectiv 6 luni închisoare, în modalitatea de executare prevăzută de art. 81 corespunde scopului preventiv, educativ si coercitiv al pedepsei definit de art 52.pen.
In ceea ce privește latura civila a cauzei,instanța a reținut ca partea vătămata s-a constituit partea civila cu suma de 10000 lei daune materiale si 3000 lei daune morale. Referitor la daunele materiale,instanța a reținut ca acestea sunt întemeiate în parte, partea vătămata făcând dovada acestora prin actele depuse la dosar si declarațiile martorilor.
Instanța a apreciat ca daunele materiale pe care partea vătămata - parte civila le-a dovedit prin probele administrate se ridica la suma de 1000 lei, instanța neputând acorda in cadrul acestor daune c/v operației eventuale pe care partea vătămata precizează ca urmează sa o efectueze,deoarece aceasta nu reprezintă un prejudiciu cert si actual. S-a apreciat că în situația în care o astfel de intervenție chirurgicala va fi necesara si va fi făcuta de către persoana vătămata, cheltuielile ocazionate de aceasta vor putea fi solicitate de la inculpat pe calea unei acțiuni civile separate,daunele in prezent eventuale si incerte transformându-se intr-un prejudiciu cert si actual ce va trebui reparat. De asemenea, instanța a reținut ca față de numărul mare de îngrijiri medicale si de gravitatea leziunilor cauzate prin accident, partea vătămata a suferit un disconfort psihic,o diminuare a capacitații de munca, fiindu-i schimbata inclusiv fizionomia fetei ca urmare a leziunii suferită la. Aceste suferințe psihice-morale,instanța a apreciat că pot fi compensate printr-o reparație băneasca în suma de 1500 lei,astfel ca în temeiul art 14,15 si 346.proc.pen. a admis in parte acțiunea civila si a obligat inculpatul la plata către partea vătămata a sumei de 1000 lei daune materiale si 1500 lei daune morale.
Împotriva sentinței a declarat recurs partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei.
Astfel, în motivele pe care și-a întemeiat calea de atac, partea civilă a precizat că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția cu privire la cheltuielile efectuate și cerute și că s-a făcut referire doar la suma de 3000 lei, reținând că au fost cerute nejustificat cheltuieli ce urmau a fi efectuate cu intervenția chirurgicală, deoarece acestea nu reprezentau un prejudiciu cert și actual.
A mai susținut că a dovedit cu acte și martori prejudiciul cauzat de inculpat, astfel: 1000 lei cheltuieli de spitalizare, 2340 lei reprezentând contravaloarea drumurilor făcute la diverse spitale, 1200 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate în gospodărie de către diverse persoane, având în vedere că era imobilizată, 24.600 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate la firma sa, 3000 lei daune morale și 3000 lei reprezentând o parte din costul operației estetice.
A solicitat partea civilă admiterea recursului și majorarea despăgubirilor civile ce i-au fost acordate prin hotărârea primei instanțe, potrivit înscrisurilor doveditoare pe care le-a depus la dosar.
Tribunalul Dâmbovița prin decizia penală nr. 160/8.05.2009 a admis recursul declarat de partea civilă, a casat în parte sentința penală recurată, în privința laturii civile, în sensul majorării sumei datorate cu titlu de daune morale de către inculpatul, de la 1.500 lei la 3.000 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de prima instanță, acestea fiind confirmate de mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești desfășurate la prima instanță.
S-a reținut, în esență, de către instanța de control judiciar că fapta comisă de inculpatul la 22.11.2007, de nerespectare a regulilor prudențiale în conducerea autoturismului cu număr de înmatriculare -, soldat cu producerea unui accident de circulație în cadrul căruia s-a produs vătămarea corporală din culă a victimei, căreia i-au fost produse leziuni traumatice necesitând 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2 și 4, faptă care de altfel a fost recunoscută de către inculpat.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, tribunalul, a observat că probele administrate de către prima instanță, în latură civilă au fost corect interpretate în privința întinderii despăgubirilor civile, avându-se în vedere doar prejudiciul înregistrat și dovedit până la momentul pronunțării sentinței.
Însă, în ceea ce privește daunele morale solicitate de către partea vătămată, constituită parte civilă, s-a apreciat de către instanța de control judiciar că suma stabilită de prima instanță de judecată, cea de 1.500 lei este insuficientă în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale necesar victimei pentru vindecare dar și față de gravitatea leziunilor cauzate.
S-au avut în vedere în acest sens atât disp. art. 14 al.3 C.P.P. rap la art. 998 cod civil, cât și Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la care subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.
Ca atare, instanța de control judiciar a apreciat că partea vătămată, urmare vătămărilor fizice cauzate prin infracțiune, a suferit vătămări psihice, care au condus la alterarea condițiilor de viață, fiind nevoită să suporte perioade de recuperare în urma unor internări îndelungate în clinici de specialitate, astfel cum rezultă din biletele de ieșire din spital depuse la dosarul cauzei, ceea ce justifică obligarea inculpatului la plata unor daune morale mai mari, ca urmare disconfortului fizic și psihic cauzat, apreciindu-se că suma de 3.000 lei ar reprezenta o reparație echitabilă și nu ar constitui o îmbogățire fără justă cauză.
În raport de aceste argumente, instanța de control judiciar a apreciat că se impune admiterea recursului, casarea în parte sentinței, în latură civilă și majorarea daunelor morale de la 1.500 lei la 3.000 lei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, criticând hotărârea pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA pentru motive de nelegalitate, susținând că în mod greșit TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa soluționat calea de atac promovată de partea civilă ca fiind recurs și nu apel, încălcând normele de procedură ce reglementează căile de atac și prin aceasta lipsind părțile de un grad de jurisdicție.
Astfel, s-a arătat că potrivit art. 385/1 lit. d/1 C.P.P. poate fi atacate cu recurs sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă că la infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă persoanei vătămate, calea de atac este recursul, iar în privința infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu calea de atac este apelul.
Așadar, cum pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2 și 4 p, dedusă judecății în cauza de față, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, calea de atac prevăzută de lege este apelul și nu recursul.
S-a solicitat în temeiul disp. art. 385/15 pct.2 lit. a admiterea C.P.P. recursului, casarea deciziei penale nr. 160/8.05.2009 a Tribunalului Dâmbovița și trimiterea cauzei la această instanță pentru judecarea apelului.
Curtea, examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 al.3 C.P.P. constată că recursul este fondat după cum se va arăta în continuare:
Într-adevăr, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1190/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în modalitatea prevăzută de art. 184 al.2 și 4 constând în aceea că la 22.11.2007 conducând pe drumurile publice autoturismul cu numărul de înmatriculare -, prin nerespectarea dispozițiilor ce reglementează circulația pe drumurile publice, a produs un accident rutier în cadrul căruia victima suferit leziuni traumatice ce au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni, inculpatul a fost condamnat prin hotărârea primei instanțe de judecată, respectiv prin sentința penală nr. 16/22.01.2009 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În aceste condiții, cum infracțiunea dedusă judecății este cea prev. de art. 184 al.2 și 4, instanța de control judiciar era datoare să observe că în raport de disp. art. 361 al.1 lit. a C.P.P. calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe era apelul și nu recursul.
Potrivit acestui text de lege, nu pot fi atacate cu apel sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, sentințe care potrivit art. 385/1 lit. d/1 sunt C.P.P. supuse recursului.
Insă, în raport de infracțiunea dedusă judecății, rezultă cu claritate că nu ne aflăm în câmpul de aplicare al acestui ultim text de lege menționat, deoarece pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 al.2 și 4 punerea în mișcare a acțiunii penale nu se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ci din oficiu.
Aceasta deoarece, potrivit art. 184 al.5 acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate doar pentru faptele prevăzute în art. 184 al.1 și 3, or, infracțiunea dedusă judecății, în speța de față,este cea prevăzută nu de art. 184 al.1 și 3, ci de art. 184 al.2 și 4, pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se realizează așadar din oficiu.
Pe cale de consecință, curtea constată că în speță calea de atac îndreptată împotriva sentinței pronunțată în primă instanță de judecătorie era apelul, în ceea ce privește primul grad de jurisdicție ( așa cum de altfel partea civilă și-a intitulat calea de atac și în cuprinsul cererii de la fila 4 dosar apel), astfel încât TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, în mod greșit a soluționat cauza ca fiind recurs, în componența completului de judecată prevăzută de lege pentru soluționarea cauzei în recurs.
În aceste condiții, devine incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct.3 C.P.P. potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când instanța nu a fost compusă potrivit legii, astfel încât conform art. 385/15 pct.2 lit. c C.P.P. recursul va fi admis și se va dispune rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, urmând ca aceasta să procedeze la soluționarea în complet legal constituit în raport de infracțiunea dedusă judecății, respectiv ca instanță de apel.
Cu prilejul rejudecării, vor fi analizate și concluziile formulate de către inculpatul intimat în fața instanței de recurs, respectiv cele vizând introducerea și citarea în proces asiguratorului de răspundere civilă delictuală, curtea observând că în cauza de față inculpatul nu a declarat recurs, astfel încât aceste aspecte vor putea fi eventual valorificate prin intermediul efectului devolutiv al apelului ce va fi soluționat de către tribunal.
Vîzând si disp. art. 192 al.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva deciziei penale nr. 160/8.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA si în consecință:
Casează decizia sus menționată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea în complet legal constituit în raport de infracțiunea dedusă judecății, respectiv ca instanță de apel.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.09.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Cristina Georgescu Gabriela
- - - - - -
Grefier,
Red. GC/
4ex/07.10.2009
f-- Jud.
jud. fond
apel -- Tb.
jud. apel ,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Cristina Georgescu Gabriela
