Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 625/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 625/R/2008
Ședința publică din data de 27 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR:-
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 53 din data de 25.06.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 193 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, art.181 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, partea civilă, lipsă fiind părțile civile Serviciul Județean de Ambulanță Z și Clinica de Ortopedie - II C-
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul învederează instanței că nu și-a angajat apărător ales și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Partea civilă solicită admiterea recursului în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului, a majorării daunelor morale la suma de 90 milioane lei vechi și a cheltuielilor de spitalizare în sumă de 60 milioane lei vechi incluzându-se în acestea și cheltuielile de transport pentru controale medicale.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului în sensul pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art.10 lit.d pr.pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de amenințare și ultraj. În ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală, inculpatul a recunoscut-o solicitând aplicarea unei pedepse care să fie executată la locul de muncă. În privința laturii civile, solicită ca sumele pe care instanța le va acorda cu titlu de daune morale să fie în concordanță cu suferințele părții civile iar daunele materiale să fie în concordanță cu ceea ce s-a dovedit. Referitor la recursul părții civile solicită respingerea lui. Cu onorar din.
Partea civilă cu privire la recursul inculpatului, solicită respingerea lui.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Referitor la recursul inculpatului apreciază că instanțele în mod corect au reținut vinovăția acestuia, faptele inculpatului fiind probate prin declarațiile martorilor oculari, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate. În privința solicitării de executarea pedepsei la locul de muncă, această cerere este inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.86, 87.penal, inculpatul fiind condamnat anterior.
În ceea ce privește recursul părții civile acesta este nefondat întrucât în raport de faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, instanța de fond a făcut o corectă individualizare a daunelor morale și materiale.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că în prezent nu lucrează dar în măsura în care instanța îi va aplica o pedeapsă care să fie executată la locul de muncă, are acordul unei societăți comerciale că se va putea angaja la ea. De asemenea, menționează că nu are posibilitatea de a plăti daunele morale și materiale solicitate de partea civilă nici în cuantumul stabilit de instanța de fond și că dacă ar fi avut posibilitate ar fi achitat acele sume părții vătămate pentru a se împăca cu aceasta și a nu fi condamnat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.101 din 26 martie 2008 Judecătoriei Zalăus -a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 04.07.1969 în loc., S, cetățean român, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, căsătorit, domiciliat în Z,-, - 210,. B,. 3,. 51, cu reședința în -, sat, nr. 51, S, la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru comiterea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 al. 1, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și 37 lit. b Cod penal.
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 al. 1, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
A mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, din pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune a fost aplicată cea mai grea, 1 an închisoare, care s-a dispus a fi executată cu privare de libertate, cu aplicarea art. 71 raportat la art.64 lit. a, b Cod penal.
În baza art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală și 998 și urm. Cod civil, s-a admis în parte cererea părții civile și a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 3000 lei cu titlu de daune-materiale și suma de 3000 lei cu titlu de daune-morale.
Conform art. 313 din OUG 72/2006 a fost admisă cererea părților civile și a fost obligat inculpatul să le plătească despăgubiri, după cum urmează: 94,04 lei Spitalului Județean de Urgență S; 483,96 lei, Serviciului de Ambulanță S; 2564,94 lei, plus dobânzi legale începând cu data de 14.07.2007 calculate până la plata integrală a sumei, către Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. C-
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca onorariul avocatului care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpatului, d-na, în sumă de 100 lei să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției către BA
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Între inculpat și partea vătămată există o situație conflictuală pornind de la anumite datorii bănești.
Pe fondul acestei situații și datorită vecinătății imobilelor în care locuiesc părțile, între acestea au avut loc mai multe certuri.
Neînțelegerile au luat amploare astfel că inculpatul a început să devină tot mai agresiv verbal față de partea vătămată, de mai multe ori în prezența unor martori audiați a adresat acesteia diverse amenințări cu acte de agresiune fizică.
Partea vătămată avea toate motivele să fie speriată de aceste amenințări, având în vedere caracterul destul de agresiv al inculpatului, aspect cunoscut în comunitatea în care trăiește. De altfel temerile părții vătămate privind amenințările adresate de inculpat s-au dovedit absolut întemeiate, având în vedere faptele ulterioare.
Astfel, în data de 28.06.2007, partea vătămată s-a întâlnit la magazinul ei, cu soția inculpatului care venise la cumpărături. Partea vătămată a reproșat clientei faptul că întârzie cu plata unor datorii mai vechi și a refuzat să o servească.
La scurt timp după acest incident, la magazin a venit inculpatul care avea asupra lui o bucată de lemn, și fără alte avertismente a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în urma cărora aceasta și-a pierdut cunoștința.
Acest act de agresiune s-a petrecut pe terasa magazinului în prezența mai multor persoane care au asistat neputincioase, încercând verbal să-l oprească pe inculpat.
Persoanele de față, mai multe de sex feminin au fost speriate și foarte indignate de acest comportament violent al inculpatului.
Urmare a loviturilor aplicate de către inculpat, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 40 de zile de îngrijiri medicale.
Inițial inculpatul, în faza de urmărire penală, nu a recunoscut comiterea niciuneia din infracțiunile pentru care este cercetat. Ulterior, în instanță revine asupra acestei poziții, recunoscând întreg comportamentul infracțional și motivându-l prin starea de iritare provocată de insistențele părții vătămate de a i se plăti banii datorați.
Probele administrate în cauză au confirmat în totalitate starea de fapt descrisă și s-a constatat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.
Inculpatul a comis aceste infracțiuni în stare de recidivă mare, postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b Cod penal, după executarea unei pedepse anterioare de 3 an și 8 luni. A fost liberat condiționat la data de 15.09.2004 cu un rest de pedeapsă neexecutată de 525 zile, care era împlinit la data comiterii infracțiunilor care constituie obiectul prezentei cauze.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale stabilite de art. 72 Cod penal, față de pericolul social concret al faptelor și persoana inculpatului, apreciindu-se că se impune aplicarea minimului special pentru fiecare infracțiune comisă, în stare de recidivă postexecutorie.
S-au constituit părți civile victima și două unități spitalicești și Serviciul de Ambulanță, implicate în transportul, respectiv îngrijirea medicală a victimei, după agresiunea comisă de inculpat.
Partea vătămată a solicitat despăgubiri în sumă totală de 160 mil. lei, 60 cu titlu de despăgubiri materiale, constând în principal în cheltuieli ocazionate de tratament și controale medicale ulterioare, iar 100 mil. lei, daune morale.
Cererea părții civile a fost admisă în parte, Instanța apreciind că suma de 3000 lei este suma probată ca fiind cheltuită, iar cu titlu de daune morale, inculpatul a fost obligat să-i plătească aceleiași părți civile suma de 3000 lei.
Instanța a apreciat că această sumă va compensa toate consecințele neplăcute ale agresiunii, atât cele fizice cât și cele psihice, suportate de victimă.
În baza prev. art.15 Cod procedură penală, rap.la art.313 din OUG 72/2006, instanța a admis cererile prestatorilor de servicii medicale și a obligat inculpatul la plata despăgubirilor solicitate, conform dispozitivului.
Împotriva sentinței au declarat apel partea vătămată și inculpatul.
Partea vătămată nu a depus în scris motive de apel iar în susținerea acestuia, reprezentantul părții vătămate a solicitat desființarea hotărârii și rejudecând cauza să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea prev.de art.181 alin.1 Cod penal în infracțiunea prev.de art.182 alin.2 Cod penal, aplicarea unei pedepse mai mari inculpatului și majorarea cuantumului daunelor morale.
S-a susținut că partea vătămată nici în prezent nu-și poate folosi mâna la care inculpatul i-a aplicat lovituri și față de leziunile produse și numărul zilelor de îngrijiri medicale suma de 3000 lei acordată drept daune morale este insuficientă.
Inculpatul a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică în privința pedepsei aplicate cât și a despăgubirilor civile la care a fost obligat.
A solicitat a se dispune executarea pedepsei prin muncă, sens în care o să depună adeverință de la o societate comercială, susținând că în cazul în care ar executa pedeapsa în penitenciar familia sa ar avea de suferit, având în vedere amenințările adresate de partea vătămată pe parcursul procesului.
Apărătorul inculpatului a mai solicitat achitarea acestuia în baza art.10 lit.d Cod procedură penală pentru infracțiunea prev.de art.193 și 321 Cod penal susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, inculpatul nu a amenințat-o pe partea vătămată cu o faptă concretă și săvârșind infracțiunea de vătămare corporală nu s-a produs atingere bunelor moravuri, nu s-a produs scandal public și nu s-a tulburat liniștea publică așa cum se prevede în art.321 Cod penal.
Tribunalul Sălaj prin decizia penală nr.53 din 25.06.2008 a constatat că apelurile părții vătămate și ale inculpatului sunt nefondate și le-a respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Examinându-se probele existente la dosarul cauzei s-a constatat că încadrarea juridică a infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul este legală, iar cuantumul daunelor morale a fost just apreciat prin sentința atacată.
Din certificatul medico-legal întocmit de Serviciul de Medicină Legală S (67) a rezultat că numita prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur la data de 28.06.2007 și au necesitat pentru vindecare 40 zile de îngrijiri medicale.
Pentru stabilirea zilelor de îngrijiri medicale s-a luat în considerare biletul de ieșire din spital de la Clinica de Ortopedie - II C-N unde partea vătămată a fost internată în perioada 28.06.-13.07.2007.
Nu au existat alte probe din care să rezulte că pentru vindecarea leziunilor produse prin fapta inculpatului ar fi necesare un număr mai mare de 60 de zile de îngrijiri medicale, sau că fapta inculpatului a produs vreuna din consecințele prev.de art.182 alin.2 Cod penal.
Prin urmare încadrarea juridică legală a faptei prin care s-a produs o vătămare a integrității corporale a părții vătămate este acea dată prin actul de sesizare și menținută de instanța de fond pentru care a și fost condamnat inculpatul.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal ținându-se seama atât de pericolul social al faptelor comise, cât și de persoana inculpatului care a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie.
Chiar dacă s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege s-a apreciat că aceasta își va atinge scopul, inculpatul recunoscând și regretând fapta comisă.
De asemenea, despăgubirile civile reprezentând daune morale au fost apreciate în cuantumul suficient pentru acoperirea consecințelor neplăcute ale faptei.
Având în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare, pentru vindecarea leziunilor, corect a apreciat instanța de fond că suma de 3000 lei este îndestulătoare pentru acoperirea prejudiciului, atât fizic cât și psihic, produs părții vătămate.
În ceea ce privește apelul inculpatului s-a constatat de asemenea că nici criticile formulate de acesta nu sunt întemeiate.
Din declarațiile martorilor, - și a rezultat că inculpatul a amenințat-o cu acte de violență, respectiv cu bătaia și cu moartea pe partea vătămată. De asemenea inculpatul recunoaște și prin declarația dată în apel că i-a spus părții vătămate că o va izbi cu capul de gard.
Conform art.193 Cod penal fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare, constituie infracțiunea de amenințare.
În speță s-a dovedit că inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată cu săvârșirea unor infracțiuni și fapte păgubitoare, astfel că în mod legal a fost condamnat și pentru infracțiunea de amenințare.
De asemenea prin probele administrate a fost dovedită și săvârșirea infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev.de art.321 Cod penal.
Din declarațiile martorilor și a inculpatului a rezultat că inculpatul i-a aplicat lovituri părții vătămate în loc public, în prezența mai multor persoane indignate de comportamentul inculpatului.
Astfel, martora, a declarat că inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată cu bătaia, după care i-a aplicat lovituri cu un par, fiind de față pe terasa barului 9-10 persoane care au fost speriate de comportamentul inculpatului.
Rezultă astfel că prin faptele, manifestările și expresiile folosite de inculpat s-a adus atingere bunelor moravuri, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.321 Cod penal și în mod legal inculpatul a fost condamnat pentru această infracțiune.
Prin sentința atacată s-a făcut o justă individualizare a pedepsei conform art.72 Cod penal și având în vedere toate criteriile de individualizare i s-a aplicat inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de lege și pentru ca aceasta să-și atingă scopul prev.de art.52 Cod penal, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, neexistând împrejurări care ar putea constitui astfel de circumstanțe.
Atitudinea inculpatului ulterioară săvârșirii faptei prin recunoașterea și regretarea faptei a fost avută în vedere pentru aplicarea pedepsei minime prevăzute de lege.
S-a constatat că despăgubirile civile au fost corect stabilite, despăgubirile materiale fiind acordate conform sumei dovedită, iar pentru cele morale nu se justifică reducerea, suma de 3.000 lei fiind suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral al părții vătămate.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei inculpatul fiind recidivist nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.86/7 Cod penal pentru executarea pedepsei prin muncă, motiv pentru care s-a și respins cererea pentru depunerea adeverinței de la locul de muncă.
Față de cele arătate, s-a constatat că sentința atacată este temeinică și legală, iar apelurile părții vătămate și inculpatului sunt nefondate motiv pentru care în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală au fost respinse.
În baza art.192 alin.2 și 189 Cod penal inculpatul a fost obligat la 130 lei cheltuieli judiciare în apel din care 30 lei reprezentând onorariul avocațial pentru apărare din oficiu, sumă avansată Baroului de Avocați S din fondul Ministerului Justiției, iar partea vătămată a fost obligată la 30 lei cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs în termen legal inculpatul și partea civilă.
Partea civilă a nu a indicat motivele de nelegalitate ori netemeinicie, iar în ședința publică din data de 27 octombrie 2008 a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului precum și a daunelor morale la suma de 90 milioane lei vechi și a cheltuielilor de spitalizare la suma de 60 milioane lei vechi incluzându-se în acestea și cheltuielile de transport pentru controale medicale.
Inculpatul a arătat că nu contestă legalitatea hotărârii de condamnare, dar apreciază că aceasta este netemeinică, deoarece el în mod justificat a solicitat executarea pedepsei la locul de muncă, având în vedere situația sa familială, respectiv faptul că are 4 copii minori în întreținere, iar împrejurările în care a comis fapta nu îi dă acesteia un caracter grav.
În ședința publică din data de 27 octombrie 2008, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat în plus a se dispune achitarea sa în temeiul art.10 lit.d pr.pen. pentru infracțiunile de amenințare și ultraj.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge pentru considerentele care urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, starea de fapt a fost în mod corect reținută de instanțele de fond și apel, fiind susținută de ansamblul probator administrat în cauză.
A rezultat din probele dosarului că în repetate rânduri inculpatul a amenințat-o cu acte de violență pe partea vătămată, iar la data de 28.06.2007 inculpatul a agresat-o fizic pe aceasta în magazinul la care lucrează, aplicându-i mai multe lovituri cu o bucată de lemn, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 40 de zile de îngrijiri medicale.
Martorii, n, OG, au confirmat în fața instanței de fond agresarea și amenințarea părții vătămate, precum și indignarea persoanelor care au asistat la agresarea părții vătămate în magazinul acesteia.
Probele administrate demonstrează că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunilor de amenințare și ultraj.
Pedepsele stabilite inculpatului pentru faptele comise au fost individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 pen. ținându-se seama de pericolul social concret al faptelor, de persoana inculpatului, de starea de recidivă postexecutorie în care au fost comise faptele.
Constatând că pedepsele stabilite au fost în mod judicios dozate, curtea apreciază că nu se impune nici majorarea acestora, cum a solicitat partea vătămată și nici reducerea lor, cum a solicitat inculpatul.
Solicitarea părții vătămate de majorare a daunelor materiale și morale nu este justificată, având în vedere că aceasta nu a făcut dovada certă că ar fi cheltuit o sumă mai mare de 3000 lei cu ocazia îngrijirilor medicale care i-au fost acordate, nedepunând chitanțe justificative pentru tratamentul medicamentos urmat.
Martorul, vărul părții vătămate și singurul martor propus pentru dovedirea cheltuielilor, a declarat că partea vătămată i-a plătit suma de10 milioane lei vechi pentru deplasările la C și Z la medic și că el a împrumutat-o pe aceasta cu suma de 20 milioane lei pentru tratament medical și controale medicale.
În ceea ce privește daunele morale pentru ca acestea să ofere o justă reparație pentru suferința cauzată trebuie stabilite în așa fel încât să existe posibilitatea ca partea vătămată să beneficieze efectiv de ele.
Pentru aceasta instanța are în vedere situația materială atât a părții vătămate, cât și a inculpatului care le datorează, posibilitățile acestuia din urmă de plată, în așa fel încât cuantumul lor să nu reprezinte o excesivă pentru acesta, dar nici o sursă de îmbogățire fără just temei pentru partea vătămată.
În acest context curtea observă că partea vătămată nu a făcut dovada că prin faptele inculpatului modul ei de viață anterior ar fi suferit limitări drastice.
De asemenea nu s-a relevat că inculpatul ar avea o situație materială prosperă, dimpotrivă acesta are patru copii minori în întreținere și nu a dispus până în prezent nici măcar de suma stabilită de instanța de fond cu titlu de despăgubiri, pentru ca achitând-o părții vătămate să își deschidă calea reconcilierii cu aceasta și a unei eventule împăcări care ar fi condus la înlăturarea răspunderii lui penale pentru infracțiunile de amenințare și vătămare corporală.
Inculpatul a arătat și în fața instanței de recurs că este conștient de faptul că achitând despăgubirile părții vătămate ar fi avut o situație mai ușoară, dar a arătat că nu dispune de acești bani.
De altfel conflictul dintre inculpat și partea vătămată a fost generat tocmai de faptul că familia inculpatului nu a reușit să achite suma de bani datorată părții vătămate pentru produsele achiziționate de la magazinul acesteia.
La stabilirea daunelor morale instanța are în vedere și contribuția părții vătămate la comiterea faptelor de către inculpat, conflictul din data de 28 iunie 2007 fiind generat chiar de către partea vătămată, care a încercat să rețină de la soția inculpatului o sumă de bani în contul datoriei avute de aceștia.
Ori nimeni nu poate să își facă dreptate singur, iar partea vătămată avea posibilitatea de a acționa în judecată familia inculpatului pentru neplata produselor, evitând astfel orice culpă a sa în incident, după cum și inculpatul avea posibilitatea de a adopta o conduită corespunzătoare cu normele sociale acceptate de comunitate și de nu recurge la măsuri care să atragă consecințe penale asupra lui.
Pentru toate considerentele arătate curtea apreciază că solicitarea părții vătămate de majorarea a pedepsei aplicate inculpatului și a despăgubirilor nu este fondată.
Referitor la solicitarea inculpatului de a se dispune executarea pedepsei la locul de muncă curtea constată că aceasta nu poate fi primită, având în vedere prevederile art.86/7 lit.b pen. care prevede că executarea pedepsei la locul de muncă se poate dispune numai dacă cel în cauză nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazul în care când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art.38 penal.
Ori din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare prin sentința penală nr.25 din 28.11.2001 a Judecătoriei Zalău, definitivă prin decizia penală nr.18 din 30.01.2002 a Tribunalului Sălaj, fiind arestat la data de 26.02.2002 și liberat condiționat la data de 15.09.2004 cu un rest neexecutat de 525 zile de închisoare, executarea pedepsei fiind întreruptă în perioada 17.09.2002-16.01.2003.
Pentru pedeapsa de mai sus nu a intervenit reabilitarea judecătorească, astfel că nu se poate dispune executarea pedepsei aplicate în prezenta cauză la locul de muncă.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de către partea civilă, domiciliată în comuna, sat nr.94, județul S și de inculpatul, domiciliat în comuna nr.442, cu reședința în comuna, sat nr.51, împotriva deciziei penale nr.53 din data de 25.06.2008 a Tribunalului Sălaj.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili suma de 100 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va avansa din.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. va fi obligată partea civilă să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar inculpatul suma de 150 lei cu același titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de către partea civilă, domiciliată în comuna, sat nr.94, județul S și de inculpatul, domiciliat în comuna nr.442, cu reședința în comuna, sat nr.51, împotriva deciziei penale nr.53 din data de 25.06.2008 a Tribunalului Sălaj.
În baza art.189 pr.pen. stabilește suma de 100 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va avansa din.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. obligă pe partea civilă să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar pe inculpatul suma de 150 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./6.11.2008
Jud.fond:
Jud.apel:,
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Claudia Ilieș Monica Rodina
