Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 650/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.650/2009
Sedința publică din 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
- - -JUDECĂTOR 3: Monica
- - - judecător
- grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, partea civilă și inculpatul împotriva deciziei penale nr.62/A/24.04.2009, pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr-
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 20.10.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Constată că prin sentința penală nr.137/2006 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr.855/2005 a fost condamnat inculpatul, la:
- 6(șase) luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.181 (1) Cod penal.
-3(trei) luni închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.193(1) Cod penal.
-150 lei amendă penală pentru infracțiunea prev.și ped.de art.205 Cod penal, toate săvârșite în condițiile prev.de art.33,a, Cod penal și 83 Cod penal, în dauna părții vătămate.
În baza art.34,d, Cod penal raportat la art.33,a, Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 6(șase) luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 (cinci) luni închisoare cu suspendarea executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni dispusă prin 77/2001 a Judecătoriei Blaj, definitivă prin decizia penală nr.61/2002 a Curții de APEL ALBA IULIA și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei rezultante la care a fost condamnat prin prezenta: 6 luni închisoare, alături de pedeapsa de 5 luni închisoare urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 11 luni închisoare.
În baza art.346 Cpp și art.998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 2.000 lei reprezentând daune morale.
S-a făcut aplicare art.189, 191 (1) și 193 (1) (2) Cpp.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 11.07.2003, pe fondul unor discuții contradictorii avute cu partea vătămată, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură cu o de baseball în zona pieptului cauzându-i leziuni vindecabile în 28-30 zile îngrijiri medicale. A mai reținut că inculpatul l-a amenințat pe partea vătămată cu moartea proferând totodată cuvinte injurioase. S-a concluzionat că faptele inculpatului, așa cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.181 al.1 Cp, 193 Cp și 205 Cp.
S-a dispus revocarea suspendării condiționate privind pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.77/2001 a Judecătoriei Blaj reținându-se că faptele au fost comise în termenul de încercare.
Împotriva acestei soluții a declarat apel în termenul legal inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, arătându-se în esență că hotărârea este lovită de nulitate, întrucât inculpatul a fost audiat la prima instanță în lipsa apărătorului ales, că inculpatul a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare sau în subsidiar în stare de provocare, că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, că pedepsele au fost greșit individualizate în sensul cuantumului prea mare al acestora. S-a mai arătat că în privința infracțiunii de amenințare se impunea o soluție de achitare, fapta nefiind comisă de inculpat, iar în privința infracțiunii de insultă se impunea o soluție de achitare, fapta fiind dezincriminată.
Prin decizia penală 254/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar - a fost admis apelul inculpatului împotriva sentinței penale 137/2006 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar 855/2005 a fost desființată sentința atacată și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
S-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.c Cod penal, s-a stabilit pedeapsa pentru infracțiunea de vătămare corporală prev.de art.181 al.1 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.c, 76 lit.e Cod la 500 lei amendă penală, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev.de art.193 Cod penal, conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cpp, a fost achitat pentru infracțiunea prev.de art.205 Cod penal, conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cpp.
A fost revocat beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.77/2001 a Judecătoriei Blaj, pedeapsa a fost adăugată pedepsei cu amenda penală, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 luni închisoare și 500 lei amendă penală, interzicându-i-se inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a, b Cod penal cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
A reținut instanța de apel că nu sunt fondate criticile expuse, inculpatul fiind audiat în prezența apărătorului din oficiu, consimțind la această audiere, lipsa apărătorului ales atrăgând doar nulitatea relativă, care nu a fost invocată conform art.197 al.4 Cpp; de asemenea în raport de modul și împrejurările comiterii faptei nu se poate reține legitima apărare și nici starea de provocare, iar în raport de criteriile prev.de art.18/1 Cod penal nu se poate concluziona că fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța a reținut că în raport de atitudinea cooperantă a inculpatului după comiterea infracțiunii, prezentarea sa în fața autorităților, atitudinea sinceră, se impune reținerea de circumstanțe atenuante, prev.de art.74 lit.c Cod penal sens în care a stabilit pedeapsa la 500 lei amendă penală.
În privința infracțiunii de insultă a reținut că aceasta a fost dezincriminată prin Legea 278/2006, iar în privința infracțiunii de amenințare s-a reținut că aceasta este absorbită în infracțiunea de vătămare corporală, impunându-se o soluție de achitare conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cpp.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, partea civilă și inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În urma examinării din oficiu a deciziei penale atacate precum și prin prisma criticilor aduse, Curtea de APEL ALBA IULIA prin decizia penală 434/2008 pronunțată în dosar - a admis recursurile promovate, a casat decizia atacată și a trimis cauza Tribunalului Alba spre rejudecarea apelului inculpatului cu mențiunea că judecata se va relua de la data de 29 octombrie 2007.
S-a reținut în esență că instanța de apel fără nicio justificare nu l-a audiat pe inculpat deși acesta solicitat în mod expres, iar această audiere era necesară, încălcându-i-se dreptul la apărare al inculpatului, fiind respinsă astfel o cerere esențială, care ar fi garantat dreptul la apărare, din perspectiva recomandărilor CEDO.
Prin decizia penală nr.62/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sp 137/2006 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar 855/2005 și în consecință:
S-a desființat sentința penală atacată sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
S-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.c Cp.
S-a stabilit pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev.de art.181 al.1 Cp cu aplic.art.74 lit.c și 76 lit.e Cp la:
-500 lei amendă penală.
Conform art.83 Cp s-a revocat beneficiul suspendării condiționate acordată inculpatului în privința pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sp 77/2001 a Judecătoriei Blaj definitivă prin decizia penală 61/19.02.2002 a Curții de APEL ALBA IULIA, pedeapsă pe care a adăugat-o prezentei pedepse, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de:
-5 luni închisoare și 500 lei amendă penală.
S-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și b Cp pe durata prev.de art.71 al.2 Cp.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cpp a achitat pe același inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de insultă prev.de art.205 Cp.
În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.g Cpp a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare prev.de art.193 Cp.
S-au menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Conform art.192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Din coroborarea întregului material probator al cauzei administrat în cursul urmăririi penale și al judecății (declarații părți, martori, rapoartele de expertiză medico-legale) a rezultat că în data de 17.07.2003 inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu o ciobănească, pe fondul unor conflicte mai vechi legate de animale, cauzându-i leziuni vindecabile în 28-30 zile îngrijiri medicale, amenințându-l totodată cu moartea pe partea vătămată și înjurându-l cu acea ocazie.
Din certificatul medico-legal eliberat de medicul legist, a reieșit că partea vătămată prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure posibil, par, leziuni ce au necesitat 28-30 zile de îngrijiri medicale și pot data din 11.07.2003. În completarea acestui certificat medico-legal s-a arătat că leziunile suferite de partea vătămată nu sunt de natura celor ce pun în primejdie viața victimei.
În raportul de expertiză medico-legală întocmit de SML A s-a concluzionat că partea vătămată a prezentat semne de leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, posibil, par, în timp ce lezatul se afla cu membrul superior drept ridicat pentru apărarea capului, precum și prin cădere sau lovirea antebrațului cu un corp dur. S-a mai apreciat că leziunile s-au putut produce în ziua de 11.07.2003, că acestea nu fac parte din categoria celor ce pun viața în primejdie și că termenul de zile de îngrijiri medicale s-a menținut același, de 28-30 zile.
În concluziile suplimentare la expertiza medico-legală, s-a arătat că leziunile traumatice suferite de partea vătămată s-au putut produce fie prin lovire cu un corp dur în timp ce lezatul se afla cu antebrațul drept ridicat deasupra capului, fie prin lovire cu un corp dur în timp ce lezatul se afla cu mâinile la nivelul pieptului, prin lovire laterală cu același corp dur (, par), ambele moduri de producere putând fi luate în considerare. Totodată, s-a arătat că leziunile nu fac parte din categoria celor ce pun viața în primejdie, că necesită 28-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și că leziunile nu se puteau produce prin lovirea de către victimă cu mâna dreaptă în capul învinuitului, ci doar prin cele două mecanisme descrise mai sus.
În declarațiile sale, partea vătămată a arătat că învinuitul l-a amenințat cu moartea, l-a înjurat și a încercat să îl lovească cu o de baseball în cap, parându-i lovitura și recepționând-o în mâna dreaptă. Aceste aspecte au fost confirmate de către martorii și, în declarațiile acestora.
Martorul a declarat că învinuitul având în mâna dreaptă o, i-a aplicat dinspre lateral, din dreapta spre stânga, o lovitură părții vătămate în dreptul pieptului, iar partea vătămată s-a apărat și a recepționat lovitura în mâna dreaptă.
Martorii G și au fost prezenți cu ocazia incidentului, însă nu au văzut momentul propriu-zis al agresiunii, precizând doar celelalte aspecte și împrejurări ale incidentului.
Martorii și sunt cei care au anunțat-o pe partea vătămată despre prezența turmei de oi a învinuitului pe terenul cu al acestuia și care au observat, imediat după comiterea faptei, că partea vătămată se ținea de mâna dreaptă, bănuind că fusese lovit.
Martorul a observat că după ce s-a comis fapta, învinuitul îl amenința cu moartea și îl înjura pe partea vătămată. Totodată, a văzut la fața locului, pe pământ, o de baseball și pe partea vătămată care se plângea de dureri la mâna dreaptă.
Inculpatul a avut o atitudine cooperantă în aflarea adevărului, recunoscând că l-a lovit pe partea vătămată, însă nu în zona capului ci în piept și că partea vătămată l-a provocat să comită fapta lovindu-l, la rândul său suferind leziuni.
Probele administrate nu au condus la concluzia lipsei vreunui element constitutiv al infracțiunii prev.de art.181 Cod penal și nici la reținerea existenței legitimei apărări ori a scuzei provocării.
Depozițiile martorilor oculari, și nu au confirmat împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Declarațiile martorilor oculari coroborate cu rapoartele de expertiză medico-legală a confirmat faptul că inculpatul i-a aplicat o lovitură părții vătămate cu o de baseball în zona pieptului pe care acesta a parat-o cu mâna dreaptă.
Declarațiile martorilor, au confirmat într-adevăr existența unor discuții contradictorii între părți anterioare săvârșirii infracțiunii dar nu confirmă faptul că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea victimei, care să conducă la reținerea circumstanței atenuante obligatorii a scuzei provocării.
În raport de modul și mijloacele de comitere a faptelor, urmările produse părții vătămate, numărul de zile de îngrijiri medicale, nu s-a putut concluziona că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
De asemenea, Tribunalul în rejudecare a analizat și motivul de apel invocat cu ocazia judecării primului apel, de către inculpat, care nu a mai fost susținut în rejudecare, respectiv cel privind nulitatea hotărârii întrucât instanța de fond la termenul din 19.09.2005 a audiat inculpatul în lipsa apărătorului ales.
Acest aspect critic nu a fost fondat, nulitățile absolute sunt expres și limitativ prevăzute la art.197 al.2 Cpp și acest motiv nu se încadrează acestora.
Se constată că inculpatului i s-a luat o declarație în prezenta apărătorului din oficiu, în lipsa apărătorului ales, care însă a fost prezent la toate termenele de judecată și avea posibilitatea să solicite reaudierea inculpatului în prezența sa însă nu s-a solicitat aceasta.
Prin urmare, a fost vorba de o nulitate relativă, care potrivit art.197 al.1, 4 Cpp poate fi invocată în cursul efectuării actului sau la primul termen de judecată cu procedura completă.
Nefiind solicitată reaudierea inculpatului, în vederea refacerii actului, nu s-a putut constata că s-a produs o încălcare a dreptului la apărare al inculpatului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei în mod corect a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile întrucât prin urmările faptei sale a cauzat un prejudiciu moral părții vătămate, cauzându-i o teamă fizică și psihică, urmare contuziilor și numărului de îngrijiri medicale necesare pentru refacere.
În ce privește individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de vătămare corporală instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică, nedând o eficiență deplină criteriilor prev.de art.72 Cod penal.
Atitudinea cooperantă a inculpatului, prezența sa în fața autorităților, recunoașterea faptei sunt împrejurări ce pot fi considerate ca fiind circumstanțe atenuante, astfel că Tribunalul în cursul noii judecăți a cauzei a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art.74 lit.c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.181 al.1 Cod penal, condamnându-l la o pedeapsă de 500 lei amendă penală.
Conform art.83 Cod penal a revocat beneficiul suspendării condiționate acordate inculpatului în privința executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.77/2001 a Judecătoriei Blaj, desființată prin decizia penală nr.61/2002 a Curții de APEL ALBA IULIA, pedeapsă pe care a adăugat-o pedepsei de 500 lei amendă penală, astfel că inculpatul urmează să execute o pedeapsă totală de 5 luni închisoare și 500 lei amendă penală, cu aplicarea art.64 lit.a teza a II și lit. b Cod penal pe durata prev.de art.71 al.2 Cod penal.
În privința pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală 77/2001 a Judecătoriei Blajs -a constatat că nu operează grațierea, aceasta fiind condiționată, iar infracțiunea a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate acordate în privința acestei pedepse (2 ani și 5 luni). Conform Deciziei nr.XIV a ICCJ, dată în interesul legii, efectele grațierii condiționate asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat, constând în reducerea termenului de încercare prev.de art.82 Cod penal cu durata pedepsei grațiate, se produc imediat și nu după împlinirea termenului condiționat prevăzut de legea de grațiere, care se referă exclusiv la pedepsele executabile. La împlinirea termenului de încercare astfel redus cel condamnat este reabilitat de drept dacă sunt îndeplinite cerințele art.86 Cod penal.
Sentința penală 77/2001 a rămas definitivă prin decizia penală 61/12.02.2002 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Fapta de față comisă la data de 11.07.2008 astfel încât, chiar redus termenul de încercare cu durata pedepsei ca efect al grațierii la 2 ani, se constată că aceasta a fost comisă în termenul de încercare, astfel că operează revocarea suspendării condiționate.
În ce privește infracțiunea prev.de art.205 Cod penal, s-a impus adoptarea unei soluții de achitare conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cpp întrucât acestea au fost dezincriminate prin art.8 pct.56 din 278/2006, până în prezent nefiind adoptată o lege care să incrimineze aceste infracțiuni, cu toate că textele de mai sus (legea de dezincriminare) au fost abrogate, infracțiunile nu pot fi reincriminate de drept, infracțiunile fiind reglementate prin legi organice.
În privința infracțiunii de amenințare s-a constatat că în raport de data comiterii faptei și termenele prescripției răspunderii penale prev.de art.124 rap. la art.122 lit.e Cpp, s-a împlinit și prescripția răspunderii penale, prescripție care înlătură răspunderea penală astfel că acțiunea penală nu mai poate fi exercitată, impunându-se o soluție de încetare a procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b Cpp rap. la art.10 lit.g Cpp.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, partea civilă și inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În recursul parchetului s-a solicitat casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
În expunerea motivelor de recurs parchetul arată că hotărârea instanței de apel este criticabilă sub aspectul individualizării pedepsei, întrucât pedeapsa aplicată de aceasta este prea blândă în raport cu modalitatea de comitere a faptei și persoana inculpatului.
Partea civilă a solicitat casarea deciziei atacate și sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74,76 lit.b Cod penal și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
În motivele de recurs partea civilă arată că individualizarea pedepsei s-a făcut în mod greșit prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și față de modalitatea comiterii infracțiunii.
Inculpatul în recursul său a solicitat în principal casarea deciziei atacate cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare, în vederea efectuării expertizei medico-legale urmând să se clarifice modalitatea de producere a leziunilor părții vătămate și termenul de îngrijire pentru vindecarea leziunilor provocate.
În subsidiar a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit. rap. la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală rap. la art.18/1 Cod penal cu aplicarea unei sancțiuni administrative.
Cu privire la recursurile declarate de parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și partea civilă, Curtea constată că acestea sunt fondate.
Criticile formulate de ambii recurenți se încadrează în cazul de casare prev. de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală.
Din perspectiva acestui caz de casare verificând temeinicia criticilor formulate pe baza lucrărilor și a materialului probator din dosar, instanța apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar instanța de apel cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului a aplicat o pedeapsă mult prea ușoară, față de probele administrate în cauză.
Astfel, ca urmare a actelor de violență comise de inculpat asupra părții civile i s-au cauzat acesteia leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 28-30 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico - legală nr.1610/2/a/37/8.06.2004 efectuat de Serviciul de Medicină Legală
Aplicarea unei lovituri puternice care i-au produs aceste leziuni este dovedită cu declarațiile martorilor, și. De asemenea în cauză s-a dovedit faptul că inculpatul este persoană violentă, iar incidentul dintre acesta și partea vătămată a avut loc pe fondul unor conflicte mai vechi dintre ele.
Dorința de răzbunare a inculpatului asupra părții vătămate rezultă și din faptul relatat de martorul, agent de poliție care sosit la fața locului, deși a încercat să-l tempereze pe inculpat pentru a se manifesta violent față de partea vătămată, luându-l în brațe acesta, peste voința polițistului a aplicat părții vătămate lovituri.
Având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, precum și persoana inculpatului care posedă antecedente penale, prin violențe exercitate tot față de aceeași persoană, Curtea apreciază că Tribunalul Alba în procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului a manifestat multă blândețe, nefăcând o aplicare justă a criteriile prev. de art.72 Cod penal când a desființat sentința instanței de fond prin care i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare și a înlocuit- cu pedeapsa amenzii de 500 lei reținând în sarcina acestuia în mod greșit circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.c și 76 lit.c Cod penal.
Față de aceste considerente recursurile parchetului și al părții civile se privesc a fi fondate, și în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală se va casa decizia atacată numai în ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 Cod penal și rejudecând în aceste limite va stabili pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru această faptă.
Se vor înlătura dispozițiile art.74 lit.c și 76 lit.e Cod penal.
De asemenea se va menține revocarea beneficiului revocării suspendate a pedepsei de 5 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.77/2001a Judecătoriei Blaj, pedeapsa pe care o adaugă pedepsei aplicate prin prezenta decizie, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 11 luni închisoare în regim de detenție.
Pentru considerentele mai sus reținute recursul inculpatului va fi respins ca nefondat în temeiul art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.193 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească părții civile suma de 2.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și partea civilă împotriva deciziei penale nr.62/A/24.04.2009, pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr- și în consecință:
Casează decizia penală atacată numai în ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 Cod penal și rejudecând în aceste limite:
Stabilește pedeapsa de 6 luni închisoare inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 Cod penal.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.74, 76 lit.e Cod penal.
Menține revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.77/2001 a Judecătoriei Blaj, pedeapsă pe care o adaugă pedepsei aplicate prin prezenta decizie, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 11 luni închisoare, în regim de detenție.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul .
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 2000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/
-
; -
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
