Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 665/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 665/
Ședința publică din data de 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu Președinte Secția Penală
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna L, sat, județul G, împotriva deciziei penale nr. 93/A din 18 februarie 2008 Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul inculpat av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 54/15.10.2008, lipsă fiind intimata parte vătămată și intimata parte civilă Spitalul Județean "Sf. "
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că încă din faza cercetării judecătorești și cu ocazia punerii concluziilor la instanța de fond s-a ridicat o problemă de nelegalitate cu privire la încadrarea juridică.
În speță, inculpatul a fost trimis în judecată cu reținerea stării de recidivă față de pedeapsa aplicată prin sentința penală 1983, care este depusă la dosar. Din cuprinsul acestei sentințe rezultă că la data săvârșirii faptei pentru care a fost condamnat inculpatul era minor ( se rețin disp. art. 99 și următoarele).
Prin sentința penală 128/2007 a Judecătoriei Galați se arată că starea de recidivă se reține vizavi de pedeapsa aplicată sentință penală 1983/2002. Conform art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată a restului rămas neexecutat de 718 zile și s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni.
Consideră că s-a făcut o confuzie. Deși este clar că fapta a fost săvârșită în timpul minoratului, iar apărătorul inculpatului a arătat acest lucru la fond și în apel, situația nu a fost rezolvată în niciun fel. Dimpotrivă, instanța a reținut că starea de recidivă este față de această condamnare. Solicită să se aibă în vedere dispozițiile art. 38 lit. a Cod penal, potrivit cărora infracțiunile săvârșite în perioada minorității nu atrag starea de recidivă.
Apreciază că această încadrare nelegală nu poate fi îndreptată de instanța de recurs și că se impune casarea celor două hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru rezolvarea corectă a antecedentelor penale ale inculpatului.
Pe fondul cauzei, arată că un prim motiv de recurs, care a fost invocat și în apel, se referă la faptul că Judecătoria L nu a făcut nicio cercetare judecătorească.
Deși în rechizitoriu sunt indicați zece martori, instanța a ales și a citat doar cinci și niciunul nu s-a prezentat pentru a confirma sau infirma declarațiile date în faza de urmărire penală.
Consideră că instanța de fond a acceptat cu ușurință faptul că mandatele de aducere au fost restituite cu mențiunea că martorii sunt plecați din țară. Este de neînțeles de ce instanța nu i-a citat și pe ceilalți cinci martori. Dacă ar fi audiat măcar câțiva martori instanța ar fi făcut un minim de cercetare judecătorească.
În motivarea hotărârii, instanța s-a mulțumit să copieze rechizitoriul, să arate că la urmărirea penală martorii au recunoscut din planșe fotografice pe inculpatul și a dat o soluție de condamnare.
Deși toate aceste aspecte sunt criticate în motivele de apel scrise depuse la dosar, Tribunalul Galați nu a verificat nici cel puțin situația antecedentelor penale ale inculpatului, apreciind că sentința este legală și temeinică.
Consideră că nu este posibil ca instanța să dea o hotărâre de condamnare fără să facă nici un fel de cercetare judecătorească.
Într-adevăr, mandatele de aducere justifică de ce anumiți martori nu au fost audiați, dar în dosar sunt și alte probleme. Astfel, în luna, când inculpatul a dat declarație la poliție, a spus că dorește să se facă o confruntare, lucru care nu s-a făcut. Pe data de 3 decembrie inculpatului i s-a luat un supliment de declarație. Apoi, în cauză s-a dispus aducerea părților și continuarea cercetărilor abia în februarie 2007, când atât partea vătămată, inculpatul, cât și unii dintre martorii care au participat la conflict erau deja plecați în străinătate.
Cu privire la martora, arată că aceasta a fost audiată la urmărirea penală, că în declarații s-a trecut domiciliul stabilit, dar nu fost întrebată unde locuiește efectiv pentru a fi citată. Consideră că această lipsă a organului de cercetare urmează să fie sancționată de instanța de recurs. Martorii nu trebuie audiați doar la parchet și la poliție, ci trebuie audiați în mod nemijlocit de instanță pentru ca judecătorul care dă soluția să își formeze propria convingere.
Nu este corect față de drepturile inculpatului; chiar dacă el lipsește cercetarea judecătorească continuă, iar martora trebuia să fie întrebată care este adresa.
Solicită să se observe că în afară de acea recunoaștere după planșele fotografice, în dosar nu mai există alte probe. Toți martorii spun că s-a apropiat un tânăr, că un tânăr a lovit. În lipsa unei aprofundări a acestei situații, în mod corect avocatul de la fond a susținut că există un dubiu care îi profită inculpatului și că se impune achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi rezolvată în mod corect situația antecedentelor penale ale inculpatului. În funcție de modul cum se va rezolva această situație, consideră că pedeapsa va fi alta.
Pe de altă parte, a invocat și netemeinicia hotărârii și a solicitat achitarea inculpatului pentru motivele pe care deja le-a arătat. Consideră însă că nu se poate trece peste motivul de nelegalitate invocat.
Reprezentantul Ministerului Public susține că motivul de nelegalitate a hotărârilor, vizând situația antecedentelor penale ale inculpatului, nu a mai fost invocat până acum. Consideră că acest motiv nu poate fi invocat decât în contextul art. 3859pct. 14 Cod procedură penală - ca și situație de individualizare a pedepsei.
În cazul de față, solicită să se aibă în vedere faptul că revocarea liberării condiționate se dispunea indiferent dacă inculpatul era sau nu recidivist, dacă se impunea sau nu reținerea art. 37 lit. a Cod penal. Problema era de individualizare a pedepselor principale.
Consideră că este important să se stabilească starea de recidivă, pentru că dacă va rămâne hotărârea, inculpatul are un alt regim de executare.
În pedeapsa aplicată prin sentința penală 1983/2002 este cuprinsă și pedeapsa aplicată prin sentința penală 119/2002, sentință prin care inculpatul este sancționat pentru o infracțiune de viol, la data comiterii acestei fapte fiind major. În acest context, indiferent de câte infracțiuni a comis în minorat, faptul că a avut cel puțin o infracțiune pentru care s-a aplicat o pedeapsă mai mare de 6 ani conduce la reținerea stării de recidivă.
Faptul că inculpatul era sau nu recidivist este mai puțin important din perspectiva soluționării antecedentelor penale, pentru că, oricum, la contopire se avea în vedere cuantumul restului rămas de executat. În condițiile în care maximul pedepsei era de 3 ani + 718 zile, apreciază că instanța a dat dovadă de indulgență atunci când a aplicat un spor de doar 6 luni, având în vedere situația antecedentelor penale ale inculpatului și persistența infracțională. În acest context, din punctul său de vedere, acest motiv de recurs nu poate fi primit și urmează să fie respins ca atare.
Legat de fondul cauzei, cu privire la vinovăția inculpatului, apreciază că procesul penal s-a desfășurat în funcție de situația concretă a martorilor și a părților din dosar.
Apreciază că nu li se poate imputa organelor de urmărire penală faptul că nu s-a efectuat acea confruntare și oricum aceasta nu este hotărâtoare și nu poate conduce automat la concluzia că nerealizarea ei este echivalentă cu nevinovăția inculpatului.
Martorii care au fost audiați în cauză, se referă la martorii, și, pe lângă susținerile verbale pe care le-au făcut și sunt consemnate în declarațiile lor, l-au și recunoscut pe inculpat după planșa foto ca fiind autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Aceste susțineri se coroborează cu declarațiile părții vătămate în condițiile art. 75 alin. 1 Cod penal și infirmă susținerile inculpatului legate de nevinovăția sa, de faptul că nu a comis cele două infracțiuni.
În acest context, având în vedere și prevederile art. 69 Cod procedură penală, conform cărora declarațiile inculpatului pot fi avute în vedere în măsura în care se coroborează cu alte fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator, solicită să se constate că în sprijinul inculpatului nu sunt alte mijloace de probă care să ateste vreo împrejurare care să conducă la exonerarea lui de răspundere penală.
Mai mult decât atât, partea vătămată a suferit leziuni traumatice produse cu un obiect tăietor de genul sabie, obiect cu care inculpatul era prezent la locul faptei, așa cum rezultă din declarațiile martorilor. Oricum, inculpatul nu a contestat natura leziunilor și urmările faptelor pe care le-a comis.
În concluzie, coroborând declarațiile martorilor cu declarațiile părții vătămate, în contextul art. 75 alin. 2 Cod procedură penală, apreciază că vinovăția inculpatului apare ca fiind pe deplin dovedită, iar soluția adoptată de către instanța de fond este legală și temeinică.
Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul recurentului inculpat, în replică, arată că a sesizat greșeala și a spus-o (a arătat că este și sentința penală 119), dar atâta timp cât se individualizează exact sentința penală 1983 nu crede că se poate trece peste acest aspect.
Cert este că nu s-a făcut cercetarea judecătorească.
Consideră că se ajunge la o situație foarte periculoasă pentru justiție. În foarte multe dosare instanța se mulțumește și merge pe mâna organelor de cercetare penală, ceea ce nu este corect. Magistratul trebuie să-și creeze propria convingere audiind nemijlocit părțile și martorii. Instanța avea posibilitatea să aleagă alți martori din rechizitoriu și să-i audieze.
Arată că într-un alt dosar a depus o sentință din Spania, în care era vorba era o lovire, de două părți, de un picior rupt, iar instanța a pronunțat achitarea pentru că părțile vătămate nu s-au prezentat să își susțină plângerea, soluție care i se pare mult mai corectă.
Consideră că cineva trebuie să dovedească că vrea să continue acest dosar, mai ales că este posibilă împăcarea.
Într-adevăr, nu mai este valabilă lipsa la două termene, dar trebuie avut în vedere că în cauză partea vătămată nu mai are interes și nu se prezintă să-și mai susțină plângerea.
Solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr..128/14.06.2007 pronunțată de Judecătoria L în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului la 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. "a" pen.
A fost condamnat același inculpat la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 pen. - cu aplicarea art. 37 lit. "a" pen.
Conf. art. 33 lit. "a" și 34 lit. "a" pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând a executa pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, sporită la 3 (trei) ani închisoare.
Conf. art. 61 pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 718 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1983/26.08.2002 a Judecătoriei Galați, rest de pedeapsă ce s-a dispus a fi contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând a executa pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 3 (trei) ani închisoare, sporită la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. "a, b, c" pen. pe durata prev. de art. 71 pen.
Conf. art. 14 lit. "b" pr. pen. combinat cu art. 998 civ. a fost obligat inculpatul a plăti părții civile Spitalul Județean Sf. G suma de 738, 71 lei, reprezentând despăgubiri.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul a plăti statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 150 lei.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul locuiește în comuna L, județul G, iar partea vătămată locuiește în comuna, județul
În seara de 18. XI. 2006 atât inculpatul cât și partea vătămată, independent unul de celălalt, au participat la discoteca organizată la un bar de pe raza localității, iar pe timpul distracției au avut un incident minor, fără urmări.
În jurul orei 0230- 03 partea vătămată și prietena acestuia - martora au ieșit din local și au intenționat să plece de la discotecă cu un autoturism al unui tânăr rămas neidentificat, prilej cu care partea vătămată a fost lovită cu o sabie peste brațul drept de inculpat, care a apărut din întuneric și a fugit după ce a aplicat o singură lovitură.
Partea vătămată a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Județean "S " G, unde a fost internată în secția chirurgie plastică și reparatorie cu diagnosticul de plagă tăiată 1/3 medie și inferioară a antebrațului drept, cu secțiunea musculaturii flexoare superficiale și a pachetului vasculo - nervos ulnar.
Din certificatul medico-legal nr.2195/2006 eliberat de Serviciul de Medicină Legală G rezultă că partea vătămată a prezentat plagă tăiată produsă prin lovire cu obiect tăietor, care a necesitat pentru vindecare 30-40 zile de îngrijiri medicale.
S-a reținut de către prima instanță că din probele administrate în cauză rezultă că în timpul discotecii partea vătămată a confundat pe inculpat cu un prieten de-al său și i-a luat din mână o sticlă de șampanie, iar când a constatat că l-a confundat, i-a restituit sticla, fără a se produce vreun alt incident.
Ulterior, la plecarea de la discotecă, inculpatul a apărut din întuneric și a lovit pe partea vătămată cu o sabie peste antebrațul drept, când încerca să se urce într-un autoturism, intenția inculpatului fiind de a-l lovi în zona capului, dar partea vătămată a ridicat brațul drept pentru a se apăra.
În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut faptele.
În faza cercetării judecătorești, inculpatul deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a fi audiat.
Pe parcursul cercetării judecătorești, s-a constatat imposibilitatea audierii martorilor, astfel că s-a dispus aplicarea disp. art. 327 pr.pen.
Prima instanță, analizând întregul material probator de la dosar, în cursul urmăririi penale, a constatat că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa în condițiile și împrejurările reținute prin actul de sesizare.
Partea vătămată Spitalul Județean "Sf. G s-a constituit parte civilă cu suma de 738,71 lei.
Prima instanță a reținut că în drept, aptele inculpatului, care, la data de 18. XI. 2006, în loc public și în împrejurări care au produs vătămarea corporală a unei persoane, a purtat fără drept o sabie, cu care a lovit pe partea vătămată, căruia i-a cauzat leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.1alineat l punctul l din Legea nr.61/1991 - republicată și art. 181 alineat l din Codul penal.
Inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1938/2002 a Judecătoriei Galați - fiind liberat condiționat cu un rest neexecutat de 718 zile închisoare.
Față de această condamnare, inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. "a" pen.
La aplicarea pedepselor cu închisoarea pentru fiecare infracțiune în parte s-a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite precum și persoana inculpatului.
Faptele fiind săvârșite în concurs real s-a făcut aplicarea art. 33 lit. "a" și art. 34 lit. "a" pen.
Conform art. 61 pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.
Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei cu închisoarea ce se va aplica poate fi atins numai cu executare prin privare de libertate.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 pen. pe durata prev. de art. 71 pen.
Conf. art. 14 lit. "b" pr. pen. combinat cu art. 998 civ. a fost obligat inculpatul a plăti părții civile Spitalul Județean Sf. suma de 738, 71 lei, reprezentând despăgubiri.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa, în baza art.11 cpt.2 lit.a pr.pen. în referire la art.10 lit.c pr.pen. arătând că în cauză nu sunt probe că a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală apelată. A arătat că atât partea vătămată cât și martorii nu au putut preciza care este autorul faptelor, iar prima instanță nu a administrat nicio probă. În subsidiar, a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 pen.
Prin Decizia penală nr. 93/A din 18.02.2008, Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, reținând, în esență, că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, în baza probelor administrate în cauză, a dat faptelor încadrarea juridică corespunzătoare, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost judicios
Individualizată, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le, prin apărătorul ales, ca nelegale, pentru următoarele motive:
- în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatului starea de recidivă în raport cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 1983/2002 a Judecătoriei Galați, fără a se observa că fapta pentru care a fost condamnat prin acea sentință este comisă în timpul minorității;
- prima instanță nu a efectuat o cercetare judecătorească, ci a pronunțat hotărârea pe baza numai a probelor administrate în cursul urmăririi penale, fapt ce ar impune casarea cu trimitere spre rejudecare;
- probele administrate în cauză nu fac dovada că inculpatul ar fi autorul faptelor, astfel că se impune achitarea sa conform art. 10 lit. c din Codul d e procedură penală.
Recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv al recursului, Curtea constată că inculpatul se află în eroare cu privire la primul termen al recidivei prevăzută de art. 37 lit. a din Codul penal, reținută în sarcina sa.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului nu este reținută în raport cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1983/26.08.2002 a Judecătoriei Galați, pentru săvârșirea în timpul minorității a infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, așa cum în mod eronat se susține în motivele de recurs. Primul termen al recidivei îl constituie, în realitate, pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 119/F/15.03.2002 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă la 28.06.2002 (pedeapsă aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal), și pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin aceeași sentință, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, fapte comise la data de 15.09.2001, când inculpatul era major.
Faptul că cele două pedepse au fost ulterior contopite cu pedeapsa aplicată pentru o infracțiune comisă în timpul minorității, prin Sentința penală nr. 1983/2002 a Judecătoriei Galați, nu înseamnă că ele și-au pierdut autonomia și că nu mai pot constitui primul termen al recidivei, așa cum în mod greșit se susține în motivele de recurs.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs referitor la neefectuarea de către prima instanță a cercetării judecătorești.
Sub acest aspect, se reține că inculpatul nu a putut fi audiat în cursul cercetării judecătorești deoarece s-a sustras judecății (existând în acest sens la dosarul cauzei acte de căutare), iar martorii audiați în cursul urmăririi penale nu au mai putut fi audiați de către instanță, deoarece sunt plecați din țară, aspect care rezultă din procesele-verbale întocmite cu prilejul demersurilor făcute pentru punerea în executare a mandatelor de aducere emise de instanță.
Așa fiind, în mod corect prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 327 alin. 3 din Codul d e procedură penală, a dispus citirea declarațiilor date de martori în cursul urmăririi penale și a ținut cont de ele la judecarea cauzei.
Totodată, Curtea reține că nu sunt întemeiate nici criticile formulate de inculpat, în sensul că nu el este autorul faptei și că s-ar impune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, ref. la art. 10 lit. c din Codul d e procedură penală.
Astfel, prin declarația dată în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că în seara respectivă a fost la discoteca organizată în localitatea și că, pe parcursul petrecerii, a avut o altercație minoră cu partea vătămată, dar a negat că el ar fi cel care, la plecarea de la discotecă, a lovit partea vătămată cu o sabie.
Această declarație a inculpatului este însă în contradicție cu probele administrate în cauză (respectiv: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, și, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșele fotografice), probe care, fiind coroborate, formează convingerea că inculpatul este autorul infracțiunii.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârilor recurate, în limitele prevăzute de art. 3850alin. 3 Cod procedură penală, nu se constată motive care să atragă casarea acestora, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul, conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 28.06.1983 în comuna, jud. G, CNP -, cu domiciliul în comuna L, sat, jud. G) împotriva deciziei penale nr. 93/A/18.02.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 128/14.06.2007 a Judecătoriei L).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/05.12.2008
Tehnored. /2 ex./17.12.2008
Fond:
Apel:, Al.
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Constantin Cârcotă, Aurel Burlacu
