Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 79/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
Ședința publică de la 12 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Aurel
Grefier -
DECIZIA PENALĂ NR.79
Ministerul Public reprezentat de procuror -
La ordine fiind judecarea recursurilor formulate de către părțile vătămate, și, împotriva deciziei penale nr. 332 din data de 28 iunie 2007 Tribunalului Iași, dată în dosarul nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de " vătămare corporală".
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S- a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publica din 05februarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 12.02.2008.
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 4873 din 21.11.2006, Judecătoria Iașia dispus următoarele:
A condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.03.1953 în comuna, județul B, domiciliat în sat,., --4,. B,. 1,. 7, județul I, -, cetățenie română, căsătorit, fără antecedente penale, la pedepsele de:
1)6 (sase) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal - parte vătămată, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod procedură penală;
2)6 (șase) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal - parte vătămată, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod procedură penală;
3)3 (trei) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal - parte vătămată --.
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea rezultantă de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat conform art. 82 Cod penal.
A atras atenția inculpatului că săvârșirea cu intenție a unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare va atrage revocarea suspendării condiționate, în conformitate cu art. 83 Cod penal.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a - c" Cod penal, ce va fi suspendată pe aceeași durată ca pedeapsa principală, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 a obligat asigurătorul de răspundere civilă "" - Sucursala I, cu sediul în I,--A, județul I, să plătească fiecăreia dintre părțile civile, și --, câte 50.000 lei RON cu titlu de daune morale și respinge celelalte pretenții formulate de către cele trei părți civile.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Militar Iași suma de 9.172,1 lei RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 193 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească părților vătămate, și -- fiecăreia câte 656,6 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 450 lei cheltuieli judiciare avansate de către acesta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 30.10.2004, în jurul orei 16,00, inculpatul se deplasa cu autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare IȘ-43- dinspre municipiul I spre mun. V, pe DN 24, îndreptându-se către, împreună cu alte două persoane a căror identitate nu o cunoștea.
Ajungând în apropierea bornei kilometrice 179 plus 500, în zona pădurii din comuna Schitu-, inculpatul nu a adaptat corespunzător viteza de circulație în curbă, astfel că a pierdut controlul volanului, iar mașina a intrat pe contrasens.
În timp ce încerca să redreseze mașina și se îndrepta către sensul său de mers, a lovit frontal autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare B 64829, condus de către partea vătămată și în care se mai aflau părțile vătămate și --.
În urma impactului, cele două autovehicule au fost grav avariate, iar părțile vătămate au suferit mai multe leziuni, motiv pentru care au fost transportate la Spitalul Militar Iași, unde au rămas internate. Cele două persoane din mașina inculpatului nu au suferit nici o leziune și au plecat imediat de la locul accidentului.
Referitor la dinamica producerii accidentului, în cursul urmăririi penale a fost întocmit un raport de constatare tehnico-științifică, din cuprinsul căruia, raportat și la declarațiile părților, rezultă că înainte de a frâna, autoturismul condus de inculpat se deplasa cu viteza de 108 km/. în aceste condiții, la ieșirea din curba la dreapta, datorită virajului de revenire efectuat prea strâns, autoturismul condus de inculpat a început să derapeze, fapt care 1-a determinat să efectueze o manevră de frânare de urgență, ajungând în acest fel pe contrasens. Din sens opus circula autoturismul condus de partea vătămată, care 1-a observat pe inculpat la ieșirea dintr-o curbă la dreapta, corespunzător sensului de mers V-I, de la o distanță de aprox. 59 de metri. După trecerea unui timp de percepție - reacție de 1,2 secunde, în care partea vătămată a observat comportamentul anormal al celuilalt autoturism, și în care a parcurs cea. 20 de metri, partea vătămată a efectuat o frânare energică, la acel moment deplasându-se cu o viteză de circa 60 km/. După încă 0,7 secunde, timp în care autoturismul Skoda mai parcurge distanța de 10 metri și ajungând la o viteză de aprox. 41 km/, intră în coliziune cu autoturismul Opel, autoturism care între timp pătrunsese pe contrasens, având în momentul impactului viteza de cca. 36 km/.
Concluziile raportului referitoare la măsurile posibile de evitare a accidentului sunt acelea că 1. inculpatul avea posibilitatea de evitare a accidentului dacă ar fi circulat cu o viteză adaptată la curbura drumului, respectiv cu viteza legală de 90 km/, 2. dacă partea vătămată, în locul manevrei de frânare energică și dreapta ar fi adoptat numai un viraj stânga, spre sensul opus, manevră care nu poate fi însă imputată acestuia, întrucât este nefirească, existând riscul de a apărea un alt autoturism.
În cauză s-au efectuat în cursul urmăririi penale constatări medico-legale referitoare la leziunile suferite de către părțile vătămate, iar în cursul judecății, întrucât părțile vătămate au depus înscrisuri medicale noi, au fost efectuate expertize medico-legale ( conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr. S/1262 din 12.06, 19.06 și 22.06.2006 însoțite de avizul Comisiei Institutului de Medicină Legală
Astfel, a rezultat din cuprinsul acestor acte medicale că partea vătămată a suferit leziuni, echimoze, fractură de stern cu înfundare și fracturi ale metatarsienelor II, III, IV a piciorului drept pentru care s-a practicat tratament ortopedic, ce au necesitat pentru vindecare 85-90 de zile de îngrijiri medicale (conform avizului comisiei - fila 246 dosar). S-au avut astfel în vedere, pe lângă cele 40-45 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare arătate atât în raportul inițial de constatare cât și în raportul de expertiză că după imobilizarea în aparat gipsat, timp de 6 săptămâni, datorită durate imobilizării, a apărut o instabilitate la nivelul articulației tibio-astragaliene, motiv pentru care s-a aplicat o orteză mobilă de gleznă pentru o perioadă de încă 6 săptămâni, care a protejat mișcările bruște în această articulație și a atenuat durerea, fiind necesară astfel pentru continuarea recuperării. Comisia a considerat astfel că și această ultimă perioadă reprezintă un tratament aplicat pentru vindecare, incluzându-se în numărul total al zilelor necesare pentru vindecare. Instanța consideră că vindecarea părții vătămate trebuie să aibă loc în întregime, iar în acest sens aplicarea ortezei mobile de gleznă pentru o perioadă de încă 6 săptămâni a fost necesară pentru remedierea instabilității la nivelul articulației tibio-astragaliene.
La data efectuării expertizei medico-legale prezenta deformarea bolții piciorului drept și scurtarea în lungime a acestuia de 0,5 cm, ceea ce îi conferă o deficiență locomotorie ușoară, cu un indice de adaptabilitate de 5%, neîncadrabil în grad de invaliditate. Comisia apreciat că pentru evaluarea definitivă a sechelelor este necesară reexaminarea părții vătămate după o perioadă de 6 luni.
Partea vătămată a suferit, conform raportului de constatare medico-legală (fila 14 dosar UP) politraumatism prin accident rutier, traumatism cranio-cerebral, plagă frontală și fronto-parietala dr. comoție cerebrală, traumatism toracic închis, fractură de stern fără deplasare, fracturi costale arc C5, C6, C7 stg. și C5 dr. hemotorax stg. drenat prin toracenteză aprox. 500 ml. anemie normo volemică, traumatism facial, contuzie reg., echimoze palpebrale bilateral, contuzie gambă stg. necesitând pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale. Din cuprinsul raportului de expertiză (filele 251-255 dosar) a rezultat în concluzie același număr de zile de îngrijiri medicale, însă fracturile costale bilaterale cu hemotorax stâng și fractura aripii drepte a cartilajului tiroid cu edem glotic, prin ele însele și la momentul producerii lor au pus în primejdie viața acestei părți vătămate; între pleurezia diagnosticată la data de 13.121.2004, sechelele pleuro-pulmonare consecutive acesteia și traumatismul suferit de partea vătămată la data de 30.10.2004 nu poate fi stabilită cu certitudine o legătură de cauzalitate; cicatricele feței și scalpului pot beneficia de intervenție chirurgicală de corecție într-un serviciu de chirurgie plastică și reparatorie, aprecierile medico-legale privind sluțirea putând fi făcute după efectuarea intervenției, iar fonastenia poate beneficia de tratament cu antiinflamatorii și vitaminoterapie, eventualele sechele infirmizante și/sau invalidante putând fi evaluate după trei luni de tratament.
Avizul comisiei Iaa rătat că este de acord cu concluziile raportului de expertiză, cu precizările că între traumatismul toracic din data de 30.10.2004 și pneumonia cu pleurezia consecutivă există legătură de cauzalitate, stabilită pe baza următoarelor criterii: concordanța de sediu, intensitatea traumatismului, tipul de leziune, filiația de simptome, inexistența patologiei anterioare, aspect ce ridică numărul de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare la 55-58.
În privința părții vătămate --, raportul de constatare medico-legală nr. 3752/07.02.2005 al IML I (fila 17 dosar ) a concluzionat că aceasta a prezentat echimoză, plăgi contuze și periostită care au necesitat 55-57 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, concluzii menținute în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală (filele 257-260 dosar), iar la momentul întocmirii acestui ultim raport partea vătămată prezenta la nivelul gambei stângi o arie cicatricială hipercromă, deprimată, care poate beneficia de intervenție chirurgicală corectoare în 2 timpi, pentru a transforma aria cicatricială într-o cicatrice liniară, aprecierea definitivă a prejudiciului estetic putând fi efectuată după efectuarea tuturor intervențiilor plastice corectoare necesare.
Audiat în ambele faze procesuale, inculpatul a descris aceeași situație de fapt reținută anterior, cu precizările că, în opinia sa, accidentul putea fi evitat dacă partea vătămată ar fi frânat de la distanța de 60 de metri, când 1-a observat prima dată și dacă nu ar fi virat stânga, iar când a mers la părțile vătămate persoanele de pe locurile din față nu purtau centuri de siguranță.
Aceste apărări au fost înlăturate, afirmațiile referitoare la centurile de siguranță nefiind confirmate de alte probe administrate, iar părțile vătămate pretind că aveau montate aceste centuri. Cu privire la reacția părții vătămate, din declarațiile tuturor părților vătămate reiese că prima lor impresie a fost aceea că inculpatul dorește să iasă de pe șosea, să oprească în afara carosabilului, în pădure, întrucât era o zi de sâmbătă însorită. Acest lucru explică reacția întârziată a părții vătămate, reacție determinată și de distanța scurtă parcursă de la observarea inculpatului și până la impact, distanța de 60 de metri nefiind cea reală în fapt întrucât și inculpatul se îndrepta spre partea vătămată, scurtând în mod logic această distantă.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă din analiza întregului material probator administrat în cauză, respectiv din plângerile și declarațiile părților vătămate, și --, procesul verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului, raportul de constatare tehnico-științifică, planșe foto, rapoartele de constatare medico-legală și expertizele medico-legale, actele medicale depuse de către părțile vătămate la dosar în cursul judecății, adresele Spitalului Militar d e Urgență I și ale Serviciului de Ambulanță I care, coroborate cu declarațiile inculpatului date în ambele faze procesuale fac pe deplin dovada vinovăției acestuia sub forma culpei în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală.
În drept,
Fapta inculpatului care, în ziua de 30.10.2004, în timp ce conducea pe DN 24 autoturismul cu numărul de înmatriculare -, la ieșirea dintr-o curbă a pierdut controlul mașinii, a intrat pe contrasens și s-a lovit frontal cu autoturismul cu numărul de înmatriculare B 64829, rezultând rănirea părților vătămate, și --, care au necesitat pentru vindecare 85-90, 55-58 și respectiv 55-57 zile îngrijiri medicale, viața părții vătămate fiind pusă în primejdie, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, în ceea ce privește părțile vătămate și, respectiv o infracțiune de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal - parte vătămată --.
Având în vedere cele reținute în drept, instanța va dispune, conform art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare a instanței, din trei infracțiuni de vătămare corporală, prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal în infracțiunile sus arătate, motivat de noile concluzii ale expertizelor medico-legale efectuate în cursul judecății pe baza unor acte medicale noi, neavute în vedere în cursul urmăririi penale, care au indicat pentru partea vătămată un număr de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare mai mare de 60 iar pentru partea vătămată punerea în primejdie a vieții acesteia.
Se vor reține dispozițiile art. 33 lit. b Cod penal, referitoare la concursul ideal de infracțiuni, motivat de faptul că inculpatul a săvârșit o singură acțiune care, având în vedere numărul de victime, a întrunit elementele constitutive a trei infracțiuni, pentru care va fi condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare a acestora, față de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, instanța va avea în vedere pe de o parte dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei comise caracterizată de modalitatea și împrejurările săvârșirii, iar pe de altă parte persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, atitudinea procesuală corectă de recunoaștere și regret.
Fată de cele mai sus arătate, instanța consideră că reeducarea, reinserția socială a inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate spre minimul special prevăzut de lege, care vor fi contopite în conformitate cu dispozițiile art. 34 lit. b Cod penal.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, fiind îndeplinite condițiile art. 81 Cod penal, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare calculat conform art. 82 Cod penal.
Va atrage atenția inculpatului că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate înăuntrul termenului de încercare va atrage revocare suspendării condiționate, conform art. 83 Cod penal.
Va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a-c" Cod penal, ce va fi suspendată pe aceeași durată ca pedeapsa principală, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
În privința laturii civile a cauzei, instanța va reține următoarele:
S-au constituit părți civile în prezenta cauză părțile vătămate, și --, precum și CASAOPSNAJ B pentru Spitalul Militar Iași, respectiv Serviciul de Ambulanță
Instanța va obliga inculpatul, în conformitate cu dispozițiile art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății care prevăd că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, să plătească unității sanitare suma totală de 9.172,1 lei RON, rezultată prin cumulul sumelor de 1.765,8 lei cheltuieli de spitalizare pentru, 4.230 lei cheltuieli de spitalizare pentru și 3.176,3 lei cheltuieli de spitalizare pentru.
Părțile vătămate, și -- și-au formulat pretențiile civile în mod detaliat în cererile depuse la filele 44 - 46 dosar, astfel: s-a constituit parte civilă cu sumele de 150 milioane lei ROL reprezentând contravaloarea tratamentelor medicale și a medicamentelor de care a avut nevoie pentru vindecare, a șoferilor angajați pentru transportul său și a combustibilului necesar efectuării acestor transporturi, echivalentul în lei a 6.000 de euro, reprezentând sumele plătite împreună cu soția sa pentru achiziționarea în leasing a autovehiculului distrus în accident, sumă reprezentând taxe vamale de introducere în țară a autovehiculului precum și ratele lunare achitate cu titlu de folosință a acestuia către societatea de leasing, 2 miliarde lei rol reprezentând daune morale, precum și diferențele de bani între salariul primit anterior accidentului și indemnizația încasată în perioada concediului medical. s-a constituit parte civilă cu sumele de 150 milioane lei ROL reprezentând contravaloarea tratamentelor medicale și a medicamentelor de care a avut nevoie pentru vindecare, 500 milioane lei rol reprezentând daune morale, precum și diferențele de bani între salariul primit anterior accidentului și indemnizația încasată în perioada concediului medical. s-a constituit parte civilă cu sumele de 17.900.000 lei reprezentând contravaloarea pieselor de îmbrăcăminte distruse în timpul accidentului de circulație, contravaloarea bunurilor distruse în același accident, sumele plătite pe parcursul celor trei luni de convalescență pentru angajarea unei menajere pe timp de 3 luni și costul transportului cu taxiul timp de 50 de zile, 500 milioane lei rol reprezentând daune morale, precum și diferențele de bani între salariul primit anterior accidentului și indemnizația încasată în perioada concediului medical.
Părțile civile nu au făcut nici o dovadă a prejudiciului material suferit, nefiind depuse chitanțe privind medicamentele cumpărate, serviciile medicale plătite, chitanțe de plată privitoare la autovehicul, documente contabile referitoare la diferențele de salarii, instanța constatând că nu se află în ipostaza de a rezolva din oficiu acțiunea civilă. Privitor la același prejudiciu, partea civilă nu a făcut dovada existenței bunurilor distrase în accident și nici a distrugerii obiectelor de îmbrăcăminte în cursul aceluiași eveniment. Declarația martorei - - (fila 226 dosar) a făcut dovada că partea civilă a efectuat cheltuieli privind plate unei persoane în vederea acordării de îngrijiri la domiciliu, dar această parte civilă nu a solicitat daune în acest sens, ci partea civilă. Nu pot fi calculate nici sumele privind cheltuielile efectuate cu deplasările, întrucât nu s-a făcut dovada numărului de drumuri efectuate de părți, sumele achitate pentru fiecare ori șoferului angajat. Pe cale de consecință, instanța va constata că cererile celor trei părți civile referitoare la daunele materiale sunt neîntemeiate și le va respinge ca atare.
Cererile celor trei părți vătămate referitoare la daunele morale suferite sunt însă întemeiate. Astfel, din cuprinsul actelor medicale depuse la dosar rezultă că toate cele trei părți vătămate au suferit din punct de vedere fizic și au fost necesare perioade mari de timp pentru vindecare. Din declarațiile martorilor, - - și (filele 224 - 227 dosar) reiese că părțile civile și au suferit modificări importante în desfășurarea vieții sociale datorită atât traumelor fizice suferite cât și a celor psihice. Astfel, partea civilă nu și-a mai putut continua activitatea științifică pentru obținerea gradului de profesor universitar, și-a redus participarea la conferințe și seminarii, i-a fost teamă să mai conducă fiind afectat de atacuri de în această activitate, a fost în imposibilitate de a merge normal timp de mai multe luni de zile. In privința părții civile, imobilizarea fizică îndelungată, afecțiunile pulmonare ulterioare accidentului, teama de a se mai deplasa cu autoturismul i-au afectat în mod grav participarea la viața socială, la activitatea casnică, leziunile suferite în zona feței creându-i și un prejudiciu estetic important care nu a fost reparat nici în prezent. Și partea civilă a fost internată ca urmare a leziunilor suferite în accident, imobilizare care a îndepărtat-o de o viață socială normală. De asemenea, a suferit un prejudiciu estetic datorat cicatricei de la nivelul gambei stângi, aspect ce o împiedică în a-și alege îmbrăcăminte specifică persoanelor de sex feminin, fiind necesare intervenții chirurgicale corectoare. Inculpatul a depus la dosar polița de asigurare obligatorie, în copie (fila 173) iar instanța a introdus în cauză în calitate de asigurător de răspundere civila SC SA. În conformitate cu dispozițiile art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, in cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercita împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Pe cale de consecință, având în vedere toate aspectele sus reținute, instanța va obliga asiguratorul de răspundere civilă, SC SA să plătească celor trei părți civile, fiecăreia câte 50.000 lei RON cu titlu de daune morale, sume pe care instanța le consideră ca acoperind integral prejudiciul moral suferit de acestea.
În privința cheltuielilor judiciare, părțile civile, și -- au făcut dovada achitării onorariului de avocat în suma de 500 lei RON fiecare (filele 185, 208 și 274), a onorariilor de expertiză medico-legală în sumă de 138,1 lei RON fiecare (filele 209-211) și a onorariilor pentru constatările medico-legale, în sumă de 18,5 lei RON fiecare (filele 23-25 dosar UP). Astfel, în baza art. 193 Cod procedură penală instanța va obliga inculpatul să plătească părților vătămate, și fiecăreia câte 656,6 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, părțile civile, -- și inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Părțile civile au criticat sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
Greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului și a modului de executare în raport de urmărire produse, gravitatea faptelor comise;
Omisiunea obligării inculpatului la plata despăgubirilor acordate părților civile;
Greșita admitere în parte a cererii părții vătămate și acordarea de daune morale acestei părți în cuantum egal cu despăgubirile stabilite pentru celelalte părți civile, deși aceasta a suferit leziuni vindecabile în 85 - 90 zile de îngrijiri medicale și prezintă o deformare a bolții piciorului drept cu scurtarea acestuia în lungime cu 0,5 cm, ceea ce-i conferă o deficiență locomotorie ușoară, cu indice de adaptabilitate de 5%, neîncadrabil în grad de invaliditate;
Greșita respingere a cererilor de acordare a daunelor materiale. Acțiunea civilă trebuia admisă atât pentru avarierea totală a autoturismului condus de partea civilă (6000 euro) cât și pentru celelalte prejudicii materiale evocate în cererile de constituire de parte civilă.
Pentru aceste motive părțile civile au solicitat admiterea apelurilor, majorarea pedepselor aplicate inculpatului și schimbarea modalității de executare, majorarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile și admiterea acțiunilor civile așa cum au fost formulate în ce privește daunele materiale.
Inculpatul cu ocazia dezbaterilor asupra fondului a solicitat redozarea pedepselor aplicate și reducerea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță care sunt prea mari.
Prin decizia penală nr. 332 din 21.06.20078, Tribunalul Iașia decis următoarele:
A admis apelurile declarate de părțile civile, domiciliați în I, șoseaua nr. 25, - 2,. A,. 2, jud. I, --, domiciliată în I,-,. 504,. A,. 2, Ap. 9, jud. I, și inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.03.1953 în comuna, județul B, domiciliat în sat, comuna, --4,. B,. 1,. 7, jud. I, împotriva sentinței penale nr. 4873 din 21.11.2006 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o desființează în parte în latura penală și civilă, în sensul reducerii cuantumului daunelor morale acordate părților civile apelante și la plata cărora a fost obligat asigurătorul SC SA- Sucursala I și majorării cuantumului cheltuielilor judiciare acordate părților civile apelante.
În rejudecare:
A redus de la 50.000 lei, la 20.000 lei cuantumul daunelor morale acordate părții civile și obligă asiguratorul "" - Sucursala I să plătească această sumă părții civile.
A redus de la 50.000 lei, la 15.000 lei cuantumul daunelor morale acordate părții civile și a obligat asiguratorul SC SA- Sucursala I să plătească această sumă părții civile.
A redus de la 50.000 lei, la 15.000 lei cuantumul daunelor morale acordate părții civile și a obligat asiguratorul "" - Sucursala I să plătească această sumă părții civile --.
A majorat de la 656, 6 lei, la 698,9 lei sumele acordate cu titlu de cheltuieli judiciare părților civile, --, pe care inculpatul este obligat să le plătească fiecărei părți civile.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A respins cererea formulată de părțile civile apelante privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a dispune în sensul celor arătate, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului și făcând o justă interpretare a acestora a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în comiterea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin 2, 4 Cod penal și art. 184 alin 1, 3 Cod penal, constând în aceea că în ziua de 30.10.2004 în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare -, pe DN 24 la ieșirea dintr-o curbă a pierdut controlul mașinii, a intrat pe contrasens și a lovit frontal autoturismul cu numărul de înmatriculare B 64829 în care se aflau părțile vătămate, -- și, ceea ce a determinat rănirea acestora, care au necesitat pentru vindecare 85 - 90, 55 - 57 și respectiv 55 - 58 zile de îngrijiri medicale, accidentul producându-se din culpa exclusivă a inculpatului.
Criticile formulate atât de părțile vătămate cât și de inculpat privind greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, nu pot fi reținute, deoarece, atât în stabilirea cuantumului, cât și a modalității de executare a pedepsei, a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, ținându-se cont de gradul de pericol social concret al faptelor comise, forma de vinovăție culpa, de modalitatea de săvârșire a împrejurărilor în care a fost comisă infracțiunea, de urmările produse, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a creat probleme în comunitate până la momentul comiterii faptelor.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere cuantumul pedepsei și faptul că inculpatul este infractor primar, instanța de fond în mod corect a apreciat că reeducarea inculpatului poate fi realizată în condițiile aplicării disp. art. 81 și următoarele Cod penal.
Astfel, atât cuantumul pedepselor aplicate pentru fiecare faptă, urmând ca ulterior în conformitate cu art. 33 și 34 Cod penal, să execute pedeapsa cea mai grea, cât și modalitatea de executare a acesteia, fără privare de libertate, în condițiile suspendării condiționate a executării, au fost stabilite în mod legal și temeinic, putând asigura realizarea scopurilor educativ și preventiv.
Apreciind că în contextul cauzei au fost evaluate plural toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, Tribunalul consideră că nu se impune redozarea pedepsei în sensul majorării sau reducerii sale.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond în mod corect a respins cererea părților civile privind obligarea inculpatului la plata de daune materiale solicitate de părțile civile.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil cel ce face o propunere în instanță trebuie să o dovedească.
În cazul daunelor materiale acestea nu se prezumă, ele trebuie dovedite de reclamant, ori în cauză pentru pretențiile materiale solicitate părțile civile nu au făcut probe: acte, înscrisuri, martori din care să rezulte că prejudiciile solicitate sunt certe.
Referitor la daunele morale solicitate de părțile civile și --, care au suferit în urma accidentului leziuni vindecabile în 55 - 58 și respectiv 55 - 57 zile de îngrijiri medicale, în cauză este dovedită comiterea de către inculpat a unei fapte prejudiciabile, iar în raport de gravitatea leziunilor care au fost cauzate acestei părți, de suferințele fizice cauzate și implicit a celor psihice ce au rezultat nu numai din accidentul în sine, ci și din consecințele asupra vieții sociale și de familie, părțile vătămate fiind nevoite să se supună unor tratamente medicale de durată, în mod just s-a apreciat de către prima instanță că prejudiciile,morale certe, pentru a căror reparare însă sunt suficiente sume mai reduse, decât cele acordate de prima instanță acestei părți civile.
În ce privește partea civilă, Tribunalul reține că în urma accidentului rutier, aceasta a suferit leziuni, echimoze, fractură de stern cu înfundare și fracturi ale metatarsienelor II, III, IV a piciorului drept pentru care s-a practicat tratament ortopedic și a necesitat pentru vindecare 85 - 90 zile de îngrijiri medicale, prezintă deformarea piciorului drept și scurtarea în lungime a acestuia de 0,5 cm ceea ce îi conferă deficiență locomotorie ușoară, cu un indice de adaptabilitate de 5%, neîncadrabil în grad de invaliditate.
Față de această împrejurare, este incontestabil că părții civile i s-a cauzat un prejudiciu moral, deoarece în perioada necesară vindecării a fost împiedicat să ducă o viață normală, adecvată preocupărilor specifice vârstei, sexului și situației sale sociale.
În raport cu gravitatea suferințelor morale produse părții civile,Tribunalul apreciază că suma de 20.000 lei RON cu titlu de despăgubiri morale, nu corespund cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, în sensul prevederilor art. 14 Cod procedură penală și art. 998 și următoarele Cod civil, astfel că se impune a fi redusă suma stabilită cu titlu de despăgubiri morale de către prima instanță pentru această parte civilă.
Pe baza actelor care fac dovada achitării de către părțile civile a cheltuielilor judiciare efectuate la fond, reprezentând onorariul pentru apărătorul ales, Tribunalul constată că față de chitanța ce se află la fila 61 se impune majorarea cuantumului acestora.
În termen legal, hotărârile astfel pronunțate, au fost recurate de către părțile vătămate, și --, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele motive:
- în latura penală, raportat atât la cumulul de fapte comise cât și la consecințele produse, pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mică, fiind disproporționată față de aspectele invocate și față de persoana inculpatului;
- în latura civilă, în mod necorespunzător și nejustificat au fost reduse despăgubirile materiale acordate.
De asemenea, au fost depuse acte în dovedirea prejudiciilor materiale cauzate, care au fost respinse netemeinic de către instanță. În ceea ce privește autoturismul distrus, trebuia obligat inculpatul la diferența dintre suma de bani primită și prețul plătit, respectiv suma de 9.000 Euro.]
Solicită părțile vătămate admiterea recursurilor, majorarea pedepselor aplicate inculpatului și acordarea despăgubirilor materiale și morale astfel cum au fost solicitate.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 pct. 14 și pct. 18 Cod procedură penală, Curtea constată că sunt întemeiate recursurile formulate pentru considerentele ce vor fi expuse:
Potrivit principiului individualizării răspunderii penale, constrângerea penală trebuie înfăptuită diferențiat, în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și de persoana infractorului.
Din dispozițiile art. 72 Cod penal, rezultă că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Criteriile de individualizare a pedepsei, prin raportare la dispozițiile art. 52 Cod penal, vizează adecvarea pedepsei pentru a asigura realizarea funcțiilor de constrângere, exemplaritate și reeducare, atât în ce privește cuantumul acesteia cât și a modalității de executare.
Raportând cele expuse la contextul cauzei, rezultă că instanțele au făcut o judicioasă interpretare și aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei. Astfel, fără a da anumitor împrejurări semnificația de circumstanțe atenuante, cum ar fi atitudinea inculpatului anterior și după săvârșirea faptei, respectiv lipsa antecedentelor penale și poziția procesuală de recunoaștere și regret, condițiile în care au fost comise faptele și forma de vinovăție reținute, au fost analizate de instanța fondului în mod corespunzător ca împrejurări de natură să atenueze răspunderea penală, orientarea pedepselor aplicate spre limita minimă a normei de incriminare, fiind justificată și susținută de împrejurările menționate.
Pe de altă parte, cumulul faptelor penale - împrejurare de natură să agraveze răspunderea penală în accepțiunea părților vătămate, nu poate primi o astfel de semnificație, dat fiind faptul că această consecință se datorează condițiilor specifice prevăzute de concursul ideal de infracțiuni, când aceeași acțiune a făptuitorului îmbracă conținutul constitutiv al mai multor infracțiuni, și nu perseverenței infracționale a inculpatului. Or această ipoteză nu mai era îndeplinită, dacă, de exemplu, în autoturismul părților vătămate nu s-ar fi aflat decât o singură persoană.
Și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale, opțiunea instanței de fond se circumscrie împrejurărilor cauzale și personale ale speței, fiind în măsură să asigure finalitatea înscrisă în dispozițiile art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește despăgubirile materiale reprezentând cheltuielile efectuate de către părțile vătămate, soluția instanței de fond are suport atât în prevederile legii cât și în actele dosarului.
Astfel, în mod corespunzător a reținut instanța că acțiunea civilă, chiar alăturată procesului penal, este guvernată de principiul potrivit căruia "cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească", înscris în dispozițiile art. 1169 Cod civil.
De asemenea, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare acesta trebuie, pe lângă alte condiții, să fiecert. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta să fie sigur, atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare.
Având în vedere probatoriul administrat în acest sens și analizat în mod concludent, în mod just instanțele au apreciat că părțile civile nu au justificat, prin mijloacele de probă administrate, efectuarea cheltuielilor materiale solicitate. Neexistând posibilitatea de evaluare a prejudiciului, care să confere acestuia un caracter cert, în mod judicios a fost respinsă cererea privind acordarea despăgubirilor materiale reprezentând tratamente efectuate, medicamente etc.
În schimb, în ceea ce privește autoturismul părții vătămate și care a fost distrus în întregime în accidentul provocat de inculpat, rezultă din actele depuse la dosar ( 28, 29 dosar recurs) că suma restituită acestuia de către societatea de leasing este de 2.887 Euro, deși suma achitată pentru autoturism era de 9.645,51 Euro, rezultând astfel o diferență de 6.758,51 Euro, ce constituie prejudiciu pentru partea civilă ce va fi recuperat prin obligarea societății de asigurări la plata acestei sume, în virtutea dispozițiilor art. 49 și următoarele din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările.
În ceea ce privește daunele morale s-a apreciat că, întrucât acestea au caracter pur afectiv, stabilirea lor este lăsată la suverana apreciere a instanței, care nu este ținută să evalueze după aceleași criterii precise după care stabilește daunele materiale. A admite repararea bănească a prejudiciului nepatrimonial înseamnă a realiza o aplicare deplină a răspunderii civile delictuale.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor, greu de stabilit, instanțele de judecată trebuie să observe ca sumele de bani pe care le acordă cu titlu de daune morale să aibă efecte compensatorii. Având în vedere aceste considerații de principiu și raportat la actele medicale aflate la dosarul cauzei care concluzionează asupra consecințelor faptei inculpatului asupra sănătății fizice și psihice a părților vătămate (temerea părților vătămate de a mai conduce sau merge c autoturismul fiind reală, neputând fi apreciată "un moft"), atât pe termen scurt cât și mediu, apare total nejustificată soluția tribunalului d e reducere a daunelor morale stabilite de prima instanță. Pe de altă parte, nici soluția primei instanțe în ce privește cuantumul egal al daunelor morale acordate celor trei părți vătămate, nu este la adăpost de critici. Astfel, câtă vreme vătămările aduse sănătății și integrității celor trei părți vătămate diferă sub toate aspectele, de la zonele vizate la numărul de îngrijiri medicale și la consecințele produse, pe cale de consecință și suferințele psihice antrenate de starea de boală diferă pentru părțile vătămate în funcție de intensitatea acesteia, ceea ce face să fie nejustificată uniformizarea cuantumului despăgubirilor morale, a căror acordare trebuie să aibăun efect compensatoriu.
Față de aceste aspecte, Curtea urmează să modifice cuantumul daunelor morale în sensul majorării față de cel stabilit de instanța de apel și în sensul diferențierii pentru fiecare parte vătămată în parte, față de cel stabilit de instanța fondului, raportat așa cum am precizat, la actele medicale și celelalte probe administrate în cauză (declarațiile martorilor, adeverințe etc.) care sunt de natură să confere elemente în stabilirea și cuantificarea prejudiciului moral suferit de fiecare din acestea într-un cuantum apreciat ca fiind în măsură să diminueze suferințele încercate.
În altă ordine de idei, având în vedere că despăgubirile acordate, în totalitatea lor (daune morale, pentru toate cele trei părți vătămate, diferența pentru autoturismul distrus, cheltuielile judiciare) nu depășesc plafonul maxim stabilit pentru acordarea despăgubirilor pe anul 2004 care este de 2.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, stabilit prin art. 10 din Norma din 27.11.2003 priind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule pentru anul 2004, obligația de dezdăunare va fistabilită exclusivîn sarcina societății de asigurări la care era asigurat obligatoriu autovehiculul cauzator de accident.
Pe de altă parte, deși tribunalul a dispus obligarea societății de asigurări la plata despăgubirilor datorate pentru vătămări corporale, a stabilit în sarcina inculpatului obligația de plată a cheltuielilor judiciare către părțile civile, deși, potrivit dispozițiilor art. 50 și următoarele din Legea nr. 136/1995, asiguratorul este obligat, deosebit de despăgubirile datorate în caz de vătămare corporală sau deces, și la acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de persoana vătămată prin accident. Așa fiind, urmează ca în decizia pronunțată, Curtea să îndrepte această eroare și să stabilească în sarcina asigurătorului obligația de plată a cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală să admită recursurile formulate de părțile civile, și --, împotriva sentinței penale nr. 4873 din 21.11.2006 a Judecătoriei Iași și a deciziei penale nr. 332 din 21.06.2007 a Tribunalului Iași, pe care le va casa, în parte, în latura civilă.
În rejudecare, va majora cuantumul daunelor morale acordate părților civile, în mod diferențiat, conform dispozitivului.
Va obliga asigurătorul la plata diferenței dintre prețul plătit și suma primită pentru autoturismul distrus aparținând părții civile, respectiv diferența de 6.758,51 Euro cu titlu de daune materiale.
Va obliga asigurătorul să plătească părților civile cheltuielile judiciare avansate în apel.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii recurate și care nu contravin dispozițiilor prezentei hotărâri.
Va obliga asigurătorul să plătească părților civile cheltuielile judiciare avansate în recurs.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de părțile civile, și --, împotriva deciziei penale nr. 332 din 21.06.2007 a Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 4873 din 21.11.2006 a Judecătoriei Iași, pe care o casează, în parte, în latură civilă.
Rejudecând cauza:
Majorează cuantumul daunelor morale acordate părților civile recurente astfel:
- de la 20 000 lei la 60 000 lei pentru partea civilă;
- de la 15 000 lei la 50 000 lei pentru partea civilă;
- de la 15 000 lei la 40 000 lei pentru partea civilă --.
Obligă asigurătorul "" - Sucursala I să plătească părții civile suma de 6758,51 Euro daune materiale (diferența autoturismului distrus).
Obligă asigurătorul "" - Sucursala I să plătească părților civile recurente suma de 1000 lei cheltuieli judiciare în apel.
Menține celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentelor dispoziții din hotărârile penale recurate.
Obligă asigurătorul "" - Sucursala I să plătească părților civile recurente suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în recurs în cuantum de 200 lei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 Februarie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași: I,
Judecătoria Iași:
18.03.2008
2 ex.-
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Maria Cenușă, Aurel
