Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 94/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.94/MP
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier - I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol pronunțarea recursului penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, împotriva deciziei penale nr. 71/9.06.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.11.2009, 17.11.2009 și 20.11.2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele;
Prin sentința penală nr. numărul 1385 din 09 decembrie 2008, Judecătoria Tulceaa dispus achitarea inculpatului -CNP -, fiul lui G și, născut la 14.05.1987 în municipiul T, jud. T, domiciliat în comuna Nufărul, jud. T, pentru infracțiunile de viol, prevăzută de art.197 alin.1 pen. și violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 pen. în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c pen.
În baza art.180 alin.1 pen. cu aplic. art. 74 lit.c și art.76 alin.1 lit.e pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa cu amenda penală, în sumă de 250 de lei, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (parte vătămată fiind ).
În baza art.181 alin.1 pen. cu aplic.art.74 lit.c și art.76 alin.1 lit.e pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (parte vătămată fiind ).
În baza art.211 alin.1 alin.2 lit. c și alin.21lit.a pen. cu aplic.art.74 lit.c și art.76 lit.b pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.33 lit. a și art. 34 lit. d Cod pen. i s-a aplicat inculpatului, pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
În baza art.71 Cod pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art.180 alin.1 Cod pen. cu aplic.art.74 lit.a, c și art.76 alin.1 lit.e pen. a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa cu amenda penală, în sumă de 250 de lei, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (parte vătămată fiind ).
În baza art. 631.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de înlocuire a pedepsei cu amenda penală.
În baza art. 211 alin.1, alin.2 lit. c și alin.21lit. a Cod pen. cu aplic.art.74 lit.a, c Cod pen. art.76 alin.1 lit. c pen. art. 99 și art.109 pen. a fost condamnat inculpatul -, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.71 pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen. pe durata pedepsei.
În baza art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare, potrivit art.110 pen.
În baza art.1101pen. s-a dispus ca inculpatul minor să respecte următoarele măsuri de supraveghere prevăzute de art.863alin.1 pen. pe durata termenului de încercare:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele fixate de către această instituție;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea.
În baza art.359 Cod proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art.83-84.pen.
În baza art.71 alin.5 Cod pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă.
În baza art.346 raportat la art.14 Cod proc. pen. cu aplic.art.998 și urm. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 de lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă -.
În baza art.346 rap. la art.14 proc.pen. cu aplic.art.998 și urm. civ. au fost obligați inculpații și, în solidar, la plata sumei de 2 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri civile pentru prejudicii materiale.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de către partea civilă, ca nefondată.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.118 alin.1 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul a spray-ului lacrimogen, folosit la săvârșirea faptei, aflat ca camera de corpuri delicte din cadrul T, potrivit dovezii seria - nr.-.
În baza art.191 alin.2 Cod proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat după cum urmează:
- inculpatul la plata sumei de 250 de lei, din care suma de 100 de lei reprezentând onorariu avocat oficiu, pentru faza de judecată, se va vira din fondul către T, pentru av..
- inculpatul, la plata sumei de 150 de lei.
- inculpatul, la plata sumei de 350 de lei, din care suma de 200 de lei reprezentând onorarii avocați oficiu pentru faza de urmărire penală și de judecată, se vor vira din fondul către T, pentru avocați - 100 de lei și - - 100 de lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat referitor la infracțiunile de viol și de violare de domiciliu, reținute în sarcina inculpatului, că existența acestor infracțiuni și săvârșirea lor nu este confirmată de materialul probator administrat în cauză.
A motivat judecătorul fondului că singura probă în sprijinul acuzării este doar declarația părții vătămate, declarație care nu se coroborează cu nici o altă probă.
Astfel, nici unul dintre martorii audiați în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată nu au văzut dacă inculpatul a intrat în casa părții vătămate ci toți martorii audiați cu privire la acest aspect au precizat că l-au văzut pe inculpat în curtea părții vătămate, căutând ceva pe jos. Acest lucru rezultă din declarațiile martorei Genova, precum și ale numitului, ambele declarații fiind date în cursul urmării penale ( filele 56- 63 din dosarul de urmărire penală).
Astfel probele se coroborează cu situația de fapt susținută de către inculpatul, acesta negând în permanență săvârșirea faptei și precizând că s-a deplasat în curtea părții vătămate pentru a-și căuta telefonul mobil pe care îl pierduse în cursul incidentelor din seara anterioară.
În ceea ce privește ceilalți martori audiați în cauză, aceștia nu au perceput nici o împrejurare obiectivă legată de pretinsele fapte de viol și de violare de domiciliu puse în sarcina inculpatului.
Pe lângă toate aspectele menționate anterior, esențial în opinia primei instanțe este faptul că raportul medico legal întocmit în cauză nu confirmă din punct de vedere științific, infracțiunea de viol pusă în sarcina inculpatului. Deși în concluziile acestui raport se precizează că prezența spermatozoizilor în secreția vaginală atesta consumarea unui raport sexual recent, trebuie observat că din același raport rezultă că majoritatea leziunilor traumatice pe care le prezenta partea vătămată, aveau o vechime de 5-7 zile, situație în care nu puteau fi provocate de către inculpat, atât timp cât examinarea medico legală a avut loc pe data de 8 mai 2007 iar pretinsa faptă ar fi avut loc pe 7 mai 2007. Singura leziune pe care ar fi putut să i-o provoace părții vătămate inculpatul ar fi fost cea de la nivelul antebrațului stâng, întrucât aceasta avea o vechime de 1-2 zile. Doar această informație însă, necoroborată cu nici o altă probă care să ateste cu certitudine faptul că inculpatul a intrat în casa părții vătămate, nu poate conduce la concluzia că respectiva leziune ar fi fost provocată de către inculpat și că, implicit, acesta ar fi agresat fizic partea vătămată și ar fi obligat-o să întrețină raporturi sexuale. În acest context, faptul că partea vătămată avusese un raport sexual recent, la momentul examinării medico legale, poate fi explicat și prin prezența concubinului său în aceeași dimineață în care ar fi avut pretinsul viol. Atât din declarațiile părții vătămate cât și ale numitului - concubinul părții vătămate - rezultă că acesta din urmă a plecat de la domiciliul părții vătămate cu puțin timp înainte de ora la care aceasta pretinde că ar fi fost violată de către inculpat.
În aceste condiții Judecătoria Tulceaa apreciat că există un dubiu în sensul că infracțiunea de viol și cea de violare de domiciliu, ar fi fost săvârșite de către inculpatul, dubiu care profită inculpatului.
Relativ la celelalte infracțiuni instanța de fond a constatat că acestea sunt confirmate de probele administrate în cauză. În acest sens, atât din declarațiile inculpaților și, date atât în cursul urmării penale cât și al judecății cât și din declarațiile părților vătămate și și ale martorilor audiați în cauză, rezultă că cei doi inculpați au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele părților vătămate și, lovituri în urma cărora partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale iar partea vătămată a avut suferințe fizice fără a necesita zile de îngrijiri medicale. Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 pen, în cazul părții vătămate și ale infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin.1 pen. ( partea vătămată ).
În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpaților și, existența faptei și săvârșirea ei de către inculpați rezultă din declarațiile acestora date în cursul urmării penale și ale judecății, prin care au recunoscut săvârșirea faptei, coroborate cu declarațiile părții vătămate, date în cursul urmăririi penale, și ale martorilor și.
Din toate aceste probe rezultă că cei doi inculpați au urmărit partea vătămată - după ce acesta a ieșit din barul în care se aflau și inculpații, știind că are asupra sa un telefon mobil și o sumă de bani. În momentul în care l-au ajuns din urmă, cei doi inculpați au agresat partea vătămată, inculpatul fiind cel care i-a aplicat o lovitură cu pumnul din spate, în urma căreia partea vătămată a căzut, după care inculpatul l-a stropit în față cu un spray lacrimogen.
După ce partea vătămată a căzut inculpatul i-a luat din buzunare două telefoane mobile, suma de 2 lei și un încărcător, bunurile fiind date apoi inculpatului. Întrucât fapta a avut loc pe stradă, adică într-un loc public, și a fost săvârșită de două persoane, în cauză sunt incidente elementele circumstanțiale de art. 211 alin.2 lit.c și alin.21lit.a Cod Penal.
Prin urmare, faptele inculpaților și de a aplica mai multe lovituri părților vătămate și, în urma cărora primul a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale iar al doilea a suferit leziuni ce nu au necesitat zile de îngrijiri medicale, precum și fapta inculpaților și de a sustrage din posesia părții vătămate - două telefoane mobile și suma de 2 lei, agresându-l fizic în acest scop, au fost probate și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 181 alin.1 pen. de art. 180 alin.1 Pen și de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21lit.a pen, urmând să atragă răspunderea penală a inculpaților.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce se vor stabili pentru inculpatul, prima instanță a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 74 lit. pen. deoarece inculpatul a recunoscut săvârșirea acestor fapte, situație în care devine obligatorie stabilirea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 Cod Pen.
Relativ la inculpatul, acesta nu poate răspunde penal decât pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin.1 pen. de lovire sau alte violențe, nu și pentru infracțiunea de vătămare corporală întrucât inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată. Și în cazul acestui inculpat sunt incidente circumstanțele atenuante legale prev. de art. 74 lit.a,c Cod Pen. deoarece inculpatul se află la primul conflict cu legea penală și a recunoscut săvârșirea faptei, situația în care devine obligatorie aplicarea unei pedepse sub minimul special, potrivit art. 76 lit. e Pen. În acest sens, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu amendă în sumă de 250 lei este aptă să conducă la atingerea scopurilor preventive și educative ale pedepsei.
Pe latură civilă, în cauză s-au constituit părți civile, părțile vătămate, cu suma de 3000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale, cu suma de 6000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale și - cu suma de 350 lei reprezentând despăgubiri civile pentru prejudicii materiale.
Instanța de fond a apreciat că acțiunea civilă formulată de către partea civilă este întemeiată în parte și anume în limita sumei de 2000 lei întrucât fapta inculpatului de a-i aplica mai multe lovituri cu pumnul și cu picioarele, care au provocat vătămări ce au determinat un număr foarte mare de zile de îngrijiri medicale este susceptibilă de a provoca nu doar suferințe fizice ci și suferințe morale, legate chiar de numărul mare de zile de îngrijiri medicale, generând pentru inculpat obligația reparării acestui prejudiciu potrivit principiilor răspunderii civile delictuale.
Judecătoria Tulceaa reținut relativ la acțiunea civilă formulată de partea civilă - că aceasta este întemeiată doar pentru suma de 2 lei, reprezentând banii pe care inculpații și i-au luat părții vătămate. În privința telefoanelor mobile sustrase din actele întocmite în cursul urmăririi penale rezultă că acestea au fost recuperate de către partea civilă.
Referitor la acțiunea părții civile, prima instanța a apreciat că aceasta nu este întemeiată, inculpatul neputând fi obligat la plata vreunei sume de bani către partea civilă atât timp cât din probele administrate în cauză rezultă că el nu a săvârșit nici infracțiunea de viol nici cea de violare de domiciliu.
În privința părții vătămate, acesta nu s-a constituit parte civilă în cauză, instanța urmând să ia act de acest aspect.
Prin decizia penală nr. 71 din 9.06.2009 a Tribunalului Tulceas -au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea și partea vătămată, și a fost desființată în parte sentința penală nr. 1385/9.12.2008 a Judecătoriei Tulcea, numai cu privire la greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 al. 1 cod penal.
În temeiul art. 192 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Conform prevederilor art. 33 alin. 1 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele de 5 ani închisoare (pentru tâlhărie), de 4 luni închisoare ( pentru vătămare corporală) și 250 lei amendă penală (pentru lovire) în cea mai grea de 5 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariile avocaților oficiu, în sumă de 300 lei, s-a dispus a fi decontate din fondul Ministerului Justiției către Barou de Avocați T pentru avocații, și.
Tribunalul Tulceaa reținut, în sprijinul soluției adoptate, că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, în condițiile în care probele confirmă că, în dimineața zilei de 7.05.2007, în jurul orelor 7,00, inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate.
Martorii și Genova au declarat că în dimineața incidentului, în jurul orelor 7,00, l-au văzut pe inculpat în grădina părții vătămate și după ce a ajuns la, fiind întrebat de martoră ce a căutat în curtea părții vătămate i-a spus că a vrut să-și recupereze telefonul.
Totodată, martorul a declarat că în dimineața de 7.05.2007 în jurul orelor 6,30 inculpatul i-a spus că merge la domiciliul lui pentru a-și căuta telefonul.
În aceste condiții, tribunalul reține că s-a dovedit mai presus de orice dubiu că inculpatul a pătruns fără drept în dimineața zilei de 7 mai 2007 în jurul orelor 7,00 în curtea imobilului părții vătămate, motiv pentru care hotărârea va fi reformată în sensul condamnării inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal.
Cu privire la infracțiunea de viol instanța de apel constată că singura probă directă privind confirmarea actului de inculpare o reprezintă declarația părții vătămate care nu se coroborează cu alte mijloace de probă.
Astfel, martorii audiați au declarat că l-au văzut pe inculpat în curtea părții vătămate, și nicidecum că ar fi intrat în locuința victimei.
De astfel, chiar inculpatul a relatat că a pătruns în curtea părții vătămate pentru a-și căuta telefonul mobil pierdut în incidentele din seara anterioară.
O altă probă care naște un puternic dubiu cu privirea la comiterea infracțiunii de viol e reprezentată de raportul medico-legal nr. 358 din 8.05.2007 întocmit de T la o zi distanță de la momentul presupusei agresiuni sexuale.
Astfel actul medico legal a concluzionat că partea vătămată prezintă leziuni traumatice având o vechime de 5-7 zile ceea ce situează momentul producerii echimozelor în perioada 1-3 mai 2007.
Cu toate acestea, partea vătămată a declarat (fila 18-21 dosar ) că după ce a refuzat să întrețină relații sexuale cu inculpatul, acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu palma, a ținut-o cu palmele de gură și gât, îndepărtându-i cu forța picioarele.
În aceste condiții, tribunalul constată puternice contradicții între actul științific, care relevă echimoze cu o vechime d 5-7 zile și declarațiile părții vătămate, astfel încât în mod cert, violențele nu puteau fi exercitate de către inculpat în dimineața zilei de 7.05.2007.
Simpla constatare că buletinul de analiză medicală a Laboratorului Spitalului Județean de Urgență T nr. 66/8.05.2007 remarcă prezenta spermatozoizilor pe frotiu (rari) nu poate confirma decât faptul că victima întreținuse recent raporturi sexuale, fără a exista vreo dovadă că acestea au fost realizate cu inculpatul.
Totodată în cursul urmăririi penale s-a efectuat un raport de constatare tehnico științifică biocriminalistică (filele 40-43 dosar ) care a concluzionat că lama cu secreție vaginală recoltată de la victima prezintă celule epiteliale însă nu prezintă capete de spermatozoizi, astfel că nu a existat o cantitate suficientă de necesară genotipării.
În aceste condiții se observă că este rezonabilă presupunerea primei instanțe că existența raportului sexual recent realizat de partea vătămată înainte de momentul examinării medico legale poate fi explicată eventual și prin prezența concubinului femeii în locuință în aceeași dimineață în care se pretinde că s-a comis fapta.
Având în vedere lipsa materialului biologic, tribunalul a apreciat că nu este necesară efectuarea unei expertize, așa cum a solicitat procurorul în motivele de apel.
Față de cele expuse, se observă că soluția de achitare a inculpatului cu privire la infracțiunea de viol pe considerentul că fapta nu a fost comisă de acesta este întemeiată, motiv pentru care tribunalul va menține sentința atacată cu privire la acest aspect.
Referitor la violarea de domiciliu, văzând și criteriile generale de individualizare ale pedepsei, urmează să îl condamne pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 al. 1 Cod penal.
În baza art. 33 lit. raportat la art. 344 lit. b Cod penal vor fi contopite pedepsele de 5 ani închisoare ( pentru tâlhărie), 4 luni închisoare ( pentru vătămare corporală), și 250 lei amendă penală (pentru lovire) în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În consecință vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate
Cheltuielile vor rămâne în sarcina statului urmând să fie decontate onorariile apărători oficiu.
Împotriva deciziei penale nr. 71/P/9.06.2009 a Tribunalului Tulcea, a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu menținerea soluției de achitare a inculpatului intimat pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 al. 1 cod penal.
În esență,Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulceaa susținut că, în mod greșit instanța de apel nu a procedat la administrarea probei cu identificarea și audierea în calitate de martor a numitului, câtă vreme aceste probe erau posibile și absolut necesare în vederea stabilirii cu certitudine a faptului săvârșirii sau nu a infracțiunii de viol de către inculpatul intimat asupra părții vătămate.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale nr. 71/9.06.2009 a Tribunalului Tulcea și trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea administrării probelor necesare în vederea stabilirii corecte a situației de fapt în legătură cu infracțiunea de viol, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul intimat.
Examinând decizia penală nr. 71/9.06.2009 a Tribunalului Tulcea în lumina criticii din recursul Parchetului, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856cod pr. penală, curtea reține următoarele;
Pentru stabilirea exactă a situației de fapt și implicit pentru aflarea adevărului, instanța are obligația de a administra orice probă pertinentă și concludentă.
În speță, pentru stabilirea adevărului în legătură cu infracțiunea de viol, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul intimat, era necesară identificarea - ului de pe corpurile delicte ridicate de la victimă și de la inculpatul intimat.
În condițiile în care partea vătămată apelantă a susținut pe chiloții ridicați de la inculpat se află de sânge care se datorează faptului că ea suferă de hemoroizi, era absolut necesar ca să se administreze proba cu expertiză privind stabilirea - ului,solicitată de apelanta parte vătămată.
Totodată, din actele și lucrările dosarului rezultă că numitul cunoaște anumite aspecte legate de fapta de viol a părții vătămate, însă nu a fost ascultat în calitate de martor cu privire la ceea ce știe despre respectiva faptă.
respectivele probe, instanța de apel nu a soluționat criticile aduse hotărârii de fond în mod temeinic și legal.
Raportat la cele reținute, curtea va admite recursul Parchetului, va casa în parte decizia penală nr. 71/9.06.2009 a Tribunalului Tulcea și va trimite cauza la respectiva instanță în vederea rejudecării apelurilor numai cu privire la infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 al. 1 cod penal.
Cu prilejul rejudecării apelurilor în limitele menționate, Tribunalul va administra atât probele solicitate de apelanți cât și orice alte probe ce vor fi găsite necesare pentru aflarea adevărului.
Soluția de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei s-a impus pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.
Cum în urma examinării din oficiu, nu s-au identificat alte motive pentru o eventuală reformare a hotărârii recurate, se vor menține restul dispozițiilor deciziei penale nr. 71/9.06.2009 a Tribunalului Tulcea.
În temeiul prevederilor de art. 189 cod pr. penală onorariile avocaților din oficiu, în sumă de câte 300 lei fiecare, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați C, pentru avocații, și.
Văzând și prevederile art. 192 al. 3 cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515al. 1 pct.2 lit.c cod procedură penală;
Admite recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, jud. T, împotriva deciziei penale nr.71 din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Casează în parte decizia penală nr.71/09.06.2009 a Tribunalului Tulcea și trimite cauza la respectiva instanță în vederea rejudecării apelurilor, numai cu privire la infracțiunea de viol prevăzută de art.197 al.1 Cod Penal.
Menține restul dispozițiilor deciziei penale nr.71/09.06.2009 a Tribunalului Tulcea, jud.
În temeiul art.189 cod procedură penală.
Onorariul avocaților din oficiu în sumă de câte 300 lei fiecare, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați C, pentru avocații, și.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
I
Red.jud.--29.12.2009
Jud.apel.
-
Jud.fond.
Dact.- 2 ex.
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure, Zoița
