Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 10/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 10
Pe rol soluționarea recursului declarat de partea responsabil civilmente SC SA I împotriva sentinței penale nr. 328 din 26.06.2006 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect "vătămare corporală culpă".
La apelul nominal -lipsă părțile.
Procedura completă.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publica din 8 ianuarie 2008 (cu participarea, atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public al d-nei procuror - ) susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a mânat pronunțarea pentru azi 10 ianuarie 2007.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1951 din 6.XII.2006, Judecătoria Pașcania condamnat pe inculpatul -, fiul lui și, născut la 12.06.1980 în P, fără antecedente penale, la 2 pedepse a câte 6 luni închisoare fiecare, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni prevăzute de art. 185 alin. 2, 4 Cod penal cu aplicarea art. 33, lit. b Cod penal, infracțiuni săvârșite la 27.02.2003, în dauna părților vătămate - și Însurățelu.
În baza art. 33, lit. b și art. 34, lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare 2 ani și 6 luni.
A fost atenționat inculpatul cu privire la dispozițiile art. 83-85 Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată - și în acest sens:
- au fost respinse daunele materiale în sumă de 50.000.000 lei ROL
solicitate de la inculpat;
- a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate, în solidar cu partea
responsabil civilmente "" SRL I, și cu asiguratorul "" B - Sucursala I, suma de 10.000 lei RON daune morale.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată Însurățelu și în acest sens:
- au fost respinse daunele materiale în sumă de 5.000.000 lei ROL
solicitate de partea vătămată de la inculpat;
- a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate în solidar cu partea
responsabil civilmente "" SRL I cu asiguratorul "" B - Sucursala I suma de 2.500 RON daune morale.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Societatea de Asigurări " " Sucursala I și a obligat pe inculpat să plătească părții civile în solidar cu partea responsabil civilmente "" SRL I și cu asiguratorul "" B - Sucursala I suma de 15.773 Euro despăgubiri civile.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal P și obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente "" SRL I și cu asiguratorul "" B, Sucursala I să plătească părții civile suma de 652,023 RON cheltuieli de spitalizare (359,2 RON - pentru partea vătămată - și 292,823 RON - cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată Însurățelu ).
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare în solidar cu partea responsabilă civilmente "" SRL
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 27.02.2003, în jurul orelor 8,15, inculpatul, salariat la " " SRL I, în calitate de conducător auto, a plecat cu microbuzul Mercedes Sprinter, cu nr. de înmatriculare IS.04.TOT din zona CFR P spre direcția I pentru a efectua o cursă de călători.
În timp ce se deplasa în zona Km 17 pe DN 28A, în apropierea localității, inculpatul s-a angajat în depășirea unui autocamion încărcat cu material lemnos, a pătruns pe contrasens, deși se deplasa pe un segment de drum în rampă situat la intrarea într-o curbă stânga, lipsită de vizibilitate. Observând că din sens opus se deplasa autoutilitara marca Peugeot cu nr. B 35570-04/12 care circula regulamentar, inculpatul a efectuat o manevră către dreapta spre a reveni pe sensul normal de deplasare, dar în același timp, conducătorul autoutilitarei, observând că pe sensul său de mers se afla în depășire microbuzul condus de primul, a acționat frâna de serviciu spre a evita coliziunea celor două autovehicule, demers ce nu s-a materializat.
În contextul menționat a rezultat astfel rănirea gravă a numitului Însurățelu aflat în autoutilitara condusă de, precum și numitului aflată în microbuzul condus de inculpat.
Prima victimă a suferit leziuni corporale vindecabile în 75-80 zile îngrijiri medicale, iar cea de-a doua a suferit leziuni vindecabile în 80-90 zile îngrijiri medicale, aspecte consemnate în expertizele medico-legale nr. 414/02.04.2003 și nr. 425/02.04.2003.
Potrivit expertizei criminalistice nr. 80/13.05.2003 efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize criminalistice I, impactul dintre cele două autovehicule s-a produs pe sensul de mers P - Tg. la circa 1 față de axul drumului, microbuzul condus de inculpat fiind în acel moment cu partea din spate la cel mult 1,5 față de marginea din dreapta a carosabilului potrivit direcției contrare.
Același raport concluzionează că manevrele efectuate de numitul - care circula regulamentar - au diminuat mult numărul victimelor și a pagubelor materiale,iar inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă nu se angaja în depășire în zona cu și curbă stânga fără vizibilitate menținând sensul corespunzător direcției de deplasare până în momentul în care manevra de depășire putea fi efectuată în condiții de deplină siguranță.
Expertiza criminalistică nr. 211/14.11.2003 efectuată de Institutul Național de Expertize Criminalistice B, la stăruința inculpatului, a concluzionat că impactul dintre cele două autovehicule s-ar fi produs chiar dacă șoferul autoutilitarei Peugeot condusă de și-ar fi păstrat sensul de deplasare, dar și că producerea evenimentului rutier s-a datorat angajării într-o manevră necorespunzătoare, de depășire efectuată de inculpatul - care a intrat pe contrasens în condițiile în care din direcția opusă circula autoutilitara Pugeot.
În raport de ansamblu probator administrat în cauză, instanța de rejudecare a reținut vinovăția inculpatului constând în producerea accidentului rutier în contextul descris mai sus soldat cu rănirea gravă a două persoane.
În drept, instanța a constatat că fapta săvârșită de inculpat în condițiile descrise mai sus realizează elementele constitutive a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
S-a dispus condamnarea inculpatului pentru fiecare infracțiune, s-a procedat la contopirea pedepselor și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea în condițiile prevăzute de art. 81, 82 și 83-85 Cod penal.
În latura civilă a cauzei, au fost admise în parte acțiunile civile ale celor două părți civile Însurățelu și, în sensul că au fost respinse pretențiile materiale ale acestora ca nedovedite, însă au fost admise în parte cererile de daune morale ale acestora, inculpatul fiind obligat să le plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente "" I și cu asiguratorul "" - Sucursala I suma de 2.500 RON și respectiv 10.000 RON - sume apreciate ca suficiente pentru suferințele psihice și fizice încercate de părți și care au fost lipsite de posibilitatea de a duce o viață normală o perioadă delimitată de timp.
Au fost admise și acțiunile civile formulate de Asigurări " " - Sucursala I - constituită parte civilă cu suma de 15.773 Euro reprezentând despăgubiri civile pentru daunele produse de inculpat asiguratului său căruia îi aparținea autoturismul marca Peugeot cu nr. B-35570 - și Spitalul Municipal P constituită parte civilă cu suma de 652.023 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru părțile vătămate, inculpatul fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente și asiguratorul, conform dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. a, b și alin. 2 din normele pentru aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor care vor practica această asigurare în anul 2003.
Sentința a fost apelată în termen legal de "" I, criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
- în mod greșit prima instanță a dispus obligarea sa în solidar cu
inculpatul la despăgubirea părților civile, incidente fiind dispozițiile art. 49 din legea 136/1995 cu completările și modificările în vigoare la data producerii accidentului, potrivit cărora asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund în baza legii față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, dispoziții ce trebuie corelate cu cele din art. 50 alin. 2 din aceeași lege ce stabilesc că "în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru cele aflate în acel autovehicul numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul autovehiculului, or, în speță, cele două părți vătămate - pasageri au autovehiculului condus de inculpat - erau transportate în baza unui raport contractual, astfel că acestea urmează a fi dezdăunate numai de inculpat și partea responsabilă civilmente;
- greșit s-a dispus prin sentința apelată obligarea sa, în calitate de
asigurator facultativ al asiguratului "" SRL I, la despăgubirea părților vătămate constituite părți civile, din moment ce acestea nu au solicitat nici instanței și nici asiguratorului plata vreunei sume de bani în baza poliței de asigurare;
- greșit a fost obligată prin sentința apelată la despăgubirea părții
civile Spitalul Municipal P în solidar cu inculpatul;
- greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la plata sumei de
15.773 Euro către partea civilă " - ASIGURĂRI" cu titlu de daune, neobservându-se prevederile imperative ale legii 136/1995 și cele din Ordinul nr. 9/2002 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru aplicarea Normelor de aplicare a legii citate, în vigoare la data accidentului în raport de care cuantumul maxim al despăgubirilor datorate este în limita sumei de 14.145,62 Euro conform calculului depus la dosar;
În raport de aceste critici, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței în parte, în latura civilă, înlăturarea obligațiilor de despăgubire a părților civile Însurățelu, și Spitalul Municipal P, precum și reducerea cuantumului pretențiilor civile ale " " de la suma de 15.773 Euro la 14.156,62 Euro.
Sentința a fost apelată în termen legal și de partea responsabilă civilmente "" SRL I, invocând că sumele acordate părților civile cu titlu de daune morale sunt nejustificat de mari, fiind în vădită disproporționalitate cu prejudiciul moral a cărui recuperare se urmărește.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond, atât din prisma motivelor invocate de asiguratorul "" - Sucursala I, partea responsabilă civilmente "" SRL I, cât și din oficiu, sub aspectele la care obligă dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că apelurile sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din analiza dispozițiilor Legii 136/1995 (cu modificările si completările ulterioare ) rezulta fără echivoc, ca societatea de asigurare nu are calitatea de "parte" în procesul penal, părți în procesul penal fiind doar cele limitativ indicate în dispozițiile art. 23 si 24 din Codul d e procedură penală, respectiv: inculpatul, partea vătămata, partea civila, partea responsabila civilmente - a căror prezenta in proces deriva din raportul procesual penal ce se leagă ca urmare a comiterii infracțiunii.
Potrivit dispozițiilor art. 48 si următoarele din legea citata, societatea de asigurare este doar parte in raportul de asigurare, prin efectul legii, ce s-a legat intre aceasta si asigurat prin încheierea contractului in baza căruia natura juridica a obligației pe care si-a asumat-o in acest mod este total diferita de răspunderea pentru fapta altuia ce poate fi antrenata fie in conformitate cu dispozițiile art. 1000 al.1 Cod civil, fie art. 1000 al.3 Cod civil.
Contrar dispozițiilor legale la care s-a făcut referire, instanța de rejudecare a dispus din oficiu,la termenul de judecata din 16.11.2005 introducerea in cauza a asiguratorului - Sucursala I si citarea acestuia in proces in calitate de asigurator, făcându-se astfel aplicarea in cauza a unor prevederi ce erau deja abrogate (art. 54 din Legea 136/2005 abrogat prin OUG nr. 61 /2005 publicata in MO nr. 562/30.06.2005 ) ce obligau la citarea societății de asigurare in procesul penal in calitate de asigurator de răspundere civila.
Mai mult, deși intre inculpat si SC "" SA nu se poate pretinde si retine existenta vreunui raport de prepușenie spre a fi antrenata răspunderea acestuia din urma, si cum s-a arătat deja, nici o alta calitate de "parte" in procesul penal a asiguratorului, instanța de rejudecare, în mod nelegal, a stabilit în sarcina acestuia din urma obligația de dezdăunare a părților civile Insurățelu, si Spitalul Municipal P.
Tot nelegal a dispus instanța de rejudecare si în privința pretențiilor civile formulate de SC SA împotriva asiguratorului SC "" SA - Sucursala Iașii, a inculpatului si a părții responsabile civilmente.
S-a avut în vedere pentru aceasta același argument menționat anterior - lipsa calității de parte a SC "" SA în procesul penal dedus judecății, dar si lipsa calității de parte a SC " " SA, ceea ce impune concluzia ca pretențiile acesteia din urma nu puteau fi soluționate in acest cadru procesual, ci pe calea unei acțiuni separate in fata instanțelor civile.
S-a apreciat că aspectele de nelegalitate constatate impun desființarea, in parte, a sentinței apelate, urmând a fi înlăturate.
In ce privește apelul declarat de partea responsabila civilmente SC "" ce a fost obligată în solidar cu asiguratul SC "" si cu inculpatul la dezdăunarea părților civile si cu sumele de 2.500 RON și 10.000 RON reprezentând daune morale, Tribunalul a constatat că acesta este întemeiat.
Este cunoscut ca, potrivit art. 14 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, despăgubirea părții vătămate trebuie sa constituie întotdeauna o justa si integrala reparație a daunelor morale si materiale suferite in urma infracțiunii ce formează obiectul judecații.
In speță, tribunalul a constatat că, în adevăr, ca urmare a impactului celor doua autovehicule produs din culpa exclusiv a inculpatului ambele părți vătămate au suferit multiple leziuni corporale ce au necesitat perioade de timp de îngrijiri medicale relativ mari, că acestea au avut urmări negative nu numai in plan fizic ci si in plan psihic, social.
Cu toate acestea, întrucât acordarea daunelor morale nu poate conduce la îmbogățirea fără justă cauză a persoanelor vătămate, s-a constatat că sumele acordate acestora cu titlu de daune morale au fost greșit cuantificate si astfel se impune reducerea lor in limita unor sume care sa reprezinte o compensație decenta a suferințelor fizice si psihice încercate de acestea.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul, in baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelurile declarate de SC "" SA SUCURSALA I si de partea civila SC "" I, împotriva sentinței penale nr. 1991/6.12 2006 Judecătoriei Pașcani, pe care oad esființat- în parte în latura civila a cauzei.
A fost înlăturată obligația SC "" SA la plata daunelor civile către părțile civile, l SC " " SA sucursala Iașii si Spitalul Municipal
A fost redus cuantumul daunelor morale acordate părților civile si l; de asemenea, a fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora au fost obligați în solidar către stat inculpatul si partea responsabila civilmente.
Rejudecând cauza în limitele arătate, Tribunalul, in baza art. 14 art. 346 Cod penal și art. 999, 1000 al.3 Cod civil, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente SC "" SRL sa plătească părților civile daune morale, astfel: părții civile suma de 3000 lei; părții civile . suma de 500 lei.
In baza art. 313 din Legea 95 /2006 inculpatul si partea responsabila civilmente au fost obligați în solidar la dezdăunarea Spitalului Municipal P cu suma de 652, 023 lei reprezentând cheltuieli efectuate de aceasta pentru asistenta medicala acordata celor doua părți vătămate.
A fost respinsă acțiunea civila formulata de asiguratorul SC " " Sucursala I împotriva inculpatului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În termenul prevăzut de art.385 indice 3 alin.1 Cod procedură penală decizia Tribunalului Iașia fost recurată de partea responsabilă civilmente SC" - COM" SRL I, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit Tribunalul Iașia înlăturat din hotărârea primei instanțe dispoziția vizând obligarea în solidar și a societății de asigurare SC"" SA la plata despăgubirilor civile către părțile vătămate și Însurățelu.
S-a mai precizat că decizia pronunțată de Tribunalul Iași contravine dispozițiilor legii nr.136/1995, Normelor de aplicare a acestei legi cât și deciziei nr.1 din 28.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii.
Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, la data producerii accidentului, SC"" SA era asiguratorul părții responsabile civilmente, atât în baza poliței cât și în baza asigurării facultative pentru accidentele de călătorie.
A mai susținut recurenta că cele două părți vătămate din prezenta cauză se aflau în situații diferite; pentru partea vătămată Însurățelu, care se afla în microbuzul cu care s-a ciocnit autovehiculul condus de inculpat sunt aplicabile dispozițiile referitoare la polița, iar părții vătămate, care se afla în autovehiculul condus de inculpat în baza unui raport contractual, îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la polița de asigurare facultativă.
S-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Iași și menținerea obligației solidare a asigurătorului de răspundere civilă la plata daunelor față de cele două părți vătămate, așa cum a hotărât prima instanță.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că decizia pronunțată de Tribunalul Iași este legală și temeinică.
Părțile vătămate - și Însurățelu s-au constituit părți civile în fața primei instanțe, la data de 25.II.2004 când au fost audiate la Judecătoria Pașcani. Cu acel prilej au solicitat obligarea inculpatului -, la plata despăgubirilor civile pretinse.
Societatea de asigurare de răspundere civilă "" SA - Sucursala Iaf ost introdusă în cauză la data de 2.06.2004, prin încheierea Judecătoriei Pașcani, la cererea inculpatului și a părții responsabile civilmente.
Părțile vătămate și Însurățelu nu au mai fost audiați și nu au cerut obligarea societății de asigurare la plata despăgubirilor civile.
După desființarea integrală a sentinței pronunțate de Judecătoria Pașcani, prin decizia Tribunalului Iași nr.389 din 12.05.2005 și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, părțile vătămate nu au mai fost reaudiate, și nu au solicitat obligarea la despăgubiri în solidar cu inculpatul, cu partea responsabilă civilmente și a asigurătorului de răspundere civilă SC"" SA
Latura civilă a procesului penal este guvernată printre alte principii și de acela al disponibilității.
Prin acest principiu se înțelege că părțile pot determina nu numai existența procesului ci și conținutul acestuia, prin stabilirea cadrului procesual, a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil l-ar putea parcurge.
Principiul disponibilității cuprinde următoarele drepturi: dreptul persoanei interesate de a porni sau nu procesul; dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării; dreptul părților de a efectua acte procedurale de dispoziție; dreptul de a exercita sau nu căile de atac prevăzute de lege; dreptul de a cere sau nu executarea silită a hotărârilor.
Cum părțile civile și Însurățelu nu au solicitat niciodată obligarea societății de asigurare de răspundere civilă SC"" SA la plata despăgubirilor civile, în mod greșit prima instanță a obligat această societate, în solidar cu inculpatul și partea responsabilă civilmente la despăgubiri.
Pe cale de consecință, în mod corect Tribunalul Iașia admis apelul promovat de SC"" SA I și a înlăturat dispoziția vizând obligarea acestei societăți la plata daunelor civile către părțile vătămate -, Însurățelu, Societatea de Asigurare " " SA, în solidar cu inculpatul și partea responsabilă civilmente.
Mai mult, partea vătămată - se afla la data producerii accidentului în autovehiculul Iș-04-TOT, condus de inculpat și aparținând părții responsabile civilmente SC"" SRL care se ocupă de activități de transport persoane.
Această parte vătămată era transportată în baza unui raport contractual încheiat cu partea responsabilă civilmente.
Potrivit dispozițiilor art.50 alin.2, teza a II-a din Legea 136/1995, așa cum era în vigoare la data săvârșirii faptei, partea vătămată -, aflându-se în autovehiculul condus de inculpat și fiind transportată în baza unui raport contractual existent cu proprietarul autovehiculului respectiv, nu poate beneficia de despăgubiri de la asigurătorul de răspundere civilă.
Partea civilă Însurățelu, la momentul accidentului se afla în autovehiculul condus de martorul și cu care s-a ciocnit autovehiculul condus de inculpat, din culpa exclusivă a acestuia din urmă.
Potrivit dispozițiilor art.57 alin.1 din Legea 136/1995, așa cum era în vigoare la data săvârșirii faptei, drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
În alineatul 2 al aceluiași articol se stipulează că aceste drepturi se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia și cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.
Textul de lege instituie o răspundere principală în sarcina autorului faptei generatoare de prejudicii și o răspundere subsidiară, facultativă și condiționată de cererea părții civile în sarcina asigurătorului.
Că părțile civile nu au înțeles să-și îndrepte cererile de dezdăunare împotriva societății de asigurare mai rezultă și din împrejurarea că nu au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de Tribunal.
Fiind verificată legalitate și temeinicia deciziei pronunțate de Tribunalul Iași, urmează ca în baza art.385 indice 15 punctul 1 lit.b Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de partea responsabilă civilmente SC"" SA
Hotărârea recurată a fost verificată din oficiu și prin prisma dispozițiilor art.385 alin.3 Cod procedură penală, constatându-se că nu sunt motive de casare.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de partea responsabilă civilmente SC"" SA I împotriva deciziei penale nr.328 din 26.06.2007 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu pentru inculpatul - intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./21.01.2008
Jud.fond: Tribunalul Iași -
-.-
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul formulat de partea responsabil civilmente SC SA I împotriva deciziei penale nr. 328 din 26.06.2006 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu pentru inculpatul intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.01.2008.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
11 Ianuarie 2008
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Mihaela Chirilă, Otilia Susanu
