Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 101/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 101/
Ședința publică de la 10 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier:
-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pentru astăzi amânată soluționarea recursurilor declarate de recurenții, - și - România asigurare Reasigurare SA B, împotriva deciziei penale nr. 221/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2010 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 04.02.2010, apoi azi, data de mai sus.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 1271 din 10 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Brăila, în dosarul nr-, în baza art. 334 s C.P.P.-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare al instanței privind pe inculpatul, din infracțiunea unică de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al.2,4 în infracțiunile concurente de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al.2,4, cu aplicarea art. 33 lit.b,
În baza art. 11 pct.2 lit. b raportat C.P.P. la art. 10 lit. g s C.P.P.-a încetat procesul penal privind pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al.2,4, parte vătămată, vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al.2,4 parte vătămată - și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prevăzută de art. 89 al.1 din OUG 195/2002 republicată, cu art. 33 lit.a,b
În baza art. 14, 343, 346 raportat C.P.P. la art. 998, 999c.c și 1003 c în referire la art. 43, 48, 49, 50, 55 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, și art. 12 al.3 din Ordinul nr. -/28.11.2006 privind punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, s-a dispus obligarea în solidar a asiguratorilor - SA Sucursala B și - SA România Reasigurare SA G la plata următoarelor despăgubiri civile către partea civilă după cum urmează:
- la 497.895, 86 lei daune materiale constând în bunuri distruse în accident, cheltuieli de transport după accident, cheltuieli pentru refacerea sănătății și crearea condițiilor pentru supraviețuire, cheltuieli autoturism, daune conexe, precum și salariile neîncasate.
- la 10.451,37 lei despăgubiri civile periodice de la pronunțarea hotărârii, timp de 12 luni, lunar, conform raportului de expertiză medico-legală.
- la 842. 860 lei daune morale, reprezentând suferința fizică și psihică îndurată după producerea accidentului.
În baza art. 1, 17, 343, 346 raportat C.P.P. la art. 998 - 999 și 1003 în referire la art. 43, 48, 49, 50, 55 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și art. 12 al.3 din Ordinul nr. -/2006 de punere în aplicare a Normelor privind asigurarea de răspundere civilă obligatorie pentru prejudicii produse prin accidente, s-a dispus obligarea în solidar a asiguratorilor S C SA Sucursala B și - SA România Asigurare Reasigurare SA G la următoarelor despăgubiri către partea civilă - după cum urmează:
- 210.000 ron daune morale reprezentând suferința sa fizică și psihică îndurată și punerea în pericol a vieții acesteia;
-5.000 ron repezentând c/v lipsei de folosință a autoturismului;
-5.000 ron reprezentând cheltuieli cu procurarea medicamentelor;
-3000 ron daune materiale, cu titlu cheltuieli efectuate cu repararea autoturismului proprietatea acesteia, distrus în cea mai mare parte.
În baza art. 14, 17, 343, 346 raportat C.P.P. la art. 998 - 999 c în referire la art. 43, 48, 49, 50, 55 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și art. 12 al.3 din Ordinul nr. -/2006 de punere în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente, și art. 313 din OUG 72/2006, s-a dispus obligarea în solidar a asiguratorilor - SA Sucursala B și - România Asigurare Reasigurare SA G, la 190,5 ron către partea civilă Serviciul de Ambulanță G, cheltuieli ocazionate cu partea vătămată, precum și la 190,03 lei cheltuieli ocazionate de partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean G cu partea vătămată -, la 627,59 cheltuieli de spitalizare către partea civila Spitalul Județean G -., și la 4699,95 lei cheltuieli de spitalizare ocazionate cu partea vătămată -.
S-a constatat că ambii asiguratori răspund în limita unui singur plafon prevăzut de lege pe anul 2007, stabilit potrivit art. 12 al.3 din Ordinul CSA nr. -/28.11.2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule.
În baza art. 193 raportat C.P.P. la art. 49 - 50 din Legea 136/1995 privind asigurările, au fost obligați asiguratorii în solidar la plata sumei de 43.677,62 ron cu titlu cheltuieli judiciare către partea vătămată, și la 10.000 ron cheltuieli de judecată către partea vătămată -.
În baza art. 192 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 21.07.2007, orele 17,00 inculpatul se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Audi cu nr. de înmatriculare B-68-, pe DN 22 B, din direcția B către municipiul
În apropierea trecerii la nivel cu calea ferată, circulând cu o viteză de 110 km/h- 120 km/, acesta s-a angajat în depășirea a două vehicule din fața sa.
În același sens, din contrasens, se deplasa din direcția G, către municipiul B, autoturismul marca, cu nr. de înmatriculare - condus de către partea vătămată -, care circula regulamentar cu o viteză de 40 km/, având ca pasageri pe martorul, aflat pe locul din dreapta față și pe soția acestuia, partea vătămată e, aflată pe bancheta din spate stânga.
Pe măsură ce autoturismul condus de către partea vătămată se apropia, inculpatul, realizând situația de pericol pe care acesta o crease, a încercat să reintre pe sensul său de mers, făcând o manevră dreapta, dar nu a mai avut timpul necesar și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de către partea vătămată -.
După impact, inculpatul a părăsit locul accidentului, a intrat în municipiul G și a parcat autoturismul în spatele blocului D2 de pe b-dul -.
Martorul, aflat în apropierea zonei, a văzut cum inculpatul a parcat autoturismul, a coborât, a demontat plăcuța cu nr. de înmatriculare amplasată în partea din spate a mașinii, după care s-a șters cu un prosop pe față de un lichid roșu. Văzându-l pe martor, inculpatul i-a adresat injurii și amenințări.
Cu ocazia cercetării la fața locului, a fost descoperită pe partea a sensului de mers B-G, la cca.15 m pe acostament, sub balustrada metalică, suportul și plăcuța cu nr. de înmatriculare B-68-.
Urmare impactului astfel produs, partea vătămată - a suferit leziuni pentru a căror vindecare au necesitat un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale, potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 756/E/2007,iar partea vătămată eas uferit leziuni pentru a căror vindecare au necesitat inițial un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din Raportul de constatare medico-legală nr. 757/E/2007, dar, ulterior, starea de sănătate a acesteia s-a agravat în timp, fiindu-i necesare în final un număr de 120-150 zile de îngrijiri medico-legale, potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 45/E/2008 al Serviciului de medicină legală Spitalul Clinic -. G, viața celor două victime fiind pusă în pericol.
În noaptea de 21/22.07.2007, lucrătorii de politie l-au identificat pe autorul accidentului în persoana inculpatului, potrivit procesului verbal de depistare.
Totodată, Raportul de expertiză tehnică, efectuat în cauză fila 86, concluzionat că în condițiile în care, circulând cu viteza de 110- 120 km/ și pătrunzând pe contrasens într-o zona cu vizibilitate redusă, unde drumul se afla în curbă și depășirea este interzisă prin marcaj cu linie continuă între benzile de circulație, accidentul nu putea fi evitat de către inculpat, care a circulat pe drumurile publice încălcând astfel regulile de circulație fundamentale.
Accidentul nu putea fi evitat de către conducătoarea autoturismului, deoarece aceasta a fost surprinsă de apariția pe sensul său de mers de autoturismul condus de către inculpat și nu a avut timpul necesar și spațiul lateral dreapta pentru a evita impactul.
Potrivit cererii depusă la dosar (fila 13), cât și a declarației luată în ședință publică și concluziilor scrise prin apărător, partea vătămată - s-a constituit parte civilă cu sumele de:
-50.000 euro daune morale reprezentând suferința sa fizică și psihică îndurată și punerea în pericol a vieții ca urmare a accidentului cauzat din culpa inculpatului:
-5000 ron reprezentând lipsa de folosință a autoturismului distrus în mare parte -ca urmare a imposibilității de a-l folosi și nevoia recurgerii la taxi și alte servicii cu titlu de daune materiale;
-3000 ron daune materiale pentru reparații autoturism;
-5000 ron daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor pe medicamente necesare însănătoșirii.
Partea vătămată e, atât prin cererile scrise, prin declarația luată în ședința publică și cât și prin notele scrise prin apărător, s-a constituit parte civilă după cum urmează:
-497.895,86 lei daune materiale reprezentând contravaloarea bunurilor distruse în accident, cheltuieli de transport după accident, cheltuieli pentru refacerea sănătății și crearea condițiilor necesare supraviețuirii, cheltuieli pentru procurarea unui autoturism adecvat, daune conexe, precum și salariile neîncasate;
-10.451,37 ron reprezentând despăgubiri civile periodice de la data pronunțării prezentei hotărâri, timp de 12 luni, lunar, conform raportului de expertiza medico-legală;
-842.860 lei daune morale reprezentând suferința fizică și psihică îndurată ca urmare a producerii accidentului în lunile de spitalizare și de repaus total în poziție orizontală, gravitatea consecințelor accidentului, victima rămânând cu o infirmitate multiplă toată viața, etc.
Potrivit cererii depusă la dosar fila 137, partea vătămată prin apărător și-a majorat pretențiile civile cu suma de 80.000 euro cu titlu daune morale, reprezentând prejudiciu de agrement suferit de către aceasta, motivând că urmare a leziunilor produse în urma accidentului rutier, a durerilor extrem de puternice și a imobilității determinate de acestea, aceasta se află în imposibilitatea fizică de a mai avea relații sexuale cu soțul său.
Sub acest aspect, partea a mai arătat că atât de la accident și până în prezent cât și pe viitor, va fi privată de a mai avea relații intime cu soțul său, și pe cale de consecință, căsnicia nu va mai fi la fel, cum a fost anterior accidentului, practic va fi ceva cu totul formal, relațiile intime dintre cei doi soți fiind de esența căsniciei, cum e și firesc.
În concluzie, partea vătămată, a precizat că producerea acestui prejudiciu de agrement, îi conferă un drept special la daune morale.
Totodată, potrivit adresei depusă la dosar fila 240, asiguratorul SA B, a făcut cunoscut instanței că a achitat părții vătămate - suma de 1.260 lei reprezentând despăgubiri pentru distrugeri produse autoturismului cu nr. de înmatriculare -, despăgubiri achitate din asigurarea RCA a auto B-68-, aspect care se va avea în vedere la acordarea despăgubirilor părții vătămate - cu acest titlu.
Din adresa de prejudiciu depusă la dosar (fila 390), partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean G, a precizat printre altele că a asigurat servicii medicale și de transport sanitar părții vătămate - și se constituie parte civilă în cauză cu suma de 190,03 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de urgență și transport asigurate pacientei -.
Dat fiind faptul că în timpul procesului inculpatul a decedat, potrivit actului doveditor depus în acest sens la dosarul cauzei, în mod legal s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor legali ai inculpatului defunct, în acest sens făcându-se demersuri pentru a se afla moștenitorii inculpatului defunct.
Potrivit listei depusă la dosar fila 416 de către apărare, s-au desemnat drept moștenitori numiții -tată și -mamă.
Acest fapt este confirmat ulterior și prin Certificatul de moștenitor nr. 5/16.01.2008, existent la dosar fila 130 și din conținutul căruia rezultă că de pe urma defunctului, au rămas ca moștenitori cu vocație succesorală, -tată, cu o cotă de din masa succesorală și - mama, cu o cotă de din masa succesorală.
Dar, potrivit actului existent la dosar fila 128, se face dovada deplină, că moștenitorii defunctului au vândut apartamentul proprietatea acestuia soților și -, la prețul de 116.000 lei.
În fine, prin încheierea de ședință de la termenul din 22 mai 2009, fila 248 dosar, apărătorul părții vătămate, avocat, a învederat faptul că numita este fostul proprietar al autoturismului marca Audi, vândut de către aceasta inculpatului defunct.
Sub aspectul încadrării juridice date faptelor prin actul de sesizare al instanței, de menționat este faptul că în sarcina inculpatului s-a reținut doar o singură infracțiune de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al.2,4
Reținând că infracțiunea de vătămare corporală din culpă este o infracțiune contra persoanei, care vizează viața, integritatea fizică și corporală și sănătatea acesteia, că subzistă atâtea infracțiuni concurente câte părți au fost vătămate, ca subiecți pasivi, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea unică de vătămare corporală din culpă, în două infracțiuni de vătămare din culpă prevăzute de art. 184 al.2,4, menținând restul încadrării juridice dată prin actul de sesizare.
În cauză, la solicitarea părții vătămate prin apărător, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către Serviciul de Medicină Legală Județean
Potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. 967/11.03.2009 al Serviciului de Medicină Legală B (fila 394), se concluzionează printre altele că din actele medicale examinate și constatările efectuate rezultă că partea vătămată a prezentat fractura complexă de bazin, fractură de claviculă și fracturi de procese vertebrale, leziuni produse printr-un mecanism complex de proiectare în cadrul unui accident de trafic rutier, leziuni ce datează din data de 21.07.2007 și pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 160-180 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Leziunile suferite au pus în primejdie viața victimei.
Ca urmare a leziunilor suferite, partea vătămată prezintă infirmitate fizică definitivă însoțită de invaliditate cu pierderea capacității de muncă în procent de 50% pentru o perioada de 12 luni față de data examinării.
Pentru sechelele invalidante, mai spune expertiza, partea vătămată necesită tratament medicamentos conservator și de recuperare morfo-funcțională precum și revizuire anuală în vederea aprecierii capacității de muncă.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului, care în data de 21.07.2007 în timp ce conducea autoturismul proprietate personala pe DN 22 B, a încălcat prevederile art. 45 al.3, art. 48, art. 54 al.1 si art. 60 al.1 din OUG 195/2002 republicată, în sensul că a efectuat manevra de depășire a doua autovehicule trecând pe marcajul linie continuă, nu s-a asigurat că din sens opus nu vine nici un vehicul și că dispune de spațiu suficient pentru a reintra pe inițială, nu a respectat regimul legal de viteză adaptând-o la condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, la efectuarea depășirii trecând pe o alta bandă de circulație, nu s-a asigurat că poate face orice manevră fără a perturba circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, nu a dat dovadă de prudență sporită la traversarea liniilor de cale ferată, toate acestea având drept consecință producerea unui accident rutier soldat cu vătămarea corporală a părților vătămate - și, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 al. 2 si 4 cu art. 33 lit.b, 34
Fapta aceluiași inculpat care în data de 21.07.2007, în timp ce conducea pe drumurile publice autoturismul B-68- a produs un accident și urmare impactului a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 89 al.1 din OUG 195/2002 republicată.
Întrucât inculpatul a săvârșit cele trei infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit.a,b, 34 privind concursul de infracțiuni.
Totodată, având în vedere că inculpatul a decedat în cursul procesului, prima instanță a încetat procesul penal, întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct.2 lit. b raportat C.P.P. la art. 10 lit. g pentru C.P.P. săvârșirea infracțiunilor concurente de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al.2,4, parte vătămată, vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al.2,4 parte vătămată - și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prevăzută de art. 89 al.1 din OUG 195/2002 republicată, cu art. 33 lit.a,b
Pe latură civilă s-au reținut următoarele:
Partea vătămată - a suferit leziuni ce au fost produse prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autoturism, în condițiile unui accident rutier și care au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale, aspecte confirmate și de Raportul de expertiză medico-legală existent la dosar fila 46.
În aceste condiții, partea vătămată - a fost transportată de urgență la Spitalul -. G, la terapie intensivă în stare de inconștiență unde și-a revenit abia după 10 zile, fiind spitalizată în total un număr de 21-22 zile, așa cum rezultă și din declarația părții vătămate dată în ședința publică fila 39 dosar, coroborată cu actele medicale existente la dosar.
Totodată, potrivit rezultatului de examinare efectuat de către Centrul de Diagnostic -Prima Medical B (fila 124), victima accidentului prezenta arie temporo-pacietală dreaptă hipersemnal T2, hiposemnal T1 sechelară postraumatică. Sistem ventricular cu dimensiuni ușor mărite situat pe linia mediană. Fractura la nivelul masei laterale sacrate de partea cu semnal lichidian posterior (sânge). subacut fesier de partea. Cantitate mică de lichid la nivelul articulației coxo-femurale de partea.
Victima accidentului astfel produs este o persoana în vârstă de 74 de ani, care pe fondul unor afecțiuni inerente vârstei a suferit un grav traumatism, stând 10 zile în comă în urma accidentului și cu afectarea gravă pe o perioadă îndelungată a posibilității fizice de deplasare, în condițiile în care aceasta este văduvă, cu un singur copil stabilit în străinătate, fără alte rude apropiate, a beneficiat doar de mila unor prietene care au îngrijit-o, în perioada lungă de convalescență.
Față de această situație, pe baza celor menționate mai sus, prima instanță a admis ca fondat capătul de cerere privind daunele morale.
Sub aspectul daunelor materiale s-a reținut că este de necontestat că în urma impactului produs, mașina proprietatea părții vătămate a fost puternic avariată, fiind necesare cheltuieli atât cu repararea acesteia și aducerea în stare de folosință, dar și faptul că în mod firesc pe toata durata reparațiilor, victima a fost prejudiciată prin lipsa de folosință a acesteia, fiind nevoită să folosească taxiul și să apeleze la alți șoferi care au transportat-o contra/cost cu autoturismul proprietatea acestora, în mod deosebit de la domiciliu la spital pentru control, precum și la locul de muncă, unde încă mai profesa.
La acordarea despăgubirilor pentru repararea autoturismului, s-au avut în vedere precizările făcute de către asiguratorul SA prin adresa depusă la dosar fila 240 dosar, potrivit cărora acesta a achitat părții vătămate - suma de 1260 lei cu titlu despăgubiri pentru distrugerea autoturismului cu nr. de înmatriculare -, despăgubiri ce au fost achitate din polița de asigurare RCA a autoturismului B-68-.
Având în vedere gravele leziuni suferite, numărul mare de îngrijiri medicale, perioada îndelungată de imobilizare la pat, Judecătoria a constatat că este firesc ca toate acestea să necesite medicamente consistente pentru însănătoșirea părții vătămate -.
Față de aceasta situație, s-a admis întemeiat și acest capăt de cerere privind daunele materiale reprezentând contravaloarea medicamentelor necesare însănătoșirii pentru gravele leziuni suferite în urma accidentului.
În ce o privește pe partea vătămată, s-au reținut următoarele:
Din expertiza medico -legală rezultă faptul că partea vătămată a prezentat fractură complexă de bazin, fractură de claviculă și fracturi de procese vertebrale, leziuni produse printr-un mecanism complex de proiectare în cadrul unui accident rutier, leziuni ce datează din 21.07.2007 și pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 160-180 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, leziunile suferite punându-i în pericol viața.
De asemenea rezultă că victima accidentului prezintă infirmitate fizică definitivă însoțită de invaliditate cu pierderea capacității de muncă în procent de 50% pentru o perioadă de 12 luni față de data examinării.
În fine, expertiza a concluzionat că pentru sechelele invalidante, partea vătămată necesită tratament medicamentos conservator și de recuperare morfo-funcțională precum și revizuire anuală în vederea aprecierii capacității de muncă.
Instanța a reținut din declarația părții vătămate că în urma accidentului leziunile au fost cumplite în sensul că aceasta a suferit leziuni în zona capului, unde a rămas cu denivelare, după cum a constatat și instanța, a mai suferit spărturi ale claviculei și la umărul stâng, fracturi ale bazinului, bazinul față spart, iar piciorul stâng a intrat prin bazin, motiv pentru care a trebuit să fie introdusă prin osul de jos al piciorului o tijă metalică pe care să fie așezate greutăți pentru ca piciorul să poate rămână în afară suferind până în prezent 3 intervenții chirurgicale în Israel unde locuiește împreună cu soțul și cei 4 copiii din care unul minor.
Că anterior accidentului, a activat la 3 licee cu 3 norme, iar în prezent, urmare accidentului lucrează numai cu J de normă la un singur liceu.
Că până în urmă cu 2-3 luni, a umblat numai cu căruciorul iar în prezent se poate deplasa și în cârje dar o obosesc foarte mult, astfel că, după un scurt drum de mers este nevoită să se odihnească.
Că urmare accidentului, piciorul accidentat a rămas mai scurt cu 2- 3 cm și nu poate merge drept și corect.
Că, deși că anterior accidentului nu poseda autoturism, fiind adepta mersului pe jos, al mișcării, al unei vieți active, în prezent, în urma leziunilor suferite după accident și după a treia intervenție chirurgicală din iulie 2008, fost nevoită să-și cumpere un autoturism adecvat cu care să se poată deplasa cu el la serviciu.
În prezent, partea vătămată, face fitness în condiții speciale, necesar recuperării și care presupune de asemenea un pat special, bazin special unde merg cei invalizi și mai are un specialist terapeut care-i face terapie la piciorul accidentat și la umăr.
Că, dat fiind starea și condiția sa actuală a fost nevoită să-și cumpere și un pat special înalt cu 2 saltele pentru comoditate și diminuarea durerilor. Acest pat este foarte scump, dar îi permite să ridice piciorul și să stea cât de cât confortabil.
În prezent, primește un salariu de 10.000 lei, iar anterior accidentului avea un venit de 5000 euro de la cele 3 licee la care profesa unde avea încheiate contracte de muncă pe durată nedeterminată.
Prima instanță a reținut că susținerile părții vătămate au fost confirmate printre altele și de adeverința depusă în acest sens la dosarul cauzei din data de 16.06.2009 (fila 270 vol.II), și care certifică faptul că partea vătămată a fost angajată la - din data de 1.09.2000 și până la data de 21.12.2007, iar toate plățile (salarii și beneficii sociale) au fost efectuate în conformitate cu contractul colectiv național al organizației profesorilor din Israel.
În cadrul daunelor materiale, au fost incluse bunurile distruse în accident, cheltuielile de transport după accident cu avionul ruta -B, cheltuieli pentru refacerea sănătății și crearea condițiilor de supraviețuire și anume: consultație ortopedică, consultație nutriționist, examinare medicală, mănuși și pantofi sport, pat și saltea, transport medical, pernă aloe, scaun cu rotile, fitness (întreținere musculară), servicii persoană menaj, fotoliu de masaj, autoturism, polița de asigurare obligatorie auto, polița de asigurare facultativă auto, parcare spital, servicii telefonie, servicii telefon mobil, salarii neîncasate.
S-a apreciat că și capătul de cerere privind despăgubirile periodice (timp de 12 luni), este justificat, dat fiind faptul că în raportul de expertiză medico-legală, se concluzionează, că urmare a leziunilor suferite, partea vătămată prezintă infirmitate fizică permanentă (definitivă) însoțită de invaliditate cu pierderea capacității de muncă în procent de 50% pentru o perioadă de încă 12 luni față de data examinării.
Cât privește capătul de cerere privind daunele morale, s-a apreciat că este de necontestat faptul că în urma accidentului, partea vătămată a suferit grave leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 160-180 zile de îngrijiri medicale, conform expertizei.
Aceasta, ca efect al accidentului astfel produs, a suferit leziuni grave constând în principal în fracturarea complexă a bazinului, fractură de claviculă, și fracturi de procese vertebrale.
Dar o semnificație juridică deosebită, este și aceea că leziunile astfel produse au pus în primejdie viața victimei, așa cum specifică și expertiza.
Totodată, dar nu în cele din urmă, s-a reținut și faptul că în urma leziunilor suferite, partea vătămată a rămas cu o infirmitate fizică definitivă însoțită de invaliditate cu pierderea capacității de muncă în procent de 50% pentru o perioada de 12 luni de la data examinării.
De asemenea, s-au avut în vedere la aprecierea daunelor morale printre altele și suferința fizică și psihică îndurată după accident, atât în timpul spitalizării cât și după externare, fiind necesar un repaus total și numai în poziție orizontală, gravitatea și profunzimea consecințelor accidentului, partea vătămată rămânând pe viață cu o multiplă infirmitate, precum și imposibilitatea victimei de a se întreține și a se deplasa singură, având în mod permanent nevoie de supraveghere.
Totodată, nu lipsită de semnificație, o constituie și împrejurarea, că în urma accidentului, partea vătămată a fost constrânsă de împrejurări să-și schimbe pe deplin modul de viață, partea vătămată persoană tânără, de numai 42 de ani, plină de viață și împliniri atât în viața personală, având 4 copii și soț, cât și cea profesională, intelectuală, de profesie profesor de fizică la mai multe școli și cu funcții de conducere, activă și pe deplin adepta mișcării, care înseamnă viață, a fost nevoită să treacă de la acest trai lejer, liber, decent și independent la o viață de mers în cârje sau într-un scaun cu rotile și cu însoțitor și aceasta însoțită permanent de stările de durere și disconfort care nu i-au dispărut nici un moment.
Astfel, mersul în cârje cât și orele la catedră îi provoacă teribile dureri continue.
Nu se mai poate întreține, nu mai poate face menajul pentru ea, pentru soț și cei 4 copii ai săi.
S-a dovedit că și nivelul de viață a scăzut întrucât, în mod firesc și veniturile s-au diminuat la față de cele avute anterior accidentului, așa cum o spun și actele, dar, drept consecință și nevoile și cheltuielile s-au majorat cu plata intervențiilor chirurgicale, a menajerei, procurarea de medicamente, de combustibil pentru autoturism, bilete de tratament, fitness, întreținere corporală, consultații psihologice, etc.
Partea vătămată este marcată, suferă și psihic, întrucât nu poate participa la actul sexual cu soțul său în mod firesc, cum este și normal și își aduce acuze din acest motiv, care lipsește din căsnicia sa, acest aspect fiind de esența noțiunii de cuplu.
Nu trebuie a fi omise precizările părții vătămate atât în declarația dată în fata instanței, cât și prin concluziile scrise, că suferă enorm, are suferințe majore, pentru ca dintr-o femeie normală, sănătoasă și plină de viață și de împliniri pe toate planurile și sub toate aspectele a ajuns o infirmă pe viață, ceea ce este pe deplin adevărat, ireversibil.
Prima instanță și-a format convingerea că daunele morale astfel formulate de către cele două părți vătămate - și, sunt pe deplin întemeiate și justificate, motiv pentru care l-a admis ca atare așa cum au fost ele formulate și în cuantumurile solicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel: moștenitorii (părinții) inculpatului - decedat, respectiv și, asiguratorii - SA B și - SA
Toate cele patru apeluri au vizat netemeinicia sentinței atacate, cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, apreciindu-se că sumele acordate cu titlu de daune morale sunt exagerat de mari și parte din daunele materiale nu au avut un suport legal pentru a fi acordate.
În plus, apelanta - Vienna Insurance SA - Sucursala Bai nvocat și un motiv de nelegalitate, susținând că nu poate fi obligată în solidar cu moștenitorii inculpatului și nici cu - SA la plata despăgubirilor civile, solidaritatea fiind exclusă atâta timp cât nu este prevăzută expres de lege, dispozițiile art. 52 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România, prevăzând că în cazul în care, pentru același proprietar de autovehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părți egale de către toți asiguratorii.
Prin decizia penală nr.221/6.11.2009 a Tribunalului Brăilas -au admis apelurile declarate de: moștenitorii (părinții) inculpatului - decedat, respectiv și și asiguratorii - Vienna Insurance SA - Sucursala și - România Asigurare Reasigurare SA,
S-a respins ca nefondată excepția invocată de apărătorii aleși ai intimatelor și -, privind tardivitatea apelului declarat de apelantul asigurator - Vienna Insurance SA - Sucursala
S-a desființat în parte sentința atacată numai cu privire la latura civilă a cauzei și în rejudecare:
În baza art. 14, 17, 346 alin. 1.pr.pen. raportat la art. 998, 999.civ. art. 52 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, au fost obligați cei doi asiguratori: - Vienna Insrance SA Sucursala B și - SA G, la plata următoarelor sume către părțile vătămate Serviciul de Ambulanță G și Spitalul "-. " G,constituite părți civile:
- 190,05 lei ron către partea civilă Serviciul de Ambulanță G, reprezentând cheltuielile ocazionate cu partea vătămată;
- 190,03 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanță G, reprezentând cheltuielile ocazionate cu partea vătămată -;
- 627,59 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul "-. " G, ocazionate cu îngrijirea părții vătămate;
- 4699,95 lei cheltuieli de spitalizare ocazionate cu partea vătămată -.
S-au admis în parte pretențiile formulate de către partea civilă - și în consecință asiguratorii au fost obligați la plata în cote egale a sumei de 50.000 lei daune morale către partea civilă -.
S-au respins celelalte pretenții civile.
S-au admis în parte pretențiile civile formulate de partea civilă și în consecință asiguratorii au fost obligați la plata în cote egale a următoarelor sume de bani:
- 100.000 lei cu titlu de daune morale;
- 10.451,37 lei prestație periodică lunară de la 11.03.2009 - 11.03.2010;
- 65.864 lei despăgubiri materiale.
S-au respins celelalte pretenții civile.
Asiguratorii au fost obligați la plata în cote egale a cheltuielilor judiciare în sumă de 43.677,62 lei ron efectuate de partea civilă și la 10.000 lei ron cheltuieli judiciare efectuate de partea vătămată -, la instanța de fond.
S-au respins cererile celor două părți civile - și, privind plata cheltuielilor judiciare în apel.
În baza art. 192 alin. 3.pr.pen. s-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare efectuate la instanța de fond și în apel.
Restul dispozițiilor sentinței penale apelate au fost menținute.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut următoarele:
Avocații aleși ai intimatelor și -, au formulat excepția tardivității apelului declarat de asiguratorul - Românească Vienna Insurance SA - Sucursala B, având în vedere că dovada comunicării hotărârii (fila 325 fond) a fost la data de 4 august 2009, iar apelul a fost promovat la data de 18 august 2009, după o perioadă de 14 zile.
Tribunalul a reținut că excepția invocată nu este fondată. Astfel, potrivit art. 363 cod procedură penală termenul de declarare a apelului pentru părțile care nu au participat la dezbateri este de 10 zile, socotit de la data comunicării hotărârii.
Hotărârea instanței de fond a fost comunicată la data de 04.08.2009, termenul de apel fiind cuprins între 05.08.2009 și 15.08.2009, potrivit art. 186 alin. 2 cod procedură penală, fără a lua în calcul ziua de la care începe să curgă termenul (04.08.2009) și nici ziua în care acesta se împlinește (14.08.2009). Cum ultima zi, 15.08.2009, a fost nelucrătoare, în conformitate cu art. 186 alin. Ultim cod procedură penală, apelul putea fi introdus până pe data de 17.08.2009, aspect respectat de asigurator, așa cum rezultă din documentul de transport al expediției emis de Urgent Curier.
În consecință, s-a respins excepția tardivității apelului formulat de asiguratorul - Românească Vienna Insurance SA - Sucursala B, ca nefondată.
Tribunalul a reținut că asigurătorii nu pot fi obligați în solidar la plata despăgubirilor civile solicitate de părțile civile, având în vedere dispozițiile art. 52 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, care prevăd că în cazul în care, pentru același proprietar de autovehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părți egale de către toți asiguratorii.
Deci ambii asiguratori trebuie să răspundă în mod egal pentru acoperirea prejudiciilor cauzate, orice răspundere solidară fiind exclusă.
Observând că atât considerentele cât și dispozitivul sentinței penale apelate, nu relevă clar situația părților vătămate Serviciul de Ambulanță Județean G și Spitalul Județean de Urgență G, care s-au constituit părți civile cu contravaloarea îngrijirilor medicale acordate celor două victime, Tribunalul a constatat că cei doi asigurători răspund în părți egale la acoperirea prejudiciilor, după cum urmează:
- 190,05 lei către Serviciul de Ambulanță Județean G (fila 51 fond), reprezentând contravaloare servicii de asistență medicală de urgență acordat părții vătămate;
- 190,03 lei către Serviciul de Ambulanță Județean G (fila 390 fond), reprezentând contravaloare servicii de asistență medicală de urgență acordat părții vătămate -;
- 627,59 lei (fila 118 fond) reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate, către Spitalul "-. " G;
- 4699,95 lei, cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate -, către Spitalul "-. " G (fila 119 fond).
În ce o privește pe partea vătămată -, s-a constatat că
aceasta ar fi putut beneficia de despăgubiri pentru pagube ca urmare a lipsei de folosință a autovehiculului avariat, în cazul în care acesta reprezintă mijlocul cu care persoana vătămată își realizează obiectul de activitate, conform dispozițiilor art. 14 lit. c din Ordinul CSA nr. 113.133/2006. Cum partea vătămată este pensionară, la data accidentului avea 74 ani și nu a făcut dovada cu acte că ar profesa ca medic și în prezent, s-a apreciat că pretențiile formulate în acest sens sunt nefondate.
De asemenea, s-a constatat ca fiind nefondată acordarea contravalorii reparațiilor autoturismului, deoarece i s-au acordat la cerere (suma de 1.260 lei), sumă care reprezintă contravaloarea reală a autoturismului 1310, avariat în accident. Această constatare se coroborează și cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România, care precizează că despăgubirile nu pot depăși valoarea bunului în momentul producerii riscului. Conform actelor depuse de asiguratorul la filele 240-249 dosar fond -vol.I, cererea de despăgubiri a fost adresată chiar de partea vătămată -, asiguratorului, mașina având o vechime de 10 ani și conform calculului, confirmat și de către proprietară (fila 244 fond), valoarea autoturismului a fost de 1260 lei, sumă care i s-a înmânată acesteia.
Cum partea vătămată nu a dovedit cu acte faptul că s-a tratat cu medicamente în valoare de 5.000 lei, s-a apreciat, ținând cont că aceasta este medic de profesie și ar fi trebuit ca să cunoască aceste prevederi legale, că și aceste pretenții sunt nefondate.
Cu privire la plata daunelor morale solicitate, Tribunalul a constatat că suma solicitată cu acest titlu este exagerată, limitele în care se pot acorda neputând duce la o îmbogățire fără justă cauză, avându-se în vedere că este vorba de o infracțiune săvârșită din culpă, dar și de situația materială a părților implicate în accident.
În consecință, Tribunalul a reținut că suma de 50.000 lei ron, reprezintă o compensare echitabilă și în concordanță cu actuala criză mondială, pentru suferințele cauzate de accidentul, a cărei victimă a fost.
În ce o privește pe partea vătămată Tribunalul a apreciat că suma acordată cu titlu de daune morale este exagerată și că nu poate duce la o îmbogățire fără justă cauză.
Ținând cont și de situația materială a părților, cât și de faptul că s-a datorat unei infracțiuni comise din culpă, Tribunalul a apreciat că suma de 100.000 lei ron este suficientă pentru acoperirea tuturor suferințelor fizice și psihice cauzate părții vătămate.
Cu privire la daunele materiale, având în vedere prevederile art.. 51 lit. d) din Ordinul CSA nr. 113.133/2006, potrivit cărora asigurarea de răspundere civilă obligatorie se suportă numai pentru eventualele cheltuieli prilejuite de accident, respectiv: cu tratamentul, spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale, Tribunalul a apreciat că nu pot fi acordate următoarele sume de bani:
1. 23.313,60 Euro, contravaloarea autoturismului Mitsubishi, 202,14 Euro și 818,64 Euro, contravaloarea polițelor de asigurare a autoturismului, reținându-se pe de o parte că partea vătămată nu deținea un autoturism până la data accidentării sale, iar pe de altă parte că astfel de cheltuieli nu sunt prevăzute în norma sus invocată.
- 596,34 Euro, contravaloare saltea; 175,68 Euro contravaloare consultații nutriționist; 175,68 Euro, contravaloare mănuși; 2.948,40 Euro contravaloare fotoliu; 6.170,40 Euro contravaloare pat saltea, reținându-se că aceste bunuri nu sunt achiziționate pe baza unor prescripții medicale.
- 30.000 Euro reprezentând servicii persoană menaj - întrucât suma nu este dovedită cu acte legale, respectiv existența unui contract de muncă cu o persoană.
- 10.773 Euro, 12.600 Euro și 14.832,72 Euro reprezentând salarii neîncasate. Și aceste solicitări au fost apreciate ca nefondate, având în vedere dispozițiile art. 51 din ordinul CSA nr. 113.133/2006 potrivit cărora asiguratorul suportă doar diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical. S-a reținut că în cauză nu s-a făcut această dovadă.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs și (părinții inculpatului), părțile civile și - și asigurătorul - România Asigurare Reasigurare SA B, doar recurenta - depunând la dosar, în termenul prevăzut de art.38510alin.2 cpp, motivele scrise de recurs prin care a criticat soluția instanței de apel pentru netemeinicie.
Recurenta a apreciat că diminuarea drastică a despăgubirilor acordate de prima instanță este efectul analizei superficiale a probatoriului administrat în cauză și o favorizare a societăților de asigurare auto implicate în cauză, instanța de apel neținând cont atât de suferințele fizice și psihice la care a fost supusă, precum și de cheltuielile făcute cu transportul, persoana însoțitor, medicamente, alimentație și împrumuturile bănești.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Brăila. Totodată, recurenta a solicitat acordarea cheltuielilor judiciare în apel și recurs.
Asigurătorul - România Asigurare Reasigurare SA nu a formulat în scris motive de recurs și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a le formula oral.
La rândul lor recurenții, și, nu au formulat în scris motivele de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Oral, în fața instanței de recurs, prin apărători aleși, recurenții și au solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile, iar recurenta a solicitat menținerea cuantumului despăgubirilor civile stabilite de prima instanță, susținând că în mod greșit acestea au fost diminuate de instanța de apel. De asemenea a susținut că se impunea menținerea solidarității pasive a asigurătorilor.
Criticile formulate nu sunt întemeiate, recursurile urmând să fie respinse pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit art. 52 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România, în cazul în care, pentru același proprietar de autovehicul, la data producerii accidentului, există mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părți egale de către toți asiguratorii. Cum la data de 21.07.2007 inculpatul (decedat în cursul urmăririi penale) avea două asigurări valabile, în mod corect Tribunalul a înlăturat solidaritatea celor doi asigurători, obligându-i la plata despăgubirilor civile acordate, în părți egale.
Potrivit Ordinului CSA nr.113.133/2006, valabil pentru accidentele produse în anul 2007, în caz de vătămări corporale sunt delimitate strict cheltuielile care se suportă din asigurarea de răspundere civilă obligatorie. Astfel potrivit art. 51 lit.d), sunt precizate acestea în mod expres "eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, spitalizarea pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale".
În raport de aceste dispoziții legale se constată că în mod corect Tribunalul a exclus din cuantumul daunelor materiale acordate părților civile și - sumele nedovedite cu documente justificative, sau care au stat la baza unor cheltuieli efectuate pentru bunuri sau servicii neprescrise de medic, ori care nu pot reprezenta un prejudiciu care să facă obiectul răspunderii civile delictuale, astfel cum au fost indicate de prima instanță de control judiciar.
În ce privește daunele morale, Curtea constată că nu are căderea să le cenzureze cuantumul, având în vedere că stabilirea acestor despăgubiri constituie o chestiune de apreciere, fiind atributul exclusiv al primei instanțe și al celei de apel, în recurs neputându-se invoca greșita apreciere a probelor.
Pentru toate aceste motive recursurile de față vor fi respinse ca nefondate, conform art.38515alin.1 pct.1 lit.b cpp.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții, (ambii domiciliați în G,-, - 5,.11 județul G) (cu domiciliul ales în I, str. -.- nr.4, -eneș, mezanin), - (domiciliată în B, str. -, -urn.112) și - România Asigurare Reasigurare SA (cu sediul în B, sector 2,. nr. 10A,.2) împotriva deciziei penale nr. 221/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- (sentința penală nr. 1271/10.07.2009 pronunțată de Judecătoria Brăila ).
Obligă pe fiecare dintre recurenți la plata către stat a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /02.03.2010
Tehnored: /02.03.2010
Fond:
Apel:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Mița Mârza, Marcian Marius
