Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 1021/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1021/
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, partea responsabil civilmente CFR Marfă SA Sucursala T și partea civilă G, împotriva deciziei penale nr. 194/A pronunțată de Tribunalul Arad la data de 22.06.2009 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul-recurent lipsă, se prezintă avocat ales în substituirea avocat, pentru partea civilă recurentă G lipsă, se prezintă avocat, nereprezentată partea responsabil civilmente - recurent CFR Marfă SA - Sucursala
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul părții civile recurente, avocat, solicită admiterea recursului în ce privește latura civilă și admiterea în totalitate a pretențiilor civile. De asemenea, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpat și de partea responsabil civilmente și menținerea deciziei în ceea ce privește latura penală a cauzei, arătând că din probe rezultă culpa inculpatului în producerea accidentului. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului formulat de inculpat și în principal, casarea hotărârii instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând excepția nulității prev. de art. 197 al. 4 Cpp, întrucât instanța de apel avea obligația de a audia inculpatul care a fost achitat sau față de care s-a încetat procesul penal. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a respectat în totalitate metodologia în vigoare, partea civilă fiind cea responsabilă de producerea accidentului.
În ceea ce privește recursul părții civile, solicită respingerea acestuia arătând că nu există raport de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciu.
Cu privire la recursul declarat de partea responsabil civilmente, solicită admiterea acestuia.
Procurorul solicită respingerea recursurilor. În ceea ce privește recursul formulat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat, din probe rezultând că acesta nu și-a îndeplinit atribuțiile în mod corespunzător. Cu privire la excepția de nelegalitate, arată că instanța de apel a intenționat să audieze inculpatul, însă acesta s-a prelevat de dreptul la tăcere. În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă, arată că la acordarea despăgubirilor civile s-a ținut cont de culpa părții vătămate, precum și de dovezile existente. Cu privire la recursul părții responsabile civilmente, solicită respingerea acestuia, întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 675 din 25 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr-, în baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. d) Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data 19.12.1957 în loc. G, jud. A, cetățean român, studii 8 clase + școală profesională, mecanic locomotivă, căsătorit, domiciliat în comuna G, sat, nr. 293, jud. A, CNP -, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. d) Cod procedură penală a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006.
În baza art. 346 alin. 1 și 2 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil s- respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă G, domiciliat în localitatea, nr. 5A, jud.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2210/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, înregistrat la Judecătoria Arad la data de 17.11.2008, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 184 al. 2, 4 Cod penal și art. 38 al. 1 din Legea nr. 319/2006, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, reținându-se că în data de 28.03.2008 învinuitul, care își desfășura activitatea în calitate de mecanic de locomotivă în stația CFR A, fiind angajatul sNTFM CFR Marfă A, Sucursala T, a primit ca sarcină de serviciu presarea unui grup de vagoane aflate în staționare pe linia 11 B, unul dintre vagoane aflându-se la o distanță de aproximativ 15- 20 metri de grupul format din celelalte 4 vagoane.
Partea vătămată G, în calitate de șef de manevră a primit aceeași sarcină ca și inculpatul de la martorul, șeful de manevră din cocoașă. După intrarea locomotivei condusă de învinuit la linia 11 B, partea vătămată a legat cele 4 vagoane între ele, după care s-a deplasat spre cel de-al cincilea vagon, dând semnale cu stegulețul "încet" pentru învinuit, care conducea locomotiva.
Partea vătămată a intrat pe sub tampoanele vagonului nr. 5 aflat în staționare, a luat cupla vagonului în mâini și a așteptat apropierea grupului de vagoane împins de locomotiva condusă de învinuit, pentru a lega vagonul de acestea. aflate în mișcare, împinse de locomotiva condusă de învinuit, au lovit vagonul staționat, l-au dezechilibrat pe partea vătămată care a căzut, toate vagoanele, inclusiv locomotiva trecând peste el, producându-i grave leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 150 zile îngrijiri medicale, infirmitatea fizică permanentă și punerea în primejdie a vieții /în speță lipsa membrului superior drept, a celui inferior drept).
S-a apreciat că învinuitul, în calitate de mecanic de locomotivă, încălcând prevederile art. 22 din legea nr. 319/2006 și art. 234 al. 3 din Instrucțiunile nr. 201 pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar, respectiv a prevederilor din Fișa nr. 18 din Planul tehnic de exploatare a stației CFR A, a continuat deplasarea locomotivei pe care o deservea și l-a accidentat pe partea vătămată G care se afla în spatele convoiului de vagoane pe care aceștia îl manevrau. S-a considerat că învinuitul era obligat, conform normelor în vigoare, să ia măsuri de oprire a manevrei dacă nu a primit semnale corespunzătoare din partea agenților de manevră, în speță din partea părții vătămate, pe care în acel moment nu l-a mai văzut, acesta fiind în spatele vagoanelor. De asemenea, s-a reținut că învinuitul a efectuat manevra, deși nu avea asigurată comunicarea între el și partea vătămată prin stații.
Partea vătămată G s-a constituit parte civilă în fața de urmărire penală, urmând să-și precizeze pretențiile în fața instanței de judecată.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de constatare, dosar de cercetare întocmit de ITM T, planșă fotografică, raport de constatare medico-legală, copii acte de identitate, copii acte referitoare la atribuțiile de serviciu, declarațiile părții vătămate, ale martorilor, ale învinuitului, copii acte medicale, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În dimineața zilei de 28 martie 2008, victima G, având calitatea de șef de manevră, s-a prezentat la locul său de muncă în stația CFR A, unde a primit ca sarcină de serviciu, efectuarea manevrelor de presare (apropiere) a vagoanelor rezultate din trierea trenurilor pe liniile din grupa tehnică B ().
Deși în conformitate cu (Planul Tehnic de Exploatare) al Stației CFR A Marfă -Fișa nr. 18, nu este permisă efectuarea manevrelor de presare fără agent de acoperire, părții vătămate nu i se repartizează un astfel de agent ci doar un manevrant sabotar, martorul, care nici nu va participa direct la manevră el desfășurând operațiuni de asigurare a vagoanelor la capătul X al liniei 12 din stația CFR
Prima instanță a mai reținut de asemenea din declarațiile inculpatului (fila 51-52 dosar), părții vătămate (fila 53 dosar), declarațiile martorului - șef de tură (fila 65 dosar) și din declarațiile martorului - șef de manevră în cocoașă (fila 66 dosar), că stațiile (emisie-recepție) nu erau funcționale în stația CFR A, deși în conformitate cu manevrele de triere ar fi trebuit executate numai pe baza semnalelor vizuale combinate cu comunicările făcute la aceste stații.
Anterior inițierii manevrei de către partea vătămată în calitatea sa de șef de manevră, pe linia 11 dispunerea vagoanelor era următoarea: un grup de 4 vagoane, cuplate două câte două și izolat un al cincilea vagon, tip cisternă la o distanță de aproximativ 30 de metrii de grupul celor patru vagoane. Această configurație rezultă din declarațiile părții vătămate G (șef manevră) -fila 53 dosar, declarațiile inculpatului (mecanic locomotivă) - fila 51 dosar și declarațiile martorului (ajutor mecanic de locomotivă) - fila 54 dosar.
De asemenea prima instanță a constatat că vagonul al cincilea cisternă nu a fost frânat corespunzător, nici cu sistemul de frână de mână și nici cu sabot de țintuire. Deși partea vătămată în declarația sa în fața instanței susține că a verificat personal vagonul 5 cisternă și s-a asigurat că este frânat corespunzător, aceste susțineri sunt contrazise de întreg ansamblul probator administrat în cauză. Astfel inculpatul a arătat în declarația de la fila 52 dosar că"vagonul cisternă trebuia să fie înfrânat și știu că acesta nu avea saboți de țintuire, avea saboți lipsă, iar frâna de mână nu era funcționabilă din lipsa saboților". Martorul arată la fila 54 dosar: "arăt că am fost personal la vagonul 5 și am observat că în partea din față nu avea saboți deloc, ci doar port-saboți care însă erau desfăcuți și în spate la fel și de asemenea vagonul nu era asigurat nici cu sabot de mână care se pune pe șine pentru a împiedica vagonul să plece". Martorul (fila 56 dosar): "nu pot să precizez dacă vagonul cisternă era frânat însă în mod cert nu avea sabot de mână". Martorul (fila 67 dosar): "cunosc că vagonul 5 cisternă a fost predat cu număr, eu l-am văzut de dimineață și într-adevăr avea unii saboți lipsă, dar era totuși frânat. că în mod sigur vagonul 5 nu era asigurat cu saboți de mână". Instanța a reținut că în acest sens sunt și concluziile cercetării efectuate de către ITM T, astfel la fila 110 dosar urmărire penală se concluzionează: "vagonul aflat în staționare pe linia 11 B avea saboți de frână lipsă și nu a fost asigurat cu saboți de mână așezați la roțile osiilor extreme în capătul opus cocoașei". Această concluzie a instanței este confirmată și de fotografiile efectuate imediat după producerea accidentului, și anume foto nr. 3 și foto nr. 4 de la fila 148 dosar urmărire penală unde se observă cu ușurință lipsa sabotului de frână la vagonul cisternă.
În aceste condiții preexistente, victima G se pregătește să inițieze manevra de presare (apropiere) a vagoanelor de pe linia 11 și apoi regararea acestora pe linia 7.
În opinia primei instanțe, partea vătămată a conceput manevra în modul următor: condusă de inculpat urma să intre pe linia 11 să preseze grupul de celor 4 vagoane, fără a mai lega locomotiva la grupul celor 4 pentru a câștiga timp, locomotiva împreună cu cele 4 vagoane urmau să se apropie de vagonul 5 și deoarece partea vătămată avea convingerea că acesta este frânat corespunzător, grupul de 4 vagoane urma să se oprească în mod la contactul cu vagonul 5 care ar fi jucat rol de țintuire. Tot pentru a câștiga timp, partea vătămată preconizează să intre între firele căii ferate, postându-se între vagonul 5 și cele 4 vagoane în mișcare pentru a realiza mai repede manevra de legare.
În jurul orelor 12,00 din ziua de 28 martie 2008, inculpatul conducând locomotiva diesel-hidraulică tip 216 primește sarcina inițial de la șeful de manevră din cocoașă, martorul (fila 66 dosar) de a "apăsa (presa/apropia) la linia 11 ".
intră astfel pe linia 11 și primind semnale "înainte" cu steagul de la partea vătămată intră în contact cu primul vagon din grupul celor patru vagoane. Fără a mai opri pentru a fi legată locomotiva de acest grup (după cum se va arăta pe larg în rândurile de mai jos), inculpatul primind în continuare semnale "înainte" cu steagul de la partea vătămată își continuă deplasarea spre vagonul 5 cisternă.
Ca urmare a faptului că locomotiva nu a mai fost legată de grupul principal de 4 vagoane, în urma impactului inițial acestora le-a fost imprimată o viteză de deplasare mai mare decât cea a locomotivei, astfel încât, în fapt, locomotiva se deplasa la o distanță de 1-2 metrii în spatele vagoanelor, după cum rezultă din declarația inculpatului de la fila 51 dosar confirmată de declarația martorului, ajutorul de mecanic (fila 54 dosar): "pot să afirm cu certitudine că în momentul în care cele patru vagoane s-au pus în mișcare acestea și-au continuat deplasarea independent de locomotivă, locomotiva nemaifiind în contact cu primul vagon, lucru care se putea simți și din turația locomotivei".
În continuarea manevrei, partea vătămată semnalizează încă "încet înainte" până când cele patru vagoane ajung în apropierea vagonului cisternă.
Fără a mai aștepta însă ca întreaga garnitură să se oprească din mișcare, partea vătămată intră între șinele căii ferate, ia în mâna cupla de la vagonul cisternă și așteaptă ca grupul de vagoane să intre în contact și să se oprească în acesta, după cum rezultă atât din declarațiile părții vătămate G (fila 53 dosar) cât și ale inculpatului (fila 51 dosar).
Grupul de patru vagoane intră în sfârșit în contact direct cu vagonul cisternă, însă în loc ca întreaga garnitură să își oprească deplasarea, vagonul cisternă nefrânat corespunzător se pune și el în mișcare. Surprins de această evoluție a manevrei, partea vătămată care se află în acest moment între tampoanele vagonului cisternă și cele ale primului vagon din grupul de patru este lovit și se dezechilibrează, căzând apoi între șine. Fără a mai avea timp să mai reacționeze, atât membrul superior drept cât și cel inferior drept al părții vătămate G sunt prinse de roțile primului vagon CSA și secționate, ulterior și restul de trei vagoane și locomotive trecând peste acesta. Această stare de fapt este confirmată de declarația părții vătămate de la fila 53 dosar.
Prima instanță a reținut faptul că, ca urmare a acestui accident partea vătămată a suferit leziuni grave, care necesitat un număr de 150 de zile de îngrijiri medicale, având ca și consecință o invaliditate fizică permanentă (pierderea membrului superior drept și celui inferior drept), viața fiindu-i pusă în pericol, după cum rezultă din raportul de constatare medico-legală de la filele 37-39 dosar urmărire penală.
Victima căzută între firele căii ferate este observată de martorul G (fila 57 dosar), fiind alertate serviciile de ambulanță, partea vătămată fiind ulterior transportată de urgență la spital.
Din întregul ansamblu probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut patru cauze care au determinat producerea accidentului descris mai sus, toate aceste cauze concurând pentru producerea rezultatului, astfel încât era suficient ca una dintre ele să nu fi existat pentru ca vătămarea corporală a victimei G să nu se fi produs.
În primul rând prima instanță a reținut că șeful de manevră G, a executat operațiunea de manevră la linia 11 singur. Și acesta în condițiile în care în conformitate cu dispozițiile art. 93 din Instrucțiunile proprii de securitate și sănătate în muncă general aplicabile în structurile organizatorice ale " Marfă""se interzice ca manevrarea materialului rulant să se facă de o singură persoană". De asemenea în -ul stației CFR A, aflat la dosar, la fișa 18, secțiunea 2, alin. 3, teza ultimă care reglementează manevrele de presare în capătul X al grupei de linii B () se stipulează:"NU se permite efectuarea manevrelor de presare fără agent de acoperire". Mai mult chiar, instanța de fond a reținut din declarațiile părții vătămate de la fila 53 dosar și ale martorului de la fila 67 dosar, că nici măcar sabotarul repartizat nu era prezent la efectuarea manevrei, acesta aflându-se la capătul X al liniei 12, unde asigura vagoanele de la acea linie.
În al doilea rând, după cum s-a arătat și anterior,prima instanța a mai reținut de asemenea că stațiile (emisie-recepție) nu erau funcționale în stația CFR A, deși în conformitate cu manevrele ar fi trebuit executate numai pe baza semnalelor vizuale combinate cu comunicările făcute la aceste stații. Astfel martorul - șef de manevră în cocoașă - fila 66 dosar, arată:"comunicarea între mecanicul de locomotivă și manevrant se realiza cu steagul, stațiile existente în dotare fiind defecte". Mai mult chiar, șeful de tură arată la fila 65 dosar că: "șeful de manevră nu avea stație în dotare". Ca urmare a acestor deficiențe organizatorice la nivelul stației CFR A se ajunge astfel la situația în care comunicarea dintre șeful de manevră din cocoașă și mecanicul de locomotivă să se realizeze prin "coloane" (microfoanele din stație). și mai bizar, se ajunge la situația ca victima G, după producerea accidentului, în condițiile în care deja avea secționate total o mână și un picior să îl contacteze telefonic de pe telefonul mobil pe șeful de tură pentru a-i solicita să intervină pentru oprirea manevrei (declarație martor - fila 65 dosar: "am fost apelat telefonic de către partea vătămată care mi-a spus <spune- să oprească că m-a lovit locomotiva >".
Față de această insuficiență a mijloacelor și resurselor alocate manevrei, instanța de fond nu a putut reține vreo culpă a inculpatului, mecanicul locomotivei, atât timp cât în conformitate cu dispozițiile art. 93 din Instrucțiunile proprii de securitate și sănătate în muncă general aplicabile în structurile organizatorice ale " Marfă", "manevrele, indiferent de mijlocul de tracțiune folosit, se execută numai în prezența și sub coordonarea unui conducător de manevră instruit și autorizat în acest scop, (în acest caz partea vătămată G), el fiind răspunzător de executarea instrucțională a acesteia". În opinia instanței, confruntat cu această situație, partea vătămată, în calitatea sa de șef de manevră trebuia să refuze efectuarea manevrei.
Prima instanță a constatat că partea vătămată a preluat acest vagon de la anterioară, presupunând că acesta fusese verificat (declarație fila 53 dosar). În opinia instanței, față de probele administrate și descrise pe larg la pagina 3 din această hotărâre - secțiunea A, partea vătămată nu mai verifică starea frânelor la acest vagon, presupunând că acesta a fost deja verificat de anterioară, sau dacă o face, în mod evident verificarea este superficială. După cum instanța de fond a reținut, vagonul cisternă nu a fost frânat corespunzător, nici cu sistemul de frână de mână și nici cu sabot de țintuire, fapt confirmat de declarațiile inculpatului de la fila 52 dosar, martorul la fila 54 dosar, martorul la fila 56 dosar și de fotografiile efectuate imediat după producerea accidentului, și anume foto nr. 3 și foto nr. 4 de la fila 148 dosar urmărire penală unde se observă cu ușurință lipsa sabotului de frână la vagonul cisternă.
S-a apreciat că această conduită a părții vătămate care alege să nu verifice temeinic sistemul de frânare al acestui vagon, este cu atât mai de neînțeles pentru instanță atât timp cât chiar și martorul G, nespecialist, care face parte din serviciul de pază arată că: "am constatat că vagonul cisternă nu era frânat, știam că acel vagon este de mult în stație".
Prin urmare, s-a apreciat faptul că culpa în ce privește această cauză a producerii accidentului revine părții vătămate G, care potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. a) și g) din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevrarea vehiculelor feroviare nr. 005/2005, în calitatea sa de șef de manevră avea următoarele obligații: "înainte de darea semnalului de începere a manevrei, conducătorul manevrei trebuie să verifice personal sau prin raportări ale personalului de manevră, dacă:
- convoiul sau grupul de vagoane cu care se manevrează are suficiente frâne de mână și automate în stare de funcționare care să asigure procentul de masă frânată stabilit în în vederea opririi acestora;
-- vehiculele feroviare rămase pe liniile stației sunt asigurate contra fugirii".
Față de aceste dispoziții, instanța de fond a constatat că inculpatul nu avea obligații în ce privește verificarea sistemelor de frânare a vagoanelor care erau incluse în manevră, această sarcină revenind exclusiv părții vătămate.
Grupul de 4 vagoane inițial nu este legat (cuplat) la locomotivă.
Deși s-a reținut că partea vătămată G în declarația în fața instanței de la fila 53 dosar a susținut că a legat personal locomotiva la cele 4 vagoane, s-a apreciat de prima instanță că aceste afirmații sunt însă contrazise de restul ansamblului probator administrat în cauză.
Astfel, s-a reținut că inculpatul în declarația de la fila 51 dosar a arătat că nu a fost cuplat de conducătorul manevrei la vagoane. Această afirmație este susținută și de ajutorul de mecanic, martorul (fila 54 dosar) care arată "în momentul în care am intrat în contact cu grupul de 4 vagoane acestea s-au pus în mișcare și nu a fost vorba de vreo oprire și de o legare a acestor vagoane de locomotivă.
Această stare de fapt este confirmată, în opinia primei instanțe și de declarațiile martorilor care au observat garnitura ulterior accidentului și care au declarat că între locomotivă și restul vagoanelor era o distanță considerabilă. În aceste condiții este cert că locomotiva nu a fost legată de vagoane, în caz contrat nefiind posibilă existența unei separări între acestea. Astfel, martorul la fila 66 dosar arată: "arăt că în momentul în care am ajuns la locul accidentului cu echipajele de salvare am putut constata că locomotiva nu era legată de primele 4 vagoane și sunt sigur de acest lucru deoarece era distanță între locomotivă și cele 4 vagoane". Martorul, fila 67 dosar: "mi-am dat seama că locomotiva nu a fost legată la vagoane deoarece era la aproximativ 100 de metrii de vagoane". Martorul, fila 68 dosar: "arăt că locomotiva nu era legată de restul garniturii fiind chiar la o distanță de 70-80 de metrii de restul vagoanelor. Martorul, fila 78 dosar, "în momentul în care am observat eu modul de dispunere a garniturii între locomotivă și cele 5 vagoane era o distanță de aproximativ 45-50 de metrii".
Mai mult chiar, s-a reținut de prima instanță că susținerile părții vătămate care afirmă că ar fi dispus oprirea locomotivei și a cuplat primele patru vagoane de aceasta este contrazisă și de procesul verbal de citire a înregistrărilor a locomotivei 216 de la filele 193-198 dosar urmărire penală.
Astfel, în opinia primei instanțe coroborată cu rezultatul procesului-verbal de cercetare efectuat de ITM T (fila 110 dosar urmărire penală), s-a putut constata următoare dinamică: în intervalul 11,56 și 12,04 se înregistrează o creștere de viteză de la 0 km/ la 8 km/ pe o distanță de 78. După acest interval se înregistrează o viteză scăzută cuprinsă între 0 și 3 km/ pe o distanță de 294 de metri. Pe cale de consecință s-a constatat că nu a existat vreo oprire a locomotivei pentru legarea primelor patru vagoane, mișcarea fiind continuă până după producerea accidentului. S-a constatat de asemenea, o schimbare a sensului de mers al locomotivei la ora 12,04 și 57 de secunde, însă atât timp cât locomotiva se oprește doar la ora 12,02 și 13 secunde este exclus ca mecanicul sau ajutorul de mecanic să fi coborât din locomotivă și să decupleze vagoanele, în opinia instanței de fond intervalul de 2 minute și 44 de secunde care l-ar fi avut la dispoziție fiind insuficient.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a apreciat că șeful de manevră, victima G nu a procedat la cuplarea locomotivei de cele patru vagoane inițiale, deși în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. 1 din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevrarea vehiculelor feroviare nr. 005/2005 "vagoanele transpuse se manevrează numai prin tragere și împingere, legate între ele și de locomotivă". De asemenea în -ul stației CFR A, fișa 18 secțiunea 1 aliniat ultim, "legarea locomotivei de manevră la convoaie în grupa A se face de către personalul aparținând, respectiv manevrantul de la cabina 10". Mențiunile privitoare la grupa fac trimitere la aceste dispoziții.
Față de această stare de fapt, prima instanță a constatat că inculpatului nu îi revenea obligația de a proceda personal la legarea vagoanelor de locomotivă, această operațiune fiind în sarcina manevrantului. Conducătorul manevrei de asemenea în conformitate cu dispozițiile art. 93 din Instrucțiunile proprii de securitate și sănătate în muncă general aplicabile în structurile organizatorice ale " Marfă" era răspunzător de executarea instrucțională a manevrei.
În opinia primei instanțe, partea vătămată a ales să execute manevra fără a lega locomotiva la grupul celor patru vagoane, pentru a câștiga timp, deoarece legarea presupune inclusiv activitatea de tragere și introducere a aerului din și în convoi, după cum rezultă din -ul stației. Procedând astfel însă partea vătămată a exclus orice fel de control al inculpatului mecanic de locomotivă asupra garniturii care se punea în mișcare. S-a considerat că atât timp cât inculpatul nu era legat cu locomotiva la vagoanele pe care le împingea, în mod evident, acesta nu mai avea posibilitatea de a le încetini sau opri din înaintare, acestea rulând independent de locomotivă.
În fine, s-a apreciat că ultima cauză determinantă pentru producerea accidentului este din nou conduita victimei, care din nou probabil pentru a câștiga timp, decide să intre între firele căii ferate, ia în mână cupla de la vagonul cisternă staționar și așteaptă să vină spre el grupul celor patru vagoane. Această conduită este confirmată atât de declarațiile părții vătămate de la fila 53 dosar, cât și de cele ale inculpatului de la fila 51 dosar.
În opinia primei instanțe, din acest moment al intrării părții vătămate între șine, accidentul este inevitabil, inculpatul nemaiavând nici o posibilitate de a interveni.
În momentele imediat următoare, după cum s-a reținut de prima instanță, grupul de patru vagoane intră în sfârșit în contact direct cu vagonul cisternă, însă în loc ca întreaga garnitură să își oprească deplasarea, vagonul cisternă nefrânat corespunzător se pune și el în mișcare. Surprins de această evoluție a manevrei, partea vătămată care se află în acest moment între tampoanele vagonului cisternă și cele ale primului vagon este lovit și se dezechilibrează, căzând apoi între șine. Fără a mai avea timp să mai reacționeze, atât membrul superior drept cât și cel inferior drept al părții vătămate G sunt prinse de roțile primului vagon CSA și secționate, ulterior și restul de trei vagoane și locomotive trecând peste acesta.
Instanța de fond a mai constatat că partea vătămată Gaî ncălcat dispozițiile articolului nr. 107 lit. a) din Instrucțiunile proprii de securitate și sănătate în muncă general aplicabile în structurile organizatorice ale " Marfă" A conform cărora "pentru legarea (cuplare) a două vehicule feroviare acestea vor fi aduse cu tampoanele lipite și se va aștepta oprirea lor".
În opinia primei instanței toate aceste patru cauze au concurat pentru producerea accidentului care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei
Prima instanță a reținut de asemenea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 99 din dosarul de urmărire penală.
În drept, prima instanță a considerat că în speță nu există un raport de cauzalitate între acțiunea sau inacțiunea inculpatului și producerea rezultatului, nefiind îndeplinită una din condițiile privitoare la latura obiectivă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și că sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d
C.P.P.Pe de altă parte, s-a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, acest text de lege incriminând o infracțiune de pericol constând în "neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de care persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională".
Față de cele patru cauze care au condus la producerea accidentului, prima instanță a constatat că starea de pericol nu este consecința acțiunilor inculpatului, ci s-a datorat modului în care a fost concepută manevra de către partea vătămată, de conduita acesteia și de insuficiența mijloacelor alocate pentru executarea manevrei. În aceste condiții, prima instanță a constatat că lipsește latura obiectivă cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 și că sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d
C.P.P.Pentru aceste considerente, în baza art. 11 pct. 2 lit.a, raportat la art. 10 lit. d C.P.P. prima instanță l-a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d l C.P.P.-a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006.
Instanța de fond a reținut de asemenea, că partea vătămată G s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente CFR MARFĂ, la plata sumei de 1.485.882,58 lei, din care 15.882,58 lei cu titlu de daune materiale și 1.470.000 lei daune morale.
În ceea ce privește latura civilă, prima instanță a constatat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, este necesară existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs. Atâta timp cât prima instanță a constatat inexistența unui astfel de raport de cauzalitate, s-a considerat că angajarea răspunderii inculpatului nu este posibilă. În consecință. În baza art. 346 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, prima instanță a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și partea vătămată - parte civilă G, care au criticat-o pentru netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 194/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, ambele apeluri au fost admise, sentința penală apelată a fost desființată și rejudecându-se cauza, în baza art. 184 alin.2 și 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 19.12.1957 în loc. G jud. A, cetățean român, studii 8 clase + școala profesională, mecanic locomotivă, căsătorit, domiciliat în comuna G, sat nr.293 jud. A, CNP -, fără antecedente penale, la 1(un) an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.
În baza art.38 alin.1 din Legea nr.319/2006 a fost condamnat același inculpat la 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea privind securitatea și sănătatea în muncă
În baza art.33 lit. b, 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare fără aplicarea vreunui spor.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executarii pedepsei aplicate inculpatului și s-a fixat acestuia un termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă G și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente CFR Marfă SA Sucursala T să plătească acesteia suma de 5012,50 lei cu titlu de daune materiale; suma de 60000 lei cu titlu de daune morale și suma de 1004 lei lunar cu titlu de prestații periodice începând cu data de 10.04.2008 și până la îndeplinirea condițiilor legale pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă de către partea civilă.
Au fost respinse restul pretențiilor părții civile.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente CFR Marfă SA Sucursala T să plătească părții civile G suma de 2740 lei cheltuieli judiciare în primă instanță.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente CFR Marfă SA Sucursala T să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie penală, Tribunalul Arada reținut culpa comună a inculpatului și părții vătămate în producerea accidentului, constând în aceea că potrivit Instrucțiunilor pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar, inculpatul avea obligația de a opri manevra în cazul în care nu primea semnale corespunzătoare din partea agenților din partida de manevră, culpa părții vătămate constând în aceea că a intrat între liniile de cale ferată și a luat cupla de la vagonul cisternă staționar, de la vagonul staționat și a așteptat să vină spre el grupul celor patru vagoane.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie întrucât în mod greșit s-a reținut culpa sa în producerea accidentului, partea vătămată criticând-o de asemenea pentru netemeinicie, întrucât culpa exclusivă revine inculpatului și partea responsabil civilmente pentru greșita angajare a răspunderii civile a sa.
Recursul declarat de partea vătămată nu este fondat, iar recursul declarat de inculpat este fondat, pentru motivele care vor fi analizate în continuare:
Martorii audiați în cauză au declarat că la preluarea turei de către partea vătămată, vagonul cisternă nr. 5 dragat la linia nr. 11 B lipsindu-i saboții de frână, nefăcându-se verificarea funcționării frânei de mână, sarcina verificării acesteia revenind evident părții vătămate.
Grupul celor 4 vagoane la care trebuia cuplat vagonul cisternă nr. 5 nu era cuplat la locomotivă. transpuse se manevrează numai prin tragere sau împingere, legate între ele și de locomotivă - art. 58 alin. 1 din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevrarea vehiculelor feroviare nr. 005/2005, sarcină care revenea manevrantului, respectiv părții vătămate, însă ea a nesocotit aceste dispoziții.
Recursurile declarate de inculpat și partea responsabilă civilmente sunt fondate în latura civilă, întrucât prin admiterea apelului, Tribunalul Arad avea obligația să stabilească în concret procentul culpei inculpatului și al părții vătămate în producerea accidentului.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă că atât inculpatul cât și partea vătămată și-au încălcat atribuțiile de serviciu în procent egal de câte 50% astfel că, în baza prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 2 lit. d C.P.P. recursurile declarate de inculpat și partea responsabil civilmente vor fi admise, decizia penală recurată va fi casată în latura civilă și reținându-se culpa de câte 50% în producerea accidentului a inculpatului și părții vătămate, în baza prevederilor art. 14, 346.C.P.P. art. 998 Cod civil, inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Societatea Națională Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA - Sucursala T, la plata sumei de 2506,25 lei cu titlu de daune materiale și la suma de 502 lei lunar, cu titlu de pretenții periodice, începând cu data de 10.04.2008, până la îndeplinirea condițiilor legale pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă de către partea civilă sau până la încetarea stării de nevoie a acesteia.
Celelalte dispoziții ale deciziei penale recurată vor fi menținute.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga partea civilă la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în temeiul prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor declarate de inculpat și partea responsabil civilmente vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de partea civilă G împotriva deciziei penale nr. 194 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul și partea responsabilă civilmente CFR Marfă SA Sucursala T împotriva aceleiași decizii penale pe care o casează în latura civilă a cauzei și rejudecând:
În temeiul art. 14, 346.pr.pen. art. 998 și urm. pr.pen. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente CFR Marfă SA Sucursala T la plata sumei de 2506,25 lei cu titlu de daune materiale și la suma de 502 lei lunar cu titlu de prestații periodice începând cu data 10.04.2008 și până la îndeplinirea condițiilor legale pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă de către partea civilă.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă partea civilă la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în temeiul art. 192 al. 3.pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 22.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.-26.10.2009
Tehnored. -28.10.2009
Primă instanță: jud. - Judecătoria Arad
Instanța de apel - jud., - Tribunalul Arad
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
