Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 103/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 103/
Ședința publică din data de 19 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna Corbița, jud. V, împotriva Deciziei penale nr. 385 din 28 noiembrie 2007 Tribunalului Vrancea.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 5/18.02.2008, lipsă fiind intimatele părți civile, Spitalul Universitar de Stomatologie Prof. Dr. B, Spitalul Universitar de Urgență B, intimata asigurător SA- Sucursala V și intimata parte responsabilă civilmente.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recurentul inculpat a depus la dosar motivele de recurs formulate în scris.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat apreciază că soluția instanței de apel, în ce privește latura penală, ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul reținerii culpei comune a inculpaților și.
Din dosarul instanței de fond și din dosarul instanței de apel rezultă că acest accident rutier s-a produs, după părerea sa, în exclusivitate sau cu o culpă de peste 90% a inculpatului. Face această susținere având în vedere prevederile art. 189 din HG85/2003 privind Regulamentul de aplicare a nr.OG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora "dacă autovehiculele sau remorcile staționate pe partea carosabilă a drumului nu pot fi deplasate, conducătorii acestora sunt obligați să pună în funcțiune luminile de avarie și să instaleze la o distanță de cel puțin 30 de acesta, triunghiul de presemnalizare, așa încât să poată fi văzut de conducătorii care se apropie. În cazul în care vehiculul nu este dotat cu lumini de avarie sau acestea sunt defecte, conducătorul poate folosi, pe timpul nopții ori în condiții de vizibilitate redusă, o lampă portabilă cu lumina galbenă intermitentă".
A dat citire articolului 189 pentru convinge instanța că vina aparține în exclusivitate lui. De altfel, din actele efectuate la urmărirea penală, cât și din actele efectuate cu ocazia cercetării judecătorești la instanța de fond și în apel rezultă un aspect deosebit de clar, și anume: că acest autovehicul a fost probabil condus de, deși unii martori au spus că fost condus de, care ar fi adormit. Insistă asupra unui aspect care nu a fost avut în vedere nici în faza urmăririi penale și nici de instanța de judecată, nici la fond și nici în apel, și anume: faptul că inculpatul deținea carnet de tractorist categoria Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul ce tracta o remorcă neînmatriculată, încărcată cu baloți de lucernă și imobilizarea acesteia pe carosabil nesemnalizat a fost cauza principală a accidentului de circulație.
avea carnet de tractorist categoria B și nu avea voie, față de regulament, să atașeze la tractor o remorcă, și mai ales una cu baloți.
Recurentul inculpat este tânăr, nu a fost niciodată condamnat, locuiește în com. Corbița, care este la marginea județului și nu are drum de acces, nu are linie ferată, are doar drum de țară, este student la B și are obligația să facă cel puțin de 2 ori pe săptămână naveta pentru a merge la cursuri.
Într-adevăr, inculpatul a fost condamnat prin sentința recurată la o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, dar prin motivele de recurs a solicitat achitarea acestuia.
Solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere argumentele arătate pe larg în scris. Dacă se va considera că, solicitând achitarea, cere prea mult, solicită să se rețină că pedeapsa de 6 luni cu suspendare și 2 ani și 6 încercare nu face decât să îl pună pe inculpat în imposibilitate să își continue cursurile, având în vedere că este obligat să facă naveta. Precizează că în com. Corbița este o singură dată pe săptămână un autobuz. Acesta este singurul motiv pentru care a declarat recurs.
Întrebat fiind, precizează că solicită achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.1Cod procedură penală.
Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Consideră că instanța a făcut o justă apreciere a probelor administrate, a reținut corect situația de fapt și a încadrat corect infracțiunea săvârșită de către ambii inculpați.
Din raportul de expertiză tehnică auto aflat la dosar rezultă că accidentul s-a produs din culpa comună a inculpatului și a inculpatului. Inculpatul a încălcat dispozițiile art. 48 alin. 1 din OG 195/2002 și art. 143 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a HG85/2003, care îl obligau să adapteze viteza la condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră, inclusiv frânarea, în condiții de siguranță.
De asemenea, consideră că nu se impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ dat fiind faptul că, în concret, fapta săvârșită prezintă un pericol pentru ordinea publică, față de împrejurările săvârșirii: noaptea, la orele 2100, pe un sector de drum circulat, inculpatul nereducând viteza corespunzător. Urmarea faptei, constând în vătămarea gravă a părții vătămate, care a suferit leziuni ce au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale și o infirmitate fizică permanentă, este gravă.
Față de toate acestea, apreciază că pedeapsa aplicată, care reprezintă, de altfel, minimul special prevăzut de lege, corespunde gradului de pericol social concret al infracțiunii săvârșite.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 649/2006 a Judecătoriei Adjud s- dispus condamnarea inculpaților și, la o pedeapsă de câte 6 luni închisoare fiecare pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă prev.de art. 184 al.2 și 4.pen.
Conform art. 81,82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate ambilor inculpați pe durata termenelor de încercare de câte 2 ani și 6 luni pentru fiecare inculpat.
Conform art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83.pen.
Conform art. 346 și art. 14.pr.pen. art. 998-999.civil, art. 1000 al.3 și art. 1003.civil, au fost obligați în solidar cei doi inculpați și aceștia în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească despăgubiri către: partea civilă suma de 100.000.000 lei cu titlu de daune morale, partea civilă Spitalul Clinic de Chirurgie oro-maxilo-facială "Prof.Dr. " B suma de 597,45 lei RON cheltuieli de spitalizare și partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B suma de 2354,03 lei RON cheltuieli de spitalizare.
S-a constatat că toate aceste despăgubiri sunt garantate de societatea de asigurare - Sucursala
Au fost respinse ca nefondate restul daunelor morale, daunele materiale în sumă de 17.500 lei RON, despăgubirile civile în sumă de 100.000 lei RON cerute de la asiguratorul V și prestația periodică în sumă de 500 lei RON lunar solicitate de partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul lucrează ca muncitor zilier la, motiv pentru care a apreciat că între aceștia exista un raport de muncă de la comitent la prepus. În dimineața zilei de 26.08.2005 cei doi au plecat de la Corbița - locul de muncă și de domiciliu al inculpatului, pe raza com., jud.B pentru a strânge baloți de lucernă din câmp și a-i aduce în com. Corbița jud. Au făcut deplasarea cu tractorul - condus de, ce tracta un transportor (utilaj agricol destinat transportului de furaje păioase nesupus regulilor privind înmatricularea). Pe raza com., jud.B, au strâns baloți de lucernă și i-au încărcat în transportor, iar în după amiaza aceleiași zile au plecat înapoi spre Corbița. În jurul orelor 18,00 când se aflau la aproximativ 2 km de intersecția DN 11 cu DJ 241 pe relația -Corbița au rămas fără motorină, motiv pentru care a luat hotărârea să se deplaseze pe jos la Corbița, să procure motorina și să se întoarcă, iar inculpatul să rămână la tractor. Înainte de a pleca la Corbița, i-a spus inculpatului că în cabina tractorului se află două triunghiuri reflectorizante și o lanternă și l- instruit ca în cazul în care el nu revine până la lăsarea întunericului să instaleze triunghiurile la 25- 30 metri în fața și în spatele tractorului și să semnalizeze prezența și cu lanterna, prin patrulare pe carosabil. Tractorul și transportorul se aflau pe partea dreaptă a sensului de mers. După plecarea lui spre Corbița, inculpatul s-a urcat în cabina tractorului și s-a așezat pe scaun pentru a se odihni, dar fiind obosit a adormit și nu s-a trezit decât când a simțit o puternică lovitură din spate. A coborât și a constatat că în spatele transportorului, în zona roții din stânga, s-a izbit autoturismul Break - condus de inculpatul, iar pe bancheta din față dreapta se afla mama acestuia - partea vătămată.
Coliziunea a avut loc în jurul orelor 21,00, la lăsarea întunericului și s-a soldat cu avarierea autoturismului -, care nu prezintă relevanță sub aspectul laturii penale, și vătămarea corporală gravă a numitei, care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, printre acestea și eviscerarea globului ocular drept, aceasta din urmă constituind o infirmitate fizică permanentă, dintre cele vizate de art. 182.pen.
Inculpatul, audiat fiind în faza de urmărire penală și în cea de cercetare judecătorească a recunoscut că accidentul de circulație s-a produs în împrejurările descrise anterior, motivând că din cauza oboselii a adormit în cabina tractorului și nu a mai apucat să semnalizeze prezența în carosabil a acestuia și s-a trezit după ce coliziunea avusese loc.
Inculpatul audiat și el în ambele faze ale procesului, a susținut că el nu se consideră vinovat de producerea accidentului, vinovat fiind care a lăsat transportorul încărcat cu baloți de lucernă pe carosabil fără să-l semnalizeze, deși se întunecase. A declarat că el circula cu o viteză de 80 km/ și la un moment dat din sens opus circula un autovehicul cu farurile aprinse pe fază de drum lungă, iar pentru a-l determina pe conducătorul auto al acestui autovehicul să schimbe faza de drum lungă cu faza de întâlnire scurtă l-a semnalizat (l-a blițat) de câteva ori, dar acesta a comutat pe faza scurtă mult mai târziu și abia în acest moment inculpatul a observat prezența în carosabil a transportorului, a frânat, dar totuși a intrat în coliziune cu acesta.
Pentru stabilirea științifică a dinamicii și cauzelor produceri accidentului s-a efectuat o expertiză tehnică auto, în cursul urmăririi penale, care a stabilit că accidentul de circulație s-a produs din culpa ambilor inculpați, inculpatul pentru că nu a semnalizat prezența în carosabil a tractorului și transportorului prin instalarea triunghiului reflectorizant sau prin folosirea unei lămpi portabile, iar inculpatul pentru că nu a adaptat viteza autoturismului - până la cel mult 46,59 km/, în condițiile în care din sens opus circula un alt autovehicul cu farurile aprinse pe faza de drum lungă.
Deși împotriva acestei expertize inculpatul a formulat obiecțiuni în cursul urmăririi penale, acestea, în mod temeinic au fost înlăturate de procuror, iar la instanță acest inculpat nu a mai formulat și alte obiecțiuni la raportul de expertiză și nici nu a solicitat a se efectua o nouă expertiză.
Pentru acestea, instanța a reținut că accidentul de circulație soldat cu vătămarea corporală gravă a părții vătămate s-a produs din culpa comună și egală a celor doi inculpați, inculpatul încălcând disp.art. 189 al.1 și 3 din HG 85/2003 care-l obligau să semnalizeze prezența în carosabil a tractorului și transportorului prin instalarea triunghiului reflectorizant ori printr-o lampă portativă cu lumină galbenă intermitentă, iar inculpatul nerespectând disp.art. 143 al.2 din HG 85/2003 și art. 48 al.1 din OUG 195/2002, potrivit cărora el era obligat ca de la o distanță de cel puțin 200 metri să folosească luminile de întâlnire concomitent cu reducerea vitezei, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Situația de fapt expusă este dovedită în cauză de declarațiile inculpaților coroborate cu plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și planșele fotografice, certificatul medico-legal nr. 1323/P/2005, raportul de expertiză privind dinamica producerii accidentului și declarațiile martorilor din lucrări.
În drept, faptele inculpaților și, care la data de 26.08.2005 în jurul orelor 21,00, când se aflau la circa 2 km de intersecția DN 11 cu DJ 241 pe relația -Corbița, datorită nerespectării de către aceștia a disp.art. 189 al.1 și 3 din HG 85/2003, respectiv disp.art. 143 al.2 din HG 85/2003 și art. 48 al.1 din OUG 195/2002, au produs un accident rutier ce a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a părții vătămate, care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale și o infirmitate fizică permanentă - eviscerarea globului ocular, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev.de art. 184 al. 2 și 4.pen.
Din examinarea fișelor de caziere judiciare s-a constatat că nici unul dintre inculpați nu au mai fost condamnați sau sancționați.
La individualizarea pedepselor care s-au aplicat inculpaților, a cuantumului acestora, instanța, conform art. 72.pen. a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpaților, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret, instanța a constatat că faptele inculpaților prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art. 184.pen. respectiv pentru viața și integritatea corporală a părții vătămate ca urmare a numărului mare de zile de îngrijiri medicale și perioada îndelungă de spitalizare, faptul că partea vătămată a rămas cu o infirmitate permanentă, dar și persoana inculpaților care s-au prezentat la toate termenele de judecată, au avut comportări sincere pe parcursul procesului și nici unul dintre ei nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Față de această situație instanța a apreciat că scopul educativ al pedepselor ce s-au aplicat inculpaților va putea fi atins și fără executarea acestora, în cauză făcându-se aplicarea disp.art. 81,82.pen. cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei. Totodată s-a atras atenția inculpaților asupra disp.art. 83.pen. cu privire la revocarea suspendării condiționate dacă săvârșesc din nou o infracțiune cu intenție și în cursul termenului de încercare.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele;
Partea vătămată a solicitat la instanță (fila 32) sumele de: 17.500 lei daune materiale, constând în cheltuieli efectuate cu transportul la diferite instituții medicale, cu cazarea, spitalizarea și tratamentul; 360.000 lei daune morale ca urmare a suferinței cauzate în principal de infirmitatea fizică cu care a rămas; 500 lei lunar prestație periodică de întreținere începând cu data producerii accidentului și până la vârsta de pensionare, susținând că din cauza infirmității cu care a rămas nu-și mai poate exercita profesia de contabil pe care o exercita înainte de accident și separat, o altă sumă de 100.000 lei tot daune morale pe care a solicitat-o în mod expres de la asiguratorul
De asemenea, au mai solicitat cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate, Spitalul Universitar de Urgență B - suma de 2354,03 lei cu adresa nr. 38400/6.11.2006 și Spitalul Clinic de Chirurgie oro-maxilo-facială "Prof.Dr. " B - suma de 597,45 lei cu adresa nr. 4881/2006.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost introdusă în cauză și societatea de asigurare V în calitate de asigurat, având în vedere tichetul de asigurare nr. HN nr. -/2005.
Pentru dovedirea daunelor materiale solicitate, partea vătămată nu a cerut administrarea nici unei probe, susținând că singurele persoane care cunosc ce sume a cheltuit pentru tratament și transport la diferite spitale sunt rudele sale care nu pot fi audiate pe latura civilă a cauzei.
Deși este de presupus că partea vătămată a efectuat unele cheltuieli cu transportul, cazarea și tratamentul la cele două spitale unde a fost internată, având în vedere că aceasta nu a dovedit cu nici un mijloc de probă cuantumul acestora, instanța nu le-a putut acorda.
De asemenea, pentru prestația periodică solicitată de partea vătămată, aceasta ar fi trebuit să dovedească pierderea de venit suferită ca urmare a infirmității permanente cu care a rămas, respectiv faptul că era salariată ca și contabil și că datorită infirmității cauzată de accident nu mai poate profesa în domeniu.
Pentru acestea, atât daunele materiale cât și prestația periodică de întreținere solicitate de partea vătămată au fost respinse în totalitate ca nefondate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât familia părții vătămate a primit de la partea responsabilă civilmente un autoturism an de fabricație 2000, aspect recunoscut de altfel de partea vătămată, pentru a compensa cheltuielile efectuate de aceasta în vederea însănătoșirii.
Cu privire la daunele morale, instanța a reținut că partea vătămată a suferit un prejudiciu nepatrimonial ca urmare a suferințelor cauzate de fapta inculpaților, prin aceea că a stat internată în două clinici pe perioade destul de lungi, a avut nevoie de un număr mare de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și a rămas cu o infirmitate permanentă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea vătămată criticând-o pe nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel expuse oral inculpatul-apelant, prin apărător, a apreciat că singurul vinovat de accident este în exclusivitate. A făcut referire la dispozițiile art. 189 din nr.HG 85/2003. A arătat că din cercetările efectuate circula cu o viteză de sub 50 km/ dar nu a putut evita accidentul pentru că tractorul care era încărcat cu paie nu era deloc semnalizat. A mai arătat că tractorul trebuia să circule doar pe teren nu și pe șosea și că, inițial, acesta a fost condus de, dar acesta având antecedente i-a dat lui să conducă tractorul. Se pare că ar fi adormit și era în tractor. A solicitat admiterea apelului și achitarea inculpatului care a respectat normele de circulație și singurul vinovat este.
Partea civilă nu și-a motivat apelul.
Prin decizia penală 128 din 6.04.2007 a Tribunalului Vranceas -au admis apelurile declarate de inculpatul și de partea civilă, s-a desființat sentința penală și s-a dispus trimiterea cauzei pre rejudecare la aceeași instanță motivat de faptul că judecarea cauzei s-a făcut cu lipsă de procedură, arătându-se totodată și că în rejudecare instanța de fond va putea proceda la o completare a probelor pe latură penală și pe latură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Prin decizia penală nr. 428/3.09.2007 Curtea de APEL GALAȚIa admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, a casat decizia penală 128/2007 și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, arătându-se că în mod eronat s-a apreciat că judecata la fond s-a realizat cu lipsă de procedură cu Cu privire la completarea probatoriilor s-a arătat că instanța de apel nu a indicat ce probe urmează a se administra la instanța de fond și ce aspecte se vor lămuri, motiv pentru care s-a apreciat că nici din acest punct de vedere nu se impune trimiterea spre rejudecare.
În rejudecare, prin decizia penală nr. 385/2007 a Tribunalului Vranceas -au admis apelurile inculpatului și părții civile și în consecință:
S-a desființat sentința penală nr.649/2006 a Judecătoriei Adjud, în parte, pe latură civilă, și în rejudecare, examinând cauza prin extindere în baza art.373 pr.pen. și cu privire la inculpatul și partea responsabilă civilmente s-a dispus:
S-a admis acțiunea civilă în parte, promovată de partea civilă și în consecință:
A fost obligat asigurătorul la plata sumei de 100.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale.
S-au admis acțiunile civile intentate de părțile civile - unități sanitare - și a fost obligat la plata după cum urmează: 597,45 lei către Spitalul Clinic de Chirurgie oro-maxilo-facială Prof.dr. B; 2354,03 lei către Spitalul Universitar de Urgență B; ambele cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale persoanei vătămate.
S-au respins acțiunile civile intentate de părțile civile, Spitalul Universitar de Urgență B și Spitalul Clinic de Chirurdie oro-maxilo-facială "Prof. dr. " B, împotriva inculpaților și a părții responsabilă civilmente, ca inadmisibile.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a dispus ca cheltuielile avansate de stat în apel să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele;
Tribunalul a reținut că pe latură penală prima instanță făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză reținând în mod corect situația de fapt, căreia i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare. Astfel că prima instanță cu temei a condamnat inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art. 184 al.2 și 4.pen. vinovăția acestora fiind pe deplin dovedită sub forma culpei fără prevedere reglementată de art. 19 al.1 pct.2 lit.b pen.
S-a reținut că individualizarea judiciară a pedepselor aplicate s-a făcut cu observarea criteriilor generale prevăzute de art. 72.pen. neputându-se primi favorabil criticile aduse de inculpat pe latură penală.
S-a apreciat că susținerea inculpatului-apelant în sensul imposibilității evitării coliziunii cu tractorul condus de celălalt inculpat datorită nesemnalizării acestuia, nu poate fi primită favorabil câtă vreme, în calitate de conducător auto i se impunea la nivel normativ o maximă vigilență în conduita de drum potrivit art. 48 al.1 din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002. Astfel că după cum rezultă din concluziile expertizei tehnice efectuată în cauză, accidentul de circulație s-a datorat culpei concurente a ambilor inculpați, inculpatul-apelant putea evita coliziunea dacă își adapta viteza la condițiile de drum pentru a rula în circumstanțe sigure.
Pe latură civilă însă, Tribunalul a găsit ca existente aspecte de nelegalitate ale sentinței penale apelate decelabile din oficiu.
În concret, s-a constatat că persoana vătămată s-a constituit parte civilă la 25.09.2006 împotriva asigurătorului (pagina 31), iar ulterior cu ocazia audierii la 25.09.2006 emis o formulare relativ precisă arătând că solicită să fie despăgubită "de către persoanele care vor fi găsite vinovate pentru prejudiciul cauzat".
Tribunalul a considerat că în cazul accidentelor de circulație Legea 136/1995 creează un regim juridic special exprimat într-un raport de subsidiaritate între răspunderea juridică a asiguratorului și cea persoanei vinovate de producerea accidentului de circulație.
Astfel că persoana vătămată are drept de opțiune numai în privința exercițiului acțiunii civile în procesul penal împotriva inculpatului sau a părții responsabile civilmente, prioritar se impune a se îndrepta împotriva asiguratorului și numai în subsidiar împotriva celor două subiecte de drept menționate.
În cazul de față s-a arătat că partea civilă a promovat acțiunea civilă în contra asiguratorului în limita maximă fixată de lege și numai pentru o eventuală diferență se urmărește contra inculpaților și părții responsabile civilmente. Cum în cauză sumele solicitate cu titlu de despăgubiri civile de către partea civilă nu depășesc suma maximă fixată legal pentru garanția, limitele actului de sesizare pe latură civilă sunt următoarele: partea civilă a promovat acțiunea civilă în condițiile art. 14.pr.pen. combinat cu art. 59 din Legea 136/1995 împotriva asiguratorului RCA, precum și împotriva inculpaților și părții responsabile civilmente.
Prin urmare, s-a arătat că prima instanță soluționând pe latură civilă cauza prin obligarea inculpaților și părții responsabile civilmente alături de asigurător a depășit limitele actului de sesizare pe latură civilă.
În atare condiții, Tribunalul judecând prin extindere apelurile și cu privire la celălalt inculpat și partea responsabilă civilmente, a reformat sentința penală apelată în sensul că despăgubirile civile se vor achita părții civile de către asiguratorul RCA cuantumul acestora fiind sub limita legal prestabilită.
Astfel că prejudiciul încercat de partea civilă urmând a fi acoperit de către asigurător s-a apreciat că acțiunea civilă îndreptată împotriva inculpaților și părții responsabile civilmente apare ca nefondată, întrucât s-ar ajunge la dublă despăgubire a părții civile, ceea ce nu este echitabil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.
În susținerea recursului acesta a arătat că în mod greșit a fost apreciată de către instanță culpa comună a apelantului și a inculpatului, precizându-se că vinovat de producerea accidentului e conducătorul vehiculului staționat pe carosabil fără a fi semnalizat corespunzător, respectiv inculpatul.
S-a mai învederat că instanțele ar fi trebuit să rețină că inculpatul circula cu o viteză ce se înscria în limita legală și la care se putea evita un accident prin frânare în condiții normale, iar faptul că din sens opus a circulat un autovehicul ce folosea neregulamentar faza lungă coroborat cu nesemnalizarea tractorului ce se afla staționat neregulamentar pe carosabil a condus la producerea accidentului.
Față de toate acestea s-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea celor două hotărâri, iar în rejudecare achitarea inculpatului în conformitate cu disp. art. 10 lit.1Cod procedură penală întrucât culpa acestuia nu e egală cu a conducătorului vehiculului -.
Recursul formulat nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate se apreciază că recursul formulat e nefondat, hotărârea fiind legală și temeinică.
Considerăm că instanța a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză, a reținut corect situația de fapt și a încadrat corect fapta săvârșită de către inculpați.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că accidentul de circulație s-a datorat culpei comune a ambilor inculpați, inculpatul încălcând disp. art. 189 alin. 1 și 3 din HG85/2003 care-l obligau la semnalizarea prezenței în carosabil a tractorului și transportului prin instalarea triunghiului reflectorizant ori printr-o lampă portativă cu lumina galbenă intermitentă, iar inculpatul nu a respectat disp. art. 143 alin. 2 din HG85/2003 și art. 48 alin. 1 din OUG 195/2002 potrivit cărora era obligat ca de la o distanță de cel puțin 200 metri să folosească luminile de întâlnire concomitent cu reducerea vitezei, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Nu pot fi reținute susținerile recurentului în sensul că vinovat de producerea accidentului e conducătorul vehiculului staționat pe carosabil întrucât așa cum s-a arătat în concluziile expertizei efectuate în cauză, accidentul s-a datorat culpei concurente a celor doi inculpați, iar dispozițiile legale menționate mai sus (art. 48 alin. 1 din OG 195/2002 și art. 143 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a HG 85/2003) îl obligau pe inculpatul recurent să adapteze vizeta la condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră, inclusiv frânarea de siguranță.
Apreciem că nu poate fi reținută solicitarea inculpatului în sensul că se impune achitarea sa și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ având în vedere următoarele:
Potrivit alineat 2 al art. 181Cod penal la stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făptuitorului.
În speța de față apreciem că fapta inculpatului nu îndeplinește cerute de art. 181Cod penal pentru a nu constitui infracțiune.
Față de împrejurările comiterii acesteia - noaptea, la orele 2100, pe un sector de drum circulat, inculpatul nereducând viteza corespunzător, precum și față de urmarea produsă - vătămarea gravă a părții vătămate, care a suferit leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale și o infirmitate fizică permanentă, apreciem că nu se impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, fapta comisă prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În consecință, față de cele arătate anterior, recursul promovat de inculpat va fi respins ca nefondat, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 18.07.1985 în A, județul V, CNP -, cu domiciliul în comuna Corbița, județul V) împotriva Deciziei penale nr. 385/28.11.2007 a Tribunalului Vrancea (Sentința penală nr. 649/27.11.2006 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr. 722/2006).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /07.03.2008
Tehnored. /18.03.2008
Fond:
Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Constantin
