Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 103/2010. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 26.11.2009

DECIZIA PENALĂ NR.103/

Ședința publică din data de 28.01.2010

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Anca Nacu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații,asiguratorii SC SA, ASIGURĂRI SA și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 289/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat ales în substituirea avocatului, cu împuternicire avocațială de substituire, partea civilă recurentă asistată de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, pentru inculpatul recurent lipsă se prezintă avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind asiguratorii SC SA, și ASIGURĂRI SA și partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean de Urgență

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al părții civile, avocat solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de apel în sensul admiterii în întregime a acțiunii civile. Arată că în mod greșit instanța de fond a admis numai în mică parte acțiunea civilă, apreciind că nu se impune acordarea de despăgubiri materiale decât pentru perioada de 90 zile menționată în certificatul medico- legal, deși în realitate aceasta a fost o perioadă în care a fost imobilizată complet la pat- încălcând principiul justei și integrale reparări a prejudiciului care guvernează dreptul penal. Depune la dosar două poze și biletul de ieșire din spital- scrisoare medicală. Cu privire la recursul asiguratorilor pune concluzii de respingere.

În apărarea inculpatului, avocat sintetizează oral motivele de recurs formulate în scris, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și achitarea inculpatului, în cauză primind aplicare dispozițiile codului penal privind cazul fortuit. Solicită cheltuieli de judecată. În susținerea cererii, arată că deși s-a dovedit că vina inculpatului este una minoră, s-a pronunțat o sentință în care condamnările celor doi inculpați sunt apropiate în pofida faptului că gradul de vinovăție între aceștia este diferențiat substanțial. Totodată, mai arată că din rechizitoriu, din expertizele tehnice efectuate în cauză, precum și din declarația dată de inculpatul în fața instanței de judecată, rezultă culpa minoră a inculpatului. În subsidiar solicită admiterea recursului și reducerea cuantumului pedepsei spre minim. Cu privire la despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul susține că acestea nu se justifică, nefiind dovedite, și că nici la stabilirea acestora nu s-a ținut seama de gradul de vinovăție al celor doi inculpați. Solicită respingerea recursului părții civile și admiterea recursurilor asiguratorilor.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d Cod procedură penală întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii-culpa. Cu privire la recursul părții civile pune concluzii de respingere ca nefondat și de admitere a recursurilor asiguratorilor pentru motivele avute în vedere de aceștia în concluziile depuse la dosar.

Apărătorul ales al părții civile pune concluzii de respingerea recursurilor formulate de inculpați.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de inculpați susținând că în mod corect instanțele au reținut că accidentul de circulație s-a datorat culpei ambilor inculpați, respectiv inculpatul că nu a respectat semnificația indicatorului cedează trecerea, iar inculpatul nu a adaptat viteza la condițiile de carosabil umed. Cu privire la recursurile asiguratorilor pune concluzii de respinge. Solicită și respingerea recursului părții civile apreciind că ambele instanțe au acordat în mod corect despăgubirile civile.

Apărătorul ales al părții civile solicită respingerea recursurilor inculpaților.

Inculpatul recurent luând cuvântul, solicită admiterea recursului susținând că este nevinovat

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, emis în dosar nr. 4755/P/2005, la data de 03.09.2008, înregistrat la Judecătoria Arad sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și a inculpatului, fiecare dintre aceștia pentru comiterea unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 18.10.2005, în jurul orelor 09,30, inculpatul a condus autoturismul marca - cu număr de înmatriculare - pe șoseaua care face legătura dintre varianta NV, mun. A și DN 7, iar când a ajuns la intersecția cu drumul prioritar, nu a respectat indicatorul " trecerea", astfel că a pătruns pe DN 7, în direcția A, tăind calea autoturismului marca - cu nr. de înmatriculare - condus de inculpatul. Inculpatul a încercat să evite coliziunea prin viraj spre stânga și frânare, însă a derapat, trecând pe contra sens și lovind autoturismul marca - cu număr de înmatriculare -, condus de martorul În urma impactului, partea vătămată, pasageră în taxiul condus de martorul antemenționat, a suferit leziuni care au necesitat un număr de 90 de zile de îngrijiri medicale.

Prin sentința penală nr. 1289 din 23.06.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. 184 al 2 și al 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17.06.1981 în localitatea, jud. A, cetățean român, studii medii, electromecanic la SC România, domiciliat în localitatea, com, nr. 18, jud. A, CNP -, la o pedeapsă de 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Pe durata și în condițiile prev. de art 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și lit. b cu excepția dreptului de a alege.

In baza art. 81 și art. 71 al 5 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului și fixat termen de încercare pentru acest inculpat de 2(doi) ani și 8(opt) luni.

S-a atras atenția inculpatului, asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.

În baza art. 184 al 2 și al 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.11.1979 în localitatea A, cetățean român, studii superioare, director la SC Trans SRL, domiciliat în localitatea, nr. 2252, jud. A, CNP -, la o pedeapsă de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și lit. b, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81 și art. 71 al 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului și fixat termen de încercare pentru acest inculpat de 2(doi) ani și 6(șase) luni.

S-a atrase atenția inculpatului, asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.

În baza art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 14 Cod procedură penală și art. 998, art. 999 Cod civil, art. 1003 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată, cu domiciliul în A, str. -, - 2-3,. 10, în cadrul procesului penal și au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească acesteia suma de 24796,71 lei, reprezentând daune materiale-4796,71 lei și daune morale-20 000 lei; respinge restul pretențiilor civile ale acestei părți vătămate.

S-a respins acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean și de Urgență A în cadrul procesului penal, cheltuielile de spitalizare și tratament fiind achitate de inculpatul.

În baza art. 193 al. 1 Cod penal, au fost obligați inculpații să plătească părții vătămate suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligat asigurătorul SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, la plata acelorași daune la care a fost obligat și inculpatul, cu titlu de daune sau cheltuieli judiciare către partea vătămată în măsura în care nu au fost achitate de acesta.

A fost obligat asigurătorul SC Vienna Insurance SA cu sediul în B, Bd. - 28, l, la plata acelorași sume la care a fost obligat și inculpatul, cu titlu de daune sau cheltuieli judiciare către partea vătămată, în măsura în care nu au fost achitate de acesta.

În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 al 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 18.10.2005, în jurul orei 09, 30, inculpatul conducea autoturismul marca - cu număr de înmatriculare -, pe DN 7, pe direcția și sensul înainte de intersecția cu drumul ce face legătura cu zona industrială, venind de pe acest drum, secundar, traversând direcția A în fața autoturismului său, pe același sens de mers, se încadrează autoturismul - cu număr de înmatriculare -, condus de inculpatul, care a intrat în fața sa, nerespectând semnul cedează trecerea aflat la intersecția menționată.

Inculpatul sesizează apropierea față de autoturismul condus de inculpatul abia în timpul traversării DN 7 și iese cu autoturismul pe acostamentul din partea dreaptă a șoselei, inculpatul, încercând să evite impactul cu autoturismul care îi tăiase calea, intră pe contrasens și se apropie de parapetul din stânga al șoselei după care, încercând să redreseze autoturismul care intrase în derapaj, carosabilul fiind umed, plouând mărunt, face manevre stânga dreapta și în cele din urmă intră în coliziune cu autoturismul marca - cu număr de înmatriculare -, care circula regulamentar, în regim de taxi, pe sensul opus, fiind condus de martorul G și având-o ca pasageră pe partea vătămată.

În urma impactului cele două autoturisme au fost avariate iar partea vătămată a suferit leziuni constând în fracturarea corpilor vertebrali T 10, T 11 și T 12 cu minimă deplasare, care au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale, conform raportului de nouă expertiză medico legală, nr. 410/10.08.2006, al IML T, avizat de Comisia Superioară de Medicină Legală Minovici

Modalitatea de producere a accidentului rezultă din declarațiile inculpaților și ale martorilor ca și din poziția autoturismelor, constatată cu ocazia cercetării la fața locului.

Fiecare inculpat a declarat însă că nu se consideră vinovat de producerea accidentului, aceștia considerând că culpa aparține celuilalt inculpat.

Astfel inculpatul a declarat că la intersecție a văzut autoturismul coinculpatului care venea dinspre, dar, pentru că acesta era la o distanță de 100 a considerat că are timp suficient pentru a se încadra în fața sa, motiv pentru care a intrat pe DN 7, iar după ce a parcurs 30-40 pe această șosea a văzut că autoturismul inculpatului se află la o distanță de 20 de m în spatele său și se apropia cu viteză, motiv pentru care a intrat pe acostament.

Inculpatul a mai arătat că 2 sensului opus era liberă astfel că inculpatul Putea intra și pe aceasta.

Inculpatul a declarat că la apropierea de intersecție din drumul secundar din zona industrială i-a ieșit în față autoturismul coinculpatului, că a tras de volan pentru a evita impactul cu acesta și a intrat în derapaj pe contrasens lovind autoturismul în care se afla partea vătămată.

Martorii, și, pasageri în autoturismul condus de, au declarat că acesta circula cu o viteză de 80- 90 km/.

Instanța a considerat că pentru ambii inculpați culpa în producerea accidentului auto care a avut ca urmare vătămarea părții civile, aparține ambilor inculpați.

Astfel, inculpatul nu a respectat semnificația indicatorului cedează trecerea, încălcând dispozițiile art. 160 al. 1, art. 166 al. 2 și art. 167 lit. c din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002. Locul de producere al accidentului oferea o bună vizibilitate acestuia iar aprecierea corectă a distanței la care se află un autovehicul și timpul necesar efectuării manevrei constituia o obligație a inculpatului, la pătrunderea în drumul prioritar, pătrundere care nu se putea efectua legal decât fără stânjenirea circulației autovehiculelor care se aflau pe drumul prioritar, acesta fiind scopul amplasării indicatorului cedează trecerea. trebuie să se facă în așa fel încât să nu oblige autoturismele la manevre de reducere a vitezei sau de frânare, cu atât mai puțin de evitare a impactului.

Nerespectând aceste obligații, inculpatul a pătruns pe acest drum în fața autoturismului coinculpatului său, determinându-1 pe acesta la manevre de evitare a impactului, manevre care, datorită vitezei coinculpatului, neadaptate la condițiile de carosabil umed au condus la derapaj și apoi la intrarea acestuia pe contrasens.

Neadaptarea vitezei la condițiile de carosabil umed din partea inculpatului constituie o încălcare a dispozițiilor generale și speciale privind viteză autovehiculelor și a constituit de asemenea o cauză de producere a accidentului, cu atât mai mult cu cât acesta nu avea experiență de conducător auto, fiind posesor de permis de conducere de numai 10 luni, situație în care însăși OUG 195/2002 conține norme speciale privind viteza permisă conducătorilor auto cu vechime mai mică de 1 an, prezumând starea de pericol pe care astfel de conducători o pot crea circulând cu viteză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, partea civilă, și asiguratorii SC Sucursala A, Asigurări Sucursala

Inculpatul nu a motivat în scris apelul, dar a solicitat prin concluziile orale achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) Cod procedură penală, cu motivarea că fapta a fost săvârșită de inculpatul, iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței penale în sensul achitării inculpatului.

În motivarea apelului s-a arătat că, deși vina inculpatului este una minoră și rezultă din rechizitoriu, expertizele tehnice efectuate, declarațiile inculpatului, acest aspect nu a fost avut în vedere de către prima instanță. S-a mai arătat că, culpa îi aparține inculpatului, aspect pe care prima instanță nu l-a avut în vedere nici la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.

Partea civilă a solicitat admiterea apelului în sensul admiterii în întregime a acțiunii civile.

În motivarea apelului s-a arătat cu privire la daunele materiale că din totalul daunelor materiale, dovedite cu înscrisuri și martori 54.370 lei, prima instanță a acordat doar 4.796, 71 lei. Astfel s-a arătat că beneficiul nerealizat, diurna de 20 /zi pierdută, medicamentele, vizitele medicale, tratamentele recuperatorii, au fost dovedite în cauză.

Cu privire la daunele morale, s-a arătat că suma acordată este departe de a constituii o reparație pentru prejudiciul moral suferit, dat fiind că în prezent o serie de activități recreativ sportive, îi sunt definitiv interzise și este silită să efectueze întreruperi ale activității profesionale pentru a participa la activitățile recuperatorii în sanatorii specializate.

SC Sucursala A nu și-a motivat apelul declarat în cauză.

Asigurări SA a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte în latura civilă a hotărârii atacate, în sensul diminuării cuantumului daunelor morale acordate părții civile.

În motivele de apel s-a arătat că, în mod neîntemeiat instanța de fond a acordat daune morale părții civile, în cuantum de 20.000 lei, sens în care ar trebui diminuate ținând cont de situația concretă de fapt, și de practica în materie.

Prin decizia penală nr. 289 din 27 octombrie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins apelurile declarate de inculpații, partea civilă și asiguratorii SC Sucursala A, UNITA ASIGURĂRI Sucursala A împotriva sentinței penale nr. 1289/23.06.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.

A obligat inculpații, partea civilă și asiguratorii la plata către stat a câte 20 lei cheltuieli judiciare. A respins cererea inculpatului pentru acordarea sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare constând în onorar avocat.

Examinând apelurile în cadrul dat de art. 378 Cod procedură penală și din oficiu, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că acestea nu sunt fondate.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, s-a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt în conformitate cu probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale: proces verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, plângere penală, proces verbal de reconstituire, planșă foto, raport de expertiză tehnică auto, raport de expertiză criminalistică, raport de expertiză medico-legală, declarații parte vătămată, declarații martori, declarații inculpați; respectiv în cursul cercetării judecătorești: cerere de constituire de parte civilă, factură onorariu avocat parte vătămată, adeverință, copii certificate de concediu medical, copie bilet de externare, copii bonuri fiscale, copii chitanțe, scrisoare medicală, copie fișă de tratament balnear, copie scrisoare medicală, copii abonament, copie adeverință medicală, copie anexă factură, copie listing convorbiri telefonice, copie contract de asistență juridică, copie notă de calcul, copie factură, copii state de plată, copie discuții internet, raport medical, bilet de interpretare radiologică, declarații inculpați, declarații martori, fotografii extrajudiciare, avizul Comisiei Superioare de medicină legală.

Astfel fapta inculpatului care nu a respectat semnificația indicatorului cedează trecerea, ieșind cu autoturismul în fața unui alt autoturism care circula pe drumul prioritar, determinând acest autoturism la manevre de evitare care au condus la lovirea altui autoturism și producerea de vătămări pasagerei din acest autoturism, care au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2 și al. 4 Cod penal.

Fapta inculpatului de a circula cu o viteză neadaptată condițiilor de carosabil și experienței sale de conducător auto, viteză care la manevra de ocolire a condus la intrarea pe contrasens și impactul cu alt autoturism, cu consecința producerii unei persoane de vătămări care au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2 și al. 4 Cod penal.

Prima instanță a reținut în mod justificat culpa ambilor inculpați la producerea accidentului. Astfel, inculpatul nu a respectat semnificația indicatorului "cedează trecerea" iar inculpatul a condus autoturismul cu o viteză de 80- 90 km/, viteză neadaptată la condițiile de carosabil umed. Aceste încălcări ale dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice au concurat la producerea accidentului rutier.

Astfel, vinovăția inculpaților fiind dovedită, solicitările acestora de a fi achitați, sunt neîntemeiate.

Pedepsele aplicate inculpaților sunt individualizate cu respectarea disp. art. 72 Cod penal. Astfel, pedepsele de 8 luni închisoare pentru inculpatul și de 6 luni închisoare pentru inculpatul, ambele suspendate condiționate sunt în măsură să satisfacă cerințele dispozițiilor art. 52 Cod penal.

În soluționarea laturii civile a cauzei prima instanță a reținut în mod întemeiat că se impune obligarea inculpaților la plata către partea civilă a sumei de 4.796,71 lei daune materiale și suma de 20.000 lei daune morale.

Astfel, cheltuielile efectuate de către partea civilă, dovedite în instanță și determinate de fapta inculpaților sunt: medicamente - 61.98 lei, 21.23 lei, tratamente recuperare - 280 lei, contravaloare radiografie - 36 lei, servicii medicale - 50 lei, saltea ortopedică - 200 lei, corset ortopedic - 700 lei, diferențe salariale pentru concedii medicale perioada octombrie 2005 - ianuarie 2006, alimentație specială pentru trei luni, contravaloare abonament înot - 6 luni și masaj - 3 luni, în total 4.796,71 lei.

Cheltuielile ocazionate de tratamentele efectuate la, cu excepția celui din februarie - martie 2006, drepturi salariale ulterioare perioadei necesare vindecării de 90 de zile, alimentația specială ulterioară acestei perioade, diurna pretinsă, creșteri salariale pretins pierdute, nu constituie prejudicii produse direct prin fapta inculpaților.

În privința daunelor morale acordate de prima instanță, s-a apreciat că suma de 20.000 lei reprezintă o reparație echitabilă în raport de prejudiciul produs părții civile prin fapta inculpaților.

Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală a respins apelurile declarate de inculpații, partea civilă și asiguratorii SC Sucursala A, UNITA ASIGURĂRI Sucursala A împotriva sentinței penale nr. 1289/23.06.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat inculpații, partea civilă și asiguratorii la plata către stat a câte 20 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 Cod procedură penală a respins cererea inculpatului pentru acordarea sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare constând în onorar avocat.

Împotriva deciziei penale nr. 289/27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, asigurătorii SC SA și ASIGURĂRI SA, precum și partea civilă.

Prin cererea de recurs formulată de inculpatul s-a solicitat casarea deciziei atacate și achitarea sa, urmare a constatării nevinovăției, cu cheltuieli de judecată. În susținerea cererii, inculpatul a criticat decizia prin aceea că, deși s-a dovedit că vina sa este una minoră, s-a pronunțat o sentință în care condamnările celor doi inculpați sunt apropiate în pofida faptului că gradul de vinovăție între aceștia este diferențiat substanțial. Totodată, s-a învederat că din rechizitoriu, din expertizele tehnice efectuate în cauză, precum și din declarația dată de inculpatul în fața instanței de judecată, rezultă culpa minoră a inculpatului. Cu privire la despăgubirile civile la care a fost obligat, inculpatul a susținut că nu se justifică, nefiind dovedite, precum și că nici la stabilirea acestora nu s-a ținut seama de gradul de vinovăție al celor doi inculpați.

Inculpatul nu și-a motivat în scris recursul declarat, iar susținerile orale ale acestuia sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, urmând a fi avute în vedere în considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În motivele de recurs formulate de asigurătorul SC SA a fost criticat cuantumul daunelor morale acordate părții vătămate, susținându-se că nu este în concordanță cu practica judiciară actuală și cu probatoriul administrat în cauză. Astfel, asigurătorul a învederat că nu contestă faptul că partea vătămată a fost prejudiciată atât material, cât și moral prin producerea accidentului de circulație, respectiv că nici o sumă ce urmează a se achita acesteia nu ar fi suficientă să repare prejudiciile de orice natură produse prin fapta culpabilă a inculpaților; dar la aprecierea daunelor morale a solicitat să se aibă în vedere și gravitatea vătămărilor, importanța socială a activității părții vătămate, statutul său social și profesional, veniturile de care beneficia anterior accidentului, contribuția acesteia în familie, cordialitatea relațiilor de familie existente între aceasta și ceilalți membri ai familiei sale, veniturile de care urma aceasta să beneficieze în următorii ani; nivelul veniturilor părții vătămate raportat la nivelul venitului mediu în România și la cuantumul daunelor moratorii acordate acesteia.

Prin recursul declarat de asigurătorul Asigurări SA s-a solicitat casarea în parte a hotărârilor pronunțate în cauză, pe latură civilă, în sensul diminuării daunelor morale acordate părții civile. Asigurătorul a învederat faptul că, deși nu există criterii obiective pentru cuantificarea daunelor morale, stabilirea acestora presupunând o doză de aproximare, instanța trebuia să aibă în vedere consecințele negative suferite de partea civilă sub aspectul vieții familiale, socio-profesionale și afective, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele de către părțile civile. Totodată, au fost invocate dispozițiile Anexei nr. 3 la Normele RCA aprobate prin Ordinul nr. 3108/2004 privind limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA, subliniindu-se faptul că această dispoziție nu presupune acordarea daunelor materiale și morale în cuantumul maxim prevăzut de lege.

Analizând decizia penală atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de părți și din oficiu conform art. 385⁹alin. 3.C.P.P. instanța constată că este netemeinică în ce privește cuantumul redus al daunelor morale acordate părții civile, în rest recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală. Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 117/2008 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice T se concluzionează că accidentul s-a produs atât din cauza neacordării priorității de trecere de către numitul, la pătrunderea pe drumul prioritar, cât și a neadaptării vitezei de deplasare la condițiile de drum de către numitul. Totodată, în același raport se menționează că starea de pericol iminent a fost declanșată de pătrunderea în intersecție a autoturismului marca -, cu număr de înmatriculare -, în condițiile în care pe drumul prioritar se deplasa autoturismul marca - cu număr -; că numitul putea preveni producerea accidentului, dacă, înainte de a pătrunde în intersecție, ar fi acordat prioritate de trecere vehiculelor care se deplasau pe drumul cu prioritate; că nu se pot stabili posibilitățile de evitare a producerii accidentului de către numitul, dar acesta putea preveni producere accidentului prin adaptarea vitezei de deplasare la condițiile de drum impuse de deplasarea pe carosabilul umed. Prin urmare, în mod corect instanțele de fond au reținut că accidentul de circulație s-a datorat culpei ambilor inculpați, respectiv inculpatul cu o culpă de 70 %, reținându-se că nu a respectat semnificația indicatorului cedează trecerea, încălcând dispozițiile art. 160 alin. 1, art. 166 alin. 2 și art. 167 lit. c din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002; iar inculpatul cu o culpă de 30 %, reținându-se că nu a adaptat viteza la condițiile de carosabil umed, cu atât mai mult cu cât acesta nu avea experiență de conducător auto, fiind posesor de permis de conducere de numai 10 luni. Probele administrate în cauză au fost corect și complet analizate de prima instanță, evaluare pe care instanța de recurs și-o însușește.

Instanța constată că este nefondată apărarea inculpatului în sensul incidenței dispozițiilor cazului fortuit. Astfel, potrivit art. 47.C.P.P. "Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută". Prin urmare, condiția esențială pentru existența cazului fortuit este imposibilitatea de prevedere a intervenției unei împrejurări care a determinat consecința socialmente negativă. Legiuitorul a avut în vedere, în reglementarea cazului fortuit, o imposibilitate obiectivă de prevedere, condiție care în speță nu este îndeplinită câtă vreme în sarcina inculpatului se reține că putea preveni producere accidentului prin adaptarea vitezei de deplasare la condițiile de drum impuse de deplasarea pe carosabilul umed.

Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, în speță fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2.Cod Penal În această privință, instanța constată că pentru existența infracțiunii de vătămare corporală din culpă se impune constatare culpei fiecărui inculpat, ceea ce s-a realizat în speță, gradul acesteia având relevanță sub aspectul individualizării pedepsei și răspunderii civile delictuale. Prin urmare, împrejurarea că în sarcina inculpatului s-a reținut o culpă de 30% în producerea accidentului nu înlătură răspunderea penală a acestuia.

În ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților și modalitatea de executare, instanța de recurs constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72.Cod Penal și 52.Cod Penal Astfel, potrivit art. 72.Cod Penal "la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală". Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate.

În procesul individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (faptă - amploarea prejudiciilor cauzate, metode folosite pentru săvârșire, gradul de premeditare etc.; făptuitor - conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziția în procesul penal, încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor infracțiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni, din perseverența infracțională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 Cod penal); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive. Această apreciere globală finală care fundamentează opțiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica și în general pentru un anume regim sancționator, condiționează eficiența deciziei judiciare în atingerea scopului reglementat de legiuitor.

În speță, instanțele de fond au făcut o analiză și evaluare completă a tuturor elementelor relevante în individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, mai sus expuse. Astfel, pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului și cea de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal, sunt în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52.Cod Penal, reflectând și gradul de culpă al fiecărui inculpat.

În ce privește prejudiciul material suferit de partea civilă, instanța constată că acesta a fost corect evaluat prin hotărârile instanțelor de fond. Astfel, suma de 4.796,71 lei reprezintă valoarea rezultată din probele administrate în cauză, în care a fost inclusă și diferența dintre salariu și indemnizația primită pe perioada concediilor medicale. Referitor la întârzierea majorărilor salariale, instanța constată că prin adeverința nr. 12193/10.10.2008 SC A SRL a comunicat faptul că partea civilă ar fi avut o pierdere bănească de 9692 lei ca urmare a neacordării măririlor salariale la timpul cuvenit, însă ca justificare se arată că în urma absențelor acesteia (datorate accidentului) nu a putut fi efectuată evaluarea trimestrială a performanțelor individuale, evaluare care stă la baza acordării de măriri salariale. În această privință, trebuie avut în vedere că prejudiciul se impune să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce privește existența și evaluarea sa; nefiind admis un prejudiciu eventual, cum este cazul în speță. Prin urmare, neacordarea măririlor salariale la un anumit moment are un caracter eventual și nu de certitudine, pentru că pornește de la premisa că în lipsa accidentului, în urma evaluării s-ar fi ajuns la o mărire salarială în cuantumul indicat de partea civilă, ceea ce reprezintă doar o presupunere, fără caracter de certitudine.

Prin motivele de recurs, partea civilă a susținut că în mod nefondat nu s-a inclus în cuantumul daunelor materiale diurna pierdută pentru că nu a mai plecat în delegație în Marea Britanie, precum și că nu s-a avut în vedere că se impune administrarea în continuare de medicamente, unguente, calmante și vitamine. Față de aceste aspecte, se constată că soluția instanțelor de fond este corectă întrucât are în vedere scopul sumelor acordate cu titlu de diurnă și lipsa certitudinii, respectiv a caracterului necesar în cazul medicamentelor. Astfel, diurna este acordată persoanelor care se deplasează în altă localitate decât cea de domiciliu pentru a-și asigura hrana, cazarea, eventuale alte cheltuieli datorate desfășurării activității în alt loc. Câtă vreme partea civilă nu a mai plecat în delegație în Marea Britanie aceste cheltuieli nu s-au efectuat, astfel că pierderea diurnei nu poate fi considerată un beneficiu nerealizat, ea neavând caracterul unui spor salarial.

În ce privește daunele morale, criticile formulate de societățile de asigurare sunt nefondate, fiind pertinente susținerile părții civile recurente. Daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. Pe lângă prejudiciul rezultat din vătămarea integrității corporale sau sănătății (constând în durerile fizice cauzate), în speță se reține și existența unui prejudiciu de agrement (privarea victimei de participarea la viața socială). Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Din aceste motive, sumele acordate cu titlu de daune morale nu sunt suficiente față de leziunile suferite de partea civilă, numărul de îngrijiri medicale, conduita și vârsta acesteia, modul de producere a accidentului, impunându-se majorarea lor la suma de 60.000 lei. Astfel, partea civilă a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 90 zile de îngrijiri medicale conform raportului de nouă expertiză medico-legală nr. 410/10.08.2006 întocmit de IML T, avea 25 ani la data accidentului, iar recuperarea a presupus, între altele, intervenție chirurgicală, fiind diagnosticată cu traumatism toracic și abdominal, fractură tasare.

Instanța apreciază că în speță sunt lipsite de relevanță, sub aspectul daunelor morale, criteriile enumerate de asigurător în motivele de recurs, respectiv: importanța socială a activității părții vătămate, statutul său social și profesional, veniturile de care beneficia partea vătămată anterior accidentului, contribuția acesteia în familie. Astfel, nu se poate susține că o persoană care nu are un anumit statut social sau profesional, un nivel ridicat al veniturilor, ar resimți o suferință mai mică în condițiile în care ar fi victima unui accident de circulație. Totodată, instanța reține și că nivelul venitului mediu pe economie nu reprezintă un criteriu care să limiteze întinderea daunelor morale.

Pe de altă parte, instanța nu își însușește susținerile inculpatului în sensul că gradul de culpă nu a fost avut în vedere la stabilirea răspunderii civile delictuale a fiecărui inculpat, întrucât în cauză s-a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 1003 și 998, 999 Cod civil. Potrivit art. 1003 Cod civil, când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt ținute solidar pentru despăgubire. Prin urmare, răspunderea civilă a celor doi inculpați este integrală și solidară față de partea civilă, fiecare dintre ei putând fi urmărit de partea civilă pentru recuperarea întregii sume, iar nu a unor cote-părți. Efectul principal al solidarității pasive este obligația fiecărui debitor de a plăti datoria în întregime, respectiv fiecare debitor în parte poate fi urmărit de creditor pentru totalitatea datoriei (prestației) care alcătuiește obiectul obligației. În această privință se impune a se avea în vedere și dispozițiile art. 1052 cod civil care prevăd că "obligația solidară, în privința creditorului, se împarte de drept între debitori; fiecare din ei nu este dator unul către altul decât numai partea sa", ceea ce face ca în final fiecare inculpat să suporte numai partea din prejudiciu corespunzătoare cotei sale de culpă.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, asigurătorii SC SA și ASIGURĂRI SA împotriva deciziei penale nr. 289/27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

În temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. d va C.P.P. admite recursul declarat de partea civilă împotriva aceleiași decizii; va casa decizia recurată și sentința penală nr. 1289/23.06.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în ce privește cuantumul daunelor morale acordate părții civile și le va majora de la 20.000 lei la 60.000 lei.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. constatând culpa procesuală a inculpaților și asigurătorilor în declararea unor căi de atac nefondate, îi va obliga la plata a câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, asigurătorii SC SA și ASIGURĂRI SA împotriva deciziei penale nr.289/27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

În temeiul art.385¹⁵pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.289/27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.

Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.1289/23.06.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- în ce privește cuantumul daunelor morale acordate părții civile și rejudecând:

Majorează cuantumul daunelor morale pe care inculpații, în solidar, le vor plăti părții civile de la 20.000 lei la 60.000 lei.

Menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpații și asigurătorii recurenți la plata a câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 28.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 12.02.2010

Tehnored.

2ex/ 15.02.2010

Prima inst. Jud.

Inst. apel-, -.