Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 1049/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1049
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpata de Societatea de asigurare SA A, împotriva deciziei penale nr.158/5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpata recurentă reprezentată de avocat ales, lipsă partea civilă intimată, reprezentată de avocat ales G, lipsă recurenta - societatea de asigurare și reprezentantul acesteia.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței, avocat R, în reprezentarea SC SA a depus la dosar, o cerere de amânare a cauzei pentru ora 12,00, deoarece la prima oră are de susținut două cauze la Judecătoria Arad.
Procurorul nu se opune cererii de amânare.
Apărătorul inculpatei și cel al părții civile se opun amânării.
Instanța, în deliberare, respinge cererea de reapelare a cauzei la ora 12,00, motivat de faptul că la dosar nu există delegație de reprezentare a părții care solicită amânarea.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, in stanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatei a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și în rejudecare: în principal, achitarea inculpatei în baza art. 10lit.d p Cod Penal și respingerea acțiunii civile, iar în subsidiar, înlăturarea dispozițiilor art. 184 alin.4 p, iar în latură civilă, admiterea doar în parte a acțiunii civile corespunzător culpei părții vătămate. În motivare a arătat că, bicicleta cu care a circulat partea vătămată nu era echipată corespunzător pentru a circula pe timp de noapte, și partea vătămată nu purta vestă reflectorizantă, așa cum cer prev. art. 161 lit.l,y din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002. În cauză nu s- efectuat o expertiză tehnică auto pentru a se stabili dinamica producerii accidentului, și nu s-a verificat versiunea potrivit căreia căderea părții vătămate putea să se producă anterior impactului. În stabilirea zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare părții vătămate nu s-a ținut seama de faptul că aceasta suferea de osteoporoză. A solicitat admiterea recursului declarat de asigurător.
Apărătorul părții civile a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate, motivat de faptul că instanțele au apreciat corect cauzele producerii accidentului, s-au pronunțat corect atât pe latura penală cât și pe cea civilă a cauzei, din procesul verbal de cercetare la fața locului și din celelalte probe administrate rezultând că inculpata se face vinovată, deoarece din neglijență a deschis portiera autoturismului.
Procurorul a solicitat respingerea recursului inculpatei ca nefondat, hotărârea atacată fiind temeinică și legală în ce privește vinovăția inculpatei. Inculpata a recunoscut dinamica producerii accidentului, atât în procesul verbal de cercetare la fața locului, cât și în primele declarații, declarații care ulterior au fost nuanțate. Din probele administrate în cauză nu rezultă că partea vătămată ar fi încălcat vreun text prevăzut de OUG 195/2002, astfel că nu se poate reține culpa acesteia. Referitor la recursul declarat de asigurător a pus concluzii de admitere în parte, în sensul înlăturării dispoziției de obligare a societății de asigurare la plata cheltuielilor de spitalizare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 385 din 16 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr-, în baza art.184 alin. 2, 4 cod penal a fost condamnată inculpata, la 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
In baza și pe durata prev. de art. 71 cod penal s-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
In baza art. 81, 82 cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe un termen de încercare de 3(trei) ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a admis acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă, domiciliată în A, str. B-dul -, -.2,. B,.4, jud. A și a obligat inculpata alături de asigurătorul de răspundere civilă SC a Reasigurare SA-Sucursala A, str. B-dul -.-, nr.9, la plata către aceasta a sumei de 7487,65 lei, daune materiale și 10.000 EURO sau echivalentul in lei la data efectuării plății, daune morale, precum și 541,88 lei/lună cu titlu de despăgubire periodică începând cu data de 01.09.2007 pe întreaga durată a pierderii capacității de muncă sau până la data împlinirii vârstei legale de pensionare, asiguratorul urmând sa plătească in limita plafonului legal stabilit.
S-au respins ca nefondate restul pretențiilor civile ale părții civile.
A fost obligată inculpata alături de asigurătorul de răspundere civilă SC a Reasigurare SA-Sucursala A, str. B-dul -.-, nr.9, la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Aas umei de 1634 lei, despăgubiri civile, asiguratorul urmând sa plătească în limita plafonului legal stabilit.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 27.01.2007, in jurul orelor 07,50, inculpata stătea pe scaunul din partea dreaptă față a autoturismului marca Renault, cu număr de înmatriculare -, la volanul căruia se găsea soțul său martorul, care era parcat regulamentar paralel cu axa drumului, cu fața spre Teatru, în fața magazinului " " de pe Bd. -, din municipiul În acel moment, pe direcția Podgoria-Teatru, se deplasa pe pentru biciclete partea vătămată, care nu purta vestă reflectorizantă și care circula pe o bicicletă marca care nu era echipată cu far, întrucât la aceea oră era lumină iar vizibilitatea era bună. Când a ajuns în dreptul autoturismului Renault, inculpata, fără să se asigure corespunzător, a deschis brusc portiera exact în fața părții vătămate astfel că aceasta a intrat cu ghidonul bicicletei în partea interioară a portierei. Datorită impactului partea vătămată a căzut de pe bicicletă și a fost proiectată pe trotuar. Partea vătămată a fost transportată cu ajutorul fiului său care între timp sosise la fața locului și în autoturismul martorului la Spitalul Clinic Județean A unde a primit primele îngrijiri medicale. În urma accidentului rutier partea vătămată a fost diagnosticată cu fractură de col femural drept și a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100-110 zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico-legală numărul 139/A/3 din 08.03.2007, raport de nouă expertiză medico-legală nr.384/12.07.2007).
Accidentului de circulație s-a produs din culpa exclusivă a inculpatei care nu s-a asigurat corespunzător încălcând disp.art. 145 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 modificată și republicată(HG 1391/2006). Această dispoziție legală care reglementează conduita pasagerilor din autoturisme față de ceilalți participanți la trafic este prevăzută în mod expres și în art. 24 din Convenția asupra circulației rutiere încheiată la Viena la 08.11.1968 și ratificată în România prin Decretul 318/1980.
Întrucât afară era vizibilitate bună și nu era întuneric partea vătămată nu era obligată să poarte îmbrăcăminte reflectorizantă(art. 161 lit. r din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 modificată și republicată) și nici să îndeplinească condițiile de la art. 14 din același act normativ respectiv bicicleta acesteia să fie iluminată(art. 161 lit. 1). În aceste condiții nu se poate reține existența vreunei culpe a părții vătămate în producerea accidentului.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.284,16 lei, reprezentând daune materiale și 60.000 euro, reprezentând daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpata, partea civilă și asigurătorul SC Reasigurare SA Sucursala
Prin motivele depuse în scris și susținute oral de apărătorul său inculpata a solicitat în principal achitarea sa în baza art.11 pct.2 și art.10 lit. d Cod procedură penală, constatând lipsa culpei sale în producerea accidentului și în subsidiar, în măsura în care se va reține existența vreunei culpe în sarcina sa, aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74, 76 Cod penal și aplicarea unei amenzi, reținând culpa concurentă a părții civile și reducerea corespunzătoare a despăgubirilor cuvenite.
Partea civilă a criticat hotărârea sub aspectul laturii civile solicitând admiterea în totalitate a pretențiilor civile atât sub aspectul daunelor materiale cât și sub aspectul daunelor morale,considerând că prima instanță în mod greșit nu a acordat daunele materiale solicitate și a omis a dispune indexarea anuală a despăgubirii periodice acordate. În privința daunelor morale a susținut că acestea sunt justificate raportat la gradul de invaliditate și traumele fizice și psihice suferite.
Prin motivele depuse în scris asigurătorul SC SA Sucursala Aas olicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii în latura civilă și în urma reaprecierii gradului de culpă al inculpatei reducerea corespunzătoare a daunelor morale acordate părții civile care sunt considerate exagerate. Hotărârea a fost criticată și sub aspectul despăgubirilor periodice acordate părții civile, care în opinia asigurătorului, sunt necesar a fi reformulate în sensul stabilirii acestei obligații până la împlinirea vârstei de pensionare.
Prin decizia penală nr.158/5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 385 din 16 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, care a fost desființată cu privire la cheltuielile judiciare și în consecință, au fost majorate de la 500 lei la 2695 lei cheltuielile judiciare datorate părții civile, sumă pe care urmează să o plătească inculpata alături de asigurătorul SC Reasigurare SA Sucursala
Au fost respinse apelurile declarate de inculpata și asigurătorul SC Reasigurare SA Sucursala Inculpata a fost obligată alături de asigurător să plătească părții civile suma de 1000 lei cheltuieli judiciare în apel.
Au fost obligați inculpata și asigurătorul să plătească statului câte 30 lei fiecare cheltuieli judiciare iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Tribunalul a constatat că prima instanță, pe baza probelor de la dosar, administrate atât în faza de urmărire penală și anume - proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de verificare tehnică, planșa foto, schița locului accidentului, declarațiile părții vătămate, proces verbal de recoltare, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, rapoarte de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor, Reghiș, declarațiile inculpatei, cât și cele administrate în mod nemijlocit, în condiții de contradictorialitate, în fața instanței respectiv - înscrisuri, declarațiile martorilor, Reghiș, coroborate cu declarațiile inculpatei, în mod corect a reținut vinovăția acesteia în comiterea infracțiunii pentru care a condamnat-o și căreia i-a dat încadrarea juridică legală.
Astfel, fapta inculpatei care în data de 27.01.2007, în jurul orelor 7,50, aflându-se pe scaunul din partea dreaptă față autoturismului marca Renault cu nr. de înmatriculare -, care era parcat regulamentar pe bd. - din A, a deschis portiera fără a se asigura și a provocat accidentarea părții vătămate, care se deplasa regulamentar cu bicicleta și în urma impactului, aceasta a suferit 100-110 zile îngrijiri medicale.
Inculpata a încălcat dispozițiile art.145 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 modificată și republicată, respectiv fosta HG nr.1391/2006, dispoziție legală care reglementează conduita pasagerilor din autoturisme față de ceilalți participanți la trafic. Față de împrejurarea că evenimentul rutier a avut loc în condiții de vizibilitate pe timp de zi, corect a considerat prima instanță că partea vătămată nu avea obligația de a purta îmbrăcăminte reflectorizantă și de a fi echipată bicicleta cu lumină, conform art. 161 lit. r și art.14 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 modificată și republicată. Raportat la aceste dispoziții legale, corect a reținut prima instanță culpa exclusivă a inculpatei în comiterea infracțiunii.
Susținerile inculpatei potrivit cărora partea vătămată, văzând că portiera autoturismului se deschide, a virat dreapta pe culoarul pentru bicicliști și ca urmare s-a împiedicat și a căzut pe asfaltul trotuarului, sunt neîntemeiate și au fost înlăturate, având în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de verificare tehnică a autoturismului implicat în accident și prima declarație a inculpatei, dată în ziua producerii evenimentului.
De asemenea, s-a constatat că acțiunea civilă exercitată de partea civilă a fost soluționată corect, înscrisurile depuse la dosar și probațiunea testimonială fiind complet și explicit analizate, fiind evaluate corespunzător în activitatea de cuantificare a daunelor materiale.
În privința daunelor morale tribunalul a apreciat că acestea au fost corect determinate, suma de 10000 euro sau echivalentul în lei la data executării fiind rezonabilă, în măsură să asigure prin compensare bănească alinarea suferințelor fizice și psihice pricinuite părții civile ca urmare a accidentului de care se face vinovată inculpata. La stabilirea acestora s-au avut în vedere gravitatea extremă a faptei culpabile a inculpatei, suferințele fizice de excepție suportate de partea civilă, în urma cărora a fost supusă unor intervenții chirurgicale și unui tratament de lungă durată și faptul că aceasta a rămas cu sechele.
Totodată tribunalul a constatat că prestațiile periodice au fost legal acordate până la încetarea stării de nevoie sau până la împlinirea condițiile de pensionare a părții civile pentru limită de vârstă.
S- remarcat însă, că prima instanță a omis a acorda în totalitate părții civile cheltuielile judiciare făcute de aceasta în fața primei instanței, care se ridică la suma de 3195 lei conform chitanțelor aflate la filele 31 și 157 dosar primă instanță, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva deciziei penale nr. nr.158/5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, au declarat recurs inculpata și asigurătorul SC SA.
In motivarea recursului declarat de asigurător s-a solicitat fie achitarea inculpatei pe baza considerentului că vinovăția acesteia nu a fost demonstrată, fie stabilirea unei culpe concurente a părții vătămate în producerea evenimentului rutier și diminuarea gradului de culpă al inculpatei și implicit a daunelor materiale și morale în cauză. Instanța de apel a încălcat prevederile art. 15 pct. 6 din Ordinul 11 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, atunci când a obligat asigurătorul, alături de inculpată, la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2695 lei, către partea civilă, solicitând ca instanța de recurs să înlăture această obligație.
In motivarea recursului declarat de inculpată s-a solicitat, în principal, achitarea inculpatei în baza art. 10lit.d p Cod Penal și respingerea acțiunii civile, iar în subsidiar, înlăturarea dispozițiilor art. 184 alin.4 p, iar în latură civilă, admiterea doar în parte a acțiunii civile corespunzător culpei părții vătămate. În motivare a arătat că, bicicleta cu care a circulat partea vătămată nu era echipată corespunzător pentru a circula pe timp de noapte, și partea vătămată nu purta vestă reflectorizantă, așa cum cer prev. art. 161 lit.l,y din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002. În cauză nu s- efectuat o expertiză tehnică auto pentru a se stabili dinamica producerii accidentului, și nu s-a verificat versiunea potrivit căreia căderea părții vătămate putea să se producă anterior impactului. În stabilirea zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare părții vătămate nu s-a ținut seama de faptul că aceasta suferea de osteoporoză.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale pronunțate din prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, conform art.3856p Cod Penal, instanța de recurs apreciază că recursul declarat de inculpată este neîntemeiat, iar al asigurătorului întemeiat pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Potrivit prev. art 15 pct. 6 din ord nr. 11 emis de Comisia de supraveghere a asigurărilor, act publicat în Of nr. 977 din 6.12.2006, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul, sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului precum si cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor. Față de textul legal este nelegală hotărârea instanțelor de fond care au obligat asigurătorul alături de inculpată la plata cheltuielilor de spitalizare și a cheltuielilor de judecată, sume care urmează a fi achitate exclusiv de către inculpată, sens în care în temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.2 lit.d p Cod Penal, se va admite recursul declarat de Societatea de asigurare SA A, împotriva deciziei penale nr.158/5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Se va casa decizia penală recurată și sentința penală nr.385/16.02.2009 cu privire la cheltuielile de spitalizare și cheltuielile judiciare către stat și rejudecând cauza, va înlătura obligarea asiguratorului la plata sumei de 1634 lei, cheltuieli de spitalizare, către Spitalul Clinic Județean de Urgență A și a sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
În ceea ce privește recursul declarat de către inculpată, instanța de recurs reține că aceasta se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art. 184 alin 2,4.p, în condițiile în care, din ansamblul probator administrat a reieșit că inculpata aflată pe scaunul din dreapta a autoturismului marca Renault,nr. înmatriculare -, la volanul căruia se afla soțul său, și care era parcat regulamentar pe BV - din municipiul A, a deschis portiera autoturismului fără a se asigura, fapt ce a dus la acroșarea părții vătămate care se deplasa cu bicicleta pe pentru biciclete, partea vătămată intrând cu ghidonul bicicletei în partea interioară a portierei, căzând de pe bicicletă și fiind proiectată pe trotuar. Urmare acestei agresiuni a suferit multiple leziuni, respectiv fractură de col femural drept și celelalte vătămări descrise în expertiza medico legală, care au necesitat pentru vindecare 100-110 zile îngrijiri medicale. Inculpata a explicat leziunile de pe corpul părții vătămate prin aceea că aceasta observând intenția sa de a deschide portiera a virat dreapta și astfel s-a împiedicat si a căzut pe asfaltul trotuarului. Această explicație nu se coroborează cu probele administrate, în special cu procesul verbal de cercetare la fața locului, fila 7 dosar UP, în care se menționează că inculpata nu a observat la deschiderea portierei că în acel moment partea vătămată trecea cu bicicleta lovind-o astfel cu portiera dreaptă față, fapt ce a dus la dezechilibrarea părții vătămate și căderea acesteia pe trotuar. În procesul verbal de cercetare la fața locului este menționată si poziția procesuală a satului inculpatei, numitul care a semnat procesul verbal de cercetare la fata locului fără a formula obiecțiuni, astfel încât rezultă că acesta a fost de acord cu concluziile menționate în procesul verbal, care stabilește dinamica producerii accidentului.
La fila 8 dosar urmărire penală este menționată și poziția procesuală a inculpatei care a declarat că în calitate de pasager a auto marca Renault nr. -, condus de către soțul său, a intenționat să coboare din mașină deschizând portiera dreaptă față fără a se asigura și astfel a acroșat-o pe partea vătămată care circula pe bicicletă pe pentru bicicliști. Aceste declarații ale conducătorului auto și inculpatei, cuprinse in procesul verbal de cercetare la fata locului, au fost formulate în prezenta martorilor asistenți, inculpata semnând procesul verbal fără a formula obiecțiuni cu privire la conținutul mențiunilor acesteia, ceea ce presupune că fiind date la un moment imediat după producerea accidentului, când timpul nu a șters amănunte legate de modalitatea producerii acestuia și când inculpata nu îsi formulase un posibil scenariu pentru apărarea sa, exprimă realitatea.
Instanța de recurs își însușește concluziile instanțelor de fond în sensul că împrejurarea că partea vătămată nu purta vestă reflectorizantă, iar bicicleta nu era echipată cu far, nu înlătură vinovăția inculpatei, întrucât raportat la momentul din zi al producerii accidentului vizibilitatea era corespunzătoare astfel încât nici partea vătămată nu era obligată să poarte îmbrăcăminte reflectorizantă așa cum prevăd disp. art 161 lit i si r din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
In mod corect s-a reținut că accidentul de circulație s-a produs din vina exclusivă a inculpatei care nu s-a asigurat corespunzător la deschiderea portierei din partea dreaptă a autoturismului la volanul căruia se afla soțul său creând un pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice si încălcând astfel disp. art 145 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, care reglementează conduita pasagerilor din autoturism față de ceilalți participanți la trafic.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, dată fiind vina exclusivă a inculpatei pentru producerea accidentului rutier, numărul mare de zile necesare părții vătămate pentru vindecare, prejudiciul cauzat acesteia prin fapta ilicită a inculpatei și privarea sa posibilitatea de a se manifesta activ in societate, instanța de recurs apreciază că suma de bani acordată cu titlu de daune materiale si morale este in măsură să reprezinte pentru partea vătămată o satisfacție suficientă.
Astfel, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, împotriva aceleiași decizii penale.
Se vor menține nemodificate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale casate.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2 p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.2 lit.d p Cod Penal, admite recursul declarat de Societatea de asigurare SA A, împotriva deciziei penale nr.158/5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.385/16.02.2009 cu privire la cheltuielile de spitalizare și cheltuielile judiciare către stat și rejudecând cauza, înlătură obligarea asiguratorului la plata sumei de 1634 lei, cheltuieli de spitalizare, către Spitalul Clinic Județean de Urgență A și a sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Menține nemodificate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale casate.
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, împotriva aceleiași decizii penale.
În temeiul prevederilor art.192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de societatea comercială de asigurare rămân în sarcina statului.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică,azi 29 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AN/9.11.09
Tehnored AJ/2 ex/11.11.09
Prima instanță: Judec. A -
Apel: Trib. A -,
11 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
