Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 111/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 111
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpatul, asigurătorul - - - Sucursala Reșița și partea civilă împotriva deciziei penale nr.86/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocat ales, partea civilă recurentă personal asistat de avocat ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al părții civile recurente depune la dosar copia unor înscrisuri medicale, din care rezultă starea de sănătate a acestuia și că și în prezent urmează tratament medical.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al părții civile recurente solicită admiterea recursului, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, cheltuielile au fost dovedite și au fost în mod nejustificat reduce de către tribunal. De asemenea, susține că greșit nu s-au acordat cheltuielile de judecată în apel. Solicită respingerea recursului formulat de către inculpat și asigurător, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și menținerea ca temeinică și legală a hotărâri dată de prima instanță, apelul fiind greșit admis, fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. deplasarea pe contrasens a autoturismului, a fost împotriva voinței inculpatului, aceasta datorându-se condițiilor meteo, iar expertizele efectuate în cauză nu au putut stabili viteza cu care s-a deplasat inculpatul, oricum nu a fost depășită viteza legală. În mod greșit instanța de apel a modificat hotărârea primei instanțe, inculpatul este șofer profesionist, recursul formulat în cauză fiind întemeiat.
Cu privire la latura civilă a cauzei, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, în raport de probele administrate în cauză, părțile vătămate nu au declarat că au suferit vătămări corporale, care să necesite pentru vindecare, zile de îngrijiri medicale. Cu privire la recursul asigurătorului, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului formulat de către inculpat, ca nefondat, menținerea deciziei penale recurate, ca fiind temeinică și legală. Respingerea recursului formulat de partea civilă, ca nefondat, despăgubirile au fost corect acordate și individualizate. De asemenea, respingerea recursului formulat de asigurător.
Inculpatul, având cuvântul, arată că dorește să-și poată efectua profesia, iar accidentul nu s-a produs din vina lui, ci vina celor de drumuri.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 19 din 21 ianuarie 2009, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caransebeș în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.b ind.1 Cod procedură penală coroborat cu art.18 ind.1 Cod penal și art.90 Cod penal a achitat inculpatul, pentru infr.de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2, 4 Cod penal.
În temeiul disp.art.91 lit.c Cod penal a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ de 500 lei (cinci sute lei) amendă administrativă.
A admis în parte acțiunea civilă a părții civile (domiciliat în Oțelu,- -..4, județul C-S), și în temeiul art.14, 346 Cod procedură penală, art.998, 999, 1003 Cod civil, a obligat inculpatul să plătească părții civile, suma de 7360 lei despăgubiri civile cu titlu de daune materiale și 15.000 euro sau echivalentul în lei la data executării, cu titlu de daune morale.
A obligat inculpatul să plătească Spitalului Județean de Urgență T, suma de 721,33 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
A obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorar pentru avocat.
În temeiul disp.art.49, 50 din Legea nr.136/1995 a constatat garantate de către asiguratorul - Vienna Insurance - (denumire anterioară ( - -) cu sediul în B,-, sector 1, prin - Vienna Insurance - Sucursala Reșița, 1 2. nr.4, prejudiciile imputabile inculpatului de: 7360 lei daune materiale, 15.000 euro daune morale, 721,33 lei cheltuieli de spitalizare și 1200 lei onorar de avocat.
A constatat că Spitalul oraș Oțelu nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul disp.art.192 (1) lit.c Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 18 iunie 2008, înregistrat la Judecătoria Caransebeș sub nr.1706 din 23 iunie 2008, fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 al.2 și 4 Cod penal.
În data de 27 noiembrie 2007, în jurul orei 0730inculpatul a condus autoutilitara cu nr.de înmatriculare B 4027/0911, pe DN 68, în direcția C - Oțelu.
La acea oră ningea abundent, vizibilitatea era redusă, iar drumul era acoperit cu un gros de zăpadă, neputându-se observa marcajele și delimita carosabilul de acostament.
La intrarea în orașul Oțelu, după susținerea inculpatului, din sens opus circulau două autovehicule aproape de mijlocul drumului și la o curbă ușoară spre dreapta, pentru a trece în siguranță pe lângă cele două autovehicule, inculpatul a făcut o manevră spre dreapta drumului.
Autoutilitare a ieșit cu roțile din dreapta pe acostament, care era mai gros cu circa 10 - 12 cm față de îmbrăcămintea asfaltică a părții carosabile, determinând o zdruncinare a autoutilitarei.
După trecerea autovehiculelor ce circulau din sens opus, pentru a reveni pe carosabil, inculpatul a efectuat un viraj mai brusc spre stânga pentru a trece peste pragul dintre acostament și carosabil.
Când autoutilitara a ajuns pe carosabil, datorită suprafeței alunecoase, a derapat spre partea a drumului, intrând parțial pe celălalt sens de mers.
În acel moment, din sens opus, circula autoturismul 1310 cu nr.de înmatriculare - condus de partea civilă, care, observând deraparea autoutilitarei, s-a apropiat de marginea dreaptă a drumului.
Inculpatul a încercat o manevră de revenire pe normală de mers, virând spre dreapta, dar autoutilitara a derapat rotindu-se în poziție aproape perpendiculară pe direcția drumului, rămânând cu spatele pe de circulație a autoturismului, care a lovit cu partea față partea laterală stânga spate a autoutilitarei.
și dinamica producerii accidentului a fost reținut de instanță din raportul de expertiză tehnică întocmit de către expert R și din raportul de expertiză tehnică a expertului, care a adăugat că deraparea a avut drept cauză și trecerea autoutilitarei peste un obstacol (posibil o piatră sau a bucată de lemn).
Inculpatul nu a ajuns voluntar pe partea a drumului ci ca urmare a derapajului involuntar.
Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep. prevede la art.123 lit.e, g că este obligat conducătorul de vehicul să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/ în localități sau 50 km/ în afara localității în următoarele situații: când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă și când vizibilitatea este sub 100 în condiții de ceață, ploi torențiale, ninsori abundente.
Experții nu au putut determina viteza autoutilitarei prin calcul, astfel că nu s-a putut stabili dacă viteza a fost mai mică sau mai mare de 50 km/ (accidentul s-a produs în afara localității).
În aceste condiții, reține instanța de fond, nu s-a putut stabili dacă inculpatul a încălcat reglementările de mai sus.
Instanța a apreciat însă că inculpatul are o culpă în producerea accidentului de circulație, deoarece având în vedere condițiile grele de circulație - ninsoare abundentă, vizibilitate redusă, stratul gros de zăpadă, drum alunecos, trebuia să conducă autoutilitara cu maximă prudență, chiar să oprească autovehiculul, pentru a evita orice eveniment rutier.
Instanța a avut în vedere că autoturismul a fost avariat ca urmare a accidentului, în mare măsură, sens în care a apreciat că viteza de circulație a autoutilitarei a fost mai mare decât permiteau condițiile de circulație în locul și la data producerii accidentului.
S-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 al.2 și 4 Cod penal.
Instanța de fond a reținut însă că fapta inculpatului, săvârșită în împrejurările reținute mai sus, comportarea sinceră a inculpatului în timpul procesului, prezentarea sa în fața autorității, împrejurarea că inculpatul este la prima întâlnire cu legea penală, toate acestea relevă că atingerea adusă valorilor sociale ocrotite prin măsura penală incriminatoare este minimă și în mod vădit lipsită de importanță, astfel că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în lipsa căruia nu s-ar justifica aplicarea unei sancțiuni penale, fiind suficientă o amendă administrativă.
Instanța, în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală, coroborat cu art.181și art.90 Cod penal, a achitat inculpatul pentru infr.prev.de art.184 al.2 și 4 Cod penal, aplicându-i o amendă administrativă de 500 lei.
Cu privire la acțiunea civilă exercitată de partea civilă, instanța a reținut următoarele:
În urma accidentului de circulație, partea civilă a suferit fractură cominutivă cap femoral stâng, fractură parcelară sprânceană cotiloidă stânga, fractură cavitate cotiloidă stâng, contuzie gambă bilateral, Serviciul Județean de Medicină Legală C-S, prin certificatul medico-legal nr.C-974 din 20 2007, apreciind că leziunile traumatice pot avea vechimea din data de 27 noiembrie 2007 și s-au putut produce prin lovirea de părțile dure din interiorul unui autovehicul, posibil în cadrul unui accident de circulație și s-au acordat inițial un număr de 45 de zile îngrijiri medicale.
Ulterior, prin certificatul medico-legal - completare - din 29 ianuarie 2008, numărul de îngrijiri medicale s-a prelungit cu încă 30 de zile - total 75 zile îngrijiri medicale.
Întrucât leziunile traumatice nu s-au vindecat, partea civilă a urmat în continuare tratament medical (ultrasunete ) și numărul de zile îngrijiri medicale s-a prelungit cu încă 10 zile (total 85 zile), prin certificatul medico-legal - completare II - din 03 aprilie 2008.
La data de 21 august 2008 prin scrisoarea medicală eliberată de cabinetul medical individual balneofizioterapie C dr., s-a stabilit diagnosticul de coxartroză posttraumatică, gonartroză stânga, partea civilă efectuează 9 ședințe de balneofizioterapie, numărul de zile îngrijiri medicale prelungindu-se cu încă 9 zile (total 94 zile), prin certificatul medico - legal - completare III - din 21 august 2008.
De la producerea accidentului până în prezent, partea civilă a urmat diferite tratamente medicale, așa cum a rezultat din actele medicale aflate la dosar.
Partea civilă s-a constituit parte civilă cu suma de 7360,27 lei cu titlu de daune materiale, ce se compune din: 3000 lei valoarea autoturismului 1310 cu nr.de înmatriculare -, distrus în urma accidentului; 500 lei valoarea expertizei; 3790,27 lei valoarea medicamentelor cumpărate, 35 lei valoarea certificatului medico legal și 35 lei valoarea expertizei și verificarea certificatului medico-legal, precum și daune morale în sumă de 30.000 euro sau contravaloarea în lei.
Instanța de fond reține că actele medicale depuse la dosar și centralizate în centralizatorul de la fila 17 dosar, dovedesc pretențiile părții civile în sumă de 3790 lei.
S-a reținut că au fost dovedite și celelalte pretenții civile cu privire la plata contravalorii autoturismului 1310 (3000 lei), conform contravalorii expertizei (500 lei), plata contravalorii certificatului medico-legal și al expertizei certificatului medico-legal (câte 35 lei).
Cu privire la autoturismul 1310, fost dovedit faptul că în urma accidentului de circulație, acesta a fost distrus în mare parte, nemaiputând fi folosit.
În legătură cu vătămările suferite de partea civilă, instanța a reținut că actele medico-legale au fost expertizate, la cererea inculpatului, de către IML T și potrivit adresei nr.873/AV din 02 aprilie 2008, comisia de avizare și control a fost de acord cu numărul de zile de îngrijiri medicale, precizând că între accidentul produs în data de 27 noiembrie 2007 și leziunile suferite de partea civilă s-a putut stabili un raport de cauzalitate.
Cu privire la pretențiile privind plata de daune morale în sumă de 30.000 euro, instanța apreciat că părții civile i se cuvin daune morale în sumă de 15.000 euro, pentru următoarele considerente:
Ca urmare a accidentului de circulație, părții civile i s-au cauzat vătămări ce au necesitat internări în spital, tratamente medicale îndelungate și costisitoare, partea civilă prezintă și în prezent tulburări de mers, împrejurări care au fost de natură a-i cauza suferințe fizice și psihice și care l-au împiedicat să ducă o viață adecvată preocupărilor specifice vârstei, sexului și situației sale socio-profesionale.
Față de gravitatea și multitudinea leziunilor produse părții civile, de urmările acestora, de durata în timp a suferințelor fizice și psihice și de intensitatea acestora, instanța a apreciat că este justificată acordarea de daune morale în sumă de 15.000 euro, această sumă reprezentând o justă și temeinică despăgubire pentru suferințele fizice și psihice ale părții civile.
Instanța a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și a obligat inculpatul la plata sumei de 7360 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale și la plata sumei de 15.000 euro cu titlu de despăgubiri civile cu titlu de daune morale.
Și pretențiile civile ale Spitalului Județean de Urgență T privind plata sumei de 721,33 lei au fost justificate, suma reprezentând cheltuieli de spitalizare făcute ca urmare a internării părții civile, inculpatul a fost obligat și la plata acestor cheltuieli de spitalizare.
Instanța a reținut că inculpatul este beneficiarul asigurării de răspundere civilă obligatorie pentru pagube produse terților din accidente de autovehicule (RCA), astfel că s- constatat garantate toate prejudiciile reținute mai sus, prejudicii imputabile inculpatului, de către asiguratorul - Vienna Insurance -.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, inculpatul și asigurătorul Uniqa Asigurări - B - Sucursala Reșița.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, în motivele de apel, susține că hotărârea Judecătoriei Caransebeș este nelegală și netemeinică sub aspectul achitării inculpatului întrucât fapta săvârșită de acesta prezintă pericol specific unei infracțiuni și în mod greșit s-a dispus achitarea acestuia în baza art. 10 lit.b1Cod procedură penală.
Asigurătorul Uniqa Asigurări - B - Sucursala Reșița solicită în motivarea apelului, în latură civilă înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă în sumă de 1200 lei reprezentând onorariu avocat (cheltuieli efectuate de inculpat) și diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile, pe care le apreciază ca fiind exagerate.
Inculpatul în motivele de apel, susține că partea civilă nu și-a dovedit pretențiile materiale, întrucât acesta pe toată perioada de îngrijiri medicale acordate a desfășurat activitate în cabinetul său ca medic de familie; mai arată că despăgubirile morale în sumă de 15000 Euro sunt de asemenea, nejustificate.
În susținerea orală a apelului, prin avocat ales, a solicitat și achitarea sa în baza art.10 lit. Cod procedură penală întrucât, susține, nu a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat și judecat.
Prin DP nr. 86/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza art. 379 pct.2 lit. Cod procedură penală au fost admise apelurile formulate de Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, inculpatul și asigurătorul Vienna Insurance - prin Sucursala Reșița, împotriva sentinței penale nr. 19 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosar nr-, pe care a desființat-o în totalitate în latură penală și parțial în latură civilă și în consecință, în baza art.184 al.2,4 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal, art.76 lit.e Cod penal a condamnat inculpatul la 500 lei amendă penală. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.631Cod penal.
În baza art. 14,346 Cod procedură penală au fost reduse despăgubirile materiale către partea civilă la suma de 4139,42 lei pentru această sumă constată garanția asigurătorului Vienna Insurance - Sucursala Reșița.
A fost obligat inculpat la plata sumei de 1200 lei onorariu avocat judecată fond, sumă care nu este garantată a fi plătită de asigurătorul Vienna Insurance - Sucursala Reșița.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
Au fost respinse cheltuielile judiciare în apel solicitate de partea vătămată și de inculpat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul,a reținut următoarele:
În baza art.371 al.2 Cod procedură penală instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize medico - legale de către Institutul de Medicină Legală T privind numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate; și în baza art. 378 Cod procedură penală a luat declarație inculpatului.
Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele de la dosar, cât și din oficiu, conform art. 371, 378 Cod procedură penală, tribunalul, a constatat următoarele:
Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeșa formulat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Caransebeș, în latură penală solicitând condamnarea inculpatului.
Judecătoria Caransebeșa considerat că fapta inculpatului de vătămare corporală din culpă a părții vătămate, cu consecința cauzării acestuia unor leziuni vindecabile în 94 de zile de îngrijiri medicale nu prezintă pericol social specific unei infracțiuni.
Judecătoria Caransebeșa apreciat eronat gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpatul.
Din actele și probele dosarului - expertiza tehnică efectuată atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești rezultă că acțiunea inculpatului în ceea ce privește conducerea și controlul autoutilitarei și neadaptarea vitezei la condițiile concrete, de iarnă, în trafic a avut ca rezultat o vătămare corporală din culpă, a unei persoane.
Pentru vindecarea leziunilor produse, a fost necesar un număr foarte mare de îngrijiri medicale - 94 zile - în acest sens fiind și concluziile Institutului de Medicină Legală T; între aceste leziuni și activitatea inculpatului, care, conducând autoutilitara nu a adoptat viteza de circulație la condițiile de trafic și nu a luat toate măsurile ce se impuneau în aceste condiții, există legătură de cauzalitate.
Fapta săvârșită de inculpat din culpă încadrată în dispozițiile art.184 al.2,4 Cod procedură penală, prezintă pericol specific unei infracțiuni și nu reprezintă o atingere minimă a persoanei, așa cum în mod nelegal și netemeinic a reținut instanța de fond.
Tribunalul i-a aplicat inculpatului o pedeapsă care ca modalitate de executare va însemna amendă penală.
În sarcina inculpatului au fost reținute și prev. art.74 lit.a Cod penal - circumstanțe atenuante, constând în faptul că inculpatul este o persoană care până în acest moment a avut o bună conduită și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Tribunalul a făcut aplicațiunea art. 72 Cod penal privind individualizarea pedepsei în raport de gravitatea concretă a faptei și de urmările produse și având în vedere și scopul pedepsei astfel cum este definit de art.52 Cod penal.
Apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeșa fost admis și s-a dispus condamnarea inculpatului în baza art.184 al.2,4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a Cod penal la 500 lei amendă penală.
Tot în latură penală, pentru considerentele arătate, tribunalul nu a putut reține cererea inculpatului privind achitarea sa în baza art.10 lit. c Cod procedură penală, el fiind autorul infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2,4 Cod penal; în acest sens converg toate actele și probele dosarului.
În latură civilă, atât inculpatul, cât și asigurătorul Uniqa Asigurări B - Sucursala Reșița a criticat hotărârea Judecătoriei Caransebeș privind cuantumul daunelor acordate părții civile.
În ceea ce privește daunele materiale, tribunalul a apreciat că acestea nu au fost dovedite în totalitate, iar alte cheltuieli invocate în centralizatorul de la fila 17 dosar, pe care instanța de fond le-a avut în vedere nu sunt justificate și nu au legătură cu vătămările pricinuite în urma accidentului de circulație a cărei victimă este partea vătămată. Astfel, tribunalul a înlăturat cheltuielile privind cotizația 2007 și 2008 (pescari și vânători), cheltuielile privind " commission apărare " - care de fapt nu rezultă ce reprezintă și cheltuielile privind taxă autoturism închiriat, întrucât nu există nici o dovadă - cu înscrisuri sau testimonială - privind efectuarea acestor plăți.
Sub acest aspect sunt fondate apelurile formulate de inculpatul și de asigurătorul Uniqa Asigurări B - Sucursala Reșița.
Cheltuielile materiale calculate de tribunal reprezintă suma de 4139,42 lei pentru care rămâne obligat inculpatul alături de asigurătorul Uniqa Asigurări B - prin Sucursala Reșița să le plătească părții civile.
În ce privește cheltuielile de 1200 lei reprezentând onorariu avocat inculpat pentru care instanța de fond a constatat garanția asigurătorului Uniqa Asigurări B - prin Sucursala Reșița alături de inculpatul, tribunalul a făcut aplicarea art.15 pct.6 din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr. -/2006, care prevăd că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru amenzi de orice fel și cheltuieli penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor.
A dispus ca această sumă de 1200 lei să fie plătită de inculpat fără a fi garantată de asigurător.
Pentru aceste considerente în baza art. 379 pct.2 lit. Cod procedură penală au fost admise apelurile formulate de Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, inculpatul și asigurătorul Uniqa Asigurări B - prin Sucursala Reșița, împotriva sentinței penale nr. 19 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosar nr-, pe care desființat- în totalitate în latură penală și parțial în latură civilă și în consecință, în baza art.184 al.2,4 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal, art.76 lit.e Cod penal l-a condamnat pe inculpatul la 500 lei amendă penală.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.631Cod penal.
În baza art. 14,346 Cod procedură penală redus despăgubirile materiale către partea civilă la suma de 4139,42 lei pentru această sumă a constatat garanția asigurătorului Vienna Insurance - Sucursala Reșița.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei onorariu avocat judecată fond, sumă care nu este garantată a fi plătită de asigurătorul Vienna Insurance - Sucursala Reșița.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
Au fost respinse cheltuielile judiciare în apel solicitate de partea vătămată și de inculpat.
Împotriva deciziei Tribunalului C-S au declarat recurs inculpatul, partea civilă și - --Sucursala Reșița.
Inculpatul a criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate motivând că față de circumstanțele în care s-a produs accidentul fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Instanța de apel nu a avut în vedere probele administrate din care rezultă că autoturismul condus de el a derapat involuntar pe partea a drumului ceea ce a dus la intrarea în coliziune a celor două autovehicule, conduse de inculpat și de partea civilă.
Se arată că pe șoseaua pe care se afla ningea abundent pe carosabil se afla un gros de zăpadă iar din sens opus veneau două autovehicule care circulau aproape de marginea drumului și pentru a evita coliziunea cu acestea a tras autoutilitara pe care o conducea pe marginea drumului, roțile ieșind de pe acostament, care era mai jos cu 10- 15 cm față de îmbrăcămintea asfaltică a părții carosabile după care pentru a reveni pe de mers făcut o manevră spre stânga însă la intrarea pe carosabil autoutilitara a derapat intrând parțial pe celălalt sens de mers situație în care avut loc accidentul.
- --Sucursala Reșița a criticat decizia pentru netemeinicie pe latura civilă a cauzei pe motiv că daunele morale sunt prea mari și solicită reducerea acestora și pe motiv că stabilirea daunelor morale în EURO sau echivalent în lei la data executării contravine dispozițiilor legale.
Partea civilă a criticat decizia pe latura civilă pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că instanța de apel în mod nejustificat a redus cheltuielile de judecată la instanța de fond și nu îi acordă cheltuieli de judecată în apel d e 2500 lei.
În ce privește despăgubirile materiale, fără nici un temei, instanța de apel le-a redus de la 7360,27 lei la 4139,49 lei.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art.38510, al.21,cpp, se constată că recursul părții civile este fondat, în parte, pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar se reține că instanța de fond a obligat inculpatul să plătească părții civile despăgubiri civile, materiale și morale, și cheltuieli judiciare de 1200 lei reprezentând onorariu de avocat și a constatat că aceste sume sunt garantate de - --Sucursala Reșița, în calitate de asigurător.
Instanța de apel prin decizia recurată a constat că suma de 1200 lei cheltuieli judiciare nu este garantată de a fi plătită de societatea de asigurare invocându-se Ordinul CSA nr.-/2006, art.15 pct.6.
Potrivit prev.art.50 din Legea 136/199 5 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Dispozițiile menționate mai sus sunt prevăzute print-o lege, act normativ cu o forță juridică superioara unui ordin emis de un organ al statului astfel că ele prevalează față de cele ale altui act normativ inferior.
În raport cu aceste dispoziții, înlăturarea asigurătorului de la plata cheltuielilor judiciare acordate părți civile în fond, de către instanța de apel este nelegală astfel că va fi admis recursul părții civile, în baza art. 38515,pct. 2 lit.d cpp, se va casa decizia recurată și rejudecând cauza se va dispune obligarea asigurătorului - --Sucursala Reșița, alături de inculpat, să plătească părții civile suma de 1200 lei cheltuieli judiciare în fond.
Celelalte motive invocate de partea vătămată nu pot fi reținute.
În mod întemeiat instanța de apel nu a avut în vedere actele prezentate de partea civilă cu care a dovedit existența unor cheltuieli care nu au nici o legătură cu vătămările cauzate prin accident.
S-au înlăturat astfel în mod întemeiat cheltuieli privind cotizația S 2007,2008,cheltuieli privind "comision apărare"și cheltuieli privind taxă autoturism închiriat despre care nu s-a dovedit că ar avea vreo legătură cu vătămările cauzate.
Se vor menține în rest dispozițiile deciziei recurate
În ce privește daunele morale acordate părții civile în cuantum de 15.000 euro, instanța de recurs apreciază că nu sunt exagerate.
Această sumă este în măsură să ducă la repararea prejudiciului moral cauzat părții civile și se reflectă în numărul de îngrijiri medicale, în zilele de spitalizare, în tratamentele îndelungate și costisitoare care au cauzat suferințe și traume psihice care au urmări și pe viitor astfel că sub acest aspect este nefondat și recursul - --Sucursala Reșița.
Nu poate fi reținut nici al doilea motiv de recurs invocat de asigurător cu privire modul de stabilire a daunelor morale în EURO sau echivalent în lei la data executării ceea ce contravine dispozițiilor legale.
Această formulă, stabilită de instanță, nu contravine nici unei dispoziții legale ci dimpotrivă asigură o mai bună executare dispozițiilor civile, executorul judecătoresc având posibilitate mai mare de punere în executare a hotărârii judecătorești.
Cu privire la recursul inculpatului se apreciază că instanța de apel a stabilit în mod corect că achitarea inculpatului, de către instanța de fond, pentru lipsa de pericol social al infracțiunii este eronată.
Din probatoriul administrat în cauză și în special din expertiza efectuată, atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, rezultă că vinovăția inculpatului este dovedită și rezultă din împrejurarea că inculpatul, circulând pe drumurile publice cu o autoutilitară, nu a adaptat viteza la condițiile concrete de iarnă fapt ce a dus la pierderea controlului și intrarea pe sensul opus de mers cauzând accidentul ce a avut ca rezultat vătămarea corporală a părții vătămate.
Aspectele invocate de inculpat în motivele de recurs au fost avute în vedere de instanța de apel și ele s-au concretizat în aplicarea unei pedepse reduse cu amendă penală.
Prin urmare recursurile inculpatului și a - --Sucursala Reșița sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art. 38515, pct. 1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp și art.193 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.86/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și rejudecând cauza:
Obligă asigurătorul - - -Sucursala Reșița alături de inculpatul să plătească părții civile suma de 1200 lei cheltuieli judiciare în fond.
Obligă - - - Sucursala Reșița, alături de inculpatul să plătească părții civile suma de 1000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Menține în rest dispozițiile deciziei recurate.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și a - - - Sucursala Reșița declarate împotriva aceleiași decizii.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 01 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
RED: CC/08.02.2010
Dact: 2 exempl/ 08 Februarie 2010
Primă instanță: Judecătoria Caransebeș
Jud:
Apel: Tribunalul C -
Jud:
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Constantin Costea, Codrina Iosana
