Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 114/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 114/
Ședința publică din 11 Februarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- --președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale, declarate de, domiciliat în comuna Rucăr, judeul A și partea civilă, domiciliat în C, str. -, --3,. B,. 3, județul A, împotriva deciziei penalenr. 172 din n26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S- înregistrtat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală,
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat asistat de avocat ales care substituie pe avocat și din oficiu avocat, în baza delegației nr.139/2010, pentru recurentul parte civilă a răspuns avocat ales, lipsind intimatele- părți civile Spitalul de Urgență "Dr. "- B, Spitalul Municipal C și intimatul-asigurator "Uniqa Asigurări"- SA
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că din partea recurentului inculpat și a recurentului parte civilă, s-au depus motivele de recurs și din partea intimatului asigurator "Uniqa Asigurări"- SA B, concluzii scrise.
Avocatul din oficiu depune la dosar o cerere prin care arată că, prin prezentarea apărătorului ales al recurentului-inculpat, îi înmcetează delegația solicitând instanța plata parțială a onorariului de avocat din oficiu pentru termenele la care s-a prezentat.
Apărătorul părții civile depune la dosar două înscrisuri pentru a face dovada suspendării temporare a activității societății AG SRL pentru a fi avute în vedere la soluționarea recursului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocatul, având cuvântul pentru partea civilă, solicită admiterea recursului declarat de aceasta, desființarea deciziei tribunalului, urmând a se menține soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Totodată, solicită obligarea la cheltuieli de judecată.
Avocatul, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului declarat de acesta, apreciind că în mod greșit au fost interpretate disp.art.41 și art.47 din OUG 195/2002, astfel că în mod greșit s-a reținut sancțiunea rezultată din acestea doar în sarcina inculpatului. Instanța de fond trebuia să rețină și în sarcina părții vătămate obligarea de a respecta aceste dispoziții, urmând astfel a se reține culpa comună. Atât instabnța de apel cât și instanța de fond, în mod greșit a apreciat culpa și implicit a prejudiciului.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă, solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că și părții vătămate îi aparține culpa în producerea accidentului.
Apărătorul părții civile, având cuvântul pe recursul inculpatului, de asemenea solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a ambelor recursuri ca nefondate, apreciind că în mod corect a fost soluționată latura civilă, iar culpa exclusivă a inculpatului s-a reținut în baza probelor administrate.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta și solicită reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.109 din 15 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 26 februarie 1981 în comuna Rucăr, județul A, cu același domiciliu, nu are antecedente penale, la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
In baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal și a fost obligat acesta, în solidar cu societatea asigurătoare Unita - Sucursala Pitești, la 8.900 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale către partea civilă.
De asemenea, tot în solidar, inculpatul și societatea asigurătoare a fost obligat la 1.350 lei către Spitalul de Urgență "Dr. "
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă și către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la 29 ianuarie 2008, în timp ce conducea o autoutilitară pe traseul C-, inculpatul a intrat pe sensul de mers al autoturismului condus de partea civilă și, nemaiputându-l redresa, a generat tamponarea celor două autoturisme și vătămarea corporală a părții civile, care suferit o fractură dublă radius stâng, cu angulare la nivelul 1/3 medie și fractură 1/3 medie diafiză cubitus stâng, cu deplasare, leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 85-90 zile îngrijiri medicale. Totodată, a mai suferit leziuni traumatice și, care a necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale.
Ca urmare a leziunilor suferite, partea civilă a fost internat la Spitalul Municipal C, pentru o zi, după care, în perioada 31 ianuarie - 6 februarie 2008 la Spitalul de Urgență "Dr. " B, unde cheltuielile de spitalizare s-au totalizat în cuantumul sumei de 1.350 lei.
Potrivit expertizei tehnice efectuată în cauză, accidentul rutier care s-a soldat cu vătămarea corporală a celor două părți vătămate, putea fi evitat, dacă inculpatul nu tăia curba și nu pătrundea pe contrasensul său de circulație, apărând intenpestiv în calea autoturismului condus de partea civilă care circula regulamentar.
Impotriva sentinței au formulat apel inculpatul, și unitatea asigurătoare " Asigurări"
Prin decizia penală nr.172 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis apelul declarat de inculpatul și cel al unității asigurătoare " Asigurări", s-a desființat în parte sentința, în sensul reducerii cuantumului daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul, de la 8.900 lei la 1.500 lei, și cuantumul daunelor morale, de la 15.000 lei la 10.000 lei.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței.
A fost respins ca nefondat apelul formulat de partea civilă și obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut autoturismul condus de partea civilă, marca Renault, cu nr.-, este înmatriculat pe numele soției părții civile, și că asiguratul autoturismului este persoana juridică " Trans", iar cererea de plată a despăgubirilor și încasarea acestora a fost făcută de soția părții civile, care în cauză nu are nici o calitate procesuală.
Cu privire la despăgubirile civile, tribunalul a apreciat că acestea au fost dovedite numai pentru suma de 1.500 lei, reprezentând tratamentul medical și contravaloarea transporturilor efectuate la unitățile spitalicești.
Totodată, tribunalul a constatat că partea civilă nu a făcut dovada concediului medical în care s-a aflat de la data producerii leziunilor traumatice, respectiv 29 ianuarie 2008, până în luna iulie 2008.
In fine, cu privire la daunele morale, în raport de numărul de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civilă, tribunalul a apreciat că suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale este suficientă și îndestulătoare.
Referitor la apelanta - unitate asigurătoare, tribunalul a apreciat că potrivit art.48/1 alin.2 din Legea nr.136/1995, contractul de asigurare este izvorul obligației de răspundere solidară a unității asigurătoare, alături de inculpat.
Impotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul și partea civilă.
In recursul său, partea civilă a criticat soluția instanței de apel ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând desființarea acesteia și menținerea soluției instanței de fond, susținând că este îndreptățită să primească despăgubirile civile și daunele morale în cuantumul stabilit de această instanță.
La rândul său, inculpatul a criticat decizia ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că în mod greșit nu s-a reținut culpa comună în producerea accidentului de circulație, solicitând casarea celor două hotărâri pronunțate și reținerea culpei comune a părții vătămate, cu toate consecințele.
Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, în limitele prev. de art.385/8 și din oficiu potrivit art.385/9 Cod pr.penală, se constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că în timp ce conducea autoutilitara pe drumul public, inculpatul a intrat în depășire într-o curbă, pe care "a tăiat-o", depășind sensul său de mers și intrând pe sensul de mers al autoturismului condus de partea civilă, care circula regulamentar.
Ca urmare a acestui fapt, și numai datorită culpei exclusive a inculpatului, s-a produs coliziunea celor două autovehicule și, implicit, vătămarea corporală gravă a părții civile, care a avut nevoie de 85-90 zile îngrijiri medicale și internarea în spital.
Potrivit dispozițiilor art.41 alin.1 din nr.OUG195/2002, vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.
De asemenea, potrivit art.47din același act normativ, conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanță laterală suficientă și să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulație respective.
Or, în cauză, din coroborarea probelor administrate, rezultă, fără dubiu, că inculpatul nu a respectat aceste reguli, pătrunzând, fără drept, pe sensul de mers al părții vătămate, care circula regulamentar.
Față de această situație, susținerea inculpatului în sensul reținerii culpei comune este neîntemeiată.
Potrivit expertizei tehnice întocmită în cauză (ing. G), inculpatul putea evita producerea accidentului, dacă "conștient fiind că rula pe un drum cu zone în curbe strânse, succesive și fără vizibilitate, iar în momentul în care ajuns în curba strânsă la stânga, nu tăia curba și nu pătrundea pe contrasensul său de circulație, surprins de apariția pe sensul normal de circulație spre a autoturismului părții civile" (32).
Potrivit concluziilor expertului tehnic, ing. (324), accidentul putea fi evitat dacă inculpatul ar fi condus autoturismul său "pe culoarul alocat legal autoutilitarei, cu atât mai mult cu cât marcajul longitudinal continuu impunea această situație".
De asemenea, expertul tehnic ing. (339), a concluzionat că autocamionul condus de inculpat, în momentul impactului, era "pătruns pe sensul de deplasare al autoturismului condus de partea civilă".
Referitor la latura civilă a cauzei, curtea constată că tribunalul a stabilit în mod corect calculul despăgubirilor materiale și al despăgubirilor morale, pe care este îndreptățit să le primească partea civilă, în raport de dovedirea acestora și de suferința îndurată ca urmare a vătămării corporale suferite în urma săvârșirii faptei de către inculpat.
Nu este justificată cererea părții civile de majorare a despăgubirilor civile sau de menținere a celor acordate de instanța de fond, câtă vreme s-a dovedit, potrivit probelor administrate în cauză, că a cheltuit 1.500 lei și nu suma de 8.900 lei, cum greșit a reținut instanța de fond.
De asemenea, corect a reținut instanța de apel, faptul că autoturismul avariat nu aparținea părții civile, ci soției acestuia, care a încasat asigurarea ce i se cuvenea, potrivit poliței de asigurare făcute în numele unei persoane juridice.
Totodată, acordarea sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, este de natură să compenseze, în opinia curții, suferințele fizice și psihice încercate de partea vătămată, ca urmare a accidentului produs de inculpat, și a leziunilor traumatice produse.
In acest fel, în opinia curții, este respectat principiul proporționalității dintre consecințele faptei săvârșite de inculpat, producătoare de prejudicii, și efectele acestei fapte încercate în mod direct de victimă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se vor respinge ca nefondate ambele recursuri și, în temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar inculpatul, în plus, și la 50 lei, reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul, fiul lui și -, născut la 26.02.1981, domiciliat în comuna Rucăr, județul A și partea civilă, domiciliat în C,-, bșl.P3,.B,.3, județul A, împotriva deciziei penale nr.172 din 26.11.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpatul, în plus, și la 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
dr.- -
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond
Jud.apel
24 februarie 2010
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
