Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 12/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PĂENALĂ NR. 12/
Ședința publică din 08 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpata, domiciliată în comuna Rucăr, județul A, împotriva deciziei penale nr.226 din 06 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Ședința a fost înregistrată conform dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.105/20.05.2008, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, inculpații, fiica lui și, născută la data de 10 aprilie 1944, în comuna Rucăr, județul A, cu același domiciliu, - și, fiul lui G și -, născut la data de 23 aprilie 1972 în comuna Rucăr, județul A, domiciliat în comuna, județul A, -, au fost achitați, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b cod pr.penală, pentru infracțiunea prev.de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
În baza art.346 alin.4 Cod pr.penală s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă. A fost obligată partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat și către inculpata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin ordonanța nr.1228/P/2006 din 31.05.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, în temeiul art.10 lit.1Cod pr.penală, pentru infracțiunea prev.de art.184 alin.1, 3 cod penal și aplicarea unei amenzi administrative de 500 lei; scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, în baza art.10 lit.d cod pr.penală pentru fapta prev.de art.184 alin.1 și 3 Cod penal; neînceperea urmăririi penale în baza art.10 lit.d Cod pr.penală pentru fapta prev.de art.208, 209 Cod penal.
În fapt, s-a constatat că, la data de 24.05.2006 pe DN 73, pe raza comunei Rucăr, circula autoturismul tip microbuz cu număr de înmatriculare 39. condus de învinuitul, transportând persoane, dinspre C spre comuna Rucăr.
La un moment dat, dintr-un garaj aflat pe partea a drumului, s-a angajat într-o manevră de întoarcere, autoturismul Renault condus de învinuita și, fără a acorda prioritate microbuzului, a efectuat un viraj stânga, pătrunzând pe carosabil. Sesizând această manevră, învinuitul a acționat asupra autoturismului său virând spre dreapta, în încercarea de evita o posibilă coliziune, situație în care microbuzul a părăsit carosabilul intrând într-un cap de pod.
Urmare impactului, partea vătămată - pasageră a microbuzului, a fost vătămată corporal, leziunile suferite de aceasta necesitând 14 zile de îngrijiri medicale.
Cercetările penale au relevat faptul că evenimentul rutier s-a produs din culpa învinuitei, care nu a acordat prioritate de trecere tuturor vehiculelor care circulau în acel moment în zonă, obligație prev.de art.160 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, și în raport de numărul de îngrijiri medicale ale părții vătămate, fapta a fost încadrată în disp.art.184 alin.1 și 3 Cod penal, pentru care învinuita a fost scoasă de sub urmărire penală, în baza art.10 lit.1Cod pr.penală. Nu s-a putut reține culpa învinuitului în raport de aceeași faptă, soluția fiind de scoatere de sub urmărire penală în baza art.10 lit.d cod pr.penală.
Partea vătămată, prin plângerea penală, a reclamat și sustragerea sumei de 5.500.000 lei ROL, bani care i-ar fi fost furați în momentul imediat următor accidentului. Întrucât din nici o probă nu a rezultat nici existența sumei de bani și nici acțiunea de sustragere, prin aceeași ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art.10 lit.d Cod pr.penală.
Partea vătămată a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, ce i-a fost respinsă prin rezoluția nr.495/II/2/2007 din 27.07.2007.
Ulterior, aceasta a formulat plângere la instanță, fiindu-i admisă prin încheierea din 23.11.2007 (30), în temeiul art.2781pct.8 lit.c Cod pr.penală, desființându-se în întregime ordonanța atacată cu reținerea cauzei spre judecare.
În cursul cercetării judecătorești, raportul de expertiză medico-legală nr.318/A6/05.04.2007, prin care se concluziona că partea vătămată necesită 14 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile produse în urma accidentului rutier, a fost avizat, stabilindu-se că leziunile traumatice necesitau în realitate 4-5 zile de îngrijiri medicale (166-167 dosar instanță). În raport de numărul de zile de îngrijiri medicale s-a dispus achitarea celor doi inculpați în temeiul art.10 lit.b Cod pr.penală, iar acțiunea civilă promovată de partea vătămată a fost lăsată nesoluționată.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel partea vătămată, pe care însă nu l-a motivat în scris și nici oral în fața instanței.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.226 din 6 noiembrie 2008, admis apelul declarat de partea vătămată, a desființat sentința și încheierea de ședință din data de 23.11.2007, prin care s-a admis plângerea petentei și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a pronunța această decizie, verificând sentința din oficiu, potrivit art.371 alin.2 Cod pr.penală, tribunalul a constatat că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Obiectul cercetărilor penale l-au constituit faptele de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.1 și 3 Cod penal și furt calificat, prev.de art.208-209 Cod penal, în raport de care, organul de urmărire penală s-a pronunțat. În plângerea formulată atât la prim procuror cât și în instanță, susținută oral și cu ocazia dezbaterilor din 19.11.2007, partea vătămată a criticat ordonanța procurorului, sub aspectul celor două infracțiuni pe care le reclamase inițial, astfel încât, instanța de judecată a admis plângerea acesteia și a desființat în întregime ordonanța atacată cu reținerea cauzei spre judecare conform art.2781alin.8 lit.c Cod pr.penală.
Cu toate acestea, pe fond, instanța nu s-a pronunțat în nici un fel în raport cu infracțiunea de furt calificat, tribunalul apreciind că sentința instanței de fond este nelegală, judecata făcându-se în raport cu fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței - art.317 Cod pr.penală.
Instanța a soluționat cauza doar în raport cu infracțiunea prev.de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, actele medico-legale ale părții vătămate prezentate inițial fiind avizate, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor traumatice suferite de aceasta fiind modificat. Judecarea pe fond a cauzei având loc urmare admiterii plângerii, conform art.2781Cod prt.penală, formulate chiar de partea vătămată, instanța de fond era obligată să respecte principiul non reformatio in pejus, în sensul adoptării oricăreia dintre soluțiile prevăzute în disp.art.345 Cod pr.penală, referitoare la rezolvarea acțiunii penale, însă fără agravarea situației în propria cale de atac.
Pentru aceste considerente, admițând apelul conform art.379 pct.2 lit.b Cod pr.penală, tribunalul a desființat sentința, cât și încheierea prin care s-a admis plângerea apelantei părți vătămate, instanța de fond urmând a reanaliza admisibilitatea plângerii părții vătămate atât prin prisma actelor medico-legale cât și a principiului enunțat anterior, precum și în raport cu toate faptele ce constituie obiectul cauzei.
Nepronunțarea pentru infracțiunea de furt echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei, iar acest motiv de desființare a sentinței primei instanțe a fost înlăturat prin Legea 356/2006. Cu toate acestea s-a apreciat că se impune rejudecarea cauzei de către instanța de fond tocmai pentru a nu se priva partea de un grad de jurisdicție.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata, recurs care nu a fost motivat.
Analizându-l conform art.385/10 alin.2/1 Cod pr.penală, numai din perspectiva cazurilor de casare care, potrivit art.385/9 alin.3 Cod pr.penală, se iau în considerare din oficiu, curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Curtea reține că, formulându-se plângere de către partea vătămată împotriva ordonanței nr.1228/P/2006 din 31 mai 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, prin care se dispusese scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul art.18/1 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ învinuitei, reținând cauza pentru judecare, prima instanță a dispus achitarea inculpatei în baza art.10 lit.b Cod pr.penală și a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, obligând-o pe partea vătămată să plătească cheltuieli judiciare statului și inculpatei.
Față de această situație, în mod corect tribunalul a reținut că instanța de fond a încălcat principiul non reformatio in pejus, creând părții vătămate o situație nefavorabilă în propria cale de atac, deoarece a fost privată inclusiv de beneficiile pe care soluția de aplicare a unei sancțiuni administrative de către procuror i-ar fi adus-o într-o acțiune civilă viitoare, (deoarece ea stabilea deja situația de fapt și vinovăția învinuitei, iar partea vătămată trebuia să probeze doar întinderea prejudiciului).
este și al doilea motiv esențial pentru care tribunalul a dispus rejudecarea cauzei, respectiv nepronunțarea primei instanțe asupra soluției conținută de aceeași ordonanță cu privire la infracțiunea de furt calificat, în legătură cu care partea vătămată formulase expres critici prin plângerea adresată instanței (4 dosar Judecătorie C).
Față de acest aspect trebuie să se țină seama de incidența Deciziei XLVIII din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, pentru soluțiile de neîncepere a urmăririi penale, nu mai permite reținerea cauzei spre judecare. Deci, începând cu stadiul procesual concomitent încheierii de ședință din data de 23.11.2007, care a fost desființată, dosarul va avea, cel puțin parțial, un traseu diferit față de cel deja parcurs, date fiind dispozițiile obligatorii din această decizie, ignorate de instanța de fond.
Chiar dacă tribunalul ar fi putut să îndrepte, rejudecând cauza, unele nelegalități strecurate în conținutul sentinței, curtea apreciază că nu există nici un caz de casare între cele enumerate de art.385/9 Cod pr.penală, în care să poată fi încadrat recursul inculpatei, care să permită casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță de apel, astfel încât, recursul urmează a fi respins, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, curtea o va obligată pe inculpată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la 10.04.1944 în comuna Rucăr, județul A, domiciliată în comuna Rucăr, județul A, CNP--, împotriva deciziei penale nr. 226 din 06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta inculpată la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
Ex.2/26 ianuarie 2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
