Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 1213/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 1213
Ședința publică de la 20 2009
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Membri Valentina Trifănescu
- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 20 2009, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie privind recursurile declarate de inculpatul și asigurătorul SC. Insurance SA, împotriva deciziei penale nr. 33 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 92 din data de 24.09.2008, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, în baza art. 346.C.P.P. s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și acțiunea civilă a părții civile și au fost obligate societățile de asigurare SC SA B, cu sediul în-, sector 1 și SC ROMÂNEASCĂ SA B, cu sediul în-, sector 3, ca în limita contractelor de asigurare, să le plătească părților civile despăgubiri, după cum urmează: părții civile suma de 30.000 RON daune morale și suma de 12.130 RON daune materiale iar părții civile suma de 15.000 RON daune morale și suma de 5000 RON daune materiale. A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL B, cu sediul în-, -.6,.2, sector 3 și inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC & SRL C N, cu sediul în C N,--3 în subsidiar față de societățile de asigurare, să plătească despăgubirile stabilite în favoarea părții civile. În baza art. 193.C.P.P. au fost obligați inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată către partea civilă, iar în baza art. 191.C.P.P. au fost obligați inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, s-a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași nr. 784/P/2004 din 23.11.2005 au fost trimiși în judecată inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4. în final cu aplicarea art. 33 lit. b, 34., cauza fiind înregistrată pe rolul instanței sub nr. 2459/28.11.2005.
In fapt, s-a reținut că la data de 17.09.2004, pe DE 70, pe raza localității, la intersecția cu -, se executau lucrări de balastare a drumului,iar pe sectorul de drum în lucru viteza de circulație a autovehiculelor era restricționată la 40 km/ și presemnalizată în acest sens cu indicatoare.
Inculpatul care conducea autovehiculul marca IVECO cu numărul de înmatriculare B - 76410 - 05/03 își desfășura activitatea la punctul de lucru unde se efectuau lucrările de balastru, iar în jurul orelor 13:45, s-a angajat în traversarea DE 70 fără a acorda prioritate de trecere microbuzului Mercedes cu nr. de înmatriculare B-70- condus de inculpatul, ce desfășura activitatea de transport călători pe traseul C - Tîrgu J și retur și circula cu o viteză de 102 km/.
In aceste împrejurări și pe fondul manevrei de frânare microbuzului, acesta a intrat în coliziune frontală cu partea laterală a autovehiculului IVECO, iar în urma impactului și a frânării, scaunul din interiorul microbuzului s-a desprins din podea iar pasagerii au fost proiectați pe direcția înainte, unii dintre ei suferind vătămări corporale.
Partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 90-120 zile îngrijiri medicale, care au fost prelungite la 200 de zile de îngrijiri medicale și care au dus la pierderea capacității de muncă corespunzător gradului II de invaliditate, iar partea vătămată, a necesitat 85-90 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
In aceleași împrejurări a suferit leziuni și partea vătămată, necesitând pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale.
Prin nr. 417 din data de 11.07.2006, Judecătoria Filiașii -a condamnat pe cei doi inculpați la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din, cu aplicarea art. 74, 76., pe latură civilă s-a admis acțiunea civilă promovată de către partea civilă D iar inculpații au fost obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 5020,44 RON către această parte, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu internarea părților civile și. De asemenea, au fost obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente SC S & S SRL B și SC SRL C la 25.500 RON către partea civilă, cu titlul de daune morale și materiale și la 11.900 RON către partea civilă, cu același titlu și a cheltuielilor judiciare către cele două părți, reprezentând contravaloarea expertizei medico-legale și onorarii avocat.
Prin Decizia Penală nr. 531 din 18.12.2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și, părțile civile, și asiguratorii SC "" SA B și părțile responsabile civilmente SRL B și SC SA B, cu obligarea apelanților la câte 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termen inculpații, părțile civile și și asiguratorii de răspundere civilă SC SA B și SC SA B, partea civilă criticând- pentru faptul că, cuantumul despăgubirilor civile la care inculpații au fost obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente este prea mic și că instanța nu a obligat societățile de asigurare la plata prejudiciului în baza contractelor de asigurare pe care inculpații le-au încheiat cu acestea, reținându-se că plata obligațiilor civile este garantată de societățile de asigurare în limita contratelor de asigurare
Partea civilă a criticat hotărârea judecătorească respectivă și pentru faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii privind daunele morale, SA B, pentru faptul că societatea nu poate garanta despăgubirile solicitate de către părțile civile în baza obligării RCA, iar SC SA B, pentru faptul că instanțele nu s-au pronunțat asupra contractului de asigurare facultativă încheiat de partea responsabilă civilmente cu, calitatea de asigurator de răspundere civilă a acestuia derivând din acest contract.
Prin Decizia nr.289 din 02.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de către inculpații și împotriva Deciziei Penale nr. 531/2006 pronunțată de Tribunalul Dolj, au fost admise recursurile declarate de părțile civile și și de asiguratorii de răspundere civilă Societatea de Asigurare SA și SC Românească SA B, împotriva aceleiași decizii penale, au fost casate hotărârile, cu privire la latura civilă și trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Filiași.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare inculpatul, invocând faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de casare prin care a solicitat achitarea sa, susținând că din expertiza extrajudiciară rezultă că se deplasa cu autovehiculul din dotare cu viteza legală de 48 km/ și nu cu viteza de 82 km/, cum s-a reținut în concluziile expertizei efectuate în faza de cercetare penală, precum și faptul că instanța de recurs nu a răspuns la toate criticile invocate.
Prin nr. 808/04.10.2007, Curtea de Apel Craiovaa respins ca nefondată contestația în anulare formulată de către contestatorul
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul contestator, fără a arăta în scris motivele în susținerea acestuia.
Prin Decizia nr. 5497/16.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție Bar espins ca inadmisibil recursul declarat de către recurent.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr-, iar în rejudecarea acțiunii civile, SC VIENNA INSURANCE SA a depus la dosar note scrise în cuprinsul cărora a arătat că răspunderea decurgând din executarea unui contract de transport de bunuri sau persoane efectuat cu titlu oneros nu intră sub incidența asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, condiție în care asiguratorul nu poate fi obligat să garanteze plata despăgubirilor civile. A mai susținut că accidentul rutier s-a produs din vina ambilor conducători auto aspect ce impune o reducere a cuantumului despăgubirilor civile în raport de culpa fiecăruia, iar în ceea ce privește sumele pretinse de către părțile civile, a învederat instanței că acestea trebuie să justifice cu documente respectivele sume iar daunele morale nu trebuie să constituie venituri nejustificate pentru persoanele prejudiciate și nici amenzi excesive pentru autorul faptei.
Tot în rejudecare, partea civilă a depus la dosar certificatul medico-legal nr. 231/A2/09.09.2008, ale cărui concluzii sunt în sensul că aceasta prezintă diagnosticul de " strânsă 1/3 medie femur stâng pe osteosinteză centro-medulară și fractură 1/3 distală ambe oase gamba cu tulburare, dinamica mersului ", afecțiuni suferite în urma accidentului de circulație din data de 17.09.2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat și reținut că în cauza penală soluționată prin hotărârile judecătorești la care s-a făcut referire anterior, partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva celor doi inculpați, a părților responsabile civilmente și a societăților de asigurare, pretinzând suma totală de 28.530. RON despăgubiri civile compuse din 20.000 RON daune morale, 1130 RON contravaloare lucrări stomatologice, 3000 RON plată servicii însoțitor permanent și 4400 RON venituri neîncasate de la unitatea în care își desfășura activitatea pe baza unei convenții civile cu o remunerație de 800 RON lunar, rezervându-și dreptul de a-și modifica pretențiile în funcție de evoluția ulterioară a stării de sănătate.
La data de 28.06.2006 ( fila 137 la dosar ) partea civilă și-a precizat cererea în sensul că pretinde de la părțile adverse din proces suma totală de 48.530 RON despăgubiri civile,din care 40.000 RON reprezintă daune morale, precum și o prestație periodică în cuantum de 200 RON lunar până la redobândirea capacității integrale de muncă.
In susținerea acțiunii civile, partea civilă a solicitat proba cu expertiza medico-legală, la dosar fiind depus în cele din urmă raportul de expertiză medico-legală nr. 1835/A1/20.06.2006 conform căruia, afecțiunile cauzate de către cei doi inculpați prin accidentul rutier în care au fost implicați au necesitat 200 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, persoana vătămată prezentând la data examinării deficiență locomotorie accentuată cu incapacitate adaptivă în procent de 70% având capacitatea de muncă pierdută corespunzător gradului II de invaliditate, a solicitat audierea martorilor și - și a depus bilet de ieșire din spital și adeverința nr. 369/2006 eliberată de Colegiul Medicilor
Cele două martore au fost audiate, au declarat că în perioada de timp în care partea civilă s-a aflat internată în spital, aceasta a avut permanent nevoie de însoțitor pe care partea civilă l-a plătit, au mai arătat că și în prezent (la data audierii) partea civilă este ajutată la treburile gospodărești de o persoană pe care o plătește, cu atât mai mult cu cât și soțul său este indisponibilizat fizic din cauza bolii.
Partea vătămată s-a constituit, de asemenea, parte civilă în procesul penal cu suma de 15.000 RON și suma de 9000 RON daune materiale, motivând că în urma accidentului de circulație a cărui victimă a fost, a fost imobilizată la pat o perioadă mai lungă de timp în care a trebuit să fie îngrijită de o persoană pe care a plătit-o în acest scop.
In dovedire, partea civilă a solicitat audierea în calitate de martori a numiților și -ta care în ședința publică din 03.05.2006 au declarat că în perioada de timp în care aceasta a fost imobilizată ca urmare a leziunilor suferite prin accidentul de circulație, au ajutat-o în gospodărie, fiind plătiți pentru serviciul prestat.
Probele administrate în faza cercetării judecătorești s-au coroborat cu cele existente în dosarul de urmărire penală și au concluzionat că în urma evenimentului rutier în care au fost implicați inculpații și la data de 17.09.2004, părțile civile și au suferit vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale, respectiv 200 zile îngrijiri medicale în cazul părții civile și 85.90 zile în cazul părții civile.
Conform actelor medico-legale, victimele accidentului rutier au suferit multiple fracturi la nivelul membrelor, prima dintre acestea rămânând cu sechele permanente care i-au diminuat capacitatea de muncă corespunzător gradului II de invaliditate.
In perioada de timp respectivă, partea civilă în vârstă de 75 de ani lucra pe bază de convenție civilă în cadrul Colegiului Medicilor D, suplimentându-și astfel veniturile lunar cu o remunerație în cuantum de 984 lei brut.
Ambele părți civile au necesitat ample intervenții medicale, supraveghere specifică pentru care Casa de Asigurări de Sănătate Daa vansat cheltuielile impuse de aceste tratamente medicale, dar și asistență pe perioada îngrijirilor la domiciliu și ajutor în gospodărie, servicii pentru care s-a dovedit prin depozițiile martorilor că acestea au achitat sume de bani persoanelor care le-au ajutat.
Suferința fizică evidentă pe care au încercat-o cele două părți civile, deteriorarea iremediabilă a stării de sănătate și fragilitatea organică pe care acestea au dobândit-o ca urmare a faptei inculpaților, sunt argumente suficiente pentru a aprecia că pretențiile solicitate cu titlu de daune morale sunt justificate.
Instanța de fond a admis numai în parte acțiunile civile formulate, în sensul că a apreciat că părții civile i se cuvine suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale față de suma de 40.000 RON solicitată, iar sub aspectul daunelor materiale, urmând să fie despăgubită cu suma dovedită prin probe în cuantum de 12.130 RON, în care se include și o sumă globală reprezentând prestația lunară periodică solicitată inițial în cuantum de 200 lei lunar, conform concluziilor puse de către apărătorul părții civile cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei.
In ceea ce o privește pe partea civilă, instanța i-a acordat integral suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale și numai în parte daunele materiale, respectiv suma de 5000 RON dovedită.
Referitor la persoanele în sarcina cărora trebuie pusă obligația de despăgubire, instanța de fond a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului, că vinovăția celor doi inculpați în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 din a Cod Penal fost definitiv stabilită, că autovehiculele conduse de către aceștia erau asigurate pentru răspundere civilă obligatorie în acel moment la SC SA B și la SC ROMÂNEASCA SA B și că inculpații erau la data faptei în executarea unor atribuții de serviciu, având calitatea de prepuși ai SC SRL B( ) și SC C-N( ).
Potrivit art. 49 alin. 1 din Lg. 136/1995, "Asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehiculeși pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil", iar art. 50 din același act normativ menționează că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală ori deces precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile și precum și inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Părțile civile au critică sentința sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații cât și faptul că inculpații și părțile responsabile civilmente au fost obligați în subsidiar la plata despăgubirilor civile și nu au fost obligate deloc la cheltuieli de judecată societățile de asigurare.
Inculpatul a criticat sentința în sensul că în mod greșit instanța de fond l-a obligat în subsidiar la plata despăgubirilor civile societatea de asigurare fiind cea care trebuia să fie obligată singură atât la despăgubiri civile cât și la cheltuieli de judecată.
Prin decizia penală nr. 33 din 29 ianuarie 2009, s-au admis apelurile părților civile, și, s-a respins apelul inculpatului, a fost desființată în parte sentința.
A fost obligat în solidar inculpatul și, și pe fiecare dintre ei, în solidar cu SC SRL B și respectiv SC SRL C N, alături de SC B și SC Românească SA B - societățile de asigurare în limita plafonului prevăzut de lege - la plata despăgubirilor civile către părții civile astfel: - partea civilă - 30.000 lei daune morale și 12.130 lei daune materiale.
- partea civilă - 15.000 lei daune morale și 5.000 lei daune materiale.
- partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C - 5020,435 lei, reactualizată la data plății, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părților vătămate și. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariu apărător oficiu pentru inculpatul urmând a fi achitat din fondurile Ministerului Justiției.
Examinând sentința apelată atât sub aspectul motivelor invocate de părțile civile și cât și prin prisma motivelor de casare cuprinse în decizia penală nr.289/2007 a Curții de APEL CRAIOVA, tribunalul a constatat, că raportat la prevederile deciziei nr.1 din 28 martie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție B, instanța de fond în mod greșit a obligat numai societățile de asigurare la plata despăgubirilor civile, inculpații fiind obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente numai în subsidiar față de societățile de asigurare la plata despăgubirilor civile.
Astfel, răspunderea instituită în baza 136/195 pentru societățile de asigurare nu exclud răspunderea inculpatului întemeiată pe dispozițiile art.998 cod civil și nici răspunderea părților responsabile civilmente întemeiate pe dispozițiile art.1000 alin.3 cod civil astfel că cei doi inculpați trebui- au obligați în solidar, amândoi și fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente, alături de societățile de asigurare - acestea din urmă în limita plafonului prevăzut de lege - la despăgubiri civile către partea civilă.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile tribunalul a constatat că instanța de fond a apreciat corect, raportat la probele administrate sub acest aspect, sumele acordate fiind suficiente pentru acoperirea prejudiciilor materiale și morale suferite de părțile vătămate.
De asemenea, sentința apelată este netemeinică și nelegală întrucât deși în dosar există dovezi că părțile vătămate și au fost internate în spital, instanța de fond nu a introdus în cauză unitatea sanitară.
În fața instanței de apel, Spitalul de Urgență nr.1 C s-a constituit parte civilă cu suma de 5020,435 lei reactualizată la data plății și în consecință inculpații, părți responsabile civilmente și Societățile de Asigurare vor fi obligați și la plata acestei sume.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpatul și asigurătorul SC. Insurance SA.
În recursul asigurătorului s-a solicitat desființarea sentinței și deciziei pe latură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
S-a arătat că în cauză asigurătorul poate fi obligat la plata despăgubirilor civile, întrucât împrejurările în care s-a produs accidentul, iar în favoarea asigurătorului creează o normă de exceptare de la plata acestora.
A arătat că aceste critici au fost invocate și în fond și apel, fără ca instanțele să se pronunțe, împrejurare ce conduce la casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond.
S-a mai arătat că din probele administrate rezultă o culpă comună a inculpaților, fapt ce conduce la o reapreciere a cuantumului despăgubirilor civile.
Asigurătorul a precizat că este obligat să răspundă numai în limita culpei asiguratului iar obligația pe care șiș-a asumat-o asigurătorul, nu este opozabilă recurentei, solidaritatea pasivă instituită putând conduce la situația în care recurenta să fie obligată să acopere o creanță mai mare decât aceea ce derivă din întinderea culpei propriului asigurat.
S-a arătat că modalitatea de plată a despăgubirilor civile nu a fost stabilită cu exactitate iar recurenta nu poate fi obligată să plătească decât valoarea prejudiciului produs de către inculpatul.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea despăgubirilor materiale și morale pretinse, întrucât cuantumul stabilit depășește cheltuielile normale necesitate de accident și nu reprezintă prejudiciul real și efectiv produs.
În recursul formulat de inculpatul, s-a arătat că în mod nelegal Spitalul Județean de Urgență s-a constituit parte civilă în faza de apel și constituie o cerere nouă care este inadmisibilă.
În privința părții civile, s-a arătat că partea civilă a renunțat tacit prin precizarea cuantumului despăgubirilor civile, la obligarea subsemnatului la plata sumei de 12.130 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Daunele materiale nu se justifică în condițiile în care cheltuielile de spitalizare sunt suportate de CAS De asemenea, nu este justificată nici reținerea retribuției pe care ar fi pretins-o partea civilă în baza unei convenții, întrucât nu există dovada înregistrării la ITM a respectivei convenții și nici dovada unei retribuții legale, precizând că singura formă de angajare este contractul de muncă, condiții în care nu poate fi obligat la plata despăgubirilor derivate din așa zisa convenție civilă.
Nu se justifică de asemenea obligarea la plata daunelor materiale - servicii însoțitor permanent, întrucât nu s-a făcut dovada că acesta însoțitor ar fi avut o relație contractuală cu partea civilă și mai mult, îndemnizația de însoțitor este stabilită prin lege fiind plătită din fondurile, aceste sume reprezentând plăți cu titlu oneros.
Nici prestația periodică nu se justifică, deoarece partea civilă nu era angajată în muncă cu forme legale și nici vârsta acesteia nu mai permitea angajarea în vreo formă sau alta, cu contract individual de muncă.
Cu privire la daunele morale, consideră că acestea sunt exagerat de mari, iar instanța de apel trebuia să aibă în vedere anumite criterii, cum ar fi posibilitățile materiale de achitare a acestora, persoana sa, forma vinovăției (intenție sau culpă).
În privința părții civile, consideră că nu sunt dovedite daunele materiale, deoarece martorii și -ta,în declarațiile date nu au putut preciza un cuantum exact al serviciilor prestate, în perioada cât aceasta a fost imobilizată la pat.
Cât privește recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC Insourance Grup, solicită respingerea ca nefondat, deoarece în cauză operează dispozițiile Legii nr. 136/1995, mai precis art. 50, 54 alin.2 și 4 precum și art. 57, potrivit cu care, societatea de asigurări este obligată cu titlu de despăgubiri pentru daunele suferite de persoanele păgubite prin vătămare corporală.
În raport de dispoz. art. 3859pct. 171și pct. 10 Cod procedură penală, inculpatul solicită admiterea recursului, casarea parțială a deciziei și pe fond, admiterea în parte a acțiunii civile a părților vătămate - persoane fizice, în sensul de a fi obligat în solidar cu celălalt inculpat și părțile responsabile civilmente la plata unui cuantum de 1/3 din daunele morale admise, respingerea acordării despăgubirilor materiale pentru ambele părți civile și respingerea cererii de obligare a sa la plata unei prestații periodice față de și respingerea ca inadmisibilă a cererii de constituire ca parte civilă a Spitalului Județean de Urgență C, deoarece a fost făcută direct în faza de apel.
Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente.
Instanța de apel a stabilit în mod corect că răspunderea pentru prejudiciile cauzate ca urmare a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 184 alin.2 și 4 cod penal, revin atât inculpaților, cât și părții responsabile civilmente și asiguratorilor.
Cuantumul despăgubirilor civile a fost stabilit în mod just, avându-se în vedere în privința daunelor morale suferința cauzată părților civile, respectiv numărul de zile îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate ca urmare a accidentului rutier produs, părțile civile suferind multiple fracturi la nivelul membrelor.
În privința daunelor materiale, instanțele au avut în vedere veniturile lunare obținute de, ca urmare a activității în carul Colegiului Medicilor D, cheltuielile necesare tratamentelor medicale și asistența pe perioada îngrijirilor la domiciliu precum și ajutor în gospodărie, sumele fiind stabilite ca urmare a audierii unor martori, care au declarat că părțile civile au plătit sume de bani persoanelor care le-au ajutat.
Deși inculpatul invocă faptul că nu a fost respectat principiul disponibilității, se constată că sumele stabilite cu titlu de despăgubiri civile, au fost acordate în raport cu cererile formulate de părțile civile, precum și cu precizările făcute de acesta în privința cuantumului pe parcursul procesului.
Instanța de apel s-a pronunțat și cu privire la criticile formulate de asigurător în sensul că nu intră sub incidența răspunderea privind executarea unui transport de bunuri sau persoane.
În cuprinsul deciziei instanța de apel a arătat că sunt incidente dispoz. art. 49 alin.1 și art. 50 din Legea nr. 136/1995, în sensul că asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane și pentru cheltuieli făcute de asigurați în procesul civil, despăgubiri ce se acordă pentru sumele pentru care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată.
De asemenea, acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de urgență C, a fost admisă în mod corect, suma stabilită fiind acordată ca urmare a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, din care rezultă cheltuielile efectuate pentru părțile civile pe perioada de spitalizare, respectiv fișe de calcul.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate, urmând a fi respinse conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul asigurator la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat iar recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care 200 lei onorariu apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursurile de inculpatul și asigurătorul SC. Insurance SA, împotriva deciziei penale nr. 33 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondate
Obligă recurentul asigurator la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat iar pe recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care 200 lei onorariu apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 decembrie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.GC.
IB/
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Membri Valentina Trifănescu, Mirela
