Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 123/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 123-
Ședința publică din 26 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu dr.- -
JUDECĂTOR 3: Marioara Dumitru
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, inculpatul -., domiciliat în comuna, nr. 251, județul C, partea civilă, domiciliat în CN, -, scara 3, apartament 101, județul C și asigurator BT- ASIGURĂRI TRANSILVANIA ( TRANSILVANIA ), cu sediul în C N,-, județul C, împotriva deciziei penale nr.180/A din 17 octombrie 2007,pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, s-au luat în discuție actele și lucrările dosarului, precum și susținerile părților așa cum au fost consemnate în încheierea din 19 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, fiind amânată pronunțarea la data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, deliberând constată:
Judecătoria Brezoi, prin sentința penală nr. 96 din 28 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr-, condamnat la pedeapsa de 1 an
închisoare pe inculpatul, fiul lui G și, născut la 13.12.1948 în T, CNP - -, cu domiciliul în comuna nr. 251, județul C, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 cu aplicarea art. 74 și 76 din Codul penal.
În baza art. 81 și 82 Cod penal, aceeași instanță a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 83 din același cod.
În temeiul art. 15 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998 -999 Cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente " Turism", cu sediul în comuna, nr. 419 județul C și cu asigurătorul "BT Asigurări Transilvania" nr.8, județul C, să plătească părții civile, domiciliat în C-N,-,. III,.4,. 101, județul C, suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale.
De asemenea, același inculpat fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului suma de 490 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, a statuat că în ziua de 18 mai 2006, în timp ce conducea autocarul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare CJ - 13- și semiremorca cu nr. -, pe DN 7, din direcția Rm. V- Sibiu, în zona localității, județul V, fost surprins de manevra de frânare efectuată de autotractorul cu semiremorcă ce circula în fața sa, condus de martorul.
Se menționează în considerentele hotărârii că inculpatul a acționat sistemul de frânare însă, datorită ineficienței acestuia, lovit de două ori succesiv semiremorca autotrenului din fața sa; consecutiv coliziunii, partea vătămată, care se afla pe scaunul din dreapta inculpatului și care dormea cu capul pe bord, suferit leziuni corporale ce au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol.
Inculpatul recunoscut săvârșirea faptei, pretinzând însă că la producerea accidentului au concurat mai mulți factori, printre care și defecțiunile sistemului de frânare.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere împrejurările concrete ale producerii accidentului, precum și atitudinea inculpatului adoptată în cursul procesului, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 din Codul penal.
Ca modalitate de executare, prima instanță a optat pentru suspendarea condiționată executării pedepsei, reținând că inculpatul este o persoană în vârstă, tată a 4 copii, este lipsit de antecedente penale, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea acestuia de libertate.
Acțiunea civilă promovată de partea vătămată fost admisă în parte, doar sub aspectul reparării prejudiciului moral, întrucât prejudiciul material nu fost dovedit.
Împotriva sentinței, partea civilă, asigurătorul BT Asigurări Transilvania C-N și inculpatul -. G, au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul-parte civilă invocat faptul că la instanța de fond nu și-a putut dovedi în totalitate acțiunea civilă datorită stării precare de sănătate, motiv pentru care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 50.557 lei daune materiale, reprezentând: 22.857 lei retribuția neîncasată în perioada iunie 2006- septembrie 2007, 6.300 lei - chiria pentru aparatul fixator pentru ambele picioare în perioada iunie 2006 - noiembrie 2006 și pentru un fixator în perioada decembrie 2006 - septembrie 2007 și 21.400 lei - cheltuieli suplimentare cu hrana și medicamentele pe zi, transportul la spital lui și membrilor familiei care l-au însoțit și îngrijit.
De asemenea, a solicitat apelantul majorarea cuantumului daunelor morale la 50.000 lei.
Asigurătorul a susținut că în mod eronat fost obligat în solidar cu inculpatul la despăgubirea părții civile, întrucât răspunderea civilă aparține autorului infracțiunii și părții responsabile civilmente, că acesta răspunde doar în baza contractului de asigurare și că în procesul penal societatea de asigurări este citată doar pentru opozabilitatea hotărârii.
Apelantul-inculpat a pretins că pedeapsa ce i- fost aplicată este prea aspră, iar cuantumul daunelor morale nejustificat de mare, în raport de fapta săvârșită și de circumstanțele concrete ale cauzei.
Prin decizia penală nr. 180/A din 17 octombrie 2007, TRIBUNALUL VÂLCEAa admis apelurile declarate de partea vătămată-civilă și de inculpat.
A desființat în parte sentința, reducând pedeapsa aplicată inculpatului, de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare.
A redus și termenul de încercare, de la 3 ani la 2 ani și 4 luni.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente " Turism", cu sediul în comuna, nr. 419, județul și asigurătorul "BT Asigurări Transilvania", cu sediul în C -N, str. - nr. 1, județul C, să plătească părții civile, suma de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Apelul declarat de apelanta parte responsabilă civilmente "BT Asigurări Transilvania" fost respins ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a constatat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită și confirmată de probele aflate la dosar, iar la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, fără însă a se da eficiență mai mare circumstanțelor concrete ale producerii accidentului și nici atitudinii inculpatului după producerea acestuia.
În raport de vârsta inculpatului, de împrejurarea că recunoscut fapta comisă, că a realizat gravitatea și consecințele acesteia, regretând-o, tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse într-un cuantum minim prevăzut de lege este în măsură să atingă scopul educativ și preventiv.
În ceea ce privește latura civilă cauzei, tribunalul a observat că probatoriul administrat în faza apelului, respectiv depozițiile martorilor și și actele medicale (foile de observație clinică generală depuse de Spitalul Clinic Județean de Urgență C), se impune admiterea acțiunii civile sub acest aspect.
Întrucât partea civilă nu făcut dovada retribuției neîncasate în perioada iunie 2006 - septembrie 2007, acest capăt de cererea fost respins.
Invocând dispozițiile art. 54 alin.4 și art. 57 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, instanța de apel a constatat că, în cazul producerii unui accident de circulație ce avut ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe art. 998 din Codul civil cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin lege.
În termen legal, împotriva acestei decizii au declarat recurs: Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, inculpatul, partea civilă și asigurătorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea.
Procurorul a invocat, ca motiv de recurs, reținerea greșită a dispozițiilor art. 74 din Codul penal în favoarea inculpatului, ce a avut ca efect, în opinia sa, o greșită individualizare a pedepsei; s-a susținut, astfel, că pedeapsa aplicată de tribunal, astfel cum a fost redusă sub minimul special prevăzut de lege, nu răspunde exigențelor art. 52 Cod penal.
Partea civilă nu și-a motivat recursul său, iar asigurătorul a susținut, ca și în fața instanței de apel, că greșit a fost obligat în solidar cu inculpatul la plata de despăgubiri.
Se arată, astfel, în declarația de recurs aflată la dosar, că întrucât asigurătorul nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, el trebuie citat doar pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
În ce-l privește pe inculpat, acesta a criticat decizia sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părții civile, considerându-l nejustificat de mare.
Examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate, încadrate în drept în dispozițiile art. 385/9 pct. 14, cum și a cazurilor de casare la care obligă dispozițiile art. 385/9 alin. 3 din cod, curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Se reține, astfel, că situația de fapt stabilită de judecătorul fondului, prin sentința menținută, sub acest aspect, de către tribunal, corespunde întru totul probatoriului aflat la dosarul cauzei, din care rezultă, fără dubiu, culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier soldat cu vătămarea corporală gravă a părții civile.
De altminteri, în declarațiile date ( 62 dosar fond și 227 dosar apel), inculpatul a recunoscut fapta, descriind în mod amănunțit felul în care ea a fost comisă.
A invocat inculpatul, în apărarea sa, împrejurarea că nu a cunoscut, la plecarea în cursă, despre faptul că sistemul de frânare era defect, cum și aceea că, în ciuda avertizării sale, victima nu a folosit centura de siguranță.
Aceste susțineri, chiar reale de-ar fi, nu înlătură răspunderea sa, căci rezultă din probele aflata la dosar că inculpatul a sesizat, încă de la coborârea " ", că sistemul de frânare al autocarului pe care îl conducea era ineficient, însă a continuat cursa.
Referitor la pedeapsa aplicată, astfel cum a fost ea redusă în apel, se apreciază, contrar susținerilor recurentului Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, că ea a fost corect dozată și corespunde, ca și cuantum, exigențelor art. 72 și art. 52 din Codul penal.
Pentru motive temeinice, menționate în decizia pronunțată de tribunal, a fost coborâtă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, întrucât instanța, constatând că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 74 din cod, era datoare să le dea eficiența cuvenită, făcând, prin urmare, și aplicațiunea art. 76.
Inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a avut o poziție sinceră, de recunoaștere a faptei și și-a exprimat regretul față de cele întâmplate.
Toate circumstanțele reale și personale conduc la concluzia că cele întâmplate reprezintă un incident izolat în viața inculpatului, că acesta a realizat pe deplin urmările grave ale faptei sale și că scopul preventiv și cel educativ al pedepsei va putea fi atins prin sancțiunea penală aplicată.
Referitor la criticile formulate de către asigurător, acestea sunt nefondate, întrucât acesta răspunde, în baza contractului încheiat pentru fapta cauzatoare de prejudiciu, alături de persoana ce are calitatea de asigurat.
Este adevărat că, așa cum a menționat și tribunalul, în decizia atacată cu recurs, acesta nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, însă nici nu a fost obligat la plata de despăgubiri în această calitate, ci în calitatea pe care o are potrivit legii, aceea de asigurător.
De altminteri, această critică, referitoare la nelegala sa obligare la plata daunelor, în solidar cu inculpatul, nici nu se încadrează în vreunul din cazurile de casare strict și limitativ prevăzute de art. 385/9 Cod de procedură penală, cum nici critica formulată de inculpat, privind cuantumul despăgubirilor, motiv pentru care cele două recursuri vor fi respinse ca nefondate.
Tot astfel, recursul declarat de partea civilă, examinat prin prisma cazurilor de casare la care obligă art. 385/9 alin. 3, apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, de inculpatul și de asigurator BT- ASIGURĂRI TRANSILVANIA ( fosta Transilvania) -împotriva deciziei penale nr.180/A din 17 octombrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Respinge ca tardiv recursul declarat de partea vătămată, împotriva deciziei penale nr.180/A din 17 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții: inculpat și asigurator la câte 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe recurentul parte vătămată la 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,26 februarie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex./16.03.2008
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Marioara Dumitru
