Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 125/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 125/ DOSAR NR-
Ședința publică din 18 februarie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
JUDECĂTOR 3: Alexandru Vasiliu
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de asiguratorii SC - Reasigurare SA Sucursala B și SA, împotriva decizie penale nr. 247/Ap din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat, asistat de apărător ales, avocat, pentru recurentul asigurator SC SA B, avocat -, pentru intimata parte civilă, avocat în substituirea apărător ales, avocat, pentru intimata parte civilă, apărător ales, avocat, lipsă fiind recurenta asiguratoare SC - Reasigurare SA Sucursala, intimata parte responsabilă civilmente SC SA B și intimata parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat - depune la dosar motive de recurs pentru asiguratorul SC SA și învederează instanței că recursul lor vizează doar latura civilă.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursurilor declarate și pune în vedere recurentei asiguratoare SC SA, prin apărător să indice temeiul de casare potrivit dispozițiilor art. 385 ind.9 Cod procedură penală și să facă referire și la dispozițiile art. 385 ind.10 alin.2 Cod procedură penală.
Avocat - pentru recurentul asigurator SC SA solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat și pe cale de consecință modificarea deciziei penale nr. 247/Ap, pronunțată la data de 17 noiembrie 2008 de către Tribunalul Brașov, doar în ceea ce privește latura civilă, în sensul pronunțării unei noi hotărârii prin care să se facă aplicarea corectă a prevederilor din legislația specială a asigurărilor. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Brașova fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 50 alin.2 din Legea nr. 136/1995 în care se precizează că în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile (la care poate fi obligat asiguratorul RCA adică ) se acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul autovehiculului respectiv.
Din întreg materialul probator administrat până în prezent a rezultat că părțile vătămate erau transportate în baza unui contract de transport, conform Legii nr. 92/2007, adică a unui bilet de călătorie. Această calitate de călător a celor 2 persoane vătămate, care ulterior s-au constituit părți civile a fost susținută ulterior și de către partea responsabilă civilmente B, care a solicitat antrenarea răspunderii asiguratorului facultativ, în baza acelui contract de asigurare facultativă încheiat cu SC, care prevede că se acoperă în cazul producerii riscului asigurat, iar riscul acestui accident de circulație era asigurat, pentru invaliditate permanentă ca urmare accidentelor produse în timpul călătoriei sau în legătură cu aceasta, pentru cheltuieli materiale, pentru pagube materiale produse persoanelor asigurate inclusiv avarierea sau distrugerea bagajelor și pentru daune morale stabilite în baza hotărârilor judecătorești.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au căzut în " capcana strict lingvistică " între asigurarea obligatorie și asigurarea facultativă. Este vorba de două contracte care produc efecte, dar în cazul de față asigurarea RCA ar fi produs efecte doar dacă din dinamica accidentului ar fi rezultat că acest autobuz ar fi lovit o altă mașină și atunci asiguratorul RCA ar fi suportat daunele produse, fie daune materiale pentru avarierea autoturismului, fie persoanelor transportate în acel autovehicul, dar nu se poate vorbi de antrenarea răspunderii pentru aceste persoane care erau transportate cu mijloc de transport în comun. Raportat la textul de lege invocat de către instanță, respectiv dispozițiile art. 385 ind. 10 alin.2 Cod procedură penală, consideră că motivele de recurs pot fi depuse și în prima zi de înfățișare, pentru ei astăzi a fost prima zi de înfățișare, având în vedere că la termenul anterior a ajuns după terminarea dezbaterilor, astfel că, motivele nu mai puteau fi depuse.
De asemenea, precizează că nu poate indica nici un motiv de casare prev. de art. 385 ind.9 Cod procedură penală, sub aspectul laturii civile.
Avocat pentru intimata parte civilă solicită respingerea recursului declarat de asigurator, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Brașov, ca legală și temeinică. În ceea ce privește formatul contractului de prestări de servicii de asigurare facultativă a călătorilor pentru cazuri de accidente nr. 31 din 07.06.2005 care există în dosarul cauzei și se află la fila 21 din dosarul de urmărire penală, în acesta se prevede că prestatorul se obligă să asigure călători pentru accidentul produs în timpul călătoriei de la momentul în care persoanele urcă în mijlocul de transport și până la terminarea călătoriei. La art. 2 pct.2 se prevede foarte clar că asigurarea călătorilor se face pentru următoarele riscuri intervenite, respectiv decesul ca urmare a unui accident produs în timpul călătoriei, pentru invaliditate permanentă, pentru cheltuieli medicale, pentru pagube materiale produse prin avarierea sau distrugerea bagajelor, pentru daunele morale stabilite în baza hotărârilor judecătorești.
Avocat pentru intimata parte civilă solicită respingerea ambelor recursuri declarate în cauză. Consideră că motivele de recurs așa cum au fost prezentate nu se pot încadra în nici unul din textele de lege prev. de art. 385 ind.9 Cod procedură penală. Apreciază că instanța de apel a rezolvat corect această situație a celor 2 contracte de asigurare. Raportându-se la Legea nr. 136/1995, așa cum era aceasta în vigoare la data producerii accidentului, art. 51 alin.1 stabilește clar că atunci când există 2 contracte, despăgubirile se suportă în părți egale de toți asiguratori. Instanța de apel în mod corect a stabilit modalitatea de împărțire acestor despăgubiri între cele 2 societăți de asigurare. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului declarat de asiguratorul SC SA și pe cale de consecință menținerea deciziei penale nr. 247/A din 17 noiembrie 2008 Tribunalului Brașov, ca legală și temeinică.
Cu privire la recursul declarat de asiguratorul SC - Reasigurare SA, arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate în cauză, recursul declarat de asiguratorul, ca tardiv, având în vedere că, comunicarea deciziei s-a făcut la data de 21 noiembrie 2008 și s- declarat recurs la data de 3 decembrie 2008, iar recursul trebuia declarat până la data de 2 decembrie 2008.
În ceea ce privește recursul declarat de asiguratorul SC SA, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, având în vedere că în cauză nu s-a indicat nici unul din cazurile de casare prev. de art. 385 ind.9 Cod procedură penală, iar conform al.2 al din același text de lege se prevede că, cazurile de casare prevăzute în alin.1 pot fi invocate atât cu privire la soluționarea laturii penale, cât și a laturii civile. Astfel că, trebuia să fie indicat cel puțin unul din aceste motive, dacă nu hotărârea trebuia analizată conform alin.3 cu privire la motivele care pot fi luate din oficiu, iar în această situație nu se găsește nici unul.
În raport de cele menționate apreciază că se impune respingerea recursurilor declarate în cauză și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Brașov,ca legală și temeinică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă accidentul produs și își însușește concluziile puse de către apărătorul său.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 518/10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în temeiul art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de șase luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată.
În temeiul art. 184 alin.2 și 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată.
În temeiul art. 33 lit. b și art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de trei ani, termen stabilit conform art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 13 Cod penal nu s-a făcut aplicarea art. 71 alin. final Cod penal în ce privește aplicarea pedepselor accesorii, prevăzute de art.71 alin. 1 Cod penal coroborat cu art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 14 și art. 346 alin.1 Cod procedură penală a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ
În temeiul art. 48 și art. 54 din Legea 136/1995 s-a constatat că angajatorul-parte responsabilă civilmente SC Autonomă de Transport B, în calitate de utilizator, este beneficiar al contractului de asigurare obligatorie RCA -/27.12.2004 încheiat și pentru autobuzul înmatriculat sub nr. -10/01, implicat în accidentul rutier, cu asigurătorul SC SA, valabil la data producerii accidentului: 04.03.2006.
În temeiul art. 31 din Legea 136/1995 s-a constatat că angajatorul-parte responsabilă civilmente SC Autonomă de Transport Baî ncheiat contract de asigurare facultativă nr. 2607/09.06.2005 și pentru autobuzul înmatriculat sub nr. -10/01, implicat în accidentul rutier, cu asigurătorul SC SA, valabil la data producerii accidentului: 04.03.2006.
În temeiul art. 49 și art. 52 din Legea 136/1995, cu referire la dispozițiile contractuale prevăzute în contractul de asigurare RCA -/27.12.2004 și la dispozițiile contractuale prevăzute în contractul de asigurare facultativă 2607/09.06.2005 asigurătorul SC SA și asigurătorul SC SA acordă despăgubiri fiecare separat în cuantum de 15.000 lei părții civile, total pentru partea civilă 30.000 lei.
În temeiul art. 49 și art. 52 din Legea 136/1995, cu referire la dispozițiile contractuale prevăzute în contractul de asigurare RCA -/27.12.2004 și la dispozițiile contractuale prevăzute în contractul de asigurare facultativă 2607/09.06.2005 asigurătorul SC SA și asigurătorul SC SA acordă despăgubiri fiecare separat în cuantum de 25.500 lei părții civile, total pentru partea civilă 51.000 lei.
În temeiul art. 49 și art. 52 din Legea 136/1995 cu referire la dispozițiile contractuale prevăzute în contractul de asigurare RCA -/27.12.2004 și la dispozițiile contractuale prevăzute în contractul de asigurare facultativă 2607/09.06.2005 asigurătorul SC SA și asigurătorul SC SA acordă despăgubiri fiecare separat în cuantum de 2172,89 lei către SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B, sumă totală de 4345,78 lei ce reprezintă valoarea prestațiilor medico-sanitare acordate părților vătămate și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că inculpatul în data de 04.03.2006 condus autobuzul cu numărul de înmatriculare B 25412.10/01 dar nu a respectat prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002 și art. 158 lit. c și k din regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, cauzând vătămarea corporală a părții vătămate, care a necesitat pentru vindecare 55-58 zile de îngrijiri medicale și vătămarea corporală a părții vătămate, care a necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Privitor la acțiunile civile formulate în cauză, instanța de fond a reținut a fi întrunite cerințele răspunderii delictuale prevăzute de art. 998, 999 Cod civil, astfel: inculpatul prin fapta sa ilicită, comisă cu vinovăție, a cauzat un prejudiciu cert părților.
Referitor la daunele materiale solicitate, se impune ca acestea să fie probate prin înscrisuri, cu precădere, sau martori. Părțile vătămate și au depus înscrisuri prin care au probat atât pierderea anumitor sume de bani pe durata îngrijirilor medicale spitalicești sau ambulatorii, timp în care nu au lucrat, cât și efectuarea de cheltuieli în vederea achiziționării de medicamente (file 26, 115-123 dosar).
În ce privește stabilirea daunelor morale ce urmează a fi acordate, este necesară existența unei proporții între fapta comisă și urmarea rezultată, proporție susținută de anumite criterii, ce nu sunt prevăzute de lege. În consecință, instanța de fond a reținut că inculpatul nu a acționat intenționat, nu este cunoscut cu antecedente penale, a regretat producerea accidentului, leziunile fizice suferite de partea vătămată nu au natură ireversibilă, față de partea vătămată, la reexaminarea medicală s-a stabilit că activitatea motorie a brațului drept este definitiv compromisă, a suferit și un prejudiciu estetic așa cum se observă în planșele foto, coroborate cu actul medical Ad 730/E/2006 din 30 11 2007 SJML, fila 148 dosar.
În analiza cuantumului daunelor solicitate în ansamblu de fiecare parte, date fiind vătămările fizice și psihice suferite, instanța a avut în vedere și faptul că niciuna dintre părți nu s-a referit, în declarația dată, la eventualitatea pierderii capacității de muncă, precizând "singurul motiv pentru care am demisionat a fost frica de a mă deplasa cu autobuzul în " (fila 125 dosar).
În temeiul art. 48 și art. 54 din Legea 136/1995 instanța a constatat că angajatorul - parte responsabilă civilmente SC Autonomă de Transport B, în calitate de utilizator, este beneficiar al contractului de asigurare obligatorie RCA -/27.12.2004 încheiat și pentru autobuzul înmatriculat sub nr. -10/01, implicat în accidentul rutier, cu asigurătorul SC SA, valabil la data producerii accidentului - 04 03 2006, fapt ce se desprinde din înscrisul atașat la fila 23, 24 dosar. În contract se specifică generic și limita despăgubirilor ce se acordă pentru accidente produse în anul 2006, fără a se preciza exact cuantumul eventualei despăgubiri, de aceea instanța de judecată a apreciat că, în sine și independent, contractul nu reprezintă titlu executoriu, eventuala creanță spre acordare într-un caz dat, nefiind certă și determinată, sens în care urmează a se completa potrivit dispozițiilor sentinței.
De asemenea, în temeiul art. 31 Legea 136/1995 judecătoria a constatat că angajatorul - parte responsabilă civilmente SC Autonomă de Transport Baî ncheiat contract de asigurare facultativă 2607/09.06.2005 și pentru autobuzul înmatriculat sub nr. -10/01, implicat în accidentul rutier, cu asigurătorul SC SA, valabil la data producerii accidentului - 04.03.2006, cum rezultă din înscrisul aflat la fila 20 dosar urmărire penală. Se specifică durata valabilității efectelor contractului, aceasta acoperind și ziua de 04.03.2006. Se menționează în contract suma asigurată generic pentru diferite ipoteze. În această situație contractul în sine și independent, nu constituie titlu executoriu, creanța de acordat într-un caz dat nefiind certă și determinată, urmând a se completa cu dispozițiile prezentei hotărâri.
Prin decizia penală nr. 247/A/17.11.2008 a Tribunalului Brașov au fost admise apelurile formulate de partea civila si asiguratorii SC -Reasigurare SA B, prin Sucursala B si SC SA B împotriva sentinței penale nr. 518/10.04.2008 a Judecătoriei Brașov ce a fost desființată sub aspectul soluționării laturii civile si, rejudecând in aceste limite,
In baza art. 14 Cpp rap. la 346 Cpp coroborat cu art. 998-999 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civila formulată de partea civilă in sensul acordării sumelor de 1534, 91 lei cu titlu de daune materiale și 28.465 lei cu titlu de daune morale.
In baza contractului de asigurare nr. 31/7.06.2005 încheiat intre B și SC SA B și art. 52 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asiguratorul SC asigurare-reasigurare SA B către partea civilă la plata sumei de 14.232,5 lei cu titlu de daune morale.
In baza art. 55 si art. 50 al. 2 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asiguratorul SC SA B, către partea civila la plata sumelor de 14.232,5 lei cu titlu de daune morale si de 1534,91 lei cu titlu de daune materiale.
In baza art. 14 Cpp rap. la 346 Cpp coroborat cu art. 998-999 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă în sensul acordării sumelor de 4240, 76 lei cu titlu de daune materiale și de 55.000 lei cu titlu de daune morale.
In baza contractului de asigurare nr. 31/7.06.2005 încheiat între B și SC "" SA B și art. 52 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul SC -Reasigurare SA B către partea civilă la plata sumei de 27.500 lei cu titlu de daune morale.
In baza art. 55 si art 50 al 2 din Legea nr 136/1995, a fost obligat asigurătorul SC SA B, către partea civilă la plata sumelor de 27.500 lei cu titlu de daune morale si de 4.240, 76 lei cu titlu de daune materiale.
Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de părțile civile si.
In baza art. 14 Cpp rap. la art. 346 Cpp coroborat cu art. 998-999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civila formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgenta B în sensul acordării sumei de 4345, 78 lei (675, 56 lei pentru partea vătămată si 3670, 22 lei pentru parte vătămată ).
In baza contractului de asigurare nr. 31/7.06.2005 încheiat intre B și SC SA B și art. 52 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asiguratorul SC -Reasigurare SA B către partea civilă Spitalul Județean de Urgenta B la plata sumei de 2172, 89 lei cu titlu de despăgubiri civile ( cheltuieli spitalizare ).
In baza art. 55 și art. 50 al. 2 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asiguratorul SC SA B, către partea civila Spitalul Județean de Urgenta B la plata sumei de 2172, 89 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli spitalizare).
S-au menținut în rest dispozițiilor sentinței penale atacate.
A luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul împotriva aceleași hotărâri.
A respins cererile formulate de părțile civile si privind acordarea cheltuielilor de judecata constând in onorariu apărător ales.
In baza art. 192 al. 2 Cpp, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat in apel, restul cheltuielilor judiciare rămânând, in baza art. 192 al 3 Cpp, in sarcina statului.
Tribunalul a constatat că, față de toate criticile aduse hotărâri atacate, pentru verificarea legalității și temeiniciei acesteia, se impune reanalizarea și reaprecierea probelor administrate și o nouă interpretare a dispozițiilor legale.
Partea vătămată și-a precizat pentru prima dată pretențiile civile prin înscrisul depus la dosarul de fond, filele 15-17, prin care a solicitat daune morale în cuantum de 700.000 lei și daune materiale în cuantum de 3.552 lei, reprezentând:
- 2152,8 lei beneficiul nerealizat, respectiv contravaloarea salariului pe o perioadă de 6 luni în perioada martie - august 2006, menționându-se că din cauza leziunilor suferite a fost in imposibilitate de a-și păstra serviciul, dându-și demisia la data de 08.11.2006;
- 600 lei contravaloarea medicamentelor;
- 600 lei contravaloarea hainelor care i-au fost distruse în accidentul rutier ( palton, costum și cizme );
- 200 lei contravaloarea cheltuielilor de transport la spital;
În dovedirea acestor pretenții au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri:
- copie a scrisorii medicale eliberată de medicul de specialitate în urma internării părții civile în spital cu diagnosticul " strivire braț drept cu ruptură musculară, decolare și defect tegumentar" ( fila 26 dosar p);
- copii certificate de concediu medical pentru perioadele 01.05-31.05.2006, 13.04.2006 - 30.04.2006, 01.04.2006 - 12.04.2006, 23.03.2006 - 31.03.2006 și 04.03 - 22.03.2006 (filele 28-31 dosar p);
- copie bilet de ieșire din spital al părții civile internată în perioada 04.03.-22.03.2006, în care se arată că " pacienta a fost internată pentru traumatism prin accident rutier cu strivire braț, antebraț, ruptură parțială de biceps( 2/3 din circumferință), cu zdrobire și defect de părți moi; s-a operat în două etape" ( fila 32 dosar p);
- planșă foto cu aspecte ale leziunii suferite de partea civilă ( fila 114 dosar fond);
- adeverința eliberată de locul de muncă al părții civile ce atestă suma totală rezultând din cumulul diferențelor între sumele cuvenite ca salarii și bonurile valorice aferente lunilor martie - august 2006 și indemnizațiile încasate pe perioada concediilor medicale și anume 2152, 8 lei ( fila 115 dosar fond);
- facturi fiscale eliberate de România SRL privind produse pentru tratament specific afecțiunilor părți civile (filele 117-123 fond).
Alături de actele medicale menționate, declarațiile părții civile și a martorului ( filele 125 și 127 dosar fond) dovedesc faptul că partea civilă a fost grav afectată atât fizic, cât și psihic de accidentul suferit, fiind teama să mai circule cu autobuzul și în cele din urmă fiind nevoită să demisioneze.
La filele 54 și 55 din dosarul de urmărire penală se afla raportul de constatare medico legale eliberat de B părții civile și o adresă emisă de aceeași instituție, potrivit cărora partea civilă a suferit, posibil, în cadrul unui accident rutier, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, număr majorat ulterior, urmare a diagnosticelor nou stabilite în cadrul internării și care au necesitat tratamente complexe de specialitate, la 80-90 zile.
Analizarea probelor administrate în dovedirea pretențiilor civile formulate de partea civilă se impune atât ca urmare a lipsei unei astfel de aprecieri în concret a primei instanțe în considerentele hotărârii atacate, cât și a criticilor aduse de asigurătorul SC "" SA în sensul imposibilității defalcării sumei globale acordate și verificării încadrării acesteia în plafonul stabilit de lege, precum și față de motivele de apel ale părții civile privind admiterea doar în parte a acțiunii civile promovate.
Analizând probele prezentate, se constată că din totalul pretențiilor solicitate cu titlu de daune materiale sunt dovedite cele reprezentând diferența dintre salariile cuvenite pe perioada concediului medical și indemnizațiile încasate, și anume 2152, 8 lei, conform adeverinței eliberate de la locul de muncă și contravaloarea produselor comparate de la România SRL, opțiunea părții civile spre un mod de tratament naturist neputând fi cenzurată, cu excepția unora dintre produse care nu sunt specifice unui astfel de tratament, suma totală fiind de 2087, 96 lei. Ca urmare, se constată că, sub aspectul daunelor materiale, este dovedit un prejudiciu în cuantum total de 4240 lei.
Diferența dintre suma globală acordată de prima instanță acestei părți civile și cea stabilită de instanța de apel ca dovedită sub aspectul daunelor materiale este de 46.759,24 lei. Leziunile suferite de această parte civilă în urma accidentului conturează nu numai mari suferințe fizice și psihice, dar și un prejudiciu estetic și de agrement, acesta din urmă cel puțin în perioada concediilor medicale, motiv pentru care o reparație echitabilă a acestora impune majorarea sumei acordate cu titlu de daune morale de la 4675,24 lei la 55.000 lei.
Pentru acest considerent, apelul formulat de partea civilă a fost admis.
Partea civilă și-a precizat pentru prima dată pretențiile civile prin înscrisul depus la dosarul de fond, fila 25, în care a arătat că a solicitat daune morale în cuantum de 50.000 lei și daune materiale constând în:
- 431, 91 lei diferența dintre salarii și indemnizațiile de concediu medical primite în cursul lunilor martie, aprilie și mai 2006;
- 1.000 lei supliment hrană pe perioada spitalizării și a convalescenței;
- 102 lei costul consultațiilor medicale ortopedice.
În dovedirea acestor pretenții au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri:
- copie chitanțe eliberate părții civile în sume de 25 lei și, respectiv, 78 lei plătite cu titlu de contravaloare prestații medicale purtând parafa medicului R ( fila 33 dosar p);
- copii ale certificatelor de concediu medical pentru perioadele 04.03 -08.03.2006, 09.03.-15.03.2006, 16.03-31.03.2006, 01.04.-30.04.2006, 01.05 - 15.05.2006, parafate de același medic ( filele 35-39 dosar p);
- copie bilet de ieșire din spital eliberat părții civile pentru perioada internării cuprinsă între 04.03 și 08.03.2006, purtând diagnosticul " fractură cubitus stg. operată" ( fila 39 dosar p);
- chitanță farmacie suma de 19 lei pentru medicamentul " gel" (fila 40 dosar p);
- cupon de pensie luna februarie 2007 pentru suma de 418 lei (fila 26 dosar fond);
- bilet de ieșire din spital ce atestă internarea părții civile în spital, în perioada 16.10-18.10.2006, cu diagnosticul" fractura cubitus stâng operată consolidate; ablație material de osteosinteză", parafat de dr., medic ortopedie - traumatologie; pe verso-ul acestui înscris se menționează "pacientă operată în urmă cu 6 luni pentru o fractură cubitus stâng, în data de 16.10.2006 s-a intervenit chirurgical și s-a practicat ablația materialului de osteosinteză";
- certificat de concediu medical acordat pentru perioada 12.10.2006 - 25.10.2006 purtând parafa aceluiași medic (fila 28 dosar fond);
- adeverință eliberată de locul de muncă al părții civile ce atestă totalul defalcat pe lunile martie, aprilie și mai 2006 sumelor neîncasate reprezentând diferența dintre sumele cuvenite și cele încasate cu titlu de îndemnizație concediu medical - suma totală de 431, 91 lei ( fila 31 dosar fond).
La filele 56 și 58 din dosarul de urmărire penală se afla raportul de constatare medico - legală eliberat de B părții civile și, respectiv, o adresă din partea aceleași instituții în care se menționează că partea a suferit leziuni, posibil în cadrul unui accident rutier, pentru care sunt necesare 40-45 zile de îngrijiri medicale, număr majorat ulterior ca urmare a evoluției trenante a leziunilor la 55-58 de zile.
Potrivit declarației părții civile, aflată la fila 124 dosar fond, pe perioada concediului medical a fost necesar să consume fructe, i s-a prescris tratament cu și i-a fost fixată o tijă la picior, apreciind că a cheltuit pentru hrană suplimentară circa 1000 lei. De asemenea, a arătat că a fost marcată de accident, că ii este frică în continuare să circule cu autobuzul și că este hipertensivă, fapt resimțit în cadrul operațiilor chirurgicale suferite.
Martora ( fila 126 dosar fond) a declarat că partea civilă a cheltuit circa 1000 lei pentru medicamente și alimentație și că accidentul rutier a intervenit într-un moment dificil al vieții acesteia, pe fondul decesului anterior al soțului,iar apoi al tatălui acesteia.
Prezentarea acestor probe este necesară pentru a putea verifica temeinicia sumei globale acordată de prima instanță acestei părți civile cu titlu de pretenții civile, fără a fi defalcate ca daune morale și, respectiv, materiale și fără a se regăsi în cuprinsul considerentelor hotărârii atacate, justificarea în concret a acordării acestora, aceste aspecte constituind critici aduse de asigurătorul SC ""SA sentinței penale.
S-a constatat, astfel, că din cuprinsul constituirii de parte civilă sunt întemeiate pretențiile solicitate cu titlu de daune materiale, fiind dovedite sumele de 431, 91 lei, conform adeverinței eliberată de locul de muncă, 102 lei, prin chitanțele depuse la dosar și care sunt parafate de același medic ca cel care semnează certificatele de concediu medical și biletele de ieșire din spital, precum și suma de 1.000 lei dovedită de declarațiile părții civile și ale martorei. Ca urmare, suma totală acordată părții civile cu titlu de daune materiale este de 1534, 91 lei.
Diferența dintre suma globală acordată de prima instanță, și anume 30.000 lei, și cea stabilită de instanța de apel ca dovedită cu titlu de daune materiale, respectiv 1534, 91 lei, este de 28.465 lei. Suma totală acordată acestei părți civile nu a fost criticată de apelantul asigurător SC ""SA decât prin prisma imposibilității defalcării acesteia și, ca urmare a verificării încadrării în plafonul stabilit prin ordinul de specialitate. Totodată s-a impus a se menționa faptul că nici partea civilă nu a înțeles să formuleze apel și, în acest mod, să critice cuantumul sumei acordate. De altfel, prin prisma suferințelor provocate părții civile care suferit două intervenții chirurgicale, fiind în imposibilitate pentru trei luni de zile să meargă la serviciu, a impus pentru a da o reparație pecuniară echitabilă prejudiciului, acordarea sumei de 28.465 lei cu titlu de daune morale.
Aceste critici sunt întemeiate, urmând ca apelul asigurătorului să fie admis pentru acest considerent.
Spitalul Județean de Urgență B s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 675, 56 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale privind partea vătămată și de 3670, 22 lei pentru partea civilă, dovedite pe baza deconturilor depuse la dosar.
În legătură cu motivele de apel invocate de cei doi asiguratori s-a impus a fi reținute următoarele aspecte:
La data producerii accidentului, 04.03.2006, pentru autobuzul cu numărul de înmatriculare B-25412 erau încheiate două contracte de asigurare și anume unul de asigurare obligatorie de răspundere auto cu SC "" SA, valabil pentru perioada 01.01.2006 - 31.12.2006 și unul de asigurare facultative a călătoriilor pentru cazuri de accidente încheiat pentru perioada 10.06.2005 - 09.06.2006.
La data încheierii contractului de asigurare facultative, dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările erau următoarele: "În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul autovehiculului respectiv", acest articol făcând parte din capitolul intitulat " a obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule". Aceasta a fost probabil rațiunea pentru care partea responsabilă civilmente Baî ncheiat și acest contract de asigurare facultativă, deși era valabil la acel moment și unul de asigurare obligatorie, și anume pentru a acoperi situația exceptată la acel moment de lege și prevăzută în dispozițiile mai sus menționate, a răspunderii asigurătorului de răspundere civilă obligatorie.
La data de 10.07.2005, dispozițiile art. 50 alin.2 din Legea nr. 136/ 1995 au suferit modificări în sensul acoperirii de către asigurătorul de răspundere civilă obligatorie și în caz de vătămare corporală sau deces, astfel ca, la momentul producerii accidentului, față de prejudiciile provocate, care au constat în vătămarea corporală a două persoane, erau în vigoare două asigurări, respectiv cele menționate anterior, una de răspundere civilă obligatorie, iar alta facultativă.
Prin aceeași modificare a Legii nr. 136/1995, și anume prin nr.OUG 61/2005, au fost introduse și dispozițiile art. 52 alin. 1 care prevăd ca " în cazul în care pentru același proprietar de autovehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părți egale de către toți asigurătorii. Despăgubirea se va plăti integral de către asigurătorul la care s-a adresat persoana păgubită, urmând ca, ulterior, asigurătorul în cauză, să se îndrepte împotriva celorlalți asigurători pentru recuperarea părții de despăgubire, plătită în numele acestora".
Din analiza acestor prevederi legale, tribunalul a apreciat că situația din prezentul dosar, constând în existența a două asigurări pentru același eveniment rutier, se încadrează în această dispoziție dată de legiuitor odată cu modificarea articolului 50 alin.2 din Legea nr. 136/1995, astfel că și prin prisma unei interpretări teologice, articolul 52 este aplicabil în cauză, astfel cum, de altfel, reține și prima instanță.
Însă, se constată din conținutul contractului de asigurare facultativă încheiat cu SC ""SA că suma asigurată pentru fiecare persoană este limitată atât din punct de vedere al plafonului, cât și al situațiilor pentru care se poate acorda și anume, în ceea ce interesează situația concretă, 40 euro pentru fiecare zi de spitalizare și 5000 euro daune morale și cheltuieli de judecată. Ca urmare, doar sub aspectul suportării daunelor morale și cheltuielilor de judecată suportate de cele două părți civile și obligația de suportare a acestora de către cei doi asigurători este concurentă. Întrucât în cauză nu există vreo dovadă că persoana asigurată s-a adresat vreunuia dintre cei doi asigurători, iar instanța este sesizată cu cele trei acțiunile civile, este obligația instanței de a stabili cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să le suporte fiecare dintre cei doi asigurători.
Deși plafonul despăgubirilor este prevăzut în euro, instanța a avut în vedere paritatea leu - valută de la data producerii accidentului stabilită de BNR și anume 1 euro = 3,73 lei și s-a stabilit acordarea de despăgubiri în lei.
Totodată, s-a impus a fi avut în vedere și plafonul stabilit pentru asigurătorii de răspundere civilă obligatorie, aferent anului 2006 și care este de 200.000 lei pentru fiecare persoană, conform Ordinului nr. 3108/2004 de aprobare a normei privind aplicarea legii in domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civila pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.
Întrucât despăgubirile acordate părților civile si cu titlu de daune materiale nu se încadrează in niciuna dintre categoriile prevăzute in contractul de asigurare facultativa, s-a dispus ca sumele acordate cu acest titlu sa fie suportate, in baza art. 50 al. 2 din Legea nr. 136/1995 de către asiguratorul de răspundere civila obligatorie, SC "" SA.
In privința daunelor morale, verificându-se J din cuantumul acordat fiecăreia dintre cele doua părți civile, atât in raport de paritatea leu-euro menționata mai sus în cazul asiguratorului facultativ, cât și față de plafonul stabilit prin Ordinul mai sus menționat în cazul asiguratorului de răspundere civile obligatorie, se constată că aceste sume nu încalcă cele două limite, astfel că fiecare dintre asiguratori, in baza art. 50 al. 2 și 52 din Legea nr. 136/1995 și a contractului de asigurare nr. 31/2005 încheiat de către B cu SC "" SA, va fi obligat la cate 14.232, 5 lei fiecare către partea civilă și la câte 27.500 lei către partea civilă.
Tribunalul a respins restul pretențiilor civile formulate de cele doua părți civile.
Relativ la acțiunea civilă formulată de spitalul Clinic Județean de Urgență B, s-a constatat că asemenea cheltuieli de spitalizare sunt incluse in contractul nr. 31/2005 încheiat cu SC "" SA și că, raportat la aceleași limite menționate anterior, suportarea de către cei doi asiguratori a câte J din sumele considerate dovedite, nu depășește limitele prevăzute de lege și respectiv de contract, astfel că Tribunalul a dispus in consecința.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, s-a constatat că prima instanța a dispus suportarea acestora in mod egal de către cei doi asiguratori, dispoziție întemeiata fata de art. 50 al. 2 și 52 din Legea nr. 136/1995, sumele stabilite încadrându-se atât în plafonul stabilit de lege in cazul asigurării de răspundere civilă obligatorie, cât și în cel prevăzut de contractul de asigurare facultativă.
Tot sub aspectul cheltuielilor de judecată, față de motivul de apel formulat de asiguratorul SC "" SA, s-a constat că din interpretarea dispozițiilor art. 22 pct. 7 din Ordinul nr. 3108/2004 nu rezultă că asiguratorii RCA nu ar suporta acest gen de cheltuieli realizate de părțile civile în soluționarea procesului penal, fiind excluse numai acele cheltuieli făcute de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, motiv pentru care, aceasta critica a fost considerată neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs asigurătorul -Reasigurare și asigurătorul
Asigurătorul a criticat decizia tribunalului sub aspectul laturii civile a cauzei, susținând în esență că nu au fost respectate dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, deoarece părțile civile se aflau în mijlocul de transport în comun în baza unui contract încheiat cu B la data producerii evenimentului rutier.
Asigurătorul -Reasigurare nu a formulat motive de recurs.
De altfel, asigurătorul -Reasigurare a declarat recurs la data de 3.12.2008, în condițiile în care copia dispozitivului deciziei îi fusese comunicată la data de 21.11.2008 iar ultima zi în care se putea declara recurs în termen era 2.12.2008 (conform art. 186, art. 3853raportat la art. 363 Cod procedură penală).
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală curtea va respinge, ca tardiv, recursul declarat de asigurătorul -Reasigurare împotriva aceleiași decizii.
Recursul declarat de asigurătorul nu este fondat.
Potrivit art. 3856alin. 2 Cod procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859Cod procedură penală.
Conform art. 3859alin. 2 Cod procedură penală cazurile de casare prevăzute la alin. 1 pot fi invocate atât cu privire la soluționarea laturii penale, cât și a laturii civile a cauzei.
Ceea ce invocă recurentul asigurător constituie în esență o pretinsă nelegalitate a deciziei instanței de apel, o aplicare greșită a legii în privința laturii civile a cauzei.
Or, în lipsa unui caz de casare care să permită analizarea în cadrul recursului a unui asemenea pretins aspect de nelegalitate (pct. 171al art. 3859alin. 1 Cod procedură penală fiind abrogat prin Legea nr. 356/2006), curtea nu poate proceda la examinarea din acest punct de vedere a hotărârilor pronunțate în cauză.
Având în vedere toate aceste considerente, curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul împotriva deciziei penale nr. 247/A/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o va menține.
În temeiul art. 193 alin. 6 Cod procedură penală recurenții-asigurători vor fi obligați să îi plătească intimatei-parte civilă suma de câte 500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții-asigurători vor fi obligați să plătească statului suma de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul împotriva deciziei penale nr. 247/A/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o menține.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de asigurătorul -Reasigurare împotriva aceleiași decizii.
În temeiul art. 193 alin. 6 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre recurenții-asigurători să plătească intimatei-parte civilă suma de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre recurenții-asigurători să plătească statului suma de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /11.03.2009
Dact./16.03.2009
- 2 exemplare -
Jud. fond -
Jud. apel - +
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Alexandru Șerban, Alexandru Vasiliu
