Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 127/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 127
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror a din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de părțile civile și, ambii domiciliați în comuna, sat, județul D împotriva deciziei penale nr.165 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care a fost admis apelul declarat de acestea împotriva sentinței penale nr. 209 din 15 mai 2009 Judecătoriei Târgoviște și în consecință:
A fost desființată în parte sentința penală atacată în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat intimatul inculpat, domiciliat în comuna, județul I, către apelanți, majorându-l de la 200 lei la 400 lei (reprezentând onorariul apărătorului ales), fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
De asemenea, s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare în cuantum de 60 lei.
Prin sentința penală nr.209 din 15 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, n baza disp. art. 184 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplic art.33 Cod penal și art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002, a fost condamnat inculpatul, (fiul lui si, născut la data de 1.- în comuna, județul I, cu același domiciliu, fără antecedente penale, CNP -), la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, conform art.33 și art.34 lit.b) Cod penal, pentru săvârșirea a două infracțiunii de vătămare din culpă (părți vătămate și ) și a unei infracțiuni de părăsirea locului accidentului.
În baza disp. art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat potrivit disp. art.82 Cod penal, atrăgându-se atenția inculpatului asupra nerespectării disp. art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Totodată, s-a făcut aplicarea disp.art.71-64 lit.a) teza a II-a și b) Cod penal iar în baza disp. art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea și a executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În latură civilă, conform disp. art.14 Cod procedură penală, comb. cu art.346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4600 lei reprezentând daune materiale și 2000 lei daune morale către partea vătămată și la 3500 lei daune materiale și 2000 lei daune morale către partea vătămată.
Potrivit Legii nr.95/1996 rap. la art.14 și art.346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul și la plata sumelor de 1406,77 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea parții vătămate, cu dobânzi legale către Spitalul Clinic de Urgență B, precum și la 250,15 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, cu dobânzi legale, ocazionate de internarea părții vătămate, către Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii,
De asemenea, în baza disp. art.191 Cod proc. penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 200 lei către părțile vătămate, reprezentând onorariu apărător oficiu și 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-părți vătămate și personal, lipsă fiind intimatul-inculpat, pentru care se prezintă apărător desemnat din oficiu domnul avocat, din cadrul Baroului P, conform delegației avocațiale nr.103/2010, aflată la fila 17 dosar, precum și intimatele-părți civile Spitalul Clinic de Urgență și Spitalul Clinic de Urgență pentru copii Gr..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții-părți civile și arată că avocatul angajat să le susțină interesele în prezentul dosar urmează a se prezenta, solicitând reluarea cauzei în prezența acestuia.
Cu concluziile de neopunere din partea reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, văzând și lipsa acestuia din urmă, Curtea dispune reluarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-părți vătămate și personal și asistați de apărător ales domnul avocat G, din Baroul Dâmbovița, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.17 din 04.02.2010, depusă la fila 15 dosar, lipsă fiind intimatul-inculpat, pentru care se prezintă apărător desemnat din oficiu domnul avocat, din cadrul Baroului P, conform delegației avocațiale nr.103/2010, aflată la fila 17 dosar, precum și intimatele-părți civile Spitalul Clinic de Urgență și Spitalul Clinic de Urgență pentru copii Gr..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat G, apărătorul ales al recurenților-părți civile, depune la dosar motivele de recurs pe care înțelege să le formuleze în cauză, comunicând câte un exemplar al acestora reprezentantului Ministerului Public și apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat. Precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, arată că de asemenea nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că de asemenea nu are cereri de formulat, și în opinia sa, cauza fiind în stare de judecată, cu mențiunea de a se aprecia de către instanță asupra lipsei intimatului-inculpat.
Față de declarațiile părților și având în vedere că dosarul s-a lăsat la sfârșitul ședinței de judecată iar procedura de citare s-a îndeplinit cu inculpatul prin înmânarea citației tatălui acestuia încă de la 17 ianuarie 2010, la ultima adresă indicată în cursul procesului, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat G, apărător ales al părților civile și, susține că s-a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.165/2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pentru nelegalitate și netemeinicie, atât în latură penală cât și în latură penală, fiind invocate aceleași critici ca și în fața instanțe de apel, respectiv cele prev. de art.3859pct.10 și pct.14 Cod proc. penală.
Sub aspectul laturii penale, se precizează că în mod greșit inculpatul a fost condamnat numai la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, deși: acesta a săvârșit un număr de trei infracțiuni, dintre care una are limitele de pedeapsă cuprinse între 2-7 ani închisoare; nu a depus stăruință pentru înlăturarea rezultatului faptelor comise, neînțelegând să repare pagubele pricinuite părților civile, cărora le-a cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale și în plus, în timpul procesului a avut un comportament nesincer, încercând să acrediteze ideea că accidentul nu se datorează culpei sale, în condițiile în care nici măcar nu a înțeles să se prezinte în fața instanțelor de control judiciar pentru a da declarație.
Astfel, se solicită a se constata că din probele administrate în dosar rezultă cu claritate că evenimentul rutier s-a produs datorită neatenției inculpatului, vitezei neadecvate precum și faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice, ceea ce l-a determinat și să fugă de la locul accidentului, în raport de toate acestea, pedeapsa apare ca fiind prea mică, urmând a se dispune fie o pedeapsă mai mare, fie schimbarea modalității de executare.
Referitor la latura civilă, se susține că deși inculpatul a avut o atitudine oscilantă în ceea ce privește recunoașterea comiterii infracțiunilor, totuși a fost de acord să achite suma cu care părțile vătămate s-au constituit părți civile, în acest sens fiind declarația acestuia aflată la fila 22 dosar fond.
În opinia recurenților, atât instanța de fond cât și aceea de apel trebuia să acorde despăgubirile civile la nivelul constituirii de parte civilă, avându-se în vedere, așa cum s-a arătat anterior, declarația inculpatului prin care a fost de acord cu despăgubirea în totalitate a acestora, precum și depozițiile martorilor audiați la propunerea părților civile.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursurilor și rejudecarea cauzei de către instanța de recurs potrivit disp. art.38515pct.2 lit.d) Cod proc. penală, urmând a se dispune majorarea pedepsei aplicată inculpatului, obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile conform declarației de constituire de parte civilă, precum și la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței nr.1883/04.02.2010 (fila 15 dosar) anexată împuternicirii avocațiale depusă la termenul de astăzi.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat -, arată că pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, în raport de circumstanțele reale ale inculpatului, reprezintă o sancțiune suficientă pentru acesta, așa cum corect a apreciat atât instanța de fond cât și aceea de apel.
Se susține că nu poate fi primită afirmația apărătorului părților civile în sensul că inculpatul ar fi fost de acord cu plata în întregime a despăgubirilor, declarația acestuia fiind în sensul că înțelege să plătească acele sume ce vor fi stabilite printr-o hotărâre de condamnare definitivă, în acest sens urmând a se avea în vedere și declarația martorului ce redă o altă situație de fapt decât aceea învederată de părțile vătămate.
Față de aceste considerente, se solicită respingerea recursurilor declarate, sub aspectul tuturor motivelor invocate și menținerea hotărârilor anterioare ca fiind legale și temeinice.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în ceea ce privește critica recurenților referitoare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, solicită a se constata ca fiind fondată, având în vedere că acesta a condus autoturismul în stare de etilism acut, a suferit la rândul său leziuni în urma accidentului produs, putându-se constata chiar o depășire a limitelor culpei, vinovăția îndreptându-se spre forma intenției.
Mai mult, așa cum rezultă din lucrările de specialitate aflate la dosar, culpa exclusivă în producerea accidentului aparține inculpatului, care se deplasa cu o viteză peste limita legală, în localitate, a intrat pe sensul de mers al părților vătămate și în plus, a părăsit locul evenimentului rutier.
Astfel, față de aceste aspecte, solicită menținerea pedepsei de 2 ani închisoare, însă cu executarea în regim de detenție.
Sub aspectul laturii civile, se solicită respingerea recursului, motivat de faptul că despăgubirile civile au fost acordate într-un cuantum corect, justificat, iar inculpatul nu a fost de acord cu achitarea despăgubirilor civile, așa cum s-a susținut, el afirmând doar că ar fi de acord dar că nu are veniturile necesare.
Având cuvântul în replică, apărătorul ales al recurenților-părți civile, arată că starea materială a inculpatului nu are relevanță în acordarea despăgubirilor, cu atât mai mult cu cât acesta nu a făcut un minim de efort în a-și achita datoriile financiare către părțile civile, care după producerea accidentului nu au mai putut merge la muncă pentru a realiza veniturile necesare refacerii.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 209 din 15 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviștes -a dispus condamnarea inculpatului (fiul lui și, născut la 01 martie 1978 în comuna, județul I, cu același domiciliu, fără antecedente penale) la trei pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1 și 3 Cod penal, părți vătămate și precum și părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002 modificată, aplicându-se conform art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Conform art. 81 și art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate, pe durata termenului de încercare de 2 ani și în condițiile art. 82 și 83 Cod penal.
În latură civilă inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 6.800 lei către partea civilă (din care 2.000 lei daune morale), în sumă de 5.500 lei către partea civilă (din care 2.000 lei daune morale) precum și la plata cheltuielilor de spitalizare plus dobânzile legale aferente, în sumă de 1.406,77 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B și în sumă de 250,15 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru copii " "
Totodată, acesta a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200 lei către părțile vătămate și și în sumă de 600 lei în folosul statului.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 20 octombrie 2006 inculpatul a condus autovehiculul marca cu nr. B-78- pe drumul județean 101 iar la km 5+200, neadaptând viteza la condițiile carosabilului, pe raza localității a intrat pe contrasens, acroșând autoutilitara cu nr. de înmatriculare - condusă de martorul
Impactul a avut ca urmare vătămarea corporală a părților vătămate G și, ocupanții autoutilitarei, fiecare dintre aceștia suferind leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și spitalizare în cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru copii " " B (primul) și respectiv Spitalului Clinic de Urgență B (secundul).
Față de concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză s-a stabilit că în producerea evenimentului rutier, culpa aparține exclusiv inculpatului aflat sub influența băuturilor alcoolice, care datorită neatenției a apreciat eronat curba și viteza adecvată condițiilor de trafic, pătrunzând imprevizibil pe sensul de circulație al autoutilitarei conduse de martorul G, ultimul neavând nici o posibilitate de evitare a impactului.
S-a mai reținut că deși a constatat consecințele produse asupra integrității părților vătămate, inculpatul a părăsit locul accidentului fără acordul lucrătorilor de poliție.
La stabilirea și individualizarea pedepsei s-au avut în vedere împrejurările în care acesta a comis faptele, buna credință manifestată în acoperirea prejudiciilor produse părților vătămate, precum și faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale.
. răspunderii civile delictuale față de părțile civile și s-a apreciat în raport de declarațiile martorilor și, persoane de la care au fost împrumutate sumele necesare refacerii stării de sănătate, precum și raportul de cauzalitate existent între suferințele psihice și morale suportate de acestea și conduita culpabilă exclusivă a inculpatului, în producerea evenimentului rutier.
Această sentință a fost modificată în parte prin decizia penală nr. 165 din 20 noiembrie 2009 Tribunalului Dâmbovița, care admițând apelul declarat de părțile civile G și a dispus majorarea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul, de la suma de 200 lei, la suma de 400 lei, în folosul acestora.
Motivele de apel privind reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, apreciată ca prea blândă față de urmările produse, precum și majorarea daunelor materiale și morale în cuantumurile solicitate prin declarațiile făcute la primul grad de jurisdicție au fost respinse ca nefondate, constatându-se că și sub aceste aspecte hotărârea atacată este justă și conformă legii.
Împotriva ambelor hotărâri, în termenul legal au declarat recursuri părțile civile și, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie atât în ce privește soluționarea laturii penale cât și rezolvarea acțiunilor civile exercitate în procesul penal.
Astfel, reiterând aspectele de fapt și de drept invocate la al doilea grad de jurisdicție, recurenții au susținut că pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat conform art. 81-83 Cod penal, este nepreventivă special și general, față de limitele speciale prevăzute în textele încriminatorii, gravitatea leziunilor corporale produse din culpa sa exclusivă, faptul că în sarcina acestuia s-au reținut trei infracțiuni, a avut conduită nesinceră în cursul procesului și nu a depus stăruință pentru repararea măcar în parte a prejudiciilor suferite.
Cât privește sumele acordate cu titlu de despăgubiri civile, s-a considerat că sunt mult reduse în raport cu cheltuielile reale efectuate în timpul spitalizării și recuperării postoperatorii, traumele psihice majore determinate de natura leziunilor suferite dar și atitudinea procesuală adoptată de inculpat, care în fața primei instanțe a recunoscut în tot pretențiile părților vătămate, achiesând la plata acestora.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea în parte, în latură penală și civilă a hotărârilor atacate, reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs, urmând ca pe fond să se dispună majorarea întinderii pedepsei aplicate inculpatului precum și a sumelor stabilite cu titlu de daune materiale și morale în cuantumurile precizate prin declarația de constituire de parte civilă, făcută la primul grad de jurisdicție.
Verificând hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de casare invocate ce se încadrează în cazurile de recurs prev. de art. 3859al. 1 pct. 14 și 18 Cod proc. penală, precum și din oficiu în limitele aliniatului 2 și 3, rezultă că instanțele anterioare au stabilit corect faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului, acestea găsindu-și corespondent în probele administrate ce au fost complet analizate și just apreciate.
Este de necontestat că la data de 20 octombrie 2006, intimatul inculpat a condus un autoturism pe drumul județean 101 și aflându-se în stare de beție avansată, pe raza localității, județul Dai ntrat pe contrasens, acroșând autoutilitara cu nr. DB - 02 - condusă de martorul G și în care erau transportate părțile civile G și.
După producerea impactului, contrar dispozițiilor ce reglementează conduita participanților la traficul rutier, în atari împrejurări, acesta nu a oprit la locul accidentului, continuându-și deplasarea în direcția localității, județul
Din actele medico-legale coroborate cu documentația întocmită de Spitalul de Urgență și Spitalul de Copii " " B, rezultă cu certitudine că în condițiile descrise, cele două părți vătămate au suferit leziuni traumatice localizate, în principal, la membrul stâng superior, ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale în condițiile unei evoluții favorabile, impunându-se intervenție operatorie (osteosinteză cu tijă centromedulară și respectiv imobilizare tip, a fracturilor) și recuperare fizioterapeutică.
Expertiza tehnică de specialitate auto a confirmat susținerile părților vătămate și ale martorilor, în sensul că în producerea evenimentului rutier, culpa aparține exclusiv inculpatului, care nu a respectat dispozițiile art. 54 al. 1,2 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 precum și art. 125, art. 192 al. 1 din regulamentul de aplicare.
Astfel, în condiții de carosabil uscat, vizibilitate foarte bună, corespunzătoare datei de 20 octombrie 2006 orele 18.00, el a condus autovehiculul aflându-se în stare de intoxicație etilică acută și cu o viteză de 74,7 km/, iar datorită neatenției, într-o curbă a pierdut controlul direcției, pătrunzând pe contrasens și acroșând autoutilitara ce se deplasa regulamentar, din sens opus.
S-a concluzionat totodată că manevra inoportună a fost efectuată și imprevizibil, motiv pentru care martorul nu a avut nici o posibilitate de evitare a impactului, ieșirea de pe carosabil fiind singura soluție pentru prevenirea producerii unor consecințe mai grave.
Că la momentul coliziunii acesta s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice rezultă fără dubiu din documentația înaintată de Spitalul de Urgență B, întocmită cu ocazia internării inculpatului, constatarea preliminară medicală evidențiind pe lângă traumatismul cranio-cerebral minor suferit și starea de etilism acut.
Dovedindu-se așadar prin probe concludente, specifice constatării infracțiunilor de vătămare a integrității corporale, comise în cazul nerespectării regimului circulației pe drumurile rutiere de către participanții în trafic, că leziunile corporale suferite de părțile vătămate și G ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale, sunt consecința evenimentului rutier produs din culpa exclusivă a inculpatului, condamnarea acestuia pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1 și 3 cod penal și părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 al. 2 din OUG nr. 195/2002 modificat, cu aplic. art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, este legală.
Pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării conform art. 81-83 cod penal este justă, criteriile de individualizare înscrise în art. 72 Cod penal respectându-se întocmai.
În concret, activitatea infracțională stabilită în sarcină prezintă gravitate ridicată deoarece evenimentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, a avut ca urmare vătămarea corporală a două persoane, leziunile traumatice au impus intervenții operatorii iar mai înaintea sosirii organelor de poliție, el a părăsit locul faptei, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.
. sancțiunii penale ca și suspendarea executării acesteia corespund însă jurisprudenței interne, instanțele judecătorești apreciind că o atare determinare a răspunderii penale este suficientă pentru prezervarea ordinii de drept și realizarea scopului retributiv urmărit de legiuitor, în cazul inculpaților fără antecedente penale, confruntați cu nerespectarea regimului circulației autovehiculelor pe drumurile publice, în contextul modificărilor de personalitate specifice vârstei de până la 25 de ani, ei înșiși suferind leziuni traumatice, prin evenimentul rutier produs.
Faptul că pe parcursul procesului acesta a solicitat stabilirea vinovăției prin expertiză tehnică de specialitate precum și a întinderii răspunderii civile în limite rezonabile, iar în fața instanțelor de control judiciar a fost reprezentat de apărătorul ales, nu constituie împrejurări de natură a forma convingerea că resocializarea acestuia ar impune majorarea pedepsei de 2 ani închisoare, atitudinea procesuală încadrându-se în limitele exercitării dreptului la apărare, garantat prin dispozițiile art. 6 Cod proc. penală.
Prin urmare, motivul de casare invocat prin recursul declarat de părțile civile privind soluționarea laturii penale a procesului nu se justifică.
Cât privește rezolvarea acțiunilor civile exercitate de părțile civile recurente, rezultă că principiile răspunderii civile delictuale înscrise în art. 998 cod civil comb. cu art. 14 al. 2 lit. a și alin. 5 Cod proc. penală, au fost corect interpretate atunci când inculpatul a fost obligat la plata daunelor materiale în sumă de 4.600 lei și respectiv 3.500 lei în folosul acestora, precum și a sumei de 2.000 lei daune morale pentru partea vătămată.
Într-adevăr, în ședința publică din 27 iunie 2008 recurenții și s-au constituit părți civile cu sumele de câte 5.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli efectuate pe perioada spitalizării și postoperatoriu, venituri nerealizate datorită incapacității de muncă precum și de câte 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Sumele de 4.600 lei și respectiv 3.500 lei daune materiale acordate la prima instanță și menținute la judecata apelului, reprezintă o justă despăgubire, atâta timp cât la data evenimentului rutier, aceștia nu realizau venituri permanente dintr-o anume activitate sau meserie, au fost spitalizați în intervalele 20 octombrie - 07 noiembrie 2006 și 12 februarie 2007 - 05 martie 2007 (primul) și respectiv 20 octombrie 2006 - 23 octombrie 2006 (secundul), (perioadă de regulă nefavorabilă prestării unor munci agricole ori construcții în mediul sătesc), insuficiența funcțională a fost determinată de fractura brațului stâng și nu s-a făcut dovada plății vreunei persoane în vederea îngrijirii fizice normale.
Separat de aceasta din declarațiile martorilor și a rezultat că în această perioadă și în scopul refacerii sănătății părțile civile au efectuat împrumuturi în limita acestor sume iar recurentul asigura existența familiei sale în principal din alocația de care beneficia soția sa aflată în concediu postnatal.
Suma de 1.000 lei acordată cu titlu de daune morale părți civile satisface criteriile de determinare acceptate de jurisprudența internă în cazul traumelor fizice și psihice suferite prin vătămarea integrității corporale din culpă.
Din raportul de expertiză medico-legală întocmit de SML Târgoviște rezultă însă că partea civilă a întâmpinat o serie de dificultăți pentru restabilirea sănătății, în evoluția consolidării fracturii suferite la membrul superior stâng intervenind incidente medicale care au prelungit îngrijirea medicală de la 55 la 80-85 zile, impunându-se oad oua intervenție chirurgicală și suportarea mediului spitalicesc timp de 36 zile.
Chiar dacă s-a opinat că nu există legătură de cauzalitate între accidentul rutier din 20 octombrie 2006 și prelungirea numărului de zile de îngrijiri medicale, cât timp suferințele de excepție (extragerea cu dificultate a tijei centromedulare, osteosinteză cu placă și șase șuruburi, plombarea focarului de fractură) s-au grefat pe o evoluție postoperatorie nefavorabilă, consecință a practicii medicale adoptate la prima intervenție, este cert că prejudiciul moral suferit din culpa exclusivă a inculpatului este net superior aceluia încercat de partea civilă.
Ca urmare, constatându-se că acțiunea civilă exercitată de partea civilă sub acest aspect a fost greșit rezolvată, admițându-se recursul declarat conform art. 38515pct. 2 lit. d Cod proc. penală se vor casa în parte, în latură civilă hotărârile adoptate de instanțele anterioare și rejudecându-se cauza se va dispune majorarea daunelor morale stabilite în sarcina inculpatului intimat de la suma de 2.000 lei la suma de 4.000 lei, prejudiciu personal nepatrimonial rezultat din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 184 al. 1 și 3 Cod penal comisă la data de 20 octombrie 2006.
Apreciindu-se că daunele morale în sumă de 2.000 lei stabilite pentru partea civilă corespund prejudiciului determinat de natura leziunii traumatice suferite (fractură umăr stânga), ce a impus imobilizare tip și internare medicală timp de patru zile, în perioada 20 - 23 octombrie 2006, curtea de apel apreciază că acțiunea civilă exercitată de acesta a fost corect rezolvată și sub acest aspect iar recursul declarat este nefondat, urmând a se respinge conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală.
În fine, mai este de observat că declarația dată în fața primei instanțe în ședința publică din 27 iunie 2008 nu poate fi reținută drept o recunoaștere a întinderii pretențiilor civile solicitate de cele două părți vătămate recurente.
Din examinarea acesteia rezultă cu certitudine că audiat fiind, inculpatul a acceptat de principiu prejudiciul produs în patrimoniul acestora, prin faptele deduse judecății, limitând însă răspunderea civilă delictuală la stabilirea unei sume rezonabile, poziție procesuală ce excede dispozițiilor art. 269, art. 271 Cod proc. civilă potrivit cărora achiesarea în procesul civil trebuie să fie pură și simplă.
Ca atare, știut fiind faptul că întinderea despăgubirilor civile în procesul penal este supusă legii civile, față de probele detaliate în precedente, restul dispozițiilor hotărârilor atacate se vor menține, apreciindu-se ca fiind juste și conforme legii.
Având în vedere și dispozițiile procedurale ce reglementează achitarea cheltuielilor judiciare, avansate de stat ori suportate de părțile recurente, inclusiv cu asistența juridică, în cazul admiterii sau respingerii căilor de atac prev. de art. 192 și art. 193 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de partea civilă, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței penale nr.209 din 15 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște și deciziei penală nr.165 din 20 noiembrie 2009 Tribunalului Dâmbovița.
Casează în parte, în latură civilă, sentința penală nr.209 din 15 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște și decizia penală nr.165 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița, în sensul că majorează daunele morale stabilite în sarcina inculpatului de la 2.000 lei la 4.000 lei.
Obligă intimatul-inculpat la cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat pentru partea civilă în sumă de 250 lei.
Menține, în rest, dispozițiile hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă, domiciliat în comuna, sat, județul
Obligă recurentul-parte civilă la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored. GM
2 ex./03.03. 2010
. fond - Jud. Târgoviște
Jud. fond
. apel - Trib.
Jud. apel și
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Mihai Viorel
