Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 133/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.133
Ședința publică de la 15 februarie 2008
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva deciziei penale nr.297 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul inculpat asistat de apărător ales și partea vătămată, lipsă fiind părțile civile A, Spitalul Clinic de Urgență C, Spitalul Clinic de Urgență B, Spitalul Clinic de Urgență B, Centrul Practic de Neurologie și Neurochirurgie Chișinău, SC C și SC SA
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nefiind formulate cereri ori excepții, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, susținând oral motivele scrise de recurs, pe care le comE.ză potrivit celor ce vor fi expuse, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei în totalitate și pe fond, rejudecându-se cauza, să se constate că temeiul achitării, respectiv art.10 lit. este greșit, în cauză impunându-se în cazul în care nu se constată vreo culpă, achitarea în temeiul art.10 lit.d
C.P.P.Se mai solicită să se constate că în cauză totuși există culpa exclusivă a inculpatului, că acesta este vinovat și ar trebui să răspundă penal pentru fapta sa, dar că în prezent acesta nu mai poate fi tras la răspundere penală, deoarece fapta s-a prescris, astfel încât în cauză ar urma să se pronunțe încetarea procesului penal.
Avocat pentru intimatul inculpat solicită admiterea recursului formulat de reprezentantul Ministerului Public și achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.d, deoarece acesta nu are nici un fel de culpă în producerea accidentului de circulație soldat cu victime, fiindcă probele administrate, respectiv expertizele auto nu atestă în totalitate culpa inculpatului, iar experimentul judiciar, deși greșit efectuat, este interpretat tot în favoarea inculpatului.
Intimata parte civilă lasă la apreciere soluția instanței.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, declară că își însușește concluziile apărătorului ales și se consideră nevinovat.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 2970 din 17 iunie 2003 Judecătoria Craiova în dosar nr. 836/2002 a condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, constatând-o grațiată în temeiul art.1 din Legea 543/2002.
Prin decizia penală nr. 154 din 12 februarie 2004, Tribunalul Dolj în dosar nr.5967/P/2003, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 2970 din 17 iunie 2003 a Judecătoriei Craiova din dosar nr. 21836/2002.
A fost admis apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC SA T, împotriva aceleași sentințe și a fost desființată în parte sentința sub aspectul laturii civile, înlăturând obligarea părții responsabile civilmente SC SA T la plata prestației periodice lunare în cuantum de 800.000 lei, către partea civilă.
Împotriva acestei decizii inculpatul a formulat recurs, iar prin decizia penală nr.879 din 28 iunie 2004 Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr. 616/P/2004 a admis recursul, a casat în totalitate decizia amintită, cauza fiind trimisă spre rejudecare la instanța de apel Tribunalul Dolj - secția penală.
Prin decizia penală nr. 110 din 02 martie 2005 Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 2805/P/2004 a admis apelurile formulate de inculpat și partea responsabilă civilmente, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cauza a fost reînregistrată sub nr-.
Prin sentința penală nr.1589 din data de 27 aprilie 2007, Judecătoria Craiova în dosarul nr-, n baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, a condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 13 noiembrie 1978 în S, județul D, domiciliat în C, cart. Nouă,.200G,.l,.3, județul D, la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii în dauna părții vătămate.
În baza art.1 din Legea nr.543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa aplicată.
În baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii în dauna părții vătămate A.
In baza art. 1 din Legea nr.543/2002, s-au constatat grațiate pedepsele aplicate și a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.7 din Legea nr. 543/2002.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată A, ca nedovedită.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a fost obligat asigurătorul SC T la plata către partea civilă a sumei de 80 lei lunar, până la concurența sumei asigurate, începând cu data producerii accidentului 29.01.1999.
A fost obligat inculpatul la plata aceleași sume de 80 lei lunar către partea civilă, de la momentul când s-a ajuns la concurența sumei asigurate, de 4.000 lei, până la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a obligației.
S-au admis acțiunile civile formulate de Spitalul de Urgență B, Spitalul Clinic de Urgență B, Spitalul Practic de Neurologie și al M, Spitalul Clinic Județean de Urgență C și a fost obligat asigurătorul SC T la plata către aceste unități sanitare a sumelor de 146,8395 lei, 6.229,77 lei, 1.745 lei moldovenești, respectiv 813,67 lei cu dobânda aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii penale la data achitării debitului și a fost bligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 26 ianuarie 1999, în jurul orelor 20,30, inculpatul -, conducător auto la C, a plecat cu autodubița VW cu nr.-, proprietatea societății susmenționate din municipiul C, cu destinația județul Sibiu.
Inculpatul -, a fost însoțit de prietenii săi, - și A-, care ocupau locurile din față de lângă inculpat, autoduba fiind prevăzută cu două locuri în față, în afară de locul șoferului.
În jurul orelor 21,30, inculpatul - a ajuns pe raza comunei, județul D, rulând pe DE 70 în direcția
La ieșirea din localitatea susmenționată, în zona Km 16, sectorul de drum respectiv fiind în rampă și curbă de dreapta semnalizată cu indicator "curbă deosebit de periculoasă", inculpatul circulând cu luminile aprinse pe faza de întâlnire, a accelerat motorul autodubei, ajungând la viteza de 70 km/ și s-a încadrat pe a II-a de circulație a sensului său de mers.
Datorită vitezei neadaptate la tronsonul de drum respectiv, inculpatul -, care nu a manifestat nici atenția necesară, nu a mai putut să se încadreze pe sa de circulație la intrarea într-o curbă la dreapta deosebit de periculoasă, semnalizată corespunzător, intrând în coliziune cu autocamionul cu nr. -, condus regulamentar din sens opus, de inculpatul și în care se mai aflau martorii și.
În urma accidentului rutier, a rezultat vătămarea corporală gravă din culpă, a numiților - și A-, ocupanți ai autodubiței condusă de inculpatul -
Instanța de fond a motivat existența vinovăției inculpatului reținând următoarele:
În rapoartele de expertiză medico-legală nr.280/A 1/06.04.1999 și nr. 279/A1/04.06.1999 s-a reținut că partea vătămată a suferit leziuni de violență ce au necesitat pentru vindecare 120-150 zile îngrijiri medicale și prezintă infirmitate fizică permanentă, consecutivă amputației coapsei drepte 1/3 medie, iar partea vătămată A, a suferit leziuni de violență ce au necesitat pentru vindecare 95-120 zile îngrijiri medicale.
În condițiile accidentului rutier, inculpatul - a suferit și el leziuni de violență ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații (raport de constatare medico-legală nr.277/Al/25.02.1999).
Fiind audiat la instanța de fond, inculpatul -, a susținut că accidentul rutier s-a datorat pătrunderii pe contrasens a autocamionului cu nr. -, condus de numitul .
La rândul său, a susținut că accidentul rutier s-a datorat pătrunderii autodubei VW cu nr.- condusă de inculpatul - pe contrasens.
În cauză, organele de poliție au dispus efectuarea unei expertize tehnice, pentru stabilirea cauzelor și împrejurărilor producerii accidentului.
În raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, s-a reținut că "accidentul rutier se datorează în exclusivitate inculpatului - pentru încălcarea art.49 lit."c" din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr.328/1966 privind circulația pe drumurile publice, pentru nereducerea vitezei până la limita evitării oricărui pericol în curbă periculoasă, semnalizată prin indicatoare rutiere instalate înainte de intrarea în curbă și prin ncălcarea art.8 din Decretul nr.328/1966 pentru folosirea în mod periculos a drumului public, prin circulația cu viteză excesivă, care nu i-a mai permis controlul direcției, intrând pe sensul invers.
S-a mai apreciat că, înainte de producerea accidentului, autocamionul cu nr.-, s-a aflat în reducere progresivă a vitezei, de la 40 la 25 km/ și în momente premergătoare impactului în reducere de viteză de la 25 la 5 km/.
VW cu nr. - condusă de inculpatul -, a circulat înainte și până în momentul producerii coliziunii, cu viteza de cca.80 km/h, pe care nu a redus-o în nici un fel.
Numitul n-a avut nici o posibilitate de evitare a accidentului prin frânare sau virare; inculpatul - putea evita accidentul dacă circula cu viteză redusă în curbă".
Expertul tehnic și-a motivat concluziile raportului de expertiză prin argumentele că, autocamionul nu a depășit cu roțile din spate stânga axul drumului, nici în poziție înclinată rămasă după accident și, cu atât mai mult, nu putea depăși axul drumului când circula paralel cu acesta la circa 0,5 de marginea dreaptă a carosabilului.
Faptul că adâncitura formată de colțul stânga față al autocamionului este la mijlocul părții față a autodubei, arată că aceasta a depășit mult axul drumului intrând pe contrasens cel puțin 2 cu mijlocul părții din față până la colțul stânga față al autocamionului aflat cu colțul față dreapta pe glisiera parapetului.
Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 162/30.05.2000 al Institutului de Expertize Criminalistice B din cadrul Ministerului Justiției, s-a concluzionat că, vitezele inițiale ale celor două autovehicule implicate în accident, nu pot fi stabilite pe cale analitică, ambii conducători auto puteau preveni producerea accidentului, prin menținerea autovehiculelor pe sensurile proprii de mers, cauza producerii accidentului constituind-o pătrunderea parțială pe contrasens a ambelor autovehicule.
Ca dinamică a producerii accidentului, o reprezintă pătrunderea în momentul impactului pe contrasens a ambelor autovehicule implicate, dinamică stabilită din fotografiile nr.4, 5, 6 aflate la dosarul cauzei, din care se observă că roțile față ale autodubiței erau bancate (virate către dreapta), direcție ce corespunde cu configurația drumului în sensul de mers al acestuia (curbă la dreapta). S-a mai apreciat că, pozițiile în care au rămas după impact cele două autovehicule, indică deplasarea pe contrasens a autocamionului, anterior producerii accidentului.
Împotriva concluziilor acestui raport de expertiză, în baza căruia a fost concepută urmărirea penală și împotriva numitului, acesta a formulat obiecțiuni susținând că expertul tehnic nu a ținut seamă de întreg probatoriul administrat în cauză, însușindu-și subiectiv numai declarațiile inculpatului -.
De asemenea, a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică, de către comisia de experți din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice.
Prin raportul de Expertiză Criminalistică nr.65/28.02.2002, comisia de experți tehnici din cadrul institutului susmenționat, a confirmat dinamica producerii accidentului, formulată în raportul de expertiză criminalistică nr. 162/2000, reținându-se în sarcina inculpatului că putea preveni producerea accidentului rutier, dacă ar fi circulat pe partea dreaptă a drumului în direcția de mers, fără a pătrunde pe contrasens, în condițiile în care acest tip de manevră nu era permis de marcajul cu linie continuă, care separa sensurile de deplasare, conduită stabilită drept cauză de producere a accidentului rutier.
În sarcina inculpatului - nu s-au putut reține măsuri legale certe de prevenire a accidentului rutier, pentru următoarele motive:
- fotografiile judiciare nr.7 și 8 ilustrează foarte clar că autocamionul s-a oprit cu roțile din stânga spate pe linia dublă continuă, care separă cele două sensuri de circulație și că roțile directoare (roțile axei față) erau orientate relativ paralel cu axa longitudinală a vehiculului (nu erau bancate), astfel că, în mod cert, autocamionul a evoluat pe contrasens pe parcursul evoluției sale, înainte de oprirea în poziția reținută;această constatare are la bază o probă materială certă(fotografia judiciară) pe care experții tehnici și-au însușit-o, chiar dacă probatoriul testimonial nu o confirmă;
- un alt element pe care experții tehnici l-au considerat relevant pentru formularea concluziilor în acest ultim raport de expertiză tehnică, a fost prezența unei zone distincte, cu multiple fragmente și particule materiale pe sensul și de deplasare a autodubei, care, în aprecierea experților tehnici, a desemnat locul impactului;
- s-a considerat că fragmentele materiale dispune în zona respectivă, nu puteau proveni decât din momentul inițial al impactului, fiind exclusă o proiectare ulterioară a fragmentelor.
Aceste două constatări - evoluția autocamionului pe contrasens și prezența fragmentelor materiale rezultate din coliziune, într-o zonă situată pe sensul de circulație către B și anterior poziției de oprire a autocamionului, denotă că locul impactului s-a situat pe sensul de mers al autodubei.
O altă constatare că autocamionul a circulat pe contrasens, este susținută de opinia experților tehnici formulată în raportul de expertiză tehnică nr.65/28.02.2002, de faptul că autocamionul a expus în impact zona frontală stânga, considerându-se că, în momentul coliziunii, acest vehicul era orientat relativ oblic dreapta, probabil corespunzător unei manevre de revenire pe sensul normal de deplasare pe partea dreaptă a drumului.
Toate aceste constatări, au stat la baza concluziei că vinovat de producerea evenimentului rutier a fost numitul .
Cu privire la cele două rapoarte de expertiză criminalistică, s- considerat că au fost efectuate fără a ține seamă de întreg probatoriul efectuat în cauză și numai în baza declarațiilor exclusive ale inculpatului -, prin raportare la momente fixe, fără o constatare a dinamicii producerii accidentului, iar în momentele fixe, nu reprezintă pozițiile finale ale elementelor în baza cărora s-au formulat concluziile de nevinovăție ale inculpatului -.
Pe de altă parte, expresiile "probabil" folosite în raportul de expertiză nr.65/28.02.2002, nu pot fi acceptate în stabilirea vinovăției sau nevinovăției penale a unei persoane.
Experții tehnici din cadrul Institutului de Expertize Criminalistice B, au înlăturat probele testimoniale certe acceptând situații de fapt probabile, cărora le-au dat o interpretare proprie substituindu-se organelor de urmărire penală, fără a se limita numai la aprecierea unei stări de fapt stabilite de către organele de poliție.
Astfel, în raportul de expertiză nr. 162/30.03.2000, la capitolul "Constatări" pct.3, se menționează că, pozițiile în care au rămas după impact cele două vehicule, indică deplasarea camionului pe contrasens, anterior producerii accidentului.
Nu se putea însuși o asemenea concluzie, întrucât poziția finală a autodubei, prezentată în fotografiile judiciare, nu este cea rezultată din accidentul de circulație.
Astfel, din declarația părții vătămate -, a martorilor oculari și G, rezultă că autodubița VW cu nr. - condusă de inculpatul -, a fost mișcată din locul în care a rămas după impact, pentru a fi scoase persoanele rănite aflate în interiorul ei.
Astfel, autodubița VW a fost legată cu un cablu de autocamionul - condus de martorul G și mișcată din locul în care a fost proiectată după accident, aproximativ 2 - 3 către
Rezultă, așadar, că formularea unei concluzii în baza acestei poziții finale a autodubiței, nu are suport probațional, ba mai mult, este combătută de materialul de urmărire penală, de care experții tehnici nu au ținut seama.
În raport de expertiza tehnică nr.65/28.02.2002, această situație de fapt a fost observată de Comisia de experți tehnici care doar o menționează, fără să mai formuleze concluzii prin raportare la această poziție finală a autodubiței.
În schimb, au fost formulate concluzii că, în mod cert, autocamionul condus de numitul, a circulat pe contrasens, deoarece fotografiile judiciare-operative nr.7 și 8, ilustrează foarte clar că autocamionul s-a oprit cu roțile din stânga spate, pe linia dublă continuă, care separă cele două sensuri de circulație și că roțile directoare erau orientate relativ paralel cu axa longitudinală a autovehiculului. S-a sugerat că, în situația în care într-o mișcare imaginară dând înapoi autovehiculul pe traiectoria impusă de orientarea roților, acesta va pătrunde pe contrasens.
Această stare de fapt, a fost interpretată în mod propriu de experții tehnici, fără aportare la toate elementele din procesul-verbal de cercetare la fața locului.
Astfel, pe parapetul de protecție din partea dreaptă a drumului în direcția de mers către C, lângă de circulație pe care rula autocamionul condus de inculpatul, s-a observat o urmă de vopsea roșie pe o lungime de 1,70 de la borna autocamionului către înapoi.
Rezultă deci, că locul impactului dintre cele două autovehicule, a fost cu cel puțin 1,70 mai înainte de locul în care a fost oprit autocamionul, iar pe distanța de 1,70 cât autocamionul a rulat, frecând cu partea dreaptă a bornei de protecție, parapetul metalic lateral, numitul, în mod sigur, a manevrat roțile directoare ale autocamionului către stânga sa, pentru a se putea redresa din traiectoria dată de coliziunea cu autodubița.
În situația în care nu efectua această manevră, de îndreptare a roților directoare și le menținea bancate la maxim către dreapta, autocamionul care rula în poziție oblică după accident s-ar fi răsturnat.
Pe de altă parte, această susținere a expertului tehnic este infirmată și de experimentul judiciar efectuat de către organele de poliție, în prezența părților în cauză și a experților tehnici și, ce va fi analizat în prezentul rechizitoriu.
Un alt element considerat relevant de comisia de experți tehnici din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice B și anume că, din fotografia judiciară nr.7 se observă zone distincte cu multiple fragmente și particule materiale pe sensul și de deplasare a autodubei, ceea ce a format convingerea că, această zonă desemnează locul impactului, este formulat tot în mod subiectiv, prin reținerea numai a unor aspecte care să întărească declarația inculpatului -.
Experții tehnici nu au observat că, în procesul-verbal de constatare la fața locului, se menționează că "în jurul celor două autovehicule angajate în accident și pe toată lățimea părții carosabile se află împrăștiate mai multe fragmente de cioburi de sticlă".
Așadar, susținerea experților tehnici că aceste cioburi au fost căzute numai pe inculpatului -, nu au suport în actele dosarului.
Pe de altă parte, experții tehnici nu au avut în vedere declarațiile testimoniale de la dosarul cauzei, care le infirmă în totalitate concluziile formulate în rapoartele de expertiză tehnică efectuate la
Astfel, de o importanță deosebită este declarația părții vătămate aflata în autodubița condusă de inculpatul -, la momentul producerii accidentului.
Din declarația acestei părți vătămate rezultă că, în momentul în care
inculpatul - a început să urce panta, a accelerat autodubița până la aproximativ 80 km/, iar la un moment dat, inculpatul a făcut o exclamație care i-a atras atenția părții vătămate.
Aceasta a observat că inculpatul -, datorită vitezei neadaptate la pătrunderea într-o curbă la dreapta deosebit de periculoasă, nu mai putut efectua virajul la dreapta pentru a se încadra în curbă, moment în care a acționat frâna virând către stânga și a pătruns pe contrasens aproximativ 2, unde a intrat în coliziune cu autocamionul condus regulamentar de numitul. Partea vătămată A, aflat în autodubița condusă de inculpatul, nu poate da relații cu privire la conducerea accidentului, însă arată că i-a povestit împrejurările producerii accidentului și anume a acționat frâna virând către stânga și a pătrunse p.contrasens aproximativ 2, ande a infrat în coliziune cu autocamionul condus regulamentar de inculpatul .
Partea vătămată A-, aflat în autodubița condusă de inculpatul -, nu poate da relații cu privire la producerea accidentului, însă arată că - i-a povestit împrejurările producerii accidentului și anume, - este vinovat de producerea acestui accident. Pe de altă parte, martorii oculari, -, ȘI G, arată că autocamionul condus de a rulat pe sa de circulație, iar autodubița condusă de inculpatul - a pătruns pe sensul de circulație al autocamionului, pe fondul unei viteze excesive în raport cu sectorul de drum respectiv.
Toate aceste probe au fost de natură să infirme concluziile experților tehnici și anume că, numitul se face vinovat, în mod exclusiv sau în comun cu celălalt inculpat, de producerea accidentului rutier.
Mai mult, concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de inginer și inginer, după efectuarea experimentului judiciar, concluzii pe care ni le însușim în totalitate, sunt de acord cu toate probele administrate în cauză, fiind formulate pe aprecieri tehnice, proprii cunoștințelor unor experți.
Astfel, au fost analizate susținerile ambilor inculpați concluzionându-se că dinamica accidentului este cea descrisă în capitolul III, varianta b) și a constat în aceea că în timp ce autodubița circula cu viteză prin curbă deosebit de periculoasă la dreapta, conducătorul ei fiind atent nu la calea de rulare ci la aparatele de bord deși nu se impunea o asemenea acțiune, a pierdut controlul direcției de deplasare neconducând autodubița pe conturul curbei la dreapta.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 297 din 18 octombrie 2007, Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, a admis apelurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SA B și a desființat sentința.
În baza disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c cod pr.penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea două infracțiuni prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Au fost respinse acțiunile civile.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpatul, partea responsabilă civilmente SC SA B, Spitalul Clinic de Urgență nr.1 C, Spitalul Clinic de Urgență e B, criticând hotârârea pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că nu inculpatul este autorul incidentului și că despăgubirile acordate au fost greșit stabilite.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că instanța de fond, apreciind greșit probele administrate în cauză, a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică.
În mod greșit a reținut de instanța de fond că vinovat de săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă se face inculpatul, înlăturând total concluziile rapoartelor de expertiză întocmite de cei trei experți, rapoarte întocmite înainte și după efectuarea experimentului judiciar.
Coroborând aceste concluzii cu declarațiile părții vătămate -, A și cele ale inculpatului, instanța de apel a constatat că accidentul de circulație în urma căruia cele două părți vătămate au suferit leziuni, s-a produs din culpa altei persoane și nu a inculpatului.
Astfel, în rapoartele de expertiză s-a stabilit, avându-se în vedere și fotografiile efectuate imediat după producerea accidentului, că autocamionul condus de numitul, a pătruns pe contrasens, ciocnindu-se cu autodubița condusă regulamentar de inculpatul.
Motivarea instanței de fond că experții tehnici au constatat numai pe baza fotografiei judiciare, că autocamionul este cel care a pătruns pe contrasens, fără să aibă în vedere și declarațiile martorilor, este nefondată, întrucât din declarația părții vătămate rezultă că autodubița condusă de inculpat și în care se afla și partea vătămată, circula regulamentar pe sensul său de mers.
De altfel, între o expertiză tehnică de specialitate efectuată pe baza unor măsurători și fotografii exacte, pe de o parte și declarațiile unor martori implicați mai mult sau mai puțin în evenimente și care pot fi afectate de un oarecare subiectivism, instanța de apel a avut în vedere expertiza tehnică care este o probă științifică. La o examinare mai atentă, nici declarațiile martorilor nu vin în contradicție totală cu cele consemnate în rapoartele de expertiză.
S-a apreciat că față de aceste probatorii nu este o culpă din partea inculpatului și în consecință, acesta nu poate răspunde nici penal și nici civil pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, dispunându-se achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit. rap.la art.10 lit. cod penal și înlăturarea obligării în totalitate a plății despăgubirilor civile, prin respingerea acțiunilor civile.
Împotriva deciziei, în termen a formulat recurs Ministerul Public criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, și invocând cazul de casare prev.de art.38515pct.18 p, în sensul că temeiul achitării inculpatului este greșit.
Recursul este fondat și va fi admis cu următoarea motivare.
Așa cum în mod temeinic și legal reținut instanța de fond și se susține și prin motivele de recurs, instanța de apel a făcut o greșită apreciere a probelor care vizează existența culpei inculpatei și nu a evaluat probele reținute în favoarea inculpatului, în raport cu restul probelor defavorabile lui.
Astfel, au fost înlăturate declarațiile părți vătămate și martorilor și G, declarații care contrazic apărarea inculpatului.
Curtea reține că prin decizia penală nr.879 din 28.06.2004 a Curții de APEL CRAIOVAs -a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză de către instanța de apel, iar acest raport cu nr.19 din 2005 evidențiază că inculpatul, în momentul accidentului depășise axul drumului și nu se mai afla pe sa de circulație.
În același sens se pronunță și alte două rapoarte de expertiză privind dinamica producerii accidentului auto, singura excepție făcând-o raportul de expertiză nr.65 din 2002 care susține în mod eronat, după cum reține și Curtea, că inculpatul nu a depășit axul drumului în momentul coliziunii.
De altfel, așa cum rezultă și din procesul verbal de cercetare la fața locului, interpretat greșit de instanța de apel și prin raportul de expertiză nr.65/2002, urmele de frânare ale autocamionului cu care a intrat în impact autovehiculul condus de inculpat, sunt pe sensul său de mers și au o traiectorie tangentă la curba formată prin semnele de marcaj ce delimitează cele două benzi de circulație.
În aceste condiții nu se poate susține că inculpatul ar fi circulat în mod regulamentar pe sa de deplasare, fiindcă astfel accidentul nici nu ar mai fi avut loc.
Curtea constată însă că în raport de data la care inculpatul a comis cu vinovăție infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 cod penal, și momentul judecății actuale, a intervenit în cauză prescripția răspunderii sale penale, potrivit dispozițiilor art.122 și 124 cod penal, astfel încât nu se mai poate efectua tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Ca atare, în cauză, cu privire la latura penală, urmează să se dispună încetarea procesului penal.
Cu privire la latura civilă, potrivit art. 346 C.P.P. instanța este obligată să se pronunțe cu privire la despăgubirile civile, constatând că fapta imputată există și că a fost săvârșită de inculpat și că nu există autoritate de lucru judecat în această cauză.
Astfel, față de cele arătate, se constată că între fapta inculpatului și rezultatul produs prin vătămarea gravă a integrității corporale unei persoane există o legătură de cauzalitate directă, și că inculpatul și societatea de asigurări SC SA B, este ținută să răspundă, ultima potrivit contractului de asigurare existent între inculpat și societatea menționată, în limita sumei asigurate, răspunderea civilă urmând să fie făcută în sensul stabilirii și efectuării ei, conform art. 54 și art. 43, așa cum au fost modificate în Legea nr. 136/1995, prin Legea nr. 403/19 noiembrie 2007.
Cu motivarea reținută și pentru motivele arătate, existând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C.P.P. în baza art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. d C.P.P. se va admite recursul, se vor casa hotărârile atacate și, reținându-se cauza spre judecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a comb.C.P.P. cu art. 10 alin. 1 lit. g raportat C.P.P. la art. 122 alin. 1 lit. d și Cod Penal art. 124 Cod Penal, se va înceta procesul penal față de inculpat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod Penal, se va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă A, iar în baza art. 14 și art. 346 C.P.P. se va admite acțiunea civilă formulate de părțile civile, Spital de Urgență, Spital Clinic Nr. 1 C, Spital Clinic de Urgență B și Spital Practic de Neurologie și Chișinău, urmând ca asiguratorul să fie obligat în limita valorii contractului de asigurate la plata a 4.000 lei către partea civilă, iar inculpatul să fie obligat la o sumă globală reprezentând diferența dintre obligația asiguratorului și prejudiciul material și moral încercat de aceeași parte civilă.
În plus, inculpatul urmează să fie obligat și la despăgubiri către celelalte părți civile, precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat, menținându-se însă obligarea acestuia cu privire la plata cheltuielilor judiciare efectuate la instanța de fond.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 C.P.P.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva deciziei penale nr. 297 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Casează decizia și sentința penală nr. 1589 din data de 27 aprilie 2007, Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. penală, combinat cu art. 10 alin. 1 lit. g Cod pr. penală, rap. la art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal și art. 124 Cod penal;
Încetează procesul penal față de inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea vătămată A.
In baza art. 14 și 346 Cod pr. penală;
Admite acțiunile civile formulate de părțile civile, Spital de Urgență, Spital Clinic Nr. 1 C, Spital Clinic de Urgență B și Spital Practic de Neurologie și Chișinău.
Obligă SC B la 4.000 lei către partea civilă.
Obliga inculpatul la 4.640 lei sumă globală și în continuare, de la data pronunțării hotărârii, la câte 80 lei lunar până la încetarea stării de nevoie către partea civilă.
Obliga inculpatul la 146,8395 lei către Spital de Urgență B, la 813,67 lei către Spital Clinic Nr. 1 C, 6.229,77 lei către Spital de Urgență B și la 1.745 lei către Spitalul Practic de Neurologie și Chișinău Republica
Obligă inculpatul la 45 lei cheltuieli judiciare către stat.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la plata cheltuielilor judiciare în fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 februarie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: DF
:
Dact. 3 ex./PS()/26.03.2008
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, George Ciobanu, Valentina Trifănescu
