Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 137/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 137/R
Ședința publică din 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 307/A din 7 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat ales, prezentă fiind partea civilă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat depune la dosar un certificat medical care atestă faptul că a fost bolnav și nu s-a putut prezenta la termenul de judecată anterior. Solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în scris la dosar, respectiv casarea deciziei și a sentinței.
Procurorul solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Partea vătămată intimată lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Judecătoria Făget prin sentința penală nr. 98 din 03.06.2008, l-a condamnat pe inculpatul, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. și ped. de art. 87 pct. 5 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la 2 ani închisoare.
L-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, prev. și ped. de art. 98 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la 2 ani închisoare.
L-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
A interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prev. de art. 64 lit. "a Cod penal și dreptul de a ocupa o funcție privind exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 lit. "b Cod penal, în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele cod civil l-a obligat pe inculpat la 5000 lei către partea civilă, cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 15 octombrie 2007, în jurul orelor 15,00, partea civilă a ieșit de pe podul din fața casei sale din localitatea cu bicicleta, însă nu a mai reușit să se înscrie cu bicicleta pe partea dreaptă a drumului, deoarece a fost lovit din spate de autoturismul marca de culoare roșie, cu număr de înmatriculare -, care circula cu viteză mare pe DJ 609 Ca urmare a impactului, părții civile i-a fost avariată bicicleta, din spate fiind îndoită, iar aceasta a suferit leziuni în urma căderii, la mâna și la piciorul stâng. Potrivit celor consemnate în certificatul medico-legal, la data prezentării la medic partea civilă avea imobilizat în gips antebrațul stâng, diagnosticul fiind acela de fisură la nivelul stiloidei radiale stângi, leziuni traumatice ce pot data din 15 octombrie 2007, fiind produse prin lovire-proiectare, posibil în condițiile unui accident rutier, timpul de îngrijire medicală recomandat fiind de 25-30 de zile. Martorii ce au fost prezenți la fața locului, respectiv și, au relatat că la vederea autoturismului poliției ce se îndrepta înspre locul accidentului, inculpatul a urcat în mașină și a plecat în viteză înspre localitatea L, aspect adus la cunoștința organelor de poliție da către martori. Martorul a mai arătat că de fapt inculpatul nu o luase înspre L, la scurt interval ieșind de pe o stradă lăturalnică, manevră făcută pentru a-i induce în eroare pe polițiști. Același martor a mai precizat că după circa o J de oră, o oră, la solicitarea organelor de poliție, a mers cu acestea la domiciliul inculpatului din localitatea Română, unde inculpatul a refuzat categoric să efectueze testul de alcoolemie și să-i însoțească la spital în vederea recoltării probelor biologice.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și rejudecând, să se dispună o reindividualizare a pedepsei, întrucât aceasta este mult prea aspră.
Totodată, inculpatul personal a arătat că nu se consideră vinovat de infracțiunile săvârșite, întrucât partea vătămată a circulat cu bicicleta pe contrasens, și că a consumat băuturi alcoolice după producerea accidentului, iar organele de poliție i-au solicitat la orele 20,00 recoltarea de probe biologice și a refuzat.
Prin decizia penală nr. 307/A din 7 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 98 din 03.06.2008, pronunțată de Judecătoria Făget, în dosarul nr-, inculpatul apelant fiind totodată obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță, din probatoriul administrat în cauză, a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății și a făcut o legală încadrare juridică a faptelor săvârșite de către inculpat.
Din declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă cu certitudine că după producerea accidentului, inculpatul, care emana miros de alcool, observând că organele de poliție se apropiau de locul accidentului, s-a urcat în autoturismul său și a părăsit în grabă locul producerii accidentului.
Din procesul verbal întocmit de organele de poliție la domiciliul inculpatului, în jurul orelor 15,30, respectiv la aproximativ o J de oră de la momentul producerii accidentului, rezultă că inculpatului i s-a adus la cunoștință că a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, și că trebuie să se supună testării alcoolemiei sau recoltării de probe biologice, însă acesta a arătat (pagina 4 verso dos. ) că" nu îl interesează aceste lucruri" și a refuzat să semneze procesul verbal.
Față de probatoriul de mai sus, prima instanță a procedat în mod corect când a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că partea vătămată i-a spus că nu este necesar să meargă la spital întrucât nu este lovită, dar și împrejurarea că abia la orele 19,00 polițiștii i-au solicitat testele de alcoolemie și a refuzat, întrucât consumase alcool după producerea accidentului.
Din probele administrate în primă instanță și mai sus invocate de instanța de apel, rezultă că inculpatul, văzând organele de poliție, a încercat să se sustragă părăsind locul accidentului, iar procesul verbal poartă ca ora încheierii, 15,30, atunci când inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Chiar dacă i s-ar fi solicitat la orele 19,00 recoltarea de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, inculpatul avea, potrivit legii, obligația să se supună la solicitarea organelor de poliție, iar împrejurarea că a consumat alcool după producerea accidentului era o chestiune de fapt care putea fi înlăturată prin orice mijloc de probă.
Oricum, potrivit art. 90 alin.1 din OUG 195/2002, consumul de alcool după producerea unui accident soldat cu vătămarea corporală a unei persoane, constituie infracțiune, însă în speță inculpatului i s-a reținut infracțiunea de refuz de recoltarea de probe biologice, întrucât aceasta este evidentă din probatoriul cauzei.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul, care nu a fost motivat în scris, fiind susținut oral de către apărătorul ales și care a solicitat casarea deciziei și sentinței.
Examinând cauza din oficiu conform prev. art. 38510,al. 21.C.P.P. se constată că atât sentința instanței de fond, cât și decizia recurată, sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, a fost în mod corect stabilită pe baza probelor administrate, respectiv proces verbal de cercetare de la fața locului, proces verbal de căutare, certificat medico-legal, declarații de martor.
Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut faptele decât parțial, martorul a declarat că a văzut autoturismul condus de inculpat când a lovit partea vătămată, care se deplasa cu o bicicletă în localitatea. Conform declarației acestuia, după impact inculpatul s-a dat jos din mașină și a întrebat-o pe partea vătămată dacă a pățit ceva, și la sugestia martorului, a fost de acord că trebuie chemată poliția, însă după ce martorul, prezent și el la fața locului, a chemat organele de poliție prin telefon, și văzând că tocmai se apropia o mașină a poliției, a urcat în mașină și a părăsit locul accidentului.
Ulterior, martorul, i-a însoțit pe polițiști pentru a-l căuta pe inculpat, pe care l-au găsit la domiciliul acestuia, în Română. În prezența martorului, inculpatul a refuzat să-i însoțească pe polițiști la spital pentru recoltarea probelor biologice.
Prin urmare, vinovăția inculpatului este dovedită, iar în ce privește individualizarea pedepselor, se reține că s-au respectat criteriile generale prev. de art. 72.Cod Penal, ținându-se seama la aplicarea pedepselor de pericolul social al faptelor, împrejurările în care au fost comise, precum și de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, care este recidivist.
Așadar, recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515, pct. 1 lit. b
C.P.P.Văzând și prev. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 307/A/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /18.02.2009
Tehnored./2 ex./27.02.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 137/R
Ședința publică din 16 februarie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 307/A/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
