Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 143/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 143/
Ședința publică din 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 296/A/29.10.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă partea vătămată personal și asistată de avocat ales, lipsind inculpatul intimat, pentru care se prezintă avocat ales, lipsind și asigurătorul intimat INSURANCE SA B și partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de partea vătămată, în latura civilă a procesului penal, conform motivelor de recurs depuse la dosar, pe care le dezvoltă și oral în fața instanței. Arată că în condițiile admiterii apelului declarat de parchet și a reținerii culpei inculpatului, rezultă obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile. Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și obligarea inculpatului împreună cu asigurătorul la plata despăgubirilor civile către această parte, lăsând la aprecierea instanței daunele morale ce urmează a se acorda, cu cheltuieli de judecată.
Pentru inculpatul intimat, avocat solicită respingerea recursului părții vătămate ca inadmisibil. Împotriva sentinței penale a declarat apel doar Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, apel care a fost admis și inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2, 4.Cod Penal, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, rezultând așadar că partea vătămată nu a folosit calea de atac a apelului.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat de partea vătămată, întrucât aceasta nu a declarat apel împotriva sentinței pronunțată de judecătorie.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1769 din 7 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
În baza art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, au fost respinse acțiunile civile exercitate de părțile civile, și Spitalul Clinic de Urgență Județean A, ca inadmisibile.
În baza art.192 alin.1 pct.1 lit. b) Cod procedură penală, a fost obligată partea civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, din probele administrate în cauză, respectiv:declarație parte vătămată (39), declarație martori (40), (57), (58), u (59), la care se adaugă probele administrate în cursul urmăririi penale, cu respectarea garanțiilor procesual penale, respectiv proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 6); proces verbal de cercetare la locul faptei (filele 7-9); copii documente (filele 10-13); certificat medico-legal nr. 898/A din 12.10.2006 (fila 15); copie bilet de externare și copie concediu medical (filele 16-17); raport de expertiză nr. 89744 din 22.10.2006 (filele 20-24); declarații parte vătămată (filele 25-29); declarații martori (filele 31-33, 46); declarații învinuit (filele 34-40); cazier judiciar (fila 41); proces verbal de constatare (fila 47); planșă foto (filele 49-52); în fapt următoarele:
În dimineața zilei de 09.09.2006, în jurul orei 09.00, inculpatul se afla la volanul autoturismului marca, cu număr de înmatriculare -, pe care o conducea pe strada - din municipiul A, având-o pasageră în autoturism, pe scaunul din dreapta față, pe concubina sa, martora. Inculpatul a parcat autoturismul pe partea dreaptă a străzii, în apropierea Academiei Teologice. La un moment dat, partea vătămată, care circula pe o bicicletă în același sens cu direcția pe care era orientat autoturismul învinuitului, a lovit cu bicicleta portiera, după care, în urma impactului, s-a dezechilibrat și a căzut pe carosabil.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 898/A din 12.10.2006, în urma evenimentului rutier din data de 09.09.2006, partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, solicitând desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi sentințe de condamnare a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina acestuia prin rechizitoriu, la pedeapsa cu închisoarea, care să reflecte pe deplin condițiile în care a săvârșit infracțiunea și persoana acestuia.
Prin motivele de apel (filele 4-8), hotărârea atacată de către parchet a fost criticată sub aspectul modului în care au fost interpretate probele de către prima instanță.
În esență s-a arătat că nejustificat au fost înlăturate ca nesincere declarațiile părții vătămate, deoarece sunt susținute de probe indirecte, declarațiile martorilor și, la rândul lor înlăturate greșit în condițiile în care aceștia au relatat discuția pe care au avut-o cu partea vătămată imediat după consumarea evenimentului rutier, și ca lipsită de valoare probatorie declarația inculpatului dată în faza actelor premergătoare, deși aceasta este consemnată în procesul-verbal încheiat de organul de urmărire penală, ce constituie mijloc de probă în sensul art. 90.C.P.P. De asemenea, greșit a fost înlăturată cercetarea la fața locului motivat cu acea că, pe de o parte, nu a fost efectuată potrivit art. 92 alin. 1.C.P.P. în prezența a minim doi martori, deoarece dispozițiile art. 129 alin. 2.C.P.P. conțin o dispoziție derogatorie aplicabilă în cauză, iar pe de altă parte că a fost antedatată, aceasta în condițiile în care se face o confuzie între cercetarea la fața locului și data dresării procesului verbal, proces-verbal ce conține activitățile desfășurate și constatările organului de cercetare penală cu acea ocazie.
Prin decizia penală nr. 296/A din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sentinței penale nr. 1769 din 7 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad.
A fost desființată în parte hotărârea atacată, în ce privește latura penală, iar în judecarea cauzei:
În temeiul art.184 alin.2,4 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la: 6 luni închisoare pentru vătămare corporală din culpă.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, mai puțin dreptul de a alege.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, iar în temeiul art. 71 alin. 5, pe durata suspendării condiționate a executării, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Probele administrate în cauză răspund exigențelor de legalitate în sensul prevăzut de art. 64, 90-91, 129,131.C.P.P. și conduc, indubitabil, la concluzia că inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție prevăzută de art. 184 alin. 2,4 Cod penal, între acțiunea (ilicită) a acestuia, derivată din încălcarea obligațiilor impuse conducătorilor auto prin art. 145 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ("Se interzice conducătorului de autovehicul și pasagerilor ca în timpul opririi sau staționării să deschidă ori să lase deschise ușile acestuia sau să coboare fără să se asigure că nu creează un pericol pentru circulație) și urmarea produsă, constând în vătămarea corporală a părții vătămate, existând legătură de cauzalitate.
Astfel, prima declarație a inculpatului, dată în calitate de făptuitor, de recunoaștere a faptei cu elementul material sus descris (textul din regulamentul de circulație) este consemnată în procesul-verbal întocmit în urma cercetării la fața locului și are valoarea probatorie conferită de art. 91.C.P.P. Cercetarea la fața locului, ca act procedural, nu este nulă, atâta timp cât s-a efectuat imediat după consumarea evenimentului rutier, în prezența părților implicate în accident (inculpat/parte vătămată), a martorului u, au fost efectuate măsurători, ce sunt redate în schița anexată, precum și constatări cu privire la starea vehiculelor (autoturismul inculpatului, bicicleta părții vătămate), consemnate și în procesul-verbal de constatare a contravenției (fila 10 dosar urmărire penală), fără să fi fost contestate de vreuna din părți.
În acest context, faptul că procesul-verbal fost întocmit, în sensul redactării, la câteva zile după constatări, nu constituie caz de nulitate prin ante-datare, deoarece atât data producerii evenimentului rutier, cât și constatările de la fața locului sunt corect consemnate.
De asemenea, faptul că la cercetările la fața locului a participat un singur martor asistent, în persoana lui u, nu constituie motiv de nulitate a actului procedural, în sensul prevăzut de art. 197 alin. 4.C.P.P. prin nerespectarea dispozițiilor cu caracter general cuprinse în art. 92.C.P.P. atâta timp cât operează norma specială prevăzută de art. 129 alin. 2.C.P.P. iar inculpatului nu i-a fost adusă vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Concret, inculpatului nu i-a fost încălcat vreun drept procesual pe durata derulării procesului penal, acesta beneficiind de toate drepturile garantate de lege (dreptul la apărare, dreptul de a propune probe, dreptul la tăcere).
În ce privește declarația inculpatului, dată în calitate de făptuitor, tribunalul a constatat că împrejurările relatate de acesta imediat după producerea accidentului, se coroborează cu cele relatate de partea vătămată și de martorii, u și. Declarația martorei nu poate fi înlăturată, deoarece împrejurările la care se referă aceasta se coroborează cu cele relatate de ceilalți martori, de partea vătămată și de inculpat, în calitate de făptuitor, și constituie liantul pentru ordonarea într-un șir logic a împrejurărilor în care s-au derulat evenimentele.
Această martoră a arătat că în timp ce lua bagajele aflate pe bancheta din spate, iar inculpatul o ajuta din poziția șezând pe scaunul șoferului, întors fiind spre bancheta din spate, "a auzit că ceva se freacă de mașină și a auzit o căzătură" (fila 40 dosar).
Această împrejurare, coroborată cu cea relatată de partea vătămată, privind deschiderea portierei stânga față "într-o fracțiune de secundă" (fila 39 dosar) nu poate conduce decât la concluzia că inculpatul a luat hotărârea de a coborî din mașină pentru a se alătura concubinei sale, martora, în scoaterea/transportarea bagajelor, astfel încât a împins portiera fără să se asigure că prin aceasta nu stânjenește deplasarea altor vehicule decât autoturisme, față de care ar fi reușit să evite vreun impact,deoarece acestea se deplasează la o altă distanță decât o bicicletă, distanță ce i-ar fi permis să acționeze în timp util pentru a-și asigura coborârea din mașină în siguranță.
Astfel, sunt perfect explicabile urmele găsite pe autoturism și pe bicicletă, constatate la fața locului, ce demonstrează impactul și căzătura părții vătămate în urma căreia a suferit leziuni, descrise în certificatul medico-legal (pe fața antero-internă a gambei drepte, în 1/3 inferioară și maleolar intern, 3 cicatrici sidefii de dimensiuni 1/0,3 cm și 2/o,3 cm) vindecabile în 85-90 zile de îngrijiri medicale.
Aceste împrejurări nu pot fi înlăturate prin valorificarea (exclusivă) a concluziilor raportului de expertiză nr. 89744/22 10 2007, decât cu riscul încălcării dispozițiilor legale privind aprecierea probelor, deoarece existența unor urme produse în urma impactului dintre mașină și bicicletă nu este exclusă total, aprecierile expertului criminalist fiind explicabile dat fiind timpul ce a trecut de la evenimentului rutier până la efectuarea constatărilor, timp în care portiera mașinii inculpatului a dobândit și alte zgârieturi decât cele lăsate de bicicleta părții vătămate.
Ca urmare, culpa în producerea impactului dintre cele două vehicule aparține exclusiv inculpatului, manevra de deschidere a portierei fiind efectuată dintr-o dată, fără o asigurare prealabilă, printr-o apreciere eronată a situației, și anume fără luarea în calcul a împrejurării că în zonă se pot deplasa și alte vehicule decât autoturisme.
În concluzie, între activitatea anterior descrisă a inculpatului și vătămările corporale produse părții vătămate, există legătură de cauzalitate, iar fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de la trei luni la 2 ani sau amendă.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă, formulând pretenții față de inculpat, și cu toate că acesta a fost achitat de prima instanță, cu consecința respingerii, în ce o privește, a pretențiilor civile formulate, nu a declarat apel, iar prin concluziile orale ale apărătorului ales, a solicitat respingerea apelului declarat de parchet, apel care nu a vizat și latura civilă a cauzei.
Față de cele arătate, în ce privește latura penală a cauzei, tribunalul, a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad declarat împotriva sentinței penale nr. 1769/07.07.2008 pronunțată de Judecătoria Arad, pe care a desființat-o în parte, în latura penală.
În judecarea cauzei, considerând că fapta inculpatului mai sus descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare (pentru vătămare corporală din culpă), iar în baza art. 81, 82 Cod penal a dispus ca executarea acesteia să fie suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
Inculpatului i-a fost atrasă atenția cu privire la dispozițiile art. 83 Cod penal privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, în sensul criteriilor cu caracter general cuprinse în art. 72 Cod penal și raportat la art. 52 Cod penal, instanța de apel a avut în vedere circumstanțele obiective ale faptei, cele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, pedeapsa cu închisoarea fără executare fiind în măsură să asigure atingerea scopului educativ și preventiv al procesului penal, inculpatul având resursele intelectuale și morale necesare, pentru ca, în viitor să își auto-cenzureze conduita în sensul evitării unui alt conflict cu legea penală.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus ca după ce inculpatului îi va fi aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, mai puțin dreptul de a alege, aceasta să fie de asemenea suspendată.
Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute.
Având în vedere soluția pronunțată în latura penală, în temeiul art.191 C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 150 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea civilă, care a arătat că s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului și asigurătorului alături de acesta, la suma totală de 105.000 lei, din care 100.000 lei reprezintă daune morale iar 5.000 lei daune materiale, aceasta nerenunțând pe parcursul procesului penal la aceste pretenții civile.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de partea civilă este fondat, pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.
Tribunalul Arad în mod corect a stabilit și a reevaluat starea de fapt dedusă judecății, dispunând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în forma prev. de art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pedeapsă de natură a asigura reeducarea inculpatului și a apreciat în mod corect că se impune aplicarea disp. art. 81.Cod Penal cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Așadar, instanța de apel a procedat în mod corect în ceea ce privește latura penală a cauzei, făcând o apreciere corectă a probelor, cu consecința aflării adevărului judiciar, respectiv a constatării vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, și a condamnării inculpatului la o pedeapsă care să asigure scopul prev. de art. 52.
Cod PenalInstanța însă în mod greșit a apreciat că nu trebuie să soluționeze latura civilă a cauzei, deși partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză pe parcursul procesului penal, menținându-și pretențiile arătate, cu motivația că în cauză doar parchetul a declarat apel, iar acest apel nu a vizat și latura civilă a cauzei.
Curtea apreciază că schimbând în totalitate soluția instanței de fond, tribunalul în mod corect a soluționat latura penală a cauzei, însă trebuia să soluționeze din oficiu și acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, deoarece partea vătămată s-a constituit pe parcursul procesului penal ca parte civilă, iar instanța are obligația de a se pronunța asupra acestor pretenții civile.
Instanța de apel a interpretat în mod excesiv de restrictiv normele procesual penale, apreciind că în cazul în care apelul parchetului s-a referit doar la latura penală a cauzei, instanța nu mai are posibilitatea de a se pronunța și asupra laturii civile a cauzei.
Văzând că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la o cerere esențială formulată de către o parte, respectiv partea civilă, Curtea apreciază că singura modalitate de asanare a hotărârii penale recurate este casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei în ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel urmând a se pronunța asupra pretențiilor civile solicitate de către partea civilă.
Pentru toate aceste considerente, se va admite recursul formulat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 296/A/29.10.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-, se va casa decizia penală recurată în parte și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate, iar în baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Față de soluția pronunțată în cauză, instanța va respinge cererea apărătorului părții civile de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 2 lit. c admite C.P.P. recursul formulat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 296/A/29.10.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată în parte și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Respinge cererea apărătorului părții civile de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./05.03.2009
Tehnored./2 ex./05.03.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 143/
Ședința publică din 16 februarie 2009
În baza art. 38515pct. 2 lit. c admite C.P.P. recursul formulat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 296/A/29.10.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată în parte și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Respinge cererea apărătorului părții civile de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- .
CĂTRE,
TRIBUNALUL ARAD
Vă trimitem alăturat dosarul nr. de mai sus, privind pe inculpatul, având ca obiect art. 184.Cod Penal, spre a proceda la rejudecarea cauzei în ceea ce privește latura civilă.
Facem mențiunea că prin decizia penală nr. 143/R din 16.02.2009 a Curții de APEL TIMIȘOARA, definitivă, s-a admis recursul formulat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 296/A/29.10.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-, a fost casată decizia penală recurată în parte și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Dosarul, cusut și numerotat, conține .file și are atașat dosarul nr- al Tribunalului Arad - 33 file; dosarul nr- al Judecătoriei Arad - 69 file + 5 file nenumerotate și dosarul de urmărire penală nr. 4718/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad - 58 file + rechizitoriul - 5 file.
PREȘEDINTE SECȚIE, GREFIER,
- -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
