Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 151/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 151/R/2009
Ședința publică din data de 12 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Chitidean Valentin Ioana Cristina
- -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinarerecursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 103/A/18 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N,inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 18 alin. 2 și pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar și apărătorul ales al părții civile, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind părțile civile, Spitalul Județean B și SC SA - Sucursala
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Inculpatului, întrebat fiind de către instanță, arată că își menține declarațiile date în fața instanței de fond și nu mai are nimic în plus de declarat.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d raportat la art. 385/9 pct. 14 și 18.pr.pen. casarea hotărârii atacate și rejudecând, admiterea apelului formulat de inculpat împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Bistrița și achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b, raportat la art. 10 lit. d pr.pen. față de lipsa unui element constitutiv al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. În subsidiar, solicită reaprecierea culpei părților, respectiv în sarcina părții vătămate în proporție de 70% și 30% în favoarea inculpatului și condamnarea inculpatului pentru vătămare corporală din culpa victimei, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c pen. coroborat cu art. 76 lit. e pen. cu consecința aplicării unei amenzi penale, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Pe latură civilă, dacă se va dispune achitarea inculpatului, solicită respingerea acțiunii civile, iar pentru solicitarea subsidiară solicită diminuarea corespunzătoare a despăgubirilor civile.
Constată că prin sentința penală pronunțată de instanța de fond inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, reținându-se o culpă de 70% pentru inculpat și 30% pentru partea civilă, inculpatul fiind obligat la plata despăgubirilor civile. Împotriva acestei sentințe inculpatul a formulat apel, ce a fost respins pe motiv că instanța de fond a analizat corect ansamblul probator administrat în cauză. Consideră că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată în urma comiterii unei erori de fapt, astfel că în subsidiar solicită a se avea în vedere în temeiul art. 385/9 pct. 14.pr.pen. inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată raportat la prevederile art. 72.pen. Referitor la motivul de recurs prev. de art. 385/9 pct. 18.pr.pen. apreciază că instanța de apel a avut în vedere o greșită configurare a locului accidentului, a poziției părților, a mașini inculpatului și a bicicletei părții vătămate. Constată că din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că strada de pe care partea vătămată circula cu bicicleta nu este în continuarea străzii pe care a intenționat aceasta să vireze respectiv pe strada -, iar pentru a ajunge acolo trebuia să efectueze un viraj de câțiva metrii pe strada - -, iar apoi să vireze pe strada -. În acest sens trebuie analizat locul impactului, care din raportul de constatare de la fața locului rezultă că intimatul a lovit autoturismul condus de recurent în spate - partea lateral dreaptă, undeva în de protecție. Intimatul a virat inițial dreapta corespunzător, iar apoi fără să se asigure a virat stânga. Apreciază că dacă partea vătămată și-ar fi continuat drumul după cum acesta susține, impactul ar fi avut loc în partea dreapta față. Cele două rapoarte de constatare tehnico-științifică efectuate în cauză concluzionează că în momentul declanșării stării de pericol, partea vătămată se afla la 11,60 de autoturismul inculpatului, iar la viteza sa de deplasare avea nevoie de doar 5,52 pentru a se opri. Având în vedere aceste aspecte, consideră că, cauza producerii accidentului este neatenția cu care partea vătămată a virat, ce nu a adus nicio măsură pentru evitarea accidentului. Neacordarea priorității, nesemnalizarea manevrei de virare și neluarea măsurilor necesare pentru evitarea accidentului aparține culpei părții vătămate, inculpatului lipsindu-i vinovăția.
Referitor la motivul de recurs prev. de art. 385/9 pct. 14.pr.pen. raportat la modul producerii accidentului și la circumstanțele concrete apreciază că s-au individualizat greșit culpele celor două părți, astfel că solicită reaprecierea gradului de culpă la 30% pentru inculpat, cu diminuarea corespunzătoare a despăgubirilor civile.
Solicită a se avea în vedere că în ciuda aspectelor învederate nu s-a reținut nici un motiv de atenuare a răspunderii penale mai ales că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită exemplară pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, s-a prezentat la fiecare chemare a organelor de anchetă, astfel că apreciază că în mod greșit s-a individualizat pedeapsa, nereținându-se circumstanțe atenuante, sens în care solicită aplicarea unei pedepse cu amendă, cu suspendarea condiționată.
Pe latură civilă, dacă se va dispune achitarea inculpatului solicită respingerea în totalitate a pretențiilor civile, iar pentru solicitarea în subsidiar, solicită diminuarea pretențiilor civile proporțional cu culpa reținută. Solicită respingerea pretențiilor morale, mai ales că partea vătămată își invocă propria culpă arătând că încearcă să obțină foloase materiale.
Apărătorul părții civile arată că susține notele de ședință depuse la dosar, solicitând în temeiul art. 385/15 pr.pen. respingerea recursului și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate în cauză.
Legat de modul de producere a accidentului, solicită a se avea în vedere că apărătorul inculpatului nu are cunoștințele necesare pentru a contesta celle două lucrări științifice efectuate în cauză, care au stabilit corect vinovăția și culpa părților.
Referitor la modul în care mașina inculpatului a atins bicicleta părții vătămate, solicită a se avea în vedere că prima care s-a angajat în trecere a fost partea vătămată, iar singurul fapt pentru care se face vinovată partea vătămată este că nu a frânat până la momentul când a putut să oprească, astfel că în mod corect s-a reținut o culpă în favoarea acesteia de 30%. Raportat la prevederile încălcate de inculpat, respectiv neacordarea de prioritate de trecere, ce au condus la producerea accidentului și vătămarea părții vătămate, cauzându-i 80 de zile de îngrijiri medicale, consideră că în mod corect s-a stabilit culpa părților și s-a aplicat pedeapsa.
Cu privire la circumstanțele atenuante, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal, consideră că pedeapsa stabilită este extrem de mică, iar aplicarea acestora este la aprecierea instanței. Inculpatul s-a prezentat și a recunoscut parțial comiterea faptei, dar nu a contactat niciodată partea vătămată pentru a discuta cu privire la pretențiile civile. Apreciază că partea vătămată nu a avut pretenții civile majore, cu mențiunea că ar fi fost suficient dacă inculpatul s-ar fi prezentat, și-ar fi cerut scuze și ar fi suportat anumite cheltuieli. Pentru aceste motive consideră că pe latură civilă în mod corect s-au stabilit aceste despăgubiri, raportat și la culpa părții civile. Învederează faptul că starea de sănătate a părții civile s-a înrăutățit atât fizic cât și psihic după accident, fără ca afecțiunea de care aceasta a suferit anterior să aibă vreo influență pentru stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport.
Reprezentantul Parchetului consideră că atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut o corectă starea de fapt, procentul de culpă fiind corect stabilit. La momentul producerii accidentului inculpatul circula cu autoutilitara încărcată cu două plăci de rigips și a virat spre stânga pentru a nu crea un balans. Soluția pronunțată în cauză fiind legală și temeinică, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză.
Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere că în intersecția în care a avut loc accidentul, la acel moment nu era un sens giratoriu, iar dacă ar fi fost vinovăția nu ar fi fost al inculpatului.
Referitor la raportul de constatare tehnico-științifică, acesta este vădit de orice substanță științifică deoarece stabilește culpe exagerate prin transportarea celor două plăci de rigips, deși stabilirea culpelor părților implicate nu era la latitudinea expertului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, cu aplicarea unei pedepse constând în amendă penală, arătând că achiesează concluziilor apărătorului său, cu mențiunea că îi pare răi pentru partea vătămată, pe care a vizitat-o până la momentul la care aceasta i-a solicitat bani. De asemenea, solicită a se avea în vedere că o placă de rigips are 30 kg.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1242 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09.10.1963 în localitatea, jud. B-N, domiciliat în mun. B, str. 1 -,. 4,. B,. 15, jud.B-N, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, la 6 luni închisoare cu aplic.art.71 rap. la art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal.
Conform art. 81 și 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare și implicit a pedepselor accesorii sens în care s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, domiciliat în B,-, jud. B-N, suma de 9.975 lei cu titlul de daune morale, 262,32 lei cu titlul de daune materiale și 118,86 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile,Spitalul Județean B-N, suma de 1212,4 lei cu titlul de cheltuieli spitalizare.
În fine, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În dimineața zilei de 03.09.2005 inculpatul se deplasa cu autoturismul marca " 1310" înmatriculat sub nr. - pe Calea din B, sensul de deplasare fiind înspre centru și ajungând la intersecția cu str. - -, a virat stânga pentru a se înscrie pe strada respectivă, observând anterior că din sens invers se apropie partea vătămată pe o bicicletă, partea vătămată având intenția de a traversa str. - -, deplasându-se mai departe pe str. -. Inculpatul a văzut că partea vătămată virează puțin dreapta, astfel că și-a continuat deplasarea, presupunând că biciclistul dorește să se înscrie la rândul său pe str. - -. Pe mașină inculpatul transporta niște plăci de rigips și, văzând niște denivelări în carosabil, pentru a nu imprima plăcilor un balans, a ales o traiectorie spre axul drumului. În aceste condiții, intersectarea celor două autovehicule a devenit ireversibilă, astfel că partea vătămată a intrat cu bicicleta în aripa dreaptă spate a autoturismului condus de către inculpat, căzând pe carosabil și suferind fractură la șoldul stâng.
Inculpatul a auzit zgomotul rezultat în urma coliziunii și uitându-se în oglinda retrovizoare a văzut-o pe partea vătămată căzută pe carosabil. După ce a oprit autoturismul, inculpatul a solicitat ajutorul unei ambulanțe, partea vătămată fiind transportată la spital.
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 2704/II/b/281/26.10.2005, emis de Serviciul Mecio-legal județean B-N s-a arătat că partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice ce s-au putut produce la data de 03.09.2005, în cursul unui accident rutier, leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale, iar prin completarea raportului respectiv, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor a fost majorat la 90-95, partea vătămată fiind internată de două ori la Spitalul Județean B-
Poliția sosită la fața locului a testat cu aparatul etilotest ambele persoane implicate în evenimentul rutier, rezultatul fiind negativ. Inculpatului s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, din buletinul de analiză toxico-alcoolemică nr. 2246/IX/a/491/2005, emis de Serviciul medico-legal județean B-N, rezultând că acesta nu avea alcool în sânge.
Prin raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expertul din cadrul - ribunalul Bistrița -N s-a reținut că nu se poate determina viteza autoturismului, însă este cert faptul că acesta nu s-a situat peste limita legală; conducătorul autoturismului avea posibilitatea evitării accidentului în condițiile în care s-ar fi asigurat corespunzător pe toată durata efectuării manevrei de schimbare a direcției de deplasare; inculpatul a încălcat dispozițiile referitoare la circulația pe drumurile publice prin aceea că nu s-a asigurat că poate schimba direcția de deplasare "fără a pune în pericol participanții la trafic care îl urmează, îl precedă ori cu care urmează să se întâlnească, ținând seama de poziția și viteza acestora", respectiv prin faptul de a transporta pe autoturism obiecte a căror lungime sau lățime depășește, împreună cu încărcătura, dimensiunile acestuia, prezența acestora influențând modul de manevrare și traiectoria mașinii, deoarece pentru a nu avea un balans din cauza denivelărilor din carosabil, inculpatul a ales să urmeze o traiectorie mai apropiată din axul drumului la intrarea pe str. - -; cauza ce a determinat producerea accidentului a reprezentat-o neacordarea priorității de trecere a biciclistului, de către conducătorul auto; cauza ce a favorizat producerea accidentului a fost încărcătura transportată pe autoturism; ambele părți implicate în accident dețin o culpă comună, culpa părții vătămate constând în aceea că, deși avea posibilitatea evitării coliziunii, nu a redus viteza sau frânat (deși partea vătămată susține că nu a văzut autoturismul). În finalul raportului întocmit expertul a concluzionat că accidentul s-a produs din culpa comună a părților implicate, cu pondere majoră în sarcina conducătorului auto, estimată la 75-80%.
Deoarece partea vătămată nu a fost de acord cu concluziile acestei expertize, s-a dispus efectuarea unei noi expertize, la nivelul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice C, prin raportul nr. 260/19.12.2006, reținându-se următoarele: au fost admise, pentru momentul impactului vitezele de 40 Km/ pentru autoturism, respectiv 15 Km/ pentru bicicletă; inculpatul putea preveni accidentul dacă, înainte de a efectua virajul spre stânga, ar fi acordat prioritate de trecere bicicletei conduse de partea vătămată; partea vătămată putea evita producerea evenimentului rutier dacă ar fi luat măsurile de evitare în momentul declanșării stării de pericol iminent; accidentul rutier s-a produs atât din cauza neacordării priorității de trecere, a efectuării virajului spre stânga de către inculpat, cât și din cauza neluării măsurilor de evitare, în momentul declanșării stării de pericol iminent, de către partea vătămată (acest moment fiind acela în care autoturismul a depășit limita intersecției, ieșind de pe Calea, înscriindu-se pe o traiectorie ce urma să o intersecteze ireversibil pe cea a bicicletei).
S-a mai menționat în cuprinsul actului de expertiză faptul că transportul plăcilor de rigips pe autoturism nu a determinat și nici nu a favorizat producerea accidentului.
Partea vătămată nu a fost de acord cu concluziile acestui ultim raport, însă inculpatul nu le-a contestat.
La nivelul Institutului de Medicină Legală CNa fost efectuat un raport de nouă expertiză medico-legală, ocazie cu care s-a stabilit că afecțiunea de care suferă partea civilă este anterioară datei producerii accidentului rutier, că boala osoasă nu influențează numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării unei fracturi și că majorarea numărului zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării a fost justificată.
Raportat la cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului de a pricinui din culpă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și măsurilor de prevederi pentru circulația pe drumurile publice, o vătămare fizică părții civile ce a necesitat pentru vindecare 90-95 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplic.art.81,82,83 din Codul penal.
Conform art. 14 și art. 346 Cod procedură penală,inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, 9.975 lei daune morale, 262,32 lei daune materiale și 118,86 lei cheltuieli judiciare.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor civile, instanța de fond a reținut culpa comună a părților în producerea accidentului rutier și a apreciat în sarcina inculpatului o culpă procentuală de 70%. Având în vedere că părții civile i-au fost acordate de către medicul legist 95 zile îngrijiri medicale și apreciind că raportat la suferințele fizice și traumele psihice suportate de acesta s-ar cuveni 150 lei pentru fiecare zi, cuantumul daunele morale s-ar ridica la un nivel de 14.250 lei în ipoteza în care s-ar fi reținut numai culpa inculpatului. Cum, în speță, s-a reținut și culpa părții civile cuantumul daunelor morale se va reduce corespunzător cu 30% astfel că suma acordată cu acest titlu este de 9.975 lei.
La stabilirea acestei sume s-a avut în vedere declarația martorului, care a vorbit despre dificultățile de deplasare ale părții civile, despre diminuarea puterii de muncă și tratamentele medicale urmate pentru recuperare precum și declarația martorului, care a învederat instanței unele schimbări atitudinale survenite în comportamentul părții civile și problemele de deplasare întâmpinate de aceasta.
În ceea ce privește cheltuielile materiale, din actele depuse la dosar,s-a reținut un cuantum total de 374,75 lei, astfel că suma cuvenită cu acest titlu părții civile (redusă corespunzător culpei reținute), este de 262,32 lei.
În baza aceluiași text de lege, raportat la art. 106 din OUG 150/2002, instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Județean B-N suma de 1.212,4 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare (reducerea procentuală fiind efectuată și în cazul acestei despăgubiri civile acordate).
Impotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen legal, inculpatul, solicitând admiterea acestuia în baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, în principal să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit."b" rap.la art.10 lit."d" Cod procedură penală cu consecința respingerii acțiunii civile, iar în subsidiar, reținând o culpă a părții vătămate de 70% și de 30% a inculpatului, în producerea accidentului, să se dispună în urma reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit."a" Cod penal coroborat cu art. 76 lit."e" Cod penal, condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă la pedeapsa amenzii în cuantum de 250 lei și suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate. În latura civilă a cauzei, ca urmare a soluției pronunțate, inculpatul a solicitat obligarea sa la despăgubiri materiale potrivit culpei reținute și respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata unor daune morale.
În motivarea apelului, sub aspectul primului petit, s-a relevat că, producerea accidentului de circulație soldat cu vătămarea integrității corporale a părții vătămate, a fost urmarea culpei exclusive a acesteia, care a schimbat direcția de mers fără a semnaliza intenția sa și nu a luat măsurile necesare de care dispunea, prin frânare, pentru a evita coliziunea.
În concret, s-a relevat că, pentru a trece de pe str.-.- înspre str.-, partea vătămată care circula pe bicicletă trebuia să se deplaseze o porțiune de aprox.8-10 ml pe str.- -, iar apoi să semnalizeze intenția sa de a vira pe str.- prin ridicarea mâinii stângi, ceea ce partea vătămată nu a mai făcut.
Pe de altă parte s-a precizat că ambele expertize tehnice efectuate în cauză au evidențiat faptul că biciclistul a intrat cu din față în zona spate lateral dreapta a barei de protecție a autoturismului, fapt ce denotă neatenția acestuia în momentul în care a virat brusc spre stânga cu intenția de a se deplasa de pe str.- - pe str.-.
În context s-a mai arătat că, expertiza întocmită la nivelul INEC Car elevat culpa exclusivă a părții vătămate, deoarece la momentul declanșării stării de pericol, partea vătămată se afla la 11,60 ml față de autoturism, iar la viteza sa de deplasare avea nevoie de doar 5,52 ml pentru a opri prin frânare.
Apreciindu-se, sub acest prim aspect, că inculpatul nu are culpă în producerea evenimentului rutier, s-a solicitat și respingerea pretențiilor civile formulate în cauză.
În subsidiar, apelantul a menționat că în situația în care se poate reține în sarcina sa vreo culpă în producerea accidentului, aceasta este de doar 30 %, partea vătămată făcându-se vinovată în proporție de 70% de producerea acestuia, împrejurări în care se impune a se reconsidera atât sancțiunea penală aplicată cât și despăgubirile civile acordate.
În fine, sub acest de-al doilea aspect, s-a precizat că stabilirea daunelor morale, de 150 lei/zi, necesară pentru îngrijirile medicale acordate victimei este nejustificată cu atât mai mult cu cât starea actuală de sănătate avută în vedere de instanță este urmarea bolii de care suferă partea vătămată și nu a accidentului de circulație.
Prin decizia penală nr.103 din 18.12.2008 a Tribunalului Bistrița N, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, acesta fiind obligat la plata sumei de 20 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, în apel, în favoarea statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că în baza materialului probator administrat, prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt, a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei dedusă judecății, a aplicat o pedeapsă în limite legale și just individualizată și a soluționat temeinic și legal și latura civilă a cauzei.
Din analiza probelor cauzei rezultă fără echivoc faptul că accidentul de circulație produs în dimineața zilei de 3 septembrie 2005 pe raza municipiului Baf ost consecința culpei comune a inculpatului și a părții vătămate. În sensul celor de mai sus, este de reținut că cele două expertize tehnice auto efectuate în cauză au evidențiat cu claritate culpa comună a celor două părți implicate în accident, astfel încât, susținerile apelantului din petitul principal sunt neîntemeiate.
În raport de conduita fiecăreia dintre cele două părți anterior producerii evenimentului rutier, se poate trage concluzia că într-o proporție covârșitoare, vina aparține inculpatului, care a efectuat virajul spre stânga fără să acorde prioritate de trecere bicicletei condusă de partea vătămată,.
În aceste condiții, proporțiile culpei reținute de prima instanță în sarcina fiecăreia dintre părți au fost corect apreciate. Ca atare, prin această prismă, instanța de control judiciar nu poate accepta nici petitul subsidiar din motivele de apel.
În fine, tribunalul a apreciat că, despăgubirile civile acordate părții vătămate au fost corect stabilite, daunele morale acordate fiind în măsură să acopere prejudiciul moral încercat de partea vătămată.
Împotriva deciziei menționate inculpatul a declarat recurs în termen.
În motivarea recursului a invocat cazurile de casare prev.de art.385/9 al.1 pct.14 și 18.pr.pen. considerându-se că în cauză a fost comisă o eroare gravă de fapt deoarece partea vătămată aflându-se pe bicicletă nu a semnalizat intenția sa de a vira în partea și a intrat cu din spate a bicicletei în zona spate lateral dreapta a autoturismului inculpatului ceea ce denotă neatenția victimei ce a virat brusc.
Pentru cel de-al doilea caz de casare s-a precizat că putea fi reținută culpa comună ceea ce ar fi atras o altă individualizare a pedepsei, cu atât mai mult cu cât nu au fost avute în vedere circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a,c pen. constând în lipsa antecedentelor penale și colaborarea sa cu organele judiciare.
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat că stabilirea daunelor morale de 150 lei pe zi de îngrijiri medicale este nejustificat.
Examinând motivele de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Pentru analiza condițiilor cazurilor de casare invocate este necesară reiterarea stării de fapt:
In mod temeinic instanțele de fond au stabilit starea de fapt pe baza administrării tuturor probelor necesare reținând că în dimineața zilei de 3 septembrie 2005, recurentul se deplasa cu autoturismul pe Calea din B, iar la intersecția cu strada - - a virat stânga și, cu toate că a observat că din sens invers se apropie partea vătămată pe o bicicletă, nu i-a acordat prioritate; deși victima avea posibilitatea evitării coleziunii prin frânarea bicicletei s-a produs intrarea victimei cu bicicleta în aripa dreaptă spate a autoturismului inculpatului, victima căzând pe carosabil și suferind o fractură la șoldul stâng, fractură ce a avut nevoie pentru vindecare de 90-95 zile de îngrijiri medicale.
Susținerea recurentului că nu are nici o culpă deoarece victima nu a fost atentă, nu poate fi primită pentru că inculpatul trebuia să acorde prioritate victimei aflată pe drumul cu prioritate.
Contrar susținerilor recurentului, prima instanță a avut în vedere culpa comună a victimei, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și atitudinea procesuală a acestuia, împrejurări față de care a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a acesteia.
Curtea apreciază că aceste împrejurări nu erau necesare să fie reținute drept circumstanțe atenuante, în primul rând pentru că au fost valorificate la individualizarea pedepsei, iar, în al doilea rând, pentru că diminuarea pedepsei sub limita minimă nu era suficientă pentru asigurarea reeducării inculpatului, având în vedere că acesta nu a acordat prioritate unui participant la trafic aflat pe bicicletă, ignorând vulnerabilitatea acestuia și mizând pe faptul lipsei de consecințe grave față de el deoarece se afla în autoturism.
La stabilirea daunelor morale justificat s-au avut în vedere suferințele fizice și traumele psihice suportate de victimă, persoana în vârstă de 71 ani la data producerii accidentului.
La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță.
Așa fiind în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art.193 al.6 pr.pen. va obliga pe recurent la 700 lei cheltuieli judiciare către partea civilă din care 200 lei reprezintă cheltuieli de deplasare a apărătorului la instanța de recurs iar 500 lei, onorariul acestuia.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în mun. B, str. 1 -,. 4,. B,. 15, jud.B-N, împotriva deciziei penale nr. 103 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Bistrița
Obligă pe inculpatul recurent să plătească părții civile suma de 700 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Chitidean Valentin Ioana Cristina
- - - - - -
GREFIER
RED.VC/MR
17.03.09/2 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Chitidean Valentin Ioana Cristina
