Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 1538/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 3093/312/2007
2202/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1538
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-parte civilă împotriva Deciziei penale nr.121 A din data de 28 august 2009 Tribunalului Ialomița - Secția Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-parte civilă, personal și asistat de apărător ales -dl. avocat - cu împuternicirea avocațială depusă la fila 9 dosar, lipsă fiind intimatul inculpat, intimatele părți civile SPITALUL SFANTUL B și SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S și intimatul asigurător de răspundere civilă SC ROMÂNEASCĂ SA - SUCURSALA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului parte civilă, susține oral motivele de recurs detaliate în scris, aflate la dosar, filele 4 - 7. Critică decizia atacată, exclusiv pe latura civilă a cauzei.
Invocă incidența cazurilor de casare prevăzute de art.3859alin. 1 pct. 9, pct. 14 și pct. 18 Cod procedură penală.
Solicită să se ia act de faptul că inculpatul, personal, a arătat că este de acord cu majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 100.000 lei, după cum s-a și consemnat în decizia atacată. În fața instanței de recurs, inculpatul, la data de 1 octombrie 2009, în ședință publică, a declarat că este de acordă să fie obligat la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei, poziție consemnată în încheierea de ședință de la acea dată.
Consideră că hotărârea atacată nu respectă principiul reparării juste și integrale a prejudiciului cauzat prin infracțiunea dedusă judecății.
Își încheie pledoaria solicitând, în temeiul art. 38515punctul 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea în partea a deciziei atacate și, pe fond, rejudecând, majorarea daunelor morale la care a fost obligat inculpatul de la cuantumul de 60.000 lei, la cuantumul de 200.000 lei. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în baza art.3859punctul 18 Cod procedură penală și art.3859alin.2 Cod procedură penală, pune concluzii de admitere a recursului, casarea - în parte - a deciziei atacate și, rejudecând, față de principul disponibilității care guvernează latura civilă și având în vedere poziția inculpatului, să se dispună obligarea acestuia la plata daunelor morale în cuantum majorat de la 60.000 lei, la 100.000 lei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.372 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în baza art.184 alin.2 și 4 cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a, b și c și art.76 lit. e cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 cod penal.
În temeiul art.71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe perioada executării pedepsei principale; în temeiul art.71 alin. 5 Cod penal, executarea pedepsei accesorii s-a suspendat pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării
În baza art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 Cod civil, s-a admis - în parte - acțiunea civilă formulată de către și a fost obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 3.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale.
Au fost admise pretențiile formulate de partea civilă Spitalul Județean de Urgență S și l-a obligat pe inculpat către aceasta la plata sumei de 587,98 lei daune materiale, precum și la dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata integrală a debitului.
Au fost admise pretențiile formulate de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. și a fost obligat inculpatul către aceasta la plata sumei de 1.204,88 lei daune materiale, precum și la dobânda legală aferentă calculată de la data 08.03.2006 și până la plata integrală a debitului.
S-a luat act că Asigurarea Românească - Sucursala Iaf ost citată în cauză în calitate de asigurator de răspundere civilă.
În baza art.193 alin 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, către partea civilă, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.350 lei.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a mai obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere că la data de 24.02.2006, inculpatul, conducând autoturismul marca "Opel Vectra" cu numărul de înmatriculare -, se deplasa în direcția B-S, spre centrul orașului S și, la intersecția dintre strada - cu strada -, nu a oprit la indicatorul STOP și a intrat în coliziune cu autoutilitara marca " 1304" cu numărul de înmatriculare -, condusă de Marcea. În urma impactului s-a produs vătămarea corporală gravă a numitului care ocupa locul din dreapta față a autoutilitarei.
Conform raportului de expertiză medico-legal nr.332/28.04.2006, emis de SML S, în urma accidentului, a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 24.02.2006, în condițiile unui accident rutier și necesită pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale, de la data producerii traumatismului; de asemenea, s-a concluzionat că protezarea totală a articulației coxofemurale constituie infirmitate fizică permanentă.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost dovedită, pe baza ansamblului probatoriu administrat în cauză, respectiv: declarații martori, declarații inculpat, procesul-verbal de cercetare la fața locului, acte medico-legale, din care a rezultat vinovăția inculpatului la producerea evenimentului rutier.
A concluzionat instanța fondului că fapta inculpatului - de a conduce, la data de 24.02.2006, autoturismul Opel Vectra, cu număr de înmatriculare - și de a produce, din vina sa exclusivă, un accident de circulație, soldat cu vătămarea corporală gravă a persoanei vătămate - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 și alin.4 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță - reținând incidența dispozițiilor art.74 lit.a, b, c și art.76 lit.e Cod penal - a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal și art.52 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul și partea civilă.
Partea civilă a criticat sentința, pentru netemeinicie, și a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale.
La termenul din 28 august 2009, prezent fiind, inculpatul a declarat că-și retrage apelul formulat.
Prin decizia penală nr.121/A din 28 august 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, a fost admis apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 372 din 23.04.2009 a Judecătoriei Slobozia, pe care a desființat-o numai cu privire la cuantumul daunelor morale, pe care l-a majorat și, rejudecând, a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 60.000 lei, cu titlu de daune morale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.369 Cod procedură penală, s-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că din examinarea hotărârii atacate, apelul părții civile apare ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
În cursul judecății, partea vătămată s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatului la plata sumei totale de 205.350 lei, compusă din:
- 200.000 lei - daune morale;
- 3.000 lei - daune materiale;
- 1.000 lei - onorariu avocat;
- 655 lei - contravaloarea serviciilor de expertiză medicale achitate Institutului de Expertize Medicale și Recuperare a Capacității de Muncă B;
- 35 lei - contravaloarea prestației medico-legale efectuat de Comisia de Avizare și Control al Minovici
A mai reținut Tribunalul că, potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit de S, rezultă că prezintă o infirmitate fizică permanentă, legată cauzal direct de leziunile traumatice suferite la data de 24 februarie 2006, în condițiile unui accident rutier, deficiență locomotorie ușoară restantă, neîncadrabilă în grad de invaliditate. Are capacitatea de muncă păstrată.
70 - 80 zile de îngrijiri medicale.
La solicitarea apărătorului părții civile instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legal (fila 223) care concluzionează că acesta prezintă o infirmitate fizică permanentă legată cauzal direct de leziunile traumatice suferite la data de 24 februarie 2008 în condițiile unui accident rutier.
funcțional prezent în cadrul acestei infirmități (deficiență locomotorie ușoară) nu este încadrabil în grad de invaliditate și deci nu are răsunet asupra capacității de muncă. Are capacitatea de muncă păstrată pentru profesia de instalator.
Prezintă o incapacitate adaptivă 30 %.
Comisia de Avizare și Control de pe lângă Minovici B prin avizul nr. E 2/96/23.01.2009, (fila 14dosar instanță) a constatat că între raportul de expertiză medico-legal întocmit nu există contradicții, iar Comisia Superioară de Medicină Legală examinând actele medico-legale privind pe a aprobat toate aceste acte efectuate în cauză precizând că acesta are capacitatea de muncă păstrată.
Partea civilă a avut nevoie pentru vindecarea leziunilor de 70 - 80 zile de îngrijiri medicale, fiind internat în Spitalul Sf. - Clinica de Ortopedie și traumatologie, practicându-se protezarea totală a articulațiilor coxofemurale.
Față de faptul că a fost internat în spital, suportând intervenție chirurgicală ceea ce i-a provocat suferințe fizice și psihice, faptul că infirmitatea fizică permanentă i-a creat un prejudiciu estetic și l-a privat de dreptul de a duce o viață normală, deplasându-se cu o oarecare greutate, fiind nevoie să depună un efort fizic suplimentar pentru desfășurarea unei activități, au îndreptățit partea civilă la daune morale.
Sumele acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă pe de o parte efecte compensatorii și pe de altă parte să nu constituie amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru cei care le-au suferit.
Este cunoscut faptul că în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care în raport cu consecințele pe plan nepatrimonial suferit de o persoană trebuie să stabilească o sumă globală care să compenseze pe cât posibil durerile psihice încercate de aceasta.
În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, Tribunalul a apreciat că se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate cu acest titlul părții civile până la concurența sumei de 60.000 lei, în măsură să asigure o reparație justă și echitabilă a suferințelor de ordin psihic suportate de acesta ca urmare a infracțiunii comise de inculpat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile și solicitând majorarea daunelor morale la care a fost obligat inculpatul de la cuantumul de 60.000 lei, la cuantumul de 200.000 lei.
În drept, invocă incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 9, pct. 14 și pct. 18 Cod procedură penală.
Examinând cauza în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, conform art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea - în majoritate - apreciază recursul părții civile ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit probelor administrate, rezultă cu certitudine că inculpatul, la data de 24.02.2006, inculpatul, conducând autoturismul marca "Opel Vectra" cu numărul de înmatriculare -, se deplasa în direcția B-S, spre centrul orașului S, iar la intersecția dintre strada - cu strada - nu a oprit la indicatorul STOP, intrând în coliziune cu autoutilitara marca " 1304" cu numărul de înmatriculare -, condusă de Marcea. În urma impactului s-a produs vătămarea corporală gravă a numitului care ocupa locul din dreapta față a autoutilitarei.
Astfel, din probele administrate în cauză, se constată că s-a stabilit o situație de fapt, căreia i s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.
De asemenea, s-a statuat, fără putință de tăgadă și echivoc vinovăția inculpatului sub aspectul încadrării juridice pentru care a fost trimis în judecată prev.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, în cuantum și modalitate de executare, Curtea apreciază că instanțele au avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, avându-se în vedere atât circumstanțele reale cât și cele personale.
Răspunzând criticii referitoare la soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea apreciază că aceasta a fost în mod corect rezolvată de către Tribunal, acesta dispunând prin hotărârea din apel majorarea cuantumului daunelor morale.
Potrivit art.998 Cod civil, "orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara", iar conform art.999 cod civil "omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa".
În speță, este cert că fapta ilicită a inculpatului, constând în încălcarea normelor dreptului obiectiv, a cauzat prejudicii dreptului subiectiv al părții vătămate (respectiv, dreptul la integritate corporală).
Sub raport subiectiv, simpla culpă, chiar în forma sa cea mai ușoară, este suficientă pentru a opera răspunderea civilă delictuală, iar obligația de reparare a prejudiciului (material și moral) cauzat nu este condiționată de gravitatea vinovăției.
În cauza de față, Tribunalul a stabilit în mod corect, pe baza probatoriului administrat, existența și întinderea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a inculpatului, care a fost obligat în mod legal la repararea acestuia.
Cuantumul despăgubirilor civile acordate (morale și materiale) au fost stabilite în raport de prevederile legale, dar și în acord cu probele științifice administrate.
Potrivit rapoartelor de expertiză, este cert că partea civilă a suferit o vătămare ca urmare a accidentului, însă aceasta (potrivit probelor științifice) a suferit "deficiență locomotorie ușoară restantă, neîncadrabilă în grad de invaliditate. Are capacitatea de muncă păstrată"; "Prezintă o incapacitate adaptivă 30 %".
Curtea apreciază că suma stabilită de Tribunal ca reflectând daunele morale, la nivelul sumei de 60.000 lei, este suficientă - pe de o parte pentru ca acestea să nu îl pună pe inculpat în imposibilitatea de a putea repara prejudiciul pe care l-a cauzat prin culpa sa, iar pe de altă parte, să fie de natură a suferința părții civile, dar, în același timp, să nu conducă la o îmbogățire fără just temei.
În plus, inculpatul a fost condamnat pentru fapta sa și, chiar dacă a fost aleasă că la modalitate de executare suspendarea condiționată, acesta are de suferit stigmatul unui cazier judiciare pătat, fiind de asemenea, sancționat și prin obligarea sa despăgubiri civile, astfel că o majorare a acestora ar conduce și la o pedeapsă exagerată, mai ales în condițiile circumstanțelor personale corect și temeinic reținute de ambele instanțe anterioare.
Față de toate aceste argumente, nefiind identificate nici motive care să poată fi luate în considerare din oficiu, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpat și partea civilă, constatând legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate.
Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală și va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În majoritate:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă împotriva Deciziei penale nr.121 A din data de 28 august 2009 Tribunalului Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- --- - -
GREFIER,
OPINIE SEPARATĂ
Recursul declarat de partea civilă în ceea ce privește greșita soluționare a acțiunii civile, se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859pct. 171Cod procedură penală - norme de procedură penală a căror abrogare a fost declarată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale nr. 783/12.05.2009.
În art. 3859pct. 171Cod procedură penală ca urmare a abrogării textului de lege declarat neconstituțional se prevede că o hotărâre este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
De altfel, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. 28/02.06.2008 au stabilit că după abrogarea punctului 171art. 3859Cod procedură penală prin Legea nr. 356/2000, cazurile de casare vor fi analizate în concret, în funcție de modul de rezolvare a laturii civile.
Așadar, în considerarea acestor dispoziții, avute în vedere atât de Curtea Constituțională cât și de Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciez că recursul declarat de partea civilă trebuie examinat în raport de dispozițiile legale mai sus arătate și nu prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, cum susține apărarea.
Partea civilă, prin apărător, a invocat ca motiv de recurs, greșita aplicare a legii de către instanța de apel în condițiile în care nu a respectat principiul disponibilității față de achiesarea inculpatului la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale conform art. 998 Cod civil.
Deasemenea, față de gravitatea suferințelor fizice și psihice suferite în urma accidentului de circulație din data de 24.02.2006, partea civilă a solicitat majorarea daunelor morale de la 60.000 lei la 200.000 lei, în raport de infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 și 4 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că în cauză operează una dintre modalitățile disponibilității acțiunii civile în procesul penal și anume achiesarea inculpatului la suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale, cum rezultă din practicaua deciziei atacate.
Mai mult, în ședința publică din data de 01.09.2009, intimatul inculpat a declarat instanței de recurs că este de acord cu acoperirea prejudiciului către recurentul parte civilă, respectiv 100.000 lei.
Principiul disponibilității este consacrat de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
Dreptul de dispoziție al părților este recunoscut de dreptul procesual civil ca fiind un principiu fundamental
Potrivit acestui principiu, instanța de judecată are obligația să limiteze actele de dispoziție făcute de către părți, numai în condițiile în care s-a urmărit eludarea legii prin dobândirea de foloase nelegitime sau prin nesocotirea legii.
Or, în cauza dedusă judecății, în urma accidentului de circulație produs în data de 24.02.2006, din culpa inculpatului, partea civilă a avut nevoie de 70 - 80 zile îngrijiri medicale.
Se mai constată că expertiza efectuată în cauză concluzionează că protezarea totală a articulației coxofemurale constituie infirmitate fizică permanentă.
Având în vedere că instanța de apel a ignorat principiul disponibilității, ce a fost reiterat de către inculpat și în fața instanței de recurs, apreciez că în cauză, ca urmare a îndeplinirii prevederilor art. 129 alin.6 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, operează nulitatea relativă prev. de art. 197 alin.4 Cod procedură penală.
Față de cele arătate mai sus arătate, se impune casarea hotărârilor și obligarea inculpatului la 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă, potrivit art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 998 Cod civil.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Risantea Găgescu
