Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 1539/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 3136/94/2008
1951/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1539
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror.
Pe rol se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr.352/A/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat, personal și asistat de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/29.10.2009, depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimata - parte responsabilă civilmente, intimatele -părți civile, Spitalul Universitar de Urgență B și intimatul - asigurator de răspundere civilă SC SA - Sucursala. Pentru intimatul parte civilă a răspuns apărătorul ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată separat și atașată la dosar.
Părțile, întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține oral motivele de recurs detaliate în scris, depuse la dosar, filele 4-6.
Pune concluzii de admitere a recursului, casare a deciziei atacate și trimitere a dosarului la instanța de apel pentru rejudecare.
Apărătorul desemnat din oficiu, al intimatului inculpat solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul intimatului parte civilă solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul inculpat, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.508 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Buftea,în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedura penală raportat la art.10 alin.1 lit.e Cod procedură penală cu referire la art.45 alin.1 și 2 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Pe latură civilă, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de partea responsabilă civilmente
În temeiul art.346 alin.2 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală, art.998 și urm. Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă împotriva inculpatului și în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente, asigurătorul - SUCURSALA
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile suma de 25.000 euro (echivalentul in lei Ia data plații), cu titlu de daune morale, asigurătorul - SUCURSALA răspunzând în condițiile Legea nr. 136/1995, modificată.
S-a respins ca neîntemeiată cererea părții civile de obligare a inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente și în contradictoriu cu asigurătorul -SUCURSALA la plata daunelor materiale.
În temeiul art. 346 alin.2 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală, art.998 și urm. Cod civil, art.313 din Legea nr.95/2006, modificată a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B împotriva inculpatului și în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente, asigurătorul - SUCURSALA.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B suma de 7.041, 99 lei, cu titlu de daune materiale, asigurătorul - SUCURSALA răspunzând în condițiile Legii nr.136/1995, modificată.
În temeiul art.193 alin.6 Cod procedură penală, au fost compensate cheltuielile judiciare făcute de inculpat și partea civilă.
În temeiul art. 192 alin.1 pct. 1 lit.c Cod procedură penală cu referire Ia art.191 alin.3 Cod procedură penală, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, asigurătorul - SUCURSALA răspunzând în condițiile Legii nr.136/1995, modificată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În ziua de 04.08.2006, în jurul orei 18,00, inculpatul se deplasa Ia volanul autoutilitarei marca Iveco cu nr.de înmatriculare B-49-, pe DN IA, dinspre orașul B către Mun. B și, ajuns pe raza com. - Ia km 14 -, autovehiculul condus de inculpat a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr.de înmatriculare B-34- condus regulamentar de partea civila, astfel cum rezultă din coroborarea declarațiilor date de inculpat cu declarațiile părții civile, declarațiile martorilor și, raportul de expertiză tehnică auto nr.5457/12.05.2007 întocmit de dl expert, procesul verbal de constatare a accidentului de circulație auto încheiat de Politia orașului B la 04.08.2006 și planșele foto aferente.
Din coroborarea declarațiilor date de inculpat cu declarația martorului, instanța de fond a reținut că în fața mașinii inculpatului un pieton s-a angajat in traversare, printr-un loc nepermis, astfel încât inculpatul, pentru a evita accidentarea pietonului - ce ar fi putut conduce la decesul pietonului - a schimbat direcția de mers și a pătruns pe contrasens.
Din coroborarea acelorași mijloace de probă cu actele medicale aflate la dosar s-a reținut că în urma impactului a rezultat vătămarea corporală a părții civile și a martorului, aflați in autoturismul marca Volkswagen Passat, fiind necesară internarea pârtii civile la Spitalul Universitar de Urgență B în perioada 04- 11.08.2006.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.Al/J/483/2006 întocmit de SML I Ia 12.02.2007 și raportului de expertiză medico-legală (reexaminare) nr. Al/J/483/2006 întocmit de SML I Ia 01.09.2008 partea civilă a prezentat la data de 04.08.2006 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur, posibil în condițiile unui accident rutier, care necesită 100-120 de zile de îngrijiri medicale, care nu au generat infirmitate fizică posttraumatică și care nu i-au pus viața în primejdie.
În raport cu acestea, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului de a provoca vătămarea corporală a unei persoane, în timpul exercitării unei activități reglementate de lege - conducerea unui autoturism pe drumurile publice - provocând victimei o vătămare corporală ce a necesitat, spre vindecare, 100-120 de zile de îngrijiri medicale, fapta prevăzuta de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, nu a fost săvârșită cu vinovăție (ca și trăsătură esențiala a infracțiunii, conform art.17 Cod penal).
Pentru a decide astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul a fost nevoit să pătrundă pe contrasens, unde a intrat in coliziune cu mașina condusă de victimă, pentru a salva de la un pericol iminent și imediat viața unei persoane - pietonul care s-a angajat în traversarea neregulamentară a străzii - fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art.45 alin. 1 și 2 Cod penal.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere și faptul că expertiza tehnică auto întocmită în cauză a reținut culpa inculpatului motivat de împrejurarea că în cauză nu s-a dovedit faptul că pietonul ar fi traversat printr-un loc nepermis, împrejurare ce a fost dovedită în fața instanței prin declarația martorului.
Pe cale de consecință, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat Ia art.10 lit.a Cod procedură penală și cu referire Ia art. 10 lit.e Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a părții responsabile civilmente, instanța de fond a constatat că din relațiile și actele comunicate de această societate rezultă că pe data de 04.08.2006 inculpatul era angajatul său pe postul de șofer distribuitor, iar Ia momentul producerii accidentului inculpatul ar fi trebuit să se fi întors la serviciu pentru a preda documentele de însoțire a mărfii și eventualele retururi.
În consecință, s-a constatat că Ia momentul producerii accidentului, în condițiile în care inculpatul se deplasa către locul său de muncă pentru a-și finaliza atribuțiile ce îi reveneau, se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.
În raport cu acestea, văzând și dispozițiile art.1000 alin.3 Cod civil, instanța a respins - ca neîntemeiată - excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de partea responsabilă civilmente
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă împotriva inculpatului și în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente și asigurătorul - Sucursala, instanța a constatat următoarele:
Fapta inculpatului de a provoca vătămarea corporală a unei persoane - victima, în timpul exercitării unei activități reglementate de lege-conducerea unui autoturism pe drumurile publice, provocând victimei o vătămare corporală ce a necesitat, spre vindecare, 100 - 120 de zile de îngrijiri medicale și provocându-i victimei suferințe fizice - intense și de durată - întrunește condițiile răspunderii civile delictuale, conform art. 998 si urm. Cod civil.
Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere faptul că starea de necesitate nu are drept consecință și înlăturarea răspunderii civile întrucât de cele mai multe ori prejudiciul este adus unei persoane ce este nevinovată de ivirea pericolului.
În consecință, în temeiul art.346 alin.2 Cod procedură penală raportat Ia art.14 Cod procedură penală, art. 998 si urm. cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă împotriva inculpatului și în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente, asigurătorul - Sucursala și a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile suma de 25.000 euro (echivalentul în lei Ia data plății) - sumă apreciată de instanță ca fiind corespunzătoare prejudiciului moral produs părții civile - cu titlu de daune morale, asigurătorul răspunzând în condițiile Legii nr.136/1995, modificată.
În ceea ce privește cererea părții civile de obligare a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și în contradictoriu cu asigurătorul, Ia plata daunelor materiale, instanța a constatat că partea civilă nu a dovedit existența și cuantumul acestui prejudiciu, conform exigențelor art.1169 Cod civil, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată această cerere.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgenta B, instanța de fond a reținut următoarele:
Fapta inculpatului de a provoca vătămarea corporala a unei persoane - victima - în timpul exercitării unei activități reglementate de lege-conducerea unui autoturism pe drumurile publice - fiind necesară acordarea de îngrijiri medicale victimei și producându-i părții civile Spitalul Universitar de Urgență B un prejudiciu material reprezentat de contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a victimei, întrunește, conform art. 998 și urm. Cod civil, condițiile răspunderii civile delictuale.
În consecință, in temeiul art.346 alin.1 Cod procedură penală și art.14 Cod procedură penală raportat Ia art.313 din Legea nr.95/2006, modificată, art.998 și urm. Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B împotriva inculpatului și în contradictoriu cu asigurătorul Asigurare
A obligat pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile Spitalul Universitar de Urgență B suma de 7.041, 99, cu titlu de daune materiale, asigurătorul - Sucursala răspunzând în condițiile Legii nr.136/1995, modificată.
În temeiul art.193 alin.6 Cod procedură penală, în raport cu soluția dată și culpa procesuală reținută, a compensat cheltuielile judiciare făcute de inculpat și de partea civilă.
Împotriva acestei sentințeau declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea și partea responsabilă civilmente SC SRL.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Bufteaa criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, solicitând ca atare admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.81 Cod penal.
Apelanta partea responsabilă civilmente SC SRL, nici nu a formulat în scris motive de apel și nici nu s-a prezentat în fața instanței de prim control judiciar, prin intermediul reprezentanților săi legali pentru a preciza care sunt criticele pe care le aduce sentinței apelate.
Prin decizia penală nr.351/A din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală. în baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea împotriva sentinței penale nr.508/12.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Buftea, pe care a desființat-o în parte și, rejudecând, în fond:
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, în dauna părții vătămate.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fost respins ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta parte responsabilă civilmente împotriva aceleiași hotărâri.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligată apelanta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești instanța de fond a stabilit și reținut corect situația de fapt în ceea ce privește fapta comisă de intimatul inculpat, precum și vinovăția acestuia, tăcând o corectă încadrare juridică și dispunând în mod întemeiat si motivat achitarea inculpatului, dar si obligarea acestuia, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor morale către partea civilă si a daunelor materiale către partea civilă Spitalul Universitar de Urgentă B, asigurătorul urmând să răspundă în temeiul disp. Legii 136/1995 modificată.
Din probele administrate în cauză, Tribunalul a considerat, însă, că în mod greșit instanța de fond a reținut că fapta a fost comisă de către inculpat în stare de necesitate. Astfel, instanța de fond nu a demonstrat caracterul indispensabil al acțiunii inculpatului, în sensul că nu s-a realizat o expertiză din care să rezulte posibilitățile avute de conducătorul auto de evitare a accidentării pietonului angajat în mod neregulamentar în traversarea străzii, ori urmările care s-ar fi putut produce dacă inculpatul nu ar fi părăsit si ar fi recurs numai la alte acțiuni (frânare, semnale sonore etc), si dacă acestea ar fi fost posibile. Pentru aceste motive, mult mai justă a fost apreciată soluția de achitare pe considerentul lipsei vinovăției inculpatului sub aspectul laturii subiective.
Tribunalul a apreciat că inculpatul a condus în mod regulamentar autoturismul, neîncălcând prevederile legale în materie, în condițiile în care accidentul s-a produs după depășirea locului în care exista o restricție de viteza sub 50 de KM/h, iar în momentul apariției stării de pericol, inculpatul a încercat depășirea obstacolului, fără însă a putea aprecia în mod obiectiv și a observa pericolul iminent ce s-a creat prin părăsirea benzii de drum. Având în vedere procesul psihic rezultat din manifestarea inculpatului conducător auto rezultă că acesta nu a săvârșit fapta în condițiile prevederii rezultatului ori a acceptării producerii acestui rezultat. Susținerile parchetului conform cărora inculpatul ar fi vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, deoarece nu rezultă cu certitudine existenta pietonului angajat în traversarea străzii nu a fost primită de instanța de apel. întrucât parchetul nu a administrat probe din care să rezulte - în mod cert și neechivoc - inexistența acestuia și implicit caracterul mincinos al celor declarate de inculpat și martorul.
Având în vedere că la data comiterii faptei inculpatul era angajatul, demisia acestuia intervenind ulterior, Tribunalul a respins apelul părții responsabile civilmente, ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii a Tribunalului, la data de 05 iunie 2009declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI,care atât în cuprinsul motivelor scrise de recurs, cât și cu prilejul dezbaterilor orale desfășurate în ședința publică din data de 29 octombrie 2009, prin intermediul procurorului de ședință, a solicitat ca în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod de procedură penală rap. la art.3859pct.9, 10 și 18 Cod de procedură penală să se dispună casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecarea apelului declarat de Parchet, astfel încât să se pronunțe o soluție legală și temeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat în esență că, deși instanța de apel a reținut că probele administrate în cauză au fost insuficiente pentru a susține înlăturarea caracterului penal al faptei comisă în stare de necesitate, totuși a apreciat că instanța de fond a ajuns la o concluzie corectă, pronunțând o soluție de achitare a inculpatului, iar prin schimbarea temeiului achitării în sensul constatării neîndeplinirii laturii subiective a infracțiunii de vătămare corporală din culpă a realizat practic o soluționare pur formală a apelului declarat în cauză, care viza o soluție de condamnare, diametral opusă soluției fondului. Totodată a fost invocat și faptul că nimic nu împiedica instanța de control judiciar să realizeze o nouă judecată a fondului, potrivit efectului devolutiv al apelului, în condițiile în care a sesizat că se impunea refacerea/completarea expertizei tehnice față de teoria ipoteticului pieton, or în maniera abordată, Tribunalul a ajuns practic la o soluție ipotetică pe care nu a verificat-o pe baza unor probe despre care a făcut referire și a schimbat temeiul de drept al achitării în mod aleatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, conform disp. art.38510alin. 21din Codul d e procedură penală, în raport cu motivele de recurs astfel invocate, precum și din oficiu, în limita celorlalte cazuri de casare prev. de art.3859alin. 3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI este fondat, considerentele care justifică o atare soluție fiind următoarele:
În primul rând, Curtea observă că motivarea deciziei pronunțate de instanța de prim control judiciar este vădit contradictorie, împrejurare care antrenează în mod automat existența unei contradicții între considerentele deciziei recurate și dispozitivul acesteia și atrage incidența cazului de casare prev.de art.3859alin.1 pct.9 Cod de procedură penală, potrivit căruia "Hotărârile sunt supuse casării [.] motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii [.]".
Astfel, în considerentele deciziei recurate Tribunalul reține mai întâi că pe baza probelor administrate instanța de fond a stabilit și reținut corect situația de fapt șivinovăția inculpatului, pentru ca în paragraful următor, în vederea justificării soluției de schimbare a temeiului achitării din art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală rap. la art.10 lit.e Cod de procedură penală în art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală rap. la art.10 lit.d Cod de procedură penală, să constate că de fapt lipsește vinovăția inculpatului sub aspectul laturii subiective, în sensul că acesta nu a săvârșit fapta în condițiile prevederii rezultatului ori a acceptării producerii acestui rezultat.
În al doilea rând, Curtea constată că apelul declarat în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bufteaa vizat greșita achitare a inculpatului pe motiv că fapta ar fi fost săvârșită în stare de necesitate, tinzând la pronunțarea unei soluții diametral opuse celei pronunțate de instanța de fond, respectiv de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Drept urmare pentru o justă soluționare a apelului cu care fusese sesizat, dar mai ales în vederea lămuririi corecte și complete a tuturor împrejurărilor cauzei, Tribunalul dând eficiență deplină efectului integral devolutiv al apelului, consacrat de disp.art.371 alin.2 Cod de procedură penală, avea obligația ca înfăptuind o nouă judecată a fondului cauzei, să dispună completarea raportului de expertiză tehnică întocmit în cursul urmăririi penale cu privire la dinamica producerii accidentului rutier soldat cu vătămarea corporală a victimei, astfel încât pe baza unei probe științifice, luându-se în considerare și ipoteza apariției intempestive pietonului angajat în mod neregulamentar în traversarea străzii, să se evalueze posibilitățile avute de inculpat de a evita accidentarea respectivului pieton, urmările care s-ar fi putut produce dacă inculpatul nu ar fi părăsit de mers și ar fi recurs la alte acțiuni (frânare, semnale sonore), precum și dacă acestea ar fi fost posibile.
O atare manieră de soluționare a apelului se impunea a fi abordată cu atât mai mult cu cât, însăși instanța de prim control judiciar a invocat insuficiența probatoriului pentru a susține înlăturarea caracterului penal al faptei comisă în stare de necesitate, reproșând instanței de fond că nu a demonstrat caracterul indispensabil al acțiunii inculpatului, în sensul că nu s-a realizat o expertiză prin care să se răspundă la obiectivele menționate anterior.
În consecință, Curtea reține că instanța de apel a dispus schimbarea temeiului achitării inculpatului în mod arbitrar, fără ca un expert de specialitate să fi stabilit dinamica producerii accidentului și conduita concretă a inculpatului, în raport și de ipoteza angajării intempestive a unui pieton în traversarea neregulamentară a carosabilului, împrejurare ce atrage incidența cazului de casare prev. de art.3859alin.1 pct.10 Cod de procedură penală.
Față de considerentele expuse în cele ce preced, în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod de procedură penală Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr.352/A din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-, va casa decizia recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, Tribunalul București.
În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, onorariul apărătorului din oficiu urmând a se suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod de procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr.352/A din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Casează decizia recurată și trimite cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, Tribunalul București.
În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2/20 11 2009
Red. --II.
Red. -Jud.
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Corina Ciobanu
