Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 155/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 155
Ședința publică din data de 03 Martie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Ghena PREȘEDINTELE CURȚII DE APEL
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 311/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (sentința penală nr. 957/20.06.2008 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr-).
La apelul nominal au răspuns: recurentul inculpat în stare de libertate, asistat de avocat și avocat, apărători aleși în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată și reprezentanții intimatelor părți civile Spitalul de Urgență Sf. F și Serviciul de Ambulanță
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se treacă la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză
Apărătorii aleși ai recurentului inculpat având pe rând cuvântul, susține că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea vizează nelegalitatea și netemeinicia soluției date în cauză.
Referitor la nelegalitate, se arată că circumstanțele atenuante nu au fost individualizate pentru a putea fi analizate în concret, fiind indicate în bloc prevederile art. 74 - 76 Cod penal.
Motivul de netemeinicie invocat se referă la împrejurarea că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 400 lei pentru infracțiunea de vătămate corporală gravă, pedeapsă care nu corespunde periculozității infracțiunii deduse judecății.
În acest sens, se invocă culpa inculpatului în producerea accidentului de circulație, vătămările suferite de partea vătămată urmare accidentului.
Consideră că se impunea aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării.
Suplimentar, se susține că amenda penală, respectiv cuantumul acesteia, acela de 400 lei, este extrem de redus, raportat la periculozitatea faptei și limitele de pedeapsă prevăzute de lege prev de art. 53 pct. 1 lit. c Cod penal.
Se solicită admiterea recursului declarat de parchet, pentru motivele invocate.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat având cuvântul în combaterea motivelor de recurs ale parchetului, susține că nu este de acord acestea întrucât apărarea merge pe alte considerente.
Este adevărat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este o infracțiune îndreptată împotriva persoanelor, însă la această secțiune sunt tratate infracțiunile de omor cu formele agravate cât și infracțiunile din culpă, respectiv vătămarea corporală și această infracțiune este prevăzută cu aceeași sancțiune ca și pentru omor ori lovire.
Invocă practica instanțelor, care este constantă, în sensul aplicării unei sancțiuni administrative și achitării și în mod excepțional achitării unei amenzi penale. S-a făcut referire la pericolul social legat de viteză, precum și de nerespectarea distanței între autovehicule.
Solicită respingerea recursului promovat de parchet, față de concluziile de achitare a inculpatului în apelul său. Consideră că decizia de apel este greșită, întrucât instanța de apel a considerat că se impune condamnarea inculpatului și nicidecum sancționarea acestuia cu amendă administrativă - efect al achitării.
Lăsând la o parte inadvertența care s-a strecurat în dispozitivul deciziei de apel, cu indicarea greșită a datei la care s-a comis fapta, 26 iunie în loc de 25, situația de fapt a fost redată pe baza unui probatoriu îndoielnic.
Solicită să se constate că instanța de apel a avut în vedere exclusiv expertiza atunci când a apreciat viteza de deplasare a inculpatului, precum și referirile vis a vis de nepăstrarea distanței legale între cei doi conducători auto. Modul de calcul al vitezei este neconform cu realitatea.
Consideră că în mod corect instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii reținute, ținând cont de modul și împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, despăgubirile acordate de inculpat, precum și persoana inculpatului, în vârstă de 70 ani, fără antecedente penale, care a ușurat desfășurarea anchetei prin declarațiile date.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet și admiterea recursului declarat de inculpat, în sensul achitării acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. d Cod procedură penală - în sensul că fapta nu a fost comisă cu intenție.
În subsidiar, solicită menținerea hotărârii date de instanța de fond.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat solicită să se constata că la stabilirea culpei exclusive a inculpatului nu s-a avut în vedere faptul că accidentul a fost declanșat de manevrele neinspirate ale autoturismului din față și că organele de poliție nu au procedat la identificarea acestuia.
Consideră că soluția de fond este legală și temeinică și solicită a fi menținută și invocă situația personală a inculpatului, vârsta, este pensionar, situație ce a fost avută în vedere de instanța de fond, scopul pedepsei fiind îndeplinit.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat și solicită a fi respins ca atare.
Deși instanța de fond a aplicat inculpatului o amendă administrativă, achitându-l a reținut ca situație de fapt împrejurarea că acesta conducea cu o viteză excesivă și că nu a păstrat distanța față de vehiculul din fața sa.
Prin urmare, solicită să se rețină că instanța avut în vedere că inculpatul a avut o culpă exclusivă și hotărârea de fond nu a fost atacată de inculpat, fiind mulțumit de soluție.
Instanța de apel nu a reținut o altă situație de fapt și a achiesat la cele reținute de către instanța de fond, de aceea, consideră că inculpatul nu poate solicita în recurs reținerea unei situații de fapt diferite și nici achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. d Cod procedură penală.
Singurul aspect pe care îl poate critica inculpatul în recurs, este individualizarea sancțiunii de către instanța de apel, respectiv amenda penală, din perspectiva împrejurărilor legate de persoana inculpatului și nu de faptă.
Consideră că recursul este nefondat și s-ar impune aplicarea unei pedepse mai aspre.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care solicită admiterea recursului.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 957 din 20.08.2008 Judecătoria Focșania achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și art. 10 lit. b1Cod procedură penală cu aplicarea art. 181Cod penal.
S-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii de 1000 lei RON.
S-a reținut că la data de 26.06.2007 în timp ce inculpatul circula cu autoturismul marca "Cielo" pe direcția F -, nu a păstrat distanța regulamentară față de autoturismul din față și pentru a evita impactul cu acesta a pătruns pe sensul opus și a intrat în coliziune cu autoturismul " 1310", care circula spre direcția B, rezultând avarierea autoturismului și vătămarea părții vătămate care a suferit leziuni vindecabile în 95 - 100 zile de îngrijiri medicale.
S-a reținut că expertiza tehnică auto a stabilit că accidentul s-a produs datorită nepăsării distanței legale față de autoturismul din fața sa, pe fondul unei viteze excesive, peste limita legală, încălcându-se disp. art. 41, 48 și 51 din OUG 195/2002.
Situația de fapt s-a stabilit și pe baza celorlalte probe administrate, respectiv declarațiile inculpatului și ale părții vătămate, a procesului verbal de cercetare la fața locului.
În motivarea soluției au fost invocate probele dosarului.
Împotriva acestei sentințe în termenul prevăzut de lege a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani.
În motivele de apel hotărârea este criticată ca fiind nelegală și netemeinică.
Se susține că față de împrejurările faptei și consecințele asupra vieții, integrității și sănătății persoanei, a numărului mare de zile de îngrijiri medicale, a încălcării dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, soluția dată nu este întemeiată.
Se solicită ca în rejudecare să fie înlăturată achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 311/29.10.2008 Tribunalul Vranceaa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și a desființat în parte hotărârea apelată.
În rejudecare a înlăturat achitarea inculpatului și condamnat inculpatul pentru fapta prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal cu reținerea dispozițiilor art. 76 și 76 lit. e Cod penal la pedeapsa amenzii penale de 400 lei.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că fapta nu poate fi apreciată ca fiind lipsită de pericolul social întrucât urmare a evenimentului rutier partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 95 - 100 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva hotărârii pronunțate în apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul.
Prin motivele de recurs, hotărârea instanței de apel este criticată ca fiind netemeinică și nelegală.
Se susține că instanța de apel în mod nejustificat a reținut circumstanțe atenuante prev. de art. 74 ref. la art. 76 lit. c Cod penal întrucât faptele reglementate de 195/2002 sunt considerate infracțiuni de pericol care se soldează cu vătămări grave, ucideri uneori și pierderi materiale importante.
Se precizează că fapta inculpatului s-a soldat cu leziuni grave părții vătămate, care au necesitat un număr mare de îngrijiri medicale dar și cu importante pierderi materiale, așa încât, amenda penală aplicată inculpatului nu corespunde gradului de pericol social.
Se solicită ca în rejudecare să fie înlăturate circumstanțele atenuante și aplicarea unei pedepse cu închisoare în limitele prev. în textul incriminator.
Inculpatul prin recursul declarat, susține că nu se impunea stabilirea culpei exclusive, întrucât la producerea accidentului a concurat și partea vătămată prin manevrele neinspirate pe care le-a făcut.
Se solicită a se menține soluția dată la instanța de fond pe care o consideră corectă.
Recursul declarat de Parchete este fondat și nefondat recursul declarat de inculpat.
Din verificarea hotărârilor date, la instanța de fond și apel și analiza probelor, Curtea constată că ambele hotărâri sunt netemeinice și nelegale sub aspectul soluționării corecte a laturii penale.
Inculpatul a nesocotit dispozițiile ce reglementează circulația pe drumurile publice, respectiv art. 41 și 48 din OUG 195/2002, circulând cu autoturismul proprietatea sa cu viteză de 98 Km/, ce a depășit cu mult limita de viteză impusă pe zona respectivă de 70 Km/.
La acest aspect se adaugă și faptul că acesta nu păstrat distanța corespunzătoare față de autovehiculul din fața sa, în așa fel încât să poată frâna eficient, chiar la viteza pe care o avea, ignorând astfel măsurile de prevenție ca și riscurile ivite în astfel de situații.
Prin modalitatea și împrejurările în care faptele s-au consumat atrag după ele gradul de pericol social care s-a concretizat în producerea unui accident cu vătămarea corporală gravă a părții vătămate pentru care au fost necesare 95 - 100 zile de îngrijiri medicale dar și pierderi materiale importante, urmare a avariei produse la cele două autoturisme implicate în accident.
Instanțele de fond și apel au subevaluat gradul de pericol social ca și consecințele produse din vina exclusivă a inculpatului și au pronunțat soluții netemeinice și nelegale, ce nu răspunde ca echivalent gradului concret de pericol social.
Faptul că inculpatul a avut pe timpul urmăririi penale și a cercetării judecătorești o conduită sinceră, aceasta nu putea fi alta din prisma modalității și împrejurărilor în care faptele s-au consumat, viteza de 98 Km/ peste limita impusă de lege, lipsită de previziune, încălcarea regulilor de circulație, ca și lipsa antecedentelor penale, nu pot constitui argumente pentru reținerea de circumstanțe atenuante, ele însă nu pot fi luate în seamă în contextul evaluării criteriilor de individualizare a pedepselor ( cuantum și modalitate).
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 38515pct. 12 lit. d Cod procedură penală urmează să admită recursul declarat de Parchet și să caseze decizia Tribunalului Vrancea și hotărârea instanței de fond pe latură penală.
În rejudecare urmează a se aplica inculpatului o sancțiune penală cu închisoarea.
La dozarea și individualizarea pedepsei se va avea în vedere că inculpatul a fost sincer, a răspuns la toate cheltuielile, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată, ca și circumstanțele personale, apreciindu-se că scopul educativ al sancțiunii penale se poate realiza și fără condiția privării sale de libertate, fiind pretabile dispozițiile art. 81 Cod procedură penală.
În baza disp. art. 71 Cod penal urmează să se interzică inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. c teza II și lit. c Cod penal, pedeapsă care în baza art. 71 pct. 5 Cod penal se va suspenda pe durata termenului de încercare.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, având în vedere considerentele reținute, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă ca nefondat.
Cu privire la celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate, acestea urmează să fie menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva deciziei penale nr. 311/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (sentința penală nr. 957/20.06.2008 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr-) și în consecință:
Casează decizia penală nr. 311/29.10.2008 a Tribunalului Vrancea și sentința penală nr. 957/20.06.2008 a Judecătoriei Focșani și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul ( fiul lui - și, născut la data de 06.03.1940 în comuna Soveja, județul V, CNP: -, domiciliat în comuna Soveja, județul V ) la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. c Cod penal pedeapsă care, în baza art. 71 pct. 5 Cod penal o suspendă pe durata termenului de încercare.
În baza art. 81 - 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a pedepsei aplicate inculpatului, precum și pedeapsa accesorie pe durata termenului de încercare de 2 ( doi) ani și 6 (șase) luni.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. / 5.03.2009
Tehn. 10 Martie 2009
Apel: M: -
Fond:
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Ion Avram
