Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 159/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 159
Ședința publică de la 19 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
- - - - JUDECĂTOR 3: Robert
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, soluționarea recursurilor penale declarate de inculpatul B, partea responsabilă civilmente A I și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 220 de la data de 08 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat B asistat de avocat ales A; avocat ales reprezentând pe recurenta - parte civilă, lipsă; lipsind totodată și recurenta - parte responsabilă civilmente A I, intimatul - parte civilă Spitalul Clinic de Urgență " " B și intimata - parte responsabilă civilmente LEASING România.
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței de control judiciar faptul că s-au depus la dosar motivele de recurs formulate de recurenta - parte civilă, împuternicirea avocațială emisă de Baroul d e Avocați G pentru apărătorul acesteia, precum și chitanța privind onorariul de avocat și dovada achiziționării benzinei necesare transportului, iar apărătorul recurentului - inculpat depune la dosar lista cheltuielilor efectuate în recurs de acesta din urmă, inclusiv chitanța privind onorariul de avocat.
Instanța, constatând că nu se ridică excepții și nu se formulează noi cereri, în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta - parte civilă, a solicitat admiterea recursului acesteia, ca fondat, conform motivelor detaliate depuse în scris, precizând că din probele existente la dosar rezultă că singurul vinovat de producerea accidentului este inculpatul B, deoarece acesta a adormit la volan și a intrat pe contrasens, astfel încât trebuia reținută culpa exclusivă a acestuia la soluționarea laturii civile a cauzei, atât în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale solicitate, cât și sub aspectul majorării daunelor morale, suma de 20.000 lei acordată fiind inferioară suferințelor fizice și psihice suportate de partea vătămată și prejudiciul estetic cauzat de inculpat.
Avocat A, având cuvântul pentru recurentul - inculpat B, a solicitat admiterea recursului acestuia ca fiind fondat și, într-o teză principală, casarea deciziei Tribunalului Gorj și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță deoarece aceasta nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate de către inculpat, respectiv nu a examinat criticile exprese formulate în ceea ce privește modul de soluționare de către instanța de fond a laturii civile a cauzei, fiind astfel incidente dispozițiile art.3859pct.10 Cod pr.penală, ca motiv de recurs.
Într-o teză subsidiară, apărătorul inculpatului a solicitat, în situația în care nu se va casa și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj, achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, deoarece partea vătămată se face vinovată exclusiv de producerea accidentului, în condițiile în care a intrat cu autoturismul pe contrasens, cu consecința respingerii acțiunii civile formulată de aceasta din urmă.
Referitor la recursul părții civile și părții responsabile civilmente, apărătorul inculpatului a solicitat respingerea acestora ca nefondate, cu mențiunea totuși că în apel și partea civilă a criticat soluția instanței de fond sub aspectul laturii civile, fără ca Tribunalul Gorj să analizeze aceste critici, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, în ceea ce privește recursurile inculpatului și al părții responsabile civilmente, a solicitat respingerea acestora ca nefondate.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul a solicitat, în principal, având în vedere că hotărârea Tribunalului Gorj nu analizează în nici un fel criticile formulate de apelanți în ceea ce privește latura civilă a cauzei, casarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță, cu consecința totuși a menținerii hotărârilor în ceea ce privește latura penală, având în vedere expertizele existente la dosar și care stabilesc vinovăția clară a inculpatului în producerea accidentului, deoarece acesta a manevrat greșit mașina pe care o conducea. Într-o teză subsidiară, Reprezentantul Ministerului Publica solicitat admiterea recursului părții civile, în sensul majorării cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul având în vedere suferința fizică și psihică a părții vătămate, precum și prejudiciul estetic suferit.
Recurentul - inculpat B, având ultimul cuvânt,a arătat că-și însușește în integralitate concluziile apărătorului său, atât în ceea ce privește propriul recurs, cât și concluziile referitoare la celelalte recursuri formulate.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.3207 din 15.09.2008 pronunțată de Judecătoria Tg J inculpatul B - fiul lui și, născut la data de 04.07.1983, în B, jud. A, cu domiciliul în mun. B, str. - -,. 8,. 6, jud. A, CNP - - a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. art.184 alin 2 și 4 pen. cu aplicarea art. 74, 76.pen. iar în baza art. 81.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata prev. de art.82 pen. și s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83
Cod PenalInculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente COM A I, la plata a 1157,20 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență B, cu dobânzile legale aferente până la achitarea debitului.
Același inculpat a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente COM A la plata sumei de 20.000 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea zilelor de îngrijiri medicale, tratament medical, echipament ortopedic, diferență salariu concediu medical, activități suplimentare profesiei de medic a părții civile, 10.000 lei despăgubiri morale, cât și la 50 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat către partea civilă.
Inculpatul a fost obligat și la 2000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că, n ziua de 13.02.2007, în jurul orelor 7:50, inculpatul angajat al COM A-I, în calitate de conducător auto, în timp ce conducea autoutilitara, marca Iveco, înmatriculată sub nr. 49, pe 66 -J, în direcția Tg-J, în dreptul kilometrului 86+100 pătruns pe contrasens, acroșând autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare Gj.04.DGP, ce era condus de către partea vătămată din direcția Tg-
În urma accidentului rutier a rezultat avarierea ambelor autovehicule, cât și vătămarea corporală din culpă a părții civile, care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat internarea sa în spitalul de urgență Doctor -
Din raportul de constatare medico - legală nr. 829/2007, întocmit de SM. Gar ezultat că numita a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat un nr. de 80-90 zile îngrijiri medicale.
În urma analizei rapoartelor de expertiză tehnico judiciară efectuate în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, a procesului-verbal de cercetare la fața locului, a plantei foto, declarațiilor martorilor Meche și ale părții civile și inculpatului, instanța de fond a constatat că accidentul a avut loc datorită faptului că unul dintre conducătorii auto a trecut peste axul drumului, părăsind de deplasare printr-o manevră de virare spre stânga, cu intenția de a evita impactul cu autoturismul, ce depășise axul drumului la un moment dat, dar care se pare, revenise pe sa de mers, astfel că, conducătorul autoutilitarei Iveco, respectiv inculpatul a încălcat prevederile art. 41 alin 1 și art. 49 din OUG195/2002, deoarece avea posibilitatea să continue deplasarea pe sa printr-o manevră de virare ușor spre dreapta, astfel încât impactul dintre cele două autovehicule nu mai avea loc.
În drept, fapta săvârșită de către inculpatul B, a apreciat Judecătoria Târgu J i u, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, deoarece ca urmare a încălcării prevederilor legale în vigoare a cauzat un accident care a dus la vătămarea corporală a părții civile, producându-i leziuni traumatice care au necesitat un număr de 80-90 zile îngrijiri medicale.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere conjunctura în care a fost săvârșită fapta penală, gradul de pericol social concret, cât și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală și a instanței de judecată arătând că nu este vinovat de producerea accidentului rutier.
Împrejurările arătate au fost reținute de prima instanță ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, aplicându-i-se acestuia dispozițiile art. 74-76.pen, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi realizat prin aplicarea art. 81 Cod penal.
În condițiile reținerii culpei comune în producerea accidentului rutier, în sensul că partea civilă, prin pătrunderea pe sensul de deplasare a autoutilitarei condusă de inculpat și în condițiile revenirii pe de deplasare a sa până la producerea impactului, coroborat cu vitezele de deplasare ale celor două autoturisme, ceea ce l-a determinat pe inculpat să procedeze la pătrunderea pe contrasens, printr-o manevră de virare spre stânga în intenția de a evita impactul, inculpatul a fost obligat într-o cotă de 50% în solidar cu partea responsabilă civilmente SC COM SRL A I la 1157,20 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență din B cu dobânzile legale aferente, la 20.000 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea zilelor de îngrijiri medicale, tratament medical, echipament ortopedic, diferența dintre concediu medical și salariu și activități suplimentare profesiei de medic și 10 mii lei daune morale reprezentând suferințele psihice și fizice părții civile și la 50 lei cheltuieli judecată către aceeași parte civilă reprezentând onorariu avocat.
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel partea civilă, inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL A
Partea civilă prin apelul declarat a criticat sentința susținând că în mod greșit s-a reținut culpa comună în producerea accidentului, probele dosarului demonstrând că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului care a intrat pe de mers a victimei, având în vedere ansamblul probatoriului administrat în cauză și, în special, pe raportul de expertiză tehnică auto efectuat de cei trei experți. A doua critică a părții civile a vizat nelegalitatea hotărârii instanței de fond în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în sensul că, reținându-se culpa exclusivă a inculpatului, trebuiau acordate despăgubiri materiale în integralitate, și nu în proporție de 50%, respectiv suma de 40.000 lei, iar referitor la cuantumul daunelor morale, aceeași instanță a reținut în mod eronat suma de 20.000 lei, inferioară cu mult celei solicitate de partea civilă și fără a avea în vedere traumele fizice și psihice, precum și prejudiciul estetic și cel de agrement deosebit cauzat victimei.
Inculpatul, la rândul său, a criticat sentința susținând că, în mod greșit, instanța de fond a ajuns la concluzia că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, ca urmare a încălcării prevederilor art.41 alin.1 și art.49 din OUG nr.195/2002, din probele administrate rezultând că nu se face vinovat de producerea accidentului, încercând chiar, în măsura posibilităților, să-l evite. De asemenea, inculpatul a mai arătat că beneficiază de prezumția de nevinovăție reglementată prin art.52și art.66 Cod pr.penală, atâta vreme cât din ansamblul probator existent la dosar nu rezultă cu certitudine vinovăția sa și, chiar mai mult, aceste probe conduc mai degrabă către concluzia existenței unei vinovății exclusive a părții civile.
Al doilea motiv de apel al inculpatului a vizat latura civilă a cauzei, atât în ceea ce privește daunele materiale, cât și cele morale solicitate de partea civilă, acesta arătând că fără a exista la dosar administrată vreo probă, instanța de fond a stabilit cuantumul daunelor materiale la suma de 40.000 lei, din care el urma să achite 20.000 lei, fără defalca această sumă și a motiva în vreun fel acordarea ei. De asemenea, Judecătoria Târgu Jiu nu a justificat nici cuantumul acordării daunelor morale, cu atât mai mult cu cât s-a reținut o culpă comună la producerea accidentului.
Partea responsabilă civilmente nu și-a motivat apelul.
Prin decizia penală nr. 220 de la data de 08 decembrie 2008 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Gorj - Secția Penală, a respins apelurile penale declarate de partea civilă, partea responsabilă civilmente SRL și inculpatul B și a obligat apelanții la câte 50 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că, în concordanță cu probele administrate în cauză, prima instanță a reținut în mod corect că accidentul de circulație s-a datorat atât culpei inculpatului, cât și culpei părții civile.
Astfel, din raportul de expertiză tehnică auto efectuată în faza de urmărire penală cât și din raportul de expertiză tehnică auto efectuat în faza de judecată, a rezultat că producerea accidentului s-a datorat părăsirii benzii de deplasare de către conducătorul autoutilitare marca Iveco printr-o manevră de virare spre stânga în intenția de a evita un presupus impact cu autoturismul condus de partea civilă care este posibil să fi depășit axul drumului la un moment dat, dar a revenit pe sa de mers. Dovada este dată de faptul că cele două autovehicule se întâlnesc frontal în partea dreaptă, părțile dreapta față fiind distruse. Dacă autoturismul ar fi fost pe traiectoria de revenire, o traiectorie obligă față de axul drumului, impactul trebuia să se producă între partea dreaptă a autoutilitarei ce se afla pe o traiectorie spre stânga și partea central față a autoturismului. importante ale celor două autovehicule arată că întâlnirea s-a produs în momentul în care traiectoriile lor erau aproape paralele. În această situație, autoturismul nu a putut ieși cu mai mult de J din lățimea sa peste axul drumului, pentru că timpul scurt avut la dispoziție nu îi permitea să revină pe o traiectorie aproape paralelă cu axul drumului.
În legătură cu modul de producere a accidentului, partea civilă a declarat că nu își amintește nimic, iar inculpatul a arătat că a observat de la circa 100 metrii în fața sa un autoturism intrând pe contrasens, iar pentru a-l evita, a virat spre stânga, întrând în coliziune cu acesta.
În lipsa altor probe, instanța de apel a constatat că expertizele tehnice auto efectuate în cauză au concluzionat în mod corect cauzele producerii accidentului.
Referitor la apelul părții civile, tribunalul a constatat că despăgubirile civile acordate acesteia au fost stabilite în mod just în raport de culpa comună reținută în cauză.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, inculpatul B, partea responsabilă civilmente A I și partea civilă.
Inculpatul Bac riticat decizia Tribunalului Gorj ca fiind nelegală, deoarece aceasta, ca instanță de apel, nu s-a pronunțat asupra apelului inculpatului, relativ la soluționarea greșită a laturii civile de către instanța de fond, astfel încât se impune ca hotărârea tribunalului să fie casată, în conformitate cu dispozițiile art.3859pct.10 Cod pr.penală. În acest sens, apelantul a arătat că a criticat soluția instanței de fond atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și cu privire la latura civilă, însă, în mod nelegal, această instanță a menționat în considerente și a examinat doar latura penală, fără a face nicio referire la latura civilă, atât sub aspectul existenței culpei sale, a întinderii acesteia în cazul culpei comune și a cuantumului despăgubirilor materiale și morale, impunându-se astfel casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, deoarece numai în acest mod poate fi acoperită această nelegalitate.
A doua critică a inculpatului a vizat modul de soluționare a laturii civile a cauzei de către Judecătoria Târgu J i u, ca instanță de fond, apreciind că și această soluție este nelegală, deoarece, în esență, instanța nu a administrat nicio probă pertinentă și utilă prin care să se dovedească existența și întinderea despăgubirilor materiale și morale solicitate de partea civilă.
Cea de-a treia critică a recurentului inculpat a vizat latura penală a cauzei, în sensul că în mod greșit cele două instanțe - de apel și de fond, au concluzionat că se face vinovat de încălcarea dispozițiilor legale din OUG nr.195/2002, concluzionând în mod eronat cu privire la vinovăția sa în ceea ce privește infracțiunea prev. și ped.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu reținerea unei culpe comune în proporție de 50% pentru inculpat și partea civilă, din probatoriul administrat în cauză nerezultând în mod cert această vinovăție, astfel încât se impune achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală.
Partea civilă a criticat decizia Tribunalului Gorj ca fiind nelegală, în baza art.3859pct.9 și 18 Cod pr.penală, deoarece în mod greșit s-a soluționat atât latura civilă a cauzei, cât și s-a reținut culpa comună a părților în producerea accidentului rutier.
Astfel, recurenta a arătat că din ansamblul probatoriului administrat în cauză, rezultă cu certitudine vinovăția exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, astfel încât ambele instanțe trebuiau să rețină culpa exclusivă a acestuia, cu consecințe asupra cuantumului despăgubirilor materiale și morale la care urmează a fi obligat.
A doua critică a părții civile vizează modul în care Judecătoria Târgu Jiua soluționat latura civilă a cauzei, sub aspectul întinderii cuantumului despăgubirilor materiale, dar mai ales morale acordate, iar, în apel, Tribunalul Gorj, deși a invocat prin motivele de apel aceste considerente, a omis să analizeze și să motiveze respingerea apelului în ceea ce privește modul de rezolvare de instanța de fond a laturii civile.
Partea responsabilă civilmente nu și-a motivat detaliat recursul, solicitând, în baza art.3851și urm. Cod pr.penală și art.38515pct.2 lit.b Cod pr.penală, admiterea acestuia, cu consecința casării hotărârii pronunțate în apel și, rejudecând, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună respingerea pretențiilor civile formulate în cauză.
Examinând recursurile declarate, Curtea urmează să le admită în baza art.38515pct.2 lit.c Cod pr.penală rap.la art.3859pct.9 și 10 Cod pr.penală.
Examinând prima critică formulată de către recurentul inculpat, privitoare la omisiunea instanței de apel dea examina și soluționa motivul de apel referitor la latura civilă a cauzei, Curtea va constata că acesta este întemeiat.
Astfel, la filele 54, 55 ale dosarului Tribunalului Gorj se află motivele detaliate de apel formulate de către inculpatul B, acestea vizând, în esență, atât modul de rezolvare a laturii penale a cauzei de către instanța de fond, cât și soluția pronunțată de aceasta pe latura civilă a dosarului.
Din practicaua deciziei penale nr.220/A din 8 decembrie 2008 a Tribunalului Gorj, secția penală, nu rezultă că atunci când această instanță a acordat apărătorului inculpatului cuvântul în apel pentru susținerea acestuia, apărătorul a invederat instanței că se renunță la critica, referitoare la modul de soluționare a laturii civile, fiind făcute mențiuni doar în ceea ce privește concluziile apărătorului referitoare la latura penală a cauzei și existența culpei exclusive a părții civile la producerea accidentului.
Cum la dosar nu există nicio altă solicitare expresă a apelantului inculpat referitoare la renunțarea la rezolvarea motivului de apel privitor la latura civilă a cauzei, Tribunalul Gorj era obligat să respecte dispozițiile art.378 pct.3 Cod pr.penală, articol care prevede în mod expres că "Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate".
Examinând considerentele deciziei penale recurate, Curtea constată că Tribunalul Gorj nu numai că a omis să examineze motivul de apel expres invocat de inculpat referitor la latura civilă a cauzei, dar, mai mult, atunci când a făcut referire la apelul inculpatului, a făcut trimitere doar la critica acestuia privitoare la existența culpei exclusive a părții civile în producerea accidentului și a solicitat achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală.
Această omisiune vădită a instanței de apel intră sub incidența motivului de casare prev.de art.3859pct.10 Cod pr.penală, care prevede că instanța este obligată să se pronunțe asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură a garanta drepturile acestora și cu consecințe asupra soluției procesului. În acest sens, neexaminarea de către Tribunalul Gorja unui motiv de apel expres invocat, cu consecințe asupra modului de soluționare a cauzei intră sub incidența motivului de casare menționat anterior, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art.38515pct.2 lit.c Cod pr.penală.
De asemenea, în cauză mai sunt incidente, ca motiv de casare cu trimitere spre rejudecare, și dispozițiile art.3859pct.9 Cod pr.penală, față de recursul părții civile deoarece, deși aceasta a formulat apel și a criticat expres modul de soluționare al laturii civile de către instanța de fond, Tribunalul Gorj s-a limitat la a examina aceste critici într-un mod lapidar și superficial, menționând doar că "se constată că despăgubirile civile acordate acesteia au fost stabilite în mod just în raport de culpa comună reținută în cauză", în condițiile în care se criticase detaliat atât existența culpei comune, cât și întinderea despăgubirilor materiale și morale acordate.
În ceea ce privește limitele casării, prin raportare la dispozițiile art.38518pct.2 Cod pr.penală, Curtea de Apel, având în vedere că în recurs atât inculpatul, cât și partea civilă au criticat soluția Tribunalului Gorj și în ceea ce privește latura penală, reiterând criticile din apel, apreciază că urmează a fi casată în totalitate decizia penală nr.220 A /2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-. De asemenea, având în vedere dispozițiile art.38517pct.4 Cod pr.penală, Curtea consideră că Tribunalul Gorj trebuie să reia judecarea tuturor apelurilor formulate în cauză și să le examineze detaliat sub aspectul tuturor criticilor prezentate de către părți.
Pentru considerentele expuse anterior, urmează ca în baza art.38515pct.2 lit.c Cod pr.penală, să fie admise recursurile formulate de inculpat, partea civilă și partea responsabilă civilmente, împotriva deciziei penale nr.220 /A din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, cu consecința casării acestei decizii și trimiterii cauzei pentru rejudecarea tuturor apelurilor la aceeași instanță - Tribunalul Gorj, aceasta urmând a se conforma întocmai indicațiilor expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatul B, partea responsabilă civilmente A I și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 220 de la data de 08 decembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală.
Casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecarea tuturor apelurilor, la aceeași instanță, TRIBUNALUL GORJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- -- -
Grefier,
Red. jud.:
Jud. apel: C-tin.
Dact. 3 ex./ 1 aprilie 2009
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Mirela Ciurezu Gherghe, Robert
