Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 1597/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1034/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
Decizia penală nr. 1597
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentul-inculpat și de recurentul parte responsabilă civilmente SC SRL împotriva Deciziei penale nr. 228 din data de 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Sec ia a II - a Penală, în Dosarul penal nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 5 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.49/15.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în baza art.184 alin. 2 și 4 Cod penal, infracțiune de vătămare corporală din culpă, faptă din 06.11.2003, a fost condamnat inculpatul-, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (sase) luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod Penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 teza a Il-a și lit. b cod penal.
În baza art. 81 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, potrivit art. 82 cod penal.
În baza art.359 Cod de procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, sau în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile ce vor fi stabilite în sarcina sa prin prezenta hotărâre.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei.
În temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, art. 998-999 Cod Civil, art. 1000 alin. 3 cod civil și art. 1003 Cod Civil, a fost admisă - în parte - acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea vătămată și a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC. SRL, la plata către aceasta a sumei totale de 14.600 euro, cu titlu de despăgubiri civile, din care 14.000 euro - reprezintă despăgubiri pentru daune morale, iar 600 euro - reprezintă despăgubiri pentru daune materiale, suma urmând a fi achitată în echivalent în lei la data plății, hotărârea fiind opozabilă sub acest aspect și asigurătorului SC Reasigurare Astra SA, în limita plafonului stabilit în art.10 din Norma din 02.12.2002 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 882 din 07.12.2002.
În temeiul art.14 și art.346 Cod procedură penală, art. 998-999 Cod Civil, a fost a admisă acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B și a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Com, la plata către aceasta a sumei 4923,1363 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, suma urmând să fie reactualizată la data plății, în funcție de dobânda legală, hotărârea fiind opozabilă sub acest aspect și asigurătorului SC Reasigurare Astra SA, în limita plafonului stabilit în art.10 din Norma din 02.12.2002 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 882 din 07.12.2002.
În baza art. 193 alin. 2 Cod de procedură penală, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Com, la plata sumei de 1.900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente., la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, în fapt, următoarea situație:
La data de 06.11.2003, ora 1600, inculpatul - se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind însărcinat în timpul programului de lucru, de numitul OG, administrator de fapt al părții responsabile civilmente, să facă aprovizionarea cu marfă. În aceste condiții, inculpatul a condus autoutilitara marca 1307 cu număr de înmatriculare B-18-, aparținând, pe str. - din Municipiul B, dinspre Șos. - către Șos. - -, în mașină aflându-se și martorul. În apropriere de intersecția cu str. A, anterior căreia, pe strada -, era marcată și semnalizată o trecere pentru pietoni, inculpatul, care nu a redus viteza de deplasare a autoutilitarei, deși carosabilul era alunecos, a observat intrarea în intersecție a unui autovehicul rămas încă neidentificat, în urma căruia a intrat de asemenea în intersecție și autoturismul cu nr. B-08-, condus de martorul, care circula pe str. A dinspre Șos. -.
Pentru a evita coliziunea cu primul autoturismul menționat mai sus, inculpatul a tras brusc de volan spre dreapta, situație în care, în condițiile în care accelerase anterior intrării în intersecție și nu a însoțit manevra de viraj spre dreapta cu o operațiune de frânare energică, inculpatul a pierdut controlul direcției autovehiculului pe care îl conducea, care s-a îndreptat în mod neașteptat spre trotuarul din stânga al străzii A, unde a intrat în coliziune cu trei autoturisme staționate pe trotuar, după care l-a accidentat grav pe numitul care se deplasa pe carosabil, în aproprierea bordurii, ocolind autovehiculele staționate neregulamentar pe trotuar.
După producerea accidentului, inculpatul -, împreună cu martorul, șoferul autoturismului B-08-, au transportat victima la Spitalul Clinic de Urgență, unde au așteptat sosirea organelor de poliție, care au procedat la testarea inculpatului cu aparatul etilotest, valoarea arătată de aparat fiind 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, partea vătămată a fost supusă unei examinări medico legale, pe data de 09.02.2004, în cadrul Minovici B, care a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr.A1/75/04 din 17.02.2004, din care a rezultat că partea vătămată a necesitat pentru vindecarea leziunilor suferite în urma accidentului aproximativ 110-120 zile de îngrijiri medicale, fără ca leziunile constatate să fi pus viața victimei în primejdie.
Imediat după producerea evenimentului rutier, lucrători din cadrul de Poliție Rutieră s-au deplasat la fața locului, efectuând cercetarea la fața locului, aspectele reținute cu acest prilej fiind consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto și schița locului accidentului. S-a reținut că în zona producerii accidentului carosabilul are o lățime de 21 de m, câte 10,5 pentru fiecare sens de circulație, iar trotuarele au o lățime de 3. precum și faptul că intersecția str. - cu str. A este dirijată prin indicatoare de prioritate "cedează trecerea". În ziua și la ora producerii accidentului, carosabilul era umed, timpul fiind ploios, iar vizibilitatea normală, la lumina zilei.
Fiind audiat, inculpatul a susținut în mod constant că, pe data 06.11.2003, în timp ce conducea autoutilitara, cu număr de înmatriculare B-18-, pe str. -, fiind în timpul serviciului, s-a apropiat de intersecția cu str. A, unde autoturismul marca cu număr de înmatriculare B-03-, condus de martorul a intrat în intersecție fără a-i acorda prioritate, printre alte două mașini care așteptau la indicatorul "cedează trecerea", situație în care a fost nevoit să tragă dreapta de volan pentru a putea evita impactul cu autoturismul care nu i-a acordat prioritate, fără însă a acționa simultan și sistemul de frânare. Cu toate că a reușit să evite impactul cu acesta, din cauza traiectoriei imprimate mașinii de manevra menționată mai sus, inculpatul a arătat că mașina pe care o conducea a lovit o persoană aflată pe partea carosabilă a străzii A, respectiv pe partea vătămată, în condițiile în care pe trotuar se aflau parcate trei autoturisme. Inculpatul a arătat că în momentele premergătoare impactului, neobservând nicio persoană care să intenționeze traversarea străzii, când a ajuns în dreptul trecerii de pietoni, a grăbit intrarea în intersecție. De asemenea, inculpatul a învederat că, ulterior producerii evenimentului rutier, a coborât din autovehicul, după care, împreună cu martorul, a transportat-o cu mașina acestuia pe partea vătămată la spital unde au așteptat sosirea organelor de poliție.
La instanța de fond, s-a procedat, de asemenea, la audierea în calitate de martor a numitului, conducătorul autovehiculului marca 1310, cu numărul de înmatriculare B-08-, care anterior accidentului circulase pe str. A, dinspre șos. -. Acesta a declarat că drumul pe care circula era cu sens unic și se deplasa pe a -a, pe primele două benzi, precum și pe a IV-a fiind oprite alte autovehicule. Martorul a învederat că la intersecția cu strada - a oprit mașina, întrucât a observat indicatorul "cedează trecerea", după care, autoturismul ce se afla în stânga sa, pe a IV (rămas încă neidentificat), s-a pus în mișcare și a traversat intersecția fără să se asigure, iar la scurt timp a observat că autoutilitara marca care venea din dreapta, de pe str. -, la volanul căreia se afla inculpatul, a deviat spre dreapta și a intrat în coliziune cu trei autoturisme ce erau parcate pe și lângă trotuar, cu această ocazie fiind accidentată și partea vătămată.
Aceeași dinamică a accidentului a rezultat și din declarația martorului, pasager în autoturismul marca 1310, cu numărul de înmatriculare B-08-.
De asemenea, în cauză a fost ascultat atât în faza de urmărire penală cât și în aceea de cercetare judecătorească și martorul, al cărui autoturism marca Mitsubishi cu număr de înmatriculare B-40- se afla parcat lângă bordură pe strada A, fiind unul din cele trei autoturisme avariate în urma accidentului, care a declarat că a văzut autoturismul marca 1310 cu nr. B-08- de culoare albă forțând intersecția, intrând în interiorul acesteia până la jumătatea străzii - fără să acorde prioritate autoutilitarei, care, încercând să îl evite, a virat dreapta, acroșând un pieton care circula pe carosabil, precum trei autoturisme parcate în zonă.
Vătămarea produsă părții vătămate, a rezultat și din declarațiile acesteia date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, arătând că, în momentele premergătoare producerii accidentului, se_deplasa pe bordura trotuarului str. A, pe lângă mai multe autoturisme parcate, situație în care a auzit un zgomot ce provenea de la un autovehicul, care fără nici un alt avertisment, a "tăiat" practic intersecția, în care nici nu a apucat să intre, îndreptându-se cu o viteză foarte mare în direcția sa, astfel că nu a mai putut să se ferească, fiind lovit de partea frontală a acestuia.
Din cauza aspectelor neconcordante rezultate din declarațiile părților și martorilor oculari, în cauză, în faza de urmărire penală, s-au efectuat trei expertize tehnice judiciare auto pentru stabilirea dinamicii accidentului și a posibilităților tehnice de evitare a acestuia, din concluziile cărora a rezultat culpa exclusivă a inculpatului.
Instanța de fond și-a însușit concluziile acestui din urmă raport de expertiză, în care, reiterându-se practic susținerile celorlalți doi experți, referitoare la conduita imprudentă a inculpatului, care a manevrat forțat autoturismul, pe un carosabil umed, neadaptând viteza de rulare la condițiile de trafic, s-a apreciat în mod justificat că, în situația în care nu există nicio dovadă că autoturismul marca cu nr. de înmatriculare B-09- a pătruns pe traiectul autoutilitarei conduse de inculpatul - (între cele două vehicule neexistând practic niciun impact, în condițiile în care în momentul în care autoturismul condus de martorul s-a pus în mișcare spre centrul intersecției, autoutilitara condusă de inculpat se afla la circa 40 de metri de zona de intersectare a celor două traiectorii), inculpatul ar fi avut posibilitatea de a controla direcția autoturismului, fără a scăpa de sub control traiectoria acestuia.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost dovedită pe baza următoarelor probe administrate - în faza de urmărire penală și în aceea de cercetare judecătorească -: procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de schița locului accidentului și planșe foto (filele 6-14 p), plângerea și declarațiile părții vătămate, raportul de expertiză medico-legală nr.A1/75/17.02.2004 emis de Minovici B, raportul de expertiză tehnică-auto nr. 2728/26.05.2004 întocmit de expert, raportul de expertiză tehnică-auto nr.665/27.01.2005, întocmit de expert, raportul de expertiză tehnică-auto întocmit de expert, declarațiile martorilor, și.
Instanța fondului a concluzionat că fapta inculpatului, astfel cum a fost mai sus descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, prima instanță a arătat că elementul material al acesteia constă în acțiunea de lovire cu autoturismul a părții vătămate, acțiune ce a avut ca urmare imediată producerea unei vătămări integrității corporale și sănătății părții vătămate, ce a necesitat pentru vindecare 110-120 de zile de îngrijiri medicale. Astfel cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, în speță, există legătură de cauzalitate directă între elementul material și urmarea imediată, acțiunea de lovire cu autoturismul reprezentând cauza hotărâtoare a vătămărilor suferite de către partea vătămată.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea culpei fără prevedere, conform dispozițiilor art. 19 alin. 2 pct. 1 lit. b) din Codul penal, întrucât acesta nu a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
În stabilirea culpei sub această formă, s-a arătat că este necesar a se avea în vedere atât criteriul obiectiv, cât și criteriul subiectiv, reținându-se că sub aspect obiectiv, în stabilirea obligației de a prevedea rezultatul se au în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, pentru a se constata dacă orice om atent, din categoria inculpatului, avea în momentul săvârșirii acesteia posibilitatea să prevadă rezultatul. Dacă, în raport de împrejurările cauzei, se stabilește că rezultatul nu era previzibil, deci autorul nu trebuia să-l prevadă, fapta nu poate fi considerată ca fiind săvârșită cu vinovăție, iar dacă se stabilește că rezultatul era previzibil, trebuie să se facă dovada că făptuitorul putea să-l prevadă. În ceea ce privește criteriul subiectiv, posibilitatea de prevedere este evaluată în raport de însușirile, capacitatea, experiența de viață și starea psiho-fizică a inculpatului în momentul săvârșirii faptei. Dacă în raport cu datele speței făptuitorul nu a putut să prevadă rezultatul, vinovăția sub forma culpei nu poate fi reținută datorită imposibilității subiective a acestuia de a-l prevedea.
Prin urmare, numai prin examinarea conduitei inculpatului în lumina ambelor criterii se poate decide dacă există sau nu vinovăție sub forma culpei fără prevedere.
În acest sens, instanța a reținut că inculpatul nu a prevăzut faptul că ar putea accidenta o persoană prin efectuarea de manevre bruște asupra volanului mașinii pe care o conducea, în condițiile unui carosabil umed, accelerând la intrarea în intersecție, care era prevăzută pe mai multe laturi cu treceri pentru pietoni, deși trebuia și putea să prevadă rezultatul faptei sale. Sub aspect obiectiv, instanța a constatat că, în raport de împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv la ora 1600, în condiții de carosabil umed, trafic intens într-o intersecție mărginită de trotuare pe care se aflau în mod obișnuit parcate autoturisme, situație ce forța pietonii să circule pe carosabil, orice persoană atentă, din aceeași categorie cu inculpatul, avea în momentul săvârșirii faptei posibilitatea să prevadă rezultatul socialmente periculos. Tocmai împrejurările în care a fost săvârșită fapta impuneau o atenție sporită din partea inculpatului astfel încât, acesta trebuia să prevadă orice posibil incident care ar fi apărut în trafic, implicit accidentarea unei persoane în condițiile din speță. Sub aspect subiectiv, instanța a constatat că în raport cu vârsta inculpatului, cu pregătirea acestuia, precum și cu circumstanțele de fapt și de loc ale săvârșirii faptei, acesta putea să prevadă rezultatul socialmente periculos al faptei sale, deși nu a făcut-
Cu privire la vinovăția inculpatului reținută sub forma culpei, din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța a constatat că, în speță, la producerea evenimentului rutier culpa a aparținut în mod exclusiv inculpatului, gradul său de vinovăție, fiind luat drept criteriu pentru stabilirea întinderii despăgubirilor ce au fost stabilite în sarcina sa.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, instanța a avut în vedere, potrivit art. 72 din Codul penal dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat social și care nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, inculpatul și partea responsabilă civilmente COM, criticând-o nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia penală nr.228/A din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală,au fost respinse, ca fiind nefondate, apelurile declarate de către inculpatul i partea responsabilă civilmente, cu obligarea fiecărui apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul, xaminând apelurile declarate, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, a apreciat că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de apel invocat de către apelantul-inculpat, respectiv cuantumul prea mare al pedepsei aplicate, Tribunalul a constatat că instanța de fond s-a raportat atât în stabilirea cuantumului pedepsei, cât și cu privire la modalitatea de executare, la criteriile generale de individualizareprev.deart.72 Cod penal, având în vedere atât circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită (în condiții de carosabil umed, trafic intens, într-o intersecție mărginită de trotuare pe care erau parcate autoturisme, situație ce forța pietonii să circule pe carosabil), cât și circumstanțele personale ale inculpatului (care nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat social și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal), pronunțând în consecință o pedeapsă proporțională cu fapta săvârșită și conformă scopului preventiv și educativ al pedepsei aplicate.
Tribunalul a înlăturat susținerea inculpatului, în sensul că pedeapsa aplicată, cu privire la cuantum este prea severă, în condițiile în care instanța de fond a aplicat o pedeapsa orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis in judecată; în plus, trebuie avute în vedere și urmările socialmente periculoase produse prin săvârșirea faptei, partea civilă, necesitând pentru vindecare un număr de circa 110-120 zile de îngrijiri medicale.
Referitor la cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de fond, tribunalul a apreciat și această critică ca fiind nefondată, în condițiile în care, prima instanța a avut în vedere întreaga suferința fizică și psihică produsă de către inculpat părții civile, suma de 14.000 euro reprezentând, în opinia Tribunalului, o compensație echitabilă pentru trauma suferita de către partea civilă.
S-a mai arătat că trebuie avută în vedere și împrejurarea că, în urma accidentului auto, partea vătămată a fost pusă în imposibilitate de a-si desfășura în mod normal activitatea obișnuită, fiind nevoită să se pensioneze, și-a schimbat radical modul de viață, suferințele sale fizice și psihice răsfrângându-se și asupra membrilor familiei sale.
Împrejurarea că partea responsabilă civilmente nu are posibilități financiare, în fapt fiind doar un chioșc, nu este opozabil instanței de judecată, cuantumul despăgubirilor acordate părții civile având în vedere doar traumele provocate prin săvârșirea faptei și reparația lor echitabilă.
De asemenea, Tribunalul a arătat că nu poate primi nici al treilea motiv de apel invocat de către inculpat și partea responsabilă civilmente, referitor la obligarea în solidar și a asigurătorului de răspundere civilă, achiesând la opinia instanței de fond, potrivit căreia disp.art. 54 al. 2 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin nr.OUG 61/2005 (aprobată și modificată prin Legea nr. 283/2005), în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Înainte de modificarea dispozițiilor legale, din economia disp. art. 57 al Legii nr. 136/1995 se desprindea în favoarea persoanei păgubite printr-un accident de circulație, un drept de opțiune - fie de a acționa direct împotriva asigurătorului obligat la plată în temeiul contractului de asigurare, fie împotriva persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, respectiv a inculpatului. Atunci când partea vătămată acționa împotriva inculpatului, citarea asigurătorului în proces era obligatorie, pentru a-i fi hotărârea opozabilă, iar inculpatul s-ar fi putut îndrepta împotriva acesteia pentru recuperarea daunelor plătite persoanei vătămate, în baza contractului de asigurare încheiat cu această societate, fără ca aceasta să poată invoca inopozabilitatea hotărârii.
După modificările aduse Legii nr. 136/1995 prin nr.OUG 61/2005, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 283/2005, art. 54 al. 2 prevede că, "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați".
Tribunalul a apreciat că aceste dispoziții legale reglementează doar situația stabilirii despăgubirii în cadrul unei acțiuni civile, în cadrul unui proces civil, întrucât acțiunea civilă în procesul penal prezintă anumite particularități. Astfel, potrivit art. 15 al. 1.C.P.P. constituirea de parte civilă se poate face doar împotriva inculpatului ori împotriva persoanei responsabile civilmente. Or, asigurătorul de răspundere civilă obligatorie (calitate care subzistă, în temeiul Deciziei nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în soluționarea unui recurs în interesul legii, chiar dacă dispozițiile interpretate, respectiv art. 54 din Legea nr. 136/1995 au fost modificate, iar art. 57 fost abrogat), nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Din prevederile art. 24 al. 3.pr.pen, rezultă că partea responsabilă civilmente este persoana chemată să răspundă potrivit legii civile pentru pagubele produse prin fapta inculpatului, fiind o răspundere pentru fapta altei persoane. Or, în cazul asigurărilor de răspundere civilă, societățile de asigurare au o obligație de a despăgubi persoanele păgubite prin fapta inculpatului, în cazul producerii riscului asigurat, în limitele contractului sau a legii.
Plata despăgubirilor se face în temeiul contractului de asigurare și nu se întemeiază pe ideea de culpă, ce caracterizează răspunderea pentru fapta altei persoane. Odată dovedită culpa asiguratului, societatea de asigurare despăgubește partea vătămată în limitele contractului sau în limitele stabilite prin hotărâre de Guvern, pe când partea responsabilă civilmente răspunde pentru întreaga pagubă cauzată de persoana pentru care este ținută a răspunde. Solidaritatea pasivă este o excepție de la regula de drept comun a divizibilității datoriei, astfel încât ea trebuie stipulată expres, fie în contract fie în lege, întrucât ea nu se prezumă (art. 1041. civil). Legea nr. 136/1995 nu prevede o asemenea solidaritate și nu este prevăzută nici în contractul de asigurare.
Referitor la critica adusă de partea responsabila civilmente SC, în sensul că instanța de fond în mod greșit a dispus introducerea sa în cauza, în calitate de parte responsabilă civilmente, Tribunalul a constatat că la momentul producerii faptei inculpatul - se afla în îndeplinirea datoriilor de serviciu pe care le avea în cadrul, ori potrivit art. 1000 al.3 civ. comitentul este responsabil de prejudiciul cauzat de către prepușii lui în funcțiile ce li s-au încredințat.
Împrejurarea că inculpatul era doar lucrător comercial, iar nu șofer, nu răstoarnă, arată Tribunalul, ipoteza prevăzută de art. 1000 al.3 civ. așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul săvârșind fapta în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
De asemenea, tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o corecta aplicare și a dispozițiilor art. 16 al.1 Cod procedură penală, dispunând citarea în cauză a, în calitate de parte responsabilă civilmente, înainte de citirea actului de sesizare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul și partea responsabilă civilmente, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul critică hotărârile pronunțate în cauză, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, arătând că - în raport cu circumstanțele reale și personale - pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare este prea aspră. Solicită reținerea dispozițiilor art. 74-76 Cod penal și, pe cale de consecință, aplicarea unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul critică și latura civilă a cauzei, arătând că suma stabilită ca reprezentând daune morale este imposibil de achitat.
Partea responsabilă civilmente,critică hotărârile atacate - în principal - pentru greșita introducere în cauză a acesteia, iar în subsidiar, solicită reducerea cuantumului despăgubirilor, pe care le apreciază ca fiind exagerate.
Examinând cauza, în raport de motivele invocate, cât și sub toate celelalte motive, conform art.3859alin.ultim Cod procedură penală, Curtea constată - în majoritate - recursurile ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului - în cuantum și modalitate de executare - au fost avute în vedere prevederile art.72 Cod penal, respectiv limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social ridicat al faptei, modalitatea de săvârșire, vătămarea integrității corporale și sănătății părții vătămate, ce a necesitat pentru vindecare 110-120 de zile de îngrijiri medicale, dar și datele referitoare la persoana inculpatului.
Cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei, Curtea arată că împrejurările de felul celor enumerate în art.74 Cod penal au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele putând fi recunoscute ca atare numai dacă, raportate la fapta săvârșită, privită în complexul conținutului ei concret, precum și la persoana inculpatului, se învederează suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special.
În speță, în raport cu gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, de datele ce îl caracterizează pe acesta, nu se poate aprecia că este justificată aplicarea art.74-76 Cp.
Și cu privire la cuantumul daunelor morale, Curtea - în majoritate - constată soluția dată ca fiind întemeiată, sumele acordate fiind de natură a repara prejudiciul cauzat prin infracțiune, în măsura în care acest lucru poate fi făcut prin echivalent bănesc, sub aspect moral, în raport de suferințele părții vătămate, de numărul de zile de îngrijiri medicale necesitat pentru vindecare de consecințele asupra vieții sociale și profesionale, a părții vătămate - care a fost nevoită să se pensioneze, a fost împiedicată o perioadă îndelungată să participe la viața socială, schimbându-și în mod radical stilul de viață.
Referitor la răspunderea părții responsabile civilmente, în mod corect și temeinic motivat, s-a apreciat de instanțele anterioare că, la momentul producerii accidentului, inculpatul se afla în timpul serviciului și conducea autovehiculul ce aparținea acestei societăți.
Cu privire la cererea de aplicare a dispozițiilor art. 337 Cod procedură penală, Curtea constată că în cauză că nu s-a formulat o astfel de cerere până la acest moment și nu există date că față de martorul s-a dispus începerea urmăririi penale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea, în temeiul art. 192 al.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În majoritate,
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către recurentul inculpat și partea responsabilă civilmente, prin administrator împotriva deciziei penale nr.228 A din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă pe recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare statului și la 600 lei cheltuieli de judecată către partea civilă conform chitanței nr.27/11.06.2009 (fila 54 dos. I).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- --- - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Red.-Jud.Sect.2
OPINIE SEPARATĂ
Recursul declarat de inculpatul - este fondat numai în ceea ce privește latura penală a cauzei, având în vedere următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 B s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
În conformitate cu art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Motivul de recurs invocat de inculpatul -, respectiv redozarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
S-a ajuns la această opinie ca urmare a împrejurărilor în care a fost comisă fapta de către inculpatul - în data de 06.11.2003.
Astfel, în susținerea motivului de recurs, apărătorul inculpatului - a depus la dosar comunicarea Direcției Generale de Poliție a Municipiului B - de Poliție Rutieră cu nr. -/06.11.2003 către Sucursala a Municipiului B în care se arată care au fost cauzele și împrejurările producerii accidentului și anume: conducătorul B-08- nu a acordat prioritate de trecere autoturismului B-18-, acesta evitând coliziunea, accidentând o persoană care se deplasa pe trotuar, lovind trei autoturisme care se aflau parcate pe trotuar.
Prin aceeași adresă se atestă pe bază de semnătură că martorul, a fost de acord ca despăgubirile să se stabilească pe baza înțelegerii dintre părți cu acordul pentru avariile produse autoutilitarei seria - - cu nr. B-18-.
Acest înscris depus la dosar se coroborează cu declarațiile martorului în care arată următoarele: "Am văzut autoturismul 1310 cu nr. B-08-, de culoare alb, intrând în intersecție până la jumătatea străzii - fără să acorde prioritate autoutilitarei 1300, culoare albă, cu nr. B-18-; acesta din urmă încercând să-l evite a virat dreapta intrând într-o persoană și după aceea a izbit violent autoturismul meu Mitubishi pe care l-a aruncat pe trotuar și lovind autoturismul 1310 cu nr. B-13- de culoare roșie".
Aceeași poziție privind neacordarea priorității de către autoturismul condus de martorul a avut-o și martorul, pasager în autoturismul marca, cu nr. B-18-.
În atare situație în mod cu totul netemeinic, instanța de judecată a înlăturat declarațiile inculpatului - care a susținut că pierderea controlului asupra traectoriei mașinii pe care o conducea, a fost generată de autoturismul marca cu nr. de înmatriculare B-08-, condus de care a intrat în intersecție fără a-i acorda prioritate, printre alte două mașini care așteptau la indicatorul "cedează trecerea".
O împrejurare esențială în determinarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, o constituie susținerea expertului odată cu întocmirea raportului de expertiză tehnică aflat la fila 62
Astfel, expertul arată că "ținând cont de faptul că autoturismul 1310 cu nr. B-08- se deplasa pe a III-a, iar că la scara la care este întocmită schița accidentului este 1/300, rezultă că spațiul disponibil conducătorului auto -, pentru evitarea accidentului, era de 19,5.
În aceste condiții, în urma comparării spațiului disponibil (19,5 ) cu cel necesar pentru oprirea autoutilitarei, cu ajutorul sistemului de frânare (28,4 ), rezultă că accidentul tot s-ar fi produs".
În ceea ce privește a treia expertiză efectuată în faza de urmărire penală, de către expertul, se constată că în mod greșit a fost însușită de către instanța de judecată, atâta timp cât nu are valoare probantă în cauză.
Se constată astfel, lipsa de argumentare a concluziilor expertului care se bazează pe incertitudine și nu corespunde adevărului în cauză.
Deși expertul susține că expertiza tehnică nu poate stabili o legătură de cauzalitate între pătrunderea parțială a autoturismului cu nr. B-09- în intersecție și dinamica ulterioară a accidentului, face afirmația că inculpatul - trebuia să sesizeze autoturismul 1310, cu nr. B-08- de la circa 40 de
Mai mult, audiat de către instanța de recurs la termenul de judecată din 05.11.2009 expertul a susținut că nu este relevantă adresa Direcției Generale de Poliție a Municipiului B - de Poliție Rutieră cu nr. -/06.11.2003; și în situația în care ar fi avut-o în vedere, martorul în depoziția sa a arătat că nu ar fi modificat concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Din analiza celor trei expertize efectuate în faza de urmărire penală, în raport de celelalte probe administrate în cauză, apreciez că reflectă adevărul expertiza efectuată de către expertul din care rezultă că: accidentul putea fi evitat în condițiile date, numai dacă ar fi redus viteza de deplasare a autoutilitarei, întrucât se apropia de o trecere pentru pietoni semnalizată și marcată.
Așadar, față de împrejurarea descrisă mai sus cât și aceea privitoare la faptul că accidentul din data de 06.11.2003, s-a produs pe un carosabil umed, cu mașini parcate pe trotuar, motiv pentru care partea vătămată a fost nevoit să ocolească trotuarul, mergând pe lângă bordură, face ca pedeapsa aplicată inculpatului - să fie coborâtă la 6 luni închisoare.
În ceea ce privește critica inculpatului referitoare la aplicarea de circumstanțe atenuante, apreciez că nu sunt incidente dispozițiile art. 74 Cod penal pentru ca pedeapsa să fie coborâtă sub minimum special prevăzut de lege, respectiv sub 3 luni închisoare, cum susține apărarea.
În consecință, opinez în sensul casării deciziei și sentinței penale numai cu privire la latura penală a cauzei, ca urmare a reducerii pedepsei la 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 alin. 1 teza a II- literele a și b Cod penal, termenul de încercare este cel prevăzut de art. 82 Cod penal, în condițiile respectării dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Dumitrița Piciarcă
