Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 162/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 162 Dosar nr-
Ședința publică de la 04 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de asiguratorul de răspundere civilă SC a Românească SA împotriva deciziei penale nr 105/A din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr -.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales, avocat pentru intimatul inculpat, lipsă și intimatul parte civilă asistat de apărătorul ales, avocat. Se constată lipsa recurentului parte civilă a Românească ""B, a intimatei parte civilă CAS C, a intimatului parte civila Spitalul Judetean Sf G, a intimatului parte responsabila civilmente SC Proiect SRL Sf G si a intimatului Serviciul de Ambulantă Judetean
Procedura îndeplinită.
Apărătorul desemnat din oficiu, avocat, solicită a se lua act că a încetat delegația sa prin prezența apărătorului ales, avocat și prin depunerea de către acesta a împuternicirii avocațiale și, de asemenea, să se dispună plata parțială a onorariului de avocat conform protocolului nr 61573/2008.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită respingerea, ca neîntemeiat, a recursului declarat de asigurătorul de răspundere civilă, SC a Românească SA care critică hotărârea instanței de apel și implicit a instanței de fond pentru nelegalitate constând în contumacia plângerii prealabile din partea părții vătămate, or din interpretarea semantică, dar și a voinței reale a părți vătămate care în termenul procesual de 2 luni de la comiterea faptei a învederat organelor de urmărire penală că se constituie parte civilă în procesul ce va urma și că depune plângerea prealabilă a conducătorului auto, chiar dacă ortografierea numelui prezintă o disfuncționalitate dar numai sub aspect gramatical și nu constituie un fine de neprimire al urmăririi penale care a fost pusa in mișcare in mod legal. Soluția este legală și temeinică. Deși aparent recursul ar fi in favoarea potențiala a inculpatului intimat, în realitate, față de modul idoneu, la care subscrie, de soluționare laturii civile, concluziile pertinente sunt cele pentru legalitatea hotărârii de fond și a celei de apel care a confirmat-o, în concluzie solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru partea civilă solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe, ca fiind legală și temeinică, considerând că ar fi vorba și de o exercitare abuzivă a drepturilor procesual pentru că cei care au declarat recurs trebuiau sa observe că art 184 alin 5 prevede că plângerea prealabilă este necesară doar pentru faptele prev la art 184 alin 1 și 3 Cod penal, or este vorba de săvârșirea infracțiunii prev de art 184 alin 2 și 4 Cod penal unde durata îngrijirilor medicale este de 60 de zile, deci urmărirea penala si punerea in mișcare a acțiunii penale se face din oficiu, astfel că nu era necesară nici o plângere prealabilă.
Astfel, apreciază că este vădit nefondat recursul formulat, inclusiv invocarea eventualei greșeli materiale privitoare la nume care nu este motiv de recurs din cele prev de art 385/9 Cod procedură penală.
Solicită obligarea recurentului asigurator la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care a atașat-o împuternicirii avocațiale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de asigurătorul a Românească B, având în vedere că obiectul dosarului este infracțiunea prev de art 184 alin 2 și 4 Cod penal care nu se urmărește la plângerea penală prealabilă. Pe de alta parte, observând motivele de casare, se observă că nu este incident nici un altul examinabil din oficiu, situație fata de care apreciază hotărârea instanței de apel ca fiind la adăpost de orice critică.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.46/22.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sf.G, s-a dispus, în baza art.184 alin.2 și 4 pen. condamnarea inculpatului - - la pedeapsa de 6 luni închisoare, reținându-se în sarcina acestuia faptul că în data de 03.07.2006, a condus autoturismul înmatriculat sub nr. - pe străzile din municipiul Sf.G, a pătruns în intersecția străzilor și fără a respecta semnificația indicatorului "Oprire", fără a se asigura corespunzător și fără a acorda prioritate de trecere părții vătămate care circula regulamentar pe drumul cu prioritate, intrând în coliziune cu aceasta, în urma accidentului partea vătămată suferind leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 90 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf G, solicitând admiterea acestuia, desființarea în parte a sentinței atacate, privind latura penală, referitor la individualizarea pedepsei, precum și latura civilă și, rejudecând cauza, instanța de apel să majoreze pedeapsa aplicată inculpatului, care nu corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 Cod penal și să îl oblige pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor către părțile civile din cauză, deoarece răspunderea civilă delictuală a acestuia coexistă cu răspunderea contractuală a asigurătorului.
De asemenea, a declarat apel și asigurătorul de răspundere civilă SC - Reasigurare Românească - SA B, solicitând admiterea acestuia, desființarea în parte a sentinței atacate, privind latura civilă, în sensul respingerii pretențiilor civile exagerate ale părții civile, ca nedovedite.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, faptul că despăgubirile civile acordate părții civile de către instanța de fond, cu titlu de daune materiale și morale sunt exagerate. Astfel, se arată că daunele morale nu au fost dovedite de partea civilă, din moment ce din declarația martorei rezultă că în urma accidentului, partea vătămată nu a avut o schimbare de comportament, or prejudiciul psihic trebuie să se manifeste tocmai în schimbarea de comportament.
Totodată, asigurătorul a mai arătat că dovada daunelor materiale în cuantum de 500 lei, trebuie făcută în condițiile prev. de art. 1191 cod civil potrivit cu care dovada actelor juridice al căror obiect are valoare mai mare de 250 lei nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată, neputând fi primită dovada prin martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, cum s-a procedat în cauză.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate în apelurile declarate și în lumina actelor și lucrărilor din dosar, Tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate, reținând că, în ceea ce privește tratamentul penal aplicat inculpatului, se constată că prima instanță, în baza probelor din dosar și, ținând seama atât de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev de art 72 Cod penal, cât și de scopul acesteia, prev. de art 52 Cod penal, precum și de persoana inculpatului care este persoana în vârstă de 44 ani, fără antecedente penale, are loc de muncă, fiind proiectant în cadrul SC SRL Sf G și a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă, în mod corect și justificat a stabilit atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a acesteia, motiv pentru care tribunalul a apreciat că, din acest punct de vedere, hotărârea instanței de fond este în afara oricărei critici.
Referitor la motivul de apel invocat de parchet, privind greșita soluționare de către instanța de fond a acțiunii civile alăturată celei penale prin neobligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile către părțile civile, tribunalul a conchis că și acest motiv invocat de parchet este neîntemeiat și l-a respins ca atare.
Astfel, văzând și dispozițiile art. 49 - 50 din Legea nr 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, despăgubirile fiind acordate pentru sumele pe care asiguratorul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri, instanța de apel a apreciez că prima instanță în mod corect a reținut că asigurătorul nu răspunde în solidar cu inculpatul, neparticipând în proces ca parte responsabilă civilmente și răspunderea acestuia nu este nici una subsidiară, neparticipând în proces ca garant, ci ca asigurător de răspundere civilă, în temeiul contractului de asigurare încheiat cu inculpatul asigurat, astfel cum a decis și ICCJ - Secțiile Unite prin Decizia în recurs în interesul legii nr 1/2005 și că doar în situația în care despăgubirile acordate de instanță depășesc limitele plafonului stabilit pentru asigurător conform legii, inculpatul poate fi obligat, în temeiul răspunderii civile delictuale, la plata sumelor ce depășesc acel plafon, interpretare ce rezultă și din dispozițiile art 58 din Legea nr 136/1995 care prevăd cazurile în care asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei.
Cât privește motivele de apel invocate de asigurătorul de răspundere civilă, tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate și a dispus respingerea acestora.
Astfel, motivul de apel invocat de asigurător în sensul că o parte din pretențiile civile, respectiv a daunelor materiale de 500 lei nu ar fi fost dovedite potrivit prevederilor legale, instanța de apel a constatat că este neîntemeiat, având în vedere că, prin bonurile fiscale și chitanțele depuse la dosar și declarația martorei, audiată în cauză, s-a făcut dovada acestor cheltuieli, a căror cuantum este unul rezonabil, chiar modest.
Mai mult, contrar susținerilor asigurătorului, nici una din componentele sumei de 500 lei pretinse, reprezentând contravaloarea deplasărilor la tratament și recuperare fizioterapeutică și contravaloarea hainelor și a încălțămintei purtate și distruse în momentul accidentului nu depășesc 250 lei, care trebuiesc analizate separat și nu însumate, fiecare reprezentând un alt act juridic și în consecință, în lipsa unui act scris, se poate dovedi și prin martori.
Referitor la cuantumul daunelor morale la care a fost obligat asigurătorul să plătească părții civile, instanța de apel a apreciat că, față de suferințele psihice îndurate de această parte civilă, ca urmare a accidentului rutier în care a fost implicată, după cum rezultă din actele medicale și declarația martorei, respectiv că partea vătămată a fost internată în Secția de Ortopedie a Spitalului Județean Sf G, cu fractură deschisă de gamba cu deplasare, prezentând numeroase leziuni ( gamba deformată tumefiată, plagă zdrobită, numeroase cicatrice) și a suferit și intervenții chirurgicale ( osteosinteza gambei stângi cu tije metalice), leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale, partea vătămată deplasându-se aproximativ 3 luni cu ajutorul unui cadru, perioada în care a urmat și tratament - fizioterapie în cadrul Spitalului județean Sf G, aspecte care, contrar susținerilor apelantului asigurător, indubitabil, au dus la o schimbare de comportament, prima instanță în mod corect și întemeiat a conchis că suma de 15.000 lei este de natură a acoperi acest prejudiciu moral îndurat. Împotriva deciziei Tribunalului Covasnaa formulat recurs asigurătorul de răspundere civilă "a Românescă ", criticile aduse hotărârii recurate, dezvoltate în memoriul de la filele 16-17 dosar recurs, vizând cazul de casare prevăzut în art.3859alin.1 pct.2 pr.pen. respectiv instanța nu ar fi fost legal sesizată. În dezvoltarea cazului de casare, recurenta a arătat faptul că, pentru ca acțiunea penală să fi fost pusă în mișcare, ar fi fost necesară plângerea prealabilă a părții civile, numai că acest act lipsește în cauză, solicitând, pe cale de consecință, casarea deciziei tribunalului și desființarea sentinței primei instanțe, iar in cadrul rejudecării, încetarea procesului penal pe acest considerent.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, Curtea reține că inculpatul - - a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.184 alin.2 și 4 pen. reținându-se în sarcina acesuia că, urmare a nerespectării regulilor de circulație cu ocazia conducerii pe drumurile publice ale unui autoturism, a intrat în coliziune cu o motocicletă condusă de partea vătămată, cauzându-i acesteia leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 90 zile de îngrijiri medicale, fapta fiind încadrată din punct de vedere juridic în infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și 4 pen.
Potrivit art.184 alin.5 pen. doar pentru faptele prevăzute în alin. 1 și 3, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, astfel că susținerile recurentei sunt nefondate.
Pe cale de consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă "a Românescă " împotriva deciziei penale nr.105/A/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr.-, pe care o va menține.
Vazând și dispozițiile art.3 din Protocolul nr. 61573/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală, art.192 alin.2 și art.193 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă "a Românescă " împotriva deciziei penale nr.105/A/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr.-, pe care o menține.
În baza art.3 din Protocolul nr. 61573/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală, dispune plata către Baroul Brașova sumei de 50 lei, reprezentând 25% din valoarea onorariului ce s-ar fi cuvenit doamnei avocat. În baza art.192 alin.2 pr.pen. obligă recurentul-asigurător răspundere civilă "a Românescă " la plata sumei de 50 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
În baza art.193 pr.pen. obligă recurentul-asigurător răspundere civilă "a Românescă " la plata către intimatul-parte civilă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs cu onorariul de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publica, azi, 04.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red. CE/25.03,2009
Dact MB/30.03.2009
- 2 exemplare -
Jud fond -
Jud rapel - +
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Elena Barbu, Simona Franguloiu
