Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 163/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 163/
Ședința publică din 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de asigurătorul de răspundere civilă SC " " SA împotriva deciziei penale nr. 327/A/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul intimat lipsă, se prezintă avocat ales din cadrul Baroului T, nereprezentat asigurătorul recurent SC " " SA, lipsă partea vătămată intimat, nereprezentată partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean T - Ortopedie
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului-intimat depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat, lasă la aprecierea instanței recursul asigurătorului.
Procurorul solicită respingerea recursului formulat de asigurător ca nefondat, întrucât s-a respectat Legea nr. 136/1995, obligarea acestuia la plata despăgubirilor fiind făcută în condițiile legale.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 967 din 14.04.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în baza art. 184 al. 2 și 4.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la 16.01.1977 în T, jud.T, domiciliat în,-, jud.T, cetățean român, studii medii, șef de schimb, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP -, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă";
În temeiul art. 71. p., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b
Cod PenalÎn baza art. 81.Cod Penal, art. 82.Cod Penal și art. 71 al. 5.Cod Penal, s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 359.Cod Penal p., atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.Cod Penal și art. 84. p., în sensul că neexecutarea obligațiilor civile sau săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.
În baza art. 14 al.3 lit.b și art. 346 al.1 C.P.P. raportat la art.313 din Legea nr.95/2006 și art. 999.civ. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență T - Ortopedie Ias umei de 4996.99 lei, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
În baza art. 14 al. 3 lit. b, al. 5 si art. 346 al. 1., raportat la art. 999.civ. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 9.645 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale. S-au respins în rest pretențiile materiale de 40.355 lei ca nedovedite și cele morale de 120.000 lei ca neîntemeiate.
În baza Legii nr.136/1995 și a Ordinului nr. 3108/2004, s-a constatat că repararea prejudiciului este garantată de asigurătorul " ". S și obligă acest asigurator alături de inculpat la plata sumelor mai sus arătate către părțile civile Spitalul Clinic Județean de Urgență T-Ortopedie I și în limitele legale și contractuale.
În baza art. 349.C.P.P. și art.191 al.1 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 1050 lei reprezintă costul expertizei dispusă din oficiu și plătită din fondurile
În baza art. 193 al. 1 si 2.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând plata onorariului de avocat.
S-a luat act că celelalte părți nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 18.10.2006, în jurul orei 17.30, inculpatul, a condus autoturismul marca Honda cu nr. de înmatriculare - pe a II-a a B-dului din T din direcția str. - spre B-dul - -. Ajungând la trecerea de pietoni situată în apropierea Universității de Vest, inculpatul a surprins și accidentat cu partea din față-stânga a mașinii, pe partea vătămată, care s-a angajat în traversare pe marcajul pietonal, de la stânga spre dreapta pe direcția sa de deplasare, astfel cum rezultă din declarațiile părții vătămate, coroborate cu cele ale martorelor și, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu expertiza tehnică auto.
Urmare a accidentului rutier, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 90 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.2855/C/20.11.2006 al IML T ( 9 dos.).
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 200.000 lei ( 56 dos.), din care 150.000 lei reprezintă daune morale, iar 50.000 lei - daune materiale: aparatul audio, diferența dintre salariu și indemnizația de concediu medical, cheltuielile de spitalizare, taxele pentru cursurile facultății pe care este împiedicată să la urmeze, taxele plătite cu mijloacele de transport, plata unei persoane care o îngrijește (14 dos.)
Cu privire la daunele materiale, prima instanță a constatat că partea civilă a depus la dosar certificate de concediu medical pe perioada 19.10.2006-18.07.2007, adeverință de la locul de muncă din care rezultă diferența dintre venitul net realizat și cel care ar fi fost realizat în condiții normale pe perioada cu pricina, în cuantum de 1.845,00 lei (57 dos.). Din raportul medico-legal nr.2855/20.11.2006 și biletul de ieșire din spital, s-a reținut că partea vătămată a avut ca diagnostic secundar la internare surditate bilaterală de transmisie. S-a apreciat de prima instanță că aceste înscrisuri se corelează și cu declarația martorelor și, care au relatat că în urma accidentului, partea vătămată și-a pierdut aparatul auditiv, dar și cu scrisoarea medicală din 10.04.2007 de la fila 66 dos. din care reiese că partea vătămată suferă de hipoacuzie bilaterală formă medie, iar pentru recuperare se recomandă protezare auditivă bilaterală, fiind menționat prețul protezei de 7.600 lei. De asemenea, s-a reținut că martora a relatat că și-a vizitat zilnic fiica la spital și i-a dus acesteia mâncare, medicamente, unguente, calmante, costul total al acestora fiind în jur de 200 lei.
Având in vedere modalitatea de soluționare a laturii penale, prima instanță a considerat că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, singura discuție prezentând elementul referitor la prejudiciu. Pentru a fi antrenata aceasta răspundere, este necesar ca prejudiciul cauzat prin fapta ilicita sa fie determinat sau determinabil, astfel încât, instanța, prin probatoriul administrat în cauza să poată stabili cu certitudine întinderea exacta a prejudiciului. În speța, se poate vorbi despre un prejudiciu determinat atunci când ne referim la suferințele fizice si psihice cauzate părții vătămate, în urma producerii accidentului, suferințe care pot fi stabilite ca urmare a descrierii în certificatele medico-legale a leziunilor cauzate prin accident.
Instanța de fond a reținut că în cererea de constituire de parte civilă s-a limitat doar a indica cuantumul daunelor morale solicitate ca urmare a suferințelor psihice, fără, însă, a formula si un probatoriu pe baza căruia instanța să poată cuantifica întinderea despăgubirilor morale. În lipsa acestui probatoriu, prima instanță a avut in vedere atât hotărârile judecătorești anterioare prin care, în situații aproximativ similare, s-au acordat despăgubiri morale, cât si discuțiile purtate in literatura juridica, unde se apreciază în unanimitate că, în urma accidentelor de circulație se acorda pentru suferințele psihice si fizice daune morale, care, însă, trebuie apreciate atât in funcție de numărul de îngrijiri medicale necesare pentru refacere, cât și în funcție de persoana parții vătămate, vârsta acesteia, locul de pe corpul acesteia unde se afla leziunile, numărul și intensitatea intervențiilor medicale necesare pentru refacerea parții vătămate. De asemenea, s-a apreciat că acordarea despăgubirilor morale trebuie să reprezinte o justa si dreapta dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire fără just temei a acesteia.
Prima instanță a arătat că numita avea vârsta de 30 ani la data respectivă, a fost internată la spital în perioada 18.10.2006-06.11.2006, că a suferit fractură a colului femural și a peroneului, leziune traumatică superficială a pielii păroase a capului, prezentând surditate bilaterală de transmisie, a suferit două intervenții, dintre care una chirurgicală pentru implantarea a 3 șuruburi, fiind menționat că membrul inferior este cu cca.1/2 cm mai decât dreptul conform raportului medical de la 9 dos. fiind necesare 90 de zile de îngrijiri medicale.
Față de aspectele menționate, Judecătoria Timișoara, în baza art. 14 al. 3 lit. b, al. 5 si art. 346 al. 1., raportat la art. 999.civ. a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 9.645 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale și respins în rest pretențiile civile ca neîntemeiate.
La stabilirea sumelor acordate, instanța de fond a ținut cont și de faptul că partea vătămată a primit de la despăgubiri de 578,5 lei ca urmare a evenimentului rutier suferit în data de 18.10.2006, în baza contractului de asigurare numărul -.
Dat fiind cele mai sus reținute și ținând cont de faptul că inculpatul avea încheiată poliță de asigurare de răspundere civilă auto, precum și dispozițiile Legii nr.136/1995 și prevederile art. 42 lit.d din Ordinul 3108/2004, unde se arată că în caz de vătămare corporală se au în vedere eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripților medicale), probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare, instanța de fond a constatat că repararea prejudiciului este garantată de asigurătorul " ". S ( agenția de la T care a încheiat polița de asigurare neavând personalitate juridică) și a obligat acest asigurător alături de inculpat la plata prejudiciilor mai sus arătate către cele trei părți civile în limitele legale și contractuale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel asiguratorul și partea civilă.
Partea civilă a criticat hotărârea atacată sub aspectul cuantumului redus al despăgubirilor civile acordate de prima instanță părții civile, considerând că față de suferințele cauzate acesteia prin fapta inculpatului se impune majorarea daunelor morale iar în ce privește daunele materiale se impune a se acorda în plus suma de 40.355 lei care reprezintă suma unei proteze auditive bilaterale și 120.000 lei daune morale.
În susținerea apelului, partea civilă a depus mai multe înscrisuri, buletine de interpretare radiologică, audio grame, o factură fiscală în sumă de 4027, 48 lei.
Prin decizia penală nr. 327/A/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de partea civilă și asigurătorul SC SA, împotriva sentinței penale nr. 967 din 14.04.2008,pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 a C.P.P. fost obligată partea civilă apelantă și asigurătorul apelant la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, în apel.
Analizând apelul declarat de partea civilă prin prisma motivelor invocate și în raport cu actele și lucrările din dosar, Tribunalul Timișa constatat că prima instanță a arătat în concret că a acordat daune materiale în măsura în care acestea au fost dovedite, respectiv 1845 lei diferența dintre venitul net realizat și cel care ar fi fost realizat dacă partea civilă nu ar fi fost în concediu medical, suma de 7600 lei pentru o proteză auditivă bilaterală, adică atât cât a solicitat partea civilă și plus 200 lei cheltuieli cu mâncare și medicamente, în total suma de 9645 lei.
De asemenea, raportat la criteriile folosite în practica judiciară pentru determinarea daunelor morale, indicate în hotărârea atacată s-a reținut că s-au acordat daune morale petentei în sumă de 30.000 lei.
Partea civilă a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, care însă s-a considerat de către instanța de apel că nu denotă probe pentru un prejudiciu material suplimentar, iar factura fiscală din 07.05.2008, de la "" depusă la dosar, arătând o plată efectuată de de 4027, 48 lei, neînsoțită de chitanță nu arată ce produs a cumpărat, instanța de apel considerând însă că este vorba de o proteză auditivă, pentru care însă prima instanță a acordat suma de 7600 lei, adică mai mult decât s-a plătit, nu se poate acorda de două ori o sumă pentru același prejudiciu.
Prin urmare, s-a considerat că prima instanță a acordat despăgubirile civile părții civile în cuantum dovedit pentru daunele materiale și suficient, respectiv rezonabil pentru daunele morale astfel încât apelul acesteia fiind neîntemeiat urmează a fi respins.
Asigurătorul a criticat la rândul său hotărârea primei instanțe cu mențiunea că în procesele penale asigurătorul de răspundere civilă audio, nu răspunde în solidar cu inculpatul, conform deciziei nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă și nu ca parte responsabilă civilmente.
Totodată a criticat hotărârea atacată prin prisma cuantumului despăgubirilor acordate părții civile, considerând că daunele morale sunt mult prea mari față de suferințele cauzate părții civile iar în ce privește daunele materiale s-a considerat că suma de 7600 lei pentru proteză auditivă acordată părții vătămate de prima instanță este prea mare, întrucât partea civilă poate achiziționa și o proteză mai ieftină.
S-a solicitat în final ca prin admiterea apelului să se desființeze hotărârea atacată și să se înlătura obligarea asigurătorului la plata de despăgubiri civile către partea civilă.
Analizând apelul declarat de către asigurător, prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele și lucrările din dosar, cu cele cuprinse în hotărârea atacată și cele menționate anterior pentru respingerea apelului părții civile, Tribunalul Timișa constatat că și acesta este neîntemeiat și a fost respins din următoarele considerente:
S-a constatat că prima instanță nu a obligat în solidar asigurătorul cu inculpatul la plata de despăgubiri civile către partea civilă și nici nu ia conferit calitatea de parte responsabilă civilmente, respectând întru totul decizia nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța de apel a apreciat că, dimpotrivă, faptul că inculpatul avea încheiată poliță de asigurare de răspundere civilă auto la asigurătorul apelant și că potrivit dispozițiilor Legii nr. 136/1995 și prevederile art. 42 lit. d din Ordinul 3108/2004, acesta răspunde în caz de vătămare corporală sau pentru anumite cheltuieli prilejuite de un accident comis de cel asigurat, respectiv de inculpat în speță și a obligat asigurătorul alături de inculpat să plătească prejudiciile cauzate părții civile în limitele legale și contractuale.
Tribunalul a reținut că prima instanță a arătat expres în hotărârea atacată că nu se pune problema de o obligație " solidară" între asigurător și inculpat și a respins o asemenea cerere formulată de inculpat, precizând că asigurătorul răspunde potrivit legii și contractului de asigurare, cu alte cuvinte că răspunderea sa este una contractuală și limitată de lege, astfel încât critica asigurătorului că a fost obligat în solidar ca parte responsabilă civilmente cu inculpatul la plata de despăgubiri este nejustificată.
În ce privește cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile, instanța de apel a mai precizat ca și temei pentru respingerea apelului părții civile că acestea au fost corect individualizate de prima instanță, precizări care se pretează și la motivul de apel al asigurătorului din acest punct de vedere, cu mențiunea că suma de 7600 lei acordată de prima instanță pentru proteza auditivă părții civile a fost dovedită prin înscrisul depus la dosarul de fond ( fila 66), scrisoare medicală prin care se recomandă această proteză pentru partea civilă și de care trebuie să se țină cont, întrucât o alta mai ieftină este posibil să nu corespundă cu afecțiunile părții civile și oricum aceasta nu poate fi obligată să achiziționeze cea mai ieftină proteză auditivă.
Cu alte cuvinte și instanța de apel ca și prima instanță a ținut cont mai degrabă de recomandarea medicală decât de susținerile asiguratorului pentru nevoile de sănătate ale părții civile.
Împotriva deciziei penale nr. 327/A/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 14.05.2008 a declarat recurs în termenul legal (la data de 15.12.2008) asigurătorul de răspundere civilă. înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 08.01.2009, prin care a solicitat desființarea sentinței penale nr. 967/14.04.2008 a Judecătoriei Timișoara și respingerea pretențiilor morale ale părți vătămate, deoarece le consideră total exagerate.
În motivarea recursului, asigurătorul de răspundere civilă arată că suma de 30.000 lei acordată părții vătămate este exagerată, disproporționat de mare față de vătămările suferite (filele 3-4).
Pentru termenul de judecată din 29.01.2009, recurentul a depus la dosar prin serviciul Registratură și concluzii scrise, prin care a solicitat diminuarea despăgubirilor morale acordate de instanța de fond și neobligarea sa la plata unor sume nedatorate, cu considerarea faptului că partea vătămată a încasat în urma accidentului o asigurare în sumă de 578,5 lei de la Casa de Asigurări, arătând că nu contestă prejudiciul moral suferit de partea vătămată, însă sumele acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele neputându-se transforma într-un izvor al îmbogățirii fără just temei ( 16).
Pentru termenul de judecată de azi, partea civilă intimată a depus la dosar prin serviciul Registratură un înscris intitulat "note de ședință", prin care a solicitat respingerea recursului ca nemotivat și nefondat, arătând că acesta nu cuprinde nici unul din motivele de recurs prev. de art. 3859.pr.pen. și că polița pe care ea ar fi achitat-o la Casa de Asigurări de-a lungul timpului nu are relevanță în cauză, întrucât acea asigurare i se cuvenea iar recurenta a fost obligată la sume de bani pentru cu totul altceva, respectiv daune materiale și morale ( 24).
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea constată că recursul asigurătorului de răspundere civilă. este nefondat pentru considerentele ce urmează.
În primul rând, instanța de recurs observă că motivul invocat (acordarea despăgubirilor morale într-un cuantum prea ridicat) nu se numără printre cazurile în care se face recurs, expres și limitativ arătate în art. 3859alin. 1.pr.pen.
În al doilea rând, susținerile recurentului sunt neîntemeiate.
Existența faptei, a făptuitorului și a vinovăției nu pot face obiectul vreunei analize, întrucât prima instanță și instanța de apel a reținut aceste trei elemente, inculpatul nu a declarat apel, iar recursul vizează doar cuantumul daunelor morale, astfel încât sub aceste aspecte soluția dată acțiunii penale este definitivă.
Referitor la acțiunea civilă exercitată în prezenta cauză penală, Curtea constată că prima instanță a procedat în mod just prin admiterea în parte a acțiunii civile, considerându-se că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului și că pretențiile formulate sunt întemeiate parțial. Este evident că, prin acțiunea sa ilicită, inculpatul a cauzat părții civile un prejudiciu moral (doar acesta făcând obiectul analizei instanței de recurs) reprezentat de suferințele fizice la care a fost supusă în timpul și în urma accidentului rutier. Astfel, partea civilă a fost internată în Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 T în perioada 18.10 - 06.11.2006 cu diagnosticul: fractura colului femural, fractura peroneului, leziune traumatică superficială a pielii păroase a capului, surditate bilaterală de transmisie; s-a aplicat extensie continuă transtuberozitate tibială stg. cu broza K; la 5 zile s-a intervenit chirurgical și s-a practicat fixarea internă a fracturii de col femural stg. cu 3 șuruburi; membrul inferior cu circa cm mai decât dreptul (fila 9 dosar de urmărire penală).
În consecință, Curtea consideră că suma de 30.000 lei acordată părții civile cu titlu de daune morale nu poate fi diminuată.
Referitor la suma de 578,5 lei pe care partea civilă ar fi încasat-o în urma evenimentului rutier de la Casa de Asigurări, pe de o parte aceasta nu are relevanță în cauză deoarece plata ar fi avut un alt temei (contractul de asigurare dintre partea civilă și Casa de Asigurări ), în timp ce obligarea recurentului la despăgubiri are ca temei fapta inculpatului și contractul de asigurare dintre inculpat și asigurătorul de răspundere civilă recurent, iar pe de altă parte ar fi total insuficientă pentru acoperirea prejudiciului suferit.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă. împotriva deciziei penale nr. 327/A/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 14.05.2008.
Văzând și disp. art. 192 al. 2.pr.pen. asigurătorul de răspundere civilă recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515alin. 1 pct. lit. b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă. împotriva deciziei penale nr. 327/A/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 14.05.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă asigurătorul de răspundere civilă recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red /24.02.2009
Dact 2.ex./24.02.2009
Prima instanță- Judecătoria Timișoara - jud.
Inst. apel- Tribunalul Timiș - jud.
- jud.
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Anca
