Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 177/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.177/
Ședința publică de la 13 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 346 din 28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
La apelul nominal au răspuns recurentul inculpat asistat de avocat - apărător ales în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și recurentul parte civilă asistat de avocat - apărător ales în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimatele părți civile Spitalul de Urgență Sf. F, Spitalul Clinic de Urgență B, intimata parte responsabilă civilmente SC SRL și asigurătorul SC SA.
Procedura completă.
Întrebat fiind recurentul inculpat arată că își menține declarațiile date până în prezent și nu mai dorește să dea alte declarații.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recurentul parte civilă a depus la dosar motive scrise de recurs, după care;
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - parte civilă, arată că prezentul recurs vizează nelegalitatea deciziei pronunțată de Tribunalul Vrancea, prin care a fost modificată în parte dar și în defavoarea părții civile sentința penală a Judecătoriei Focșani.
Susținând motivele scrise de recurs arată că în urma accidentului de circulație partea vătămată a suferit vătămări grave care au necesitat 100 zile de îngrijiri medicale dar și importante daune materiale decurgând din avarierea autoturismului care staționa pe drumul european 85.
Instanța de fond cât și instanța de apel au reținut că în urma coliziunii celor două vehicule s-au împărțit culpele 50 și 50, s-a mai reținut și faptul că inculpatul a contribuit materialmente cu câte ceva la cheltuielile de îngrijire și spitalizare ocazionate și au stabilit despăgubiri civile destul de modice.
Solicită să se constate că textul legal aplicat de către instanța de fond este art. 998 și 999 Cod civil, ori acesta reprezintă dreptul comun. În asemenea situații există un text derogatoriu de la dreptul comun la despăgubiri, acesta fiind art.1000 alin.1 cod civil - este vorba de un prejudiciu cauzat de un autovehicul altui autovehicul, este un prejudiciu a cărui reparare implică aplicarea acestui text de lege deoarece el nu se mai întemeiază pe ideea de culpă ci pe ideea de garanție sau de risc al activității.
Fiecare dintre conducătorii de vehicule trebuie să răspundă în măsura în care a provocat celuilalt prejudiciu, deci inculpatul trebuia să răspundă pentru pentru prejudiciul moral și material cauzat și nu poate fi vorba de culpe comune.
Pentru inculpat nu s-a declarat nici un prejudiciu, nu rezultă că s-ar fi provocat vreun prejudiciu. Inculpatul a circulat cu 114 km./h și a izbit din plin pe partea vătămată, ace4astă împrejurare determinând producerea evenimentului respectiv.
S-au solicitat reparații cu privire la repararea autoturismului părții vătămate dar instanța nu s-a pronunțat și invocă hotărârea nr. 1 /2004 a - secțiile Unite, care arată că " chiar dacă inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru infracțiune, potrivit art. 14 Cod pr.penală pentru o judecată unitară, este legal ca procesul să fie soluționat în mod unitar și să se acorde despăgubirile civile victimei ".
Solicită admiterea recursului formulat, desființarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Focșani pentru a se avea în vedere temeiul juridic corect al despăgubirilor civile cuvenite părții vătămate și de asemenea să se dispună efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească c/val. reparațiilor autovehiculului părții vătămate.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul inculpat, arată că este prima dată când se pune în discuție împrejurarea că nu ar fi comună culpa părților, instanțele în decursul judecății au stabilit clar culpa comună.
Recursul formulat de inculpat privește doar aspectele legate de daunele exagerat de mari la plata cărora a fost obligat inculpatul, în condițiile în care cele două instanțe nu au observat toate probele aflate la dosar.
La dosarul instanței de fond există atât declarația părții vătămate cât și declarația soției acestuia care recunosc că a cheltuit circa 60 milioane lei cu medicamentele pentru și transportul acestuia la fizioterapie.
Nu au crezut că se va ajunge aici în situația în care inculpatul a demonstrat un comportament plin de omenie față de partea civilă, i-a conservat autovehiculului părții vătămate.
Invocă decizia nr. 1o a Tribunalului Suprem care a stabilit că în ceea ce privește întinderea obligațiilor celorlalte părți privind răspunderea, dacă partea vătămată a contribuit prin culpa sa la producerea accidentului, și într-adevăr a contribuit pentru că nu și-a semnalizat și nu și-a făcut cunoscută prezența în acea parte a drumului pe care circula.
În ceea ce privește reparația mașinii se urmărește obținerea unor daune exagerate pentru ca, practic să-și achiziționeze un mijloc de transport nou.
A depus la dosarul cauzei un deviz și o factură din care rezultă că inculpatul a suportat reparația mașinii și nu un ipotetic deviz pe care ar urma să. l suporte dacă și-ar repara mașina.
Solicită admiterea recursului formulat de inculpat.
Cu privire la recursul părții vătămate, consideră că acesta este lipsit de interes întrucât sentința atacată îi este favorabil și solicită respingerea acestuia ca fiind lipsit de interes.
Avocat, în replică, cu privire la recursul părții vătămate solicită să se constate că este nefondat. Așa-zisa contribuție la care se face trimitere este aproape inexistentă deoarece din actele depuse la dosar rezultă că inculpatul ar fi achitat doar 900 lei iar în ceea ce privește despăgubirile civile acestea pot fi suportate de SC SRL (comitent pentru prepus ) și asiguratorul SA.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, consideră că instanțele au reținut corect situația de fapt și culpa comună.
În ceea ce privește pe inculpat corect s-a reținut că acesta a încălcat disp.art. 48 din OUG 195/2002 provocând un accident de circulație iar în ceea ce privește pe partea vătămată acesta a încălcat disp.art. 176 alin.1 din HG 85/2003 întrucât autovehiculul nu a fost semnalizat cu lanterne de poziție.
Cu privire la temeiul de drept consideră că și în condițiile în care se făcea referire la art. 1000 alin.3 din Codul civil, instanța în mod corect a obligat inculpatul întrucât s-a reținut o culpă de 50%.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate acestea au fost acordate apreciindu-se cheltuielile făcute inculpatului, daunele s-au majorat în apel avându-se în vedere actele de la dosar și s-au redus la 3000 lei daunele materiale avându-se în vedere culpa comună. S-a apreciat că inculpatul,contribuind timp de 3 luni și transportând pe partea vătămată cu mașina la recuperare și cheltuind pentru aceasta sume de bani nu ar mai fi justificate alte daune materiale doar daune morale față de suferința resimțită de acesta în urma săvârșirii infracțiunii.
Solicită respingerea ambelor recursuri ca fiind nefondate, despăgubirile acordate fiind stabilite în mod corect.
Cu privire la despăgubirile privind autovehiculul, consideră că instanța poate să acorde despăgubiri întrucât inculpatul a condus autoturismul având permis și a produs un accident.
Partea vătămată, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat. Arată că a oprit autoturismul pe de circulație întrucât nu era bandă de urgență și a dorit să controleze uleiul dar a lăsat pozițiile aprinse.
Recurentul- inculpat, în ultimul cuvânt, arată că partea vătămată nu avea nici o semnalizare la mașină, nu avea pozițiile aprinse. Arată că a contribuit la cheltuielile de spitalizare, l-a dus pe partea vătămată la spital la B, l-a deplasat cu mașina la recuperare iar autovehiculul părții vătămate este în stare de funcționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 697/06.05.2008 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul penal nr-, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă" în baza art. 184 al.2 și 4 cod penal, cu aplic.art.74,76 cod penal.
În baza art.81,82 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
S-a făcut aplicarea art.359 cod proc.penală față de inculpat.
În baza art.71/1 cod penal, s-a interzis inculpatului pe durata suspendării exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a, teza a II-a lit.b Cod penal iar în baza art.71 al.5 cod penal, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14 cod proc.penală și art.998 cod civil, au fost admite în parte pretențiile civile formulate de partea civilă și pe cale de consecință a fost obligat inculpatul către acesta, în solidar cu partea responsabil civilmente SC SRL B și alături de asiguratorul SC B la plata sumei de 3500 lei despăgubiri materiale și la 3000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente alături de asigurator la plata sumei de 173,73 lei RON către partea civilă Spitalul de Urgență Sf. din F și la suma de 2440,25 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, ambele sume cu titlu de despăgubiri plus dobânda legală aferentă acestor sume calculată până la achitarea integrală a lor.
În baza art. 193 al.2 cod proc.penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente și alături de asigurator la plata sumei de 424,68 lei către partea civilă, reprezentând cheltuieli de judecată.
În baza art.191 al.1 și 3 Cod proc.penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul a produs la data de 15 octombrie 2005 un accident de circulație pe DN2, la Km 172 + 700, în afara localității, Jud.V, în timp ce circula cu autoturismul FORD nr. -, datorită neadaptării vitezei în condiții de întuneric, încălcând disp.art.48 din OUG nr. 195/2002. Instanța a mai reținut că inculpatul a intrat în coliziune cu B -41- care staționa neregulamentar pe marginea carosabilului, fără să fie semnalizat corespunzător. In urma accidentului a rezultat vătămarea părții civile care a suferit leziuni ce au necesitat 90-100 zile de îngrijire medicală și a martorei care a necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijire medicală.
La producerea accidentului instanța a reținut și culpa de 50% a părții vătămate care a încălcat disp.art. 173 al.3 și art. 189 al.1 din HG nr. 85/2003.
Partea civilă a declarat apel împotriva sentinței considerând că este nelegală și netemeinică sub aspectul cuantumului modic al daunelor materiale și morale și al reținerii culpei comune în producerea accidentului.
Dezvoltând motivele invocate apelantul a arătat că instanța a reținut culpa comună contrar probelor adminJ. și raportului de expertiză tehnică efectuată în rejudecare conform căreia autoutilitara condusă de inculpat avea în momentul premergător accidentului viteza de 114 km/ condiții în care, inculpatul nu a putut observa autovehiculul staționat la marginea drumului, mai ales că circula cu lumina de întâlnire și nu cu lumina de drum ce putea fi folosită întrucât din sens invers nu circulau autovehicule.
Apelantul a mai precizat că nu a încălcat disp.art.173 al.3 și art.189 al.1 din HG nr. 85/2003 întrucât avea autoutilitara oprită pe o bandă de staționare de urgență, parțial pe marginea drumului și paralel cu axul acestuia, semnalizată cu luminile de poziție ori de avarie fiind aplicabile în acest caz disp.art.176 din Regulament.
Cu privire la obligativitatea semnalizării cu triunghi reflectorizant, apelantul a arătat că aceasta incumbă numai în cazul autovehiculelor sau remorcilor imobilizate pe partea carosabilă a drumului și care nu pot fi deplasate în timp ce autoutilitara sa se afla parțial în afara părții carosabile și nu pe partea carosabilă.
Apelantul a considerat că sentința este netemeinică sub aspectul daunelor acordate având în vedere că din probele adminJ. ( filele 90-99 dosar și 89) rezultă că a fost lipsit o lungă perioadă de timp de posibilitatea de a munci, cheltuielile cu reparația autoutilitarei sunt în sumă de 42.378,60 lei și că cele pentru refacerea sănătății sunt, potrivit înscrierilor aflate la dosar, mult mai mari. In legătură cu daunele morale, apelantul a arătat că a făcut dovada prejudiciului de agrement constând în durata mare a zilelor de îngrijire medicală necesare refacerii sănătății, a timpului de circa o lună în care a stat internat în spital, dar și a consecințelor asupra sănătății ca urmare a multiplelor fracturi la piciorul drept, plafonul tibial, umăr, fracturilor dorsale precum și a necesității suportării unor operații ulterioare pentru scoaterea tijelor și a intervențiilor pentru recuperarea medicală.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și obligarea inculpatului la despăgubiri civile conform constituirea de parte civilă.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței considerând că daunele materiale și morale sunt disproporționat de mari în condițiile în care s-a reținut culpa comună iar el și familia sa s-au implicat efectiv în achitarea unei părți substanțiale a tratamentului medical și a perioadei de recuperare reducând într-o mare măsură prejudiciul de agrement.
Apelantul a mai arătat că a cheltuit în acest scop suma de 6500 lei, l-a transportat timp de 3 luni pe cu mașina la recuperare iar fiica sa care este asistentă medicală a ajutat partea vătămată atunci când a fost solicitată, cheltuieli pentru care nu a solicitat chitanțe sau alte acte justificative.
Referitor la daunele morale apelantul a arătat că sunt nejustificate având în vedere condițiile producerii accidentului și felul în care l-a ajutat pe să depășească momentele dificile prin care a trecut ca urmare a accidentului.
Apelantul a criticat și reținerea de către instanță a faptului că experții au inserat aceleași concluzii cu privire la viteza de deplasare a mașinii pe care o conducea, în realitate, expertiza întocmită de expert stabilind o cu totul altă situație, respectiv o viteză mult mai mare și împrejurarea că luminile de poziție și avarie ale autoutilitarei erau aprinse deși din actele aflate la dosar rezultă contrariul.
Apelantul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și exonerarea sa de plata despăgubirilor civile.
Prin decizia penală nr. 346/28.11.2008 a Tribunalului Vrancea au fost admise apelurile declarate de partea civilă și de inculpatul, a fost desființată sentința în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile iar în rejudecare s-a micșorat cuantumul daunelor materiale acordate părții civile la 3.000 lei și s-a majorat cuantumul daunelor morale acordate aceleiași părți civile la 6.000 lei.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Deliberând asupra apelurilor declarate din punct de vedere al criticilor formulate și al disp.art. 371 alin.2 Cod proc. penală, Tribunalul a constatat că sunt fondate sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale acordate.
Pentru stabilirea corectă a cuantumului acestora trebuie analizată în primul rând culpa părților în producerea accidentului.
Deși partea vătămată a contestat culpa comună reținută de instanță, Tribunalul constată că întemeiat a fost avută în vedere la calculul despăgubirilor civile dată fiind încălcarea de către partea vătămată a dispozițiilor nr.HG 85/2003.
Potrivit art. 176 al.1 din HG85/2003 orice vehicul care staționează pe timp de noapte pe partea carosabilă a unui drum public, acolo unde staționarea este permisă, trebuie să fie semnalizată cu lanternele de poziție, dacă locul de staționare nu este iluminat.
Partea vătămată, conform declarației martorului aflat în autovehiculul condus de inculpat, nu a aprins lanternele de poziție.
Declarația martorului este susținută și de procesul verbal de cercetare a locului accidentului ( fila 6 dosar urmărire penală) în care s-a consumat de către organul de poliție faptul că autoutilitara nu avea în funcțiune luminile de poziție. Observând și avariile produse autoutilitarei ( care nu interesează sistemul de semnalizare spate și declarația martorului ( despre care partea vătămată a susținut că a circulat în spatele său înainte de a opri autoutilitara și că ar fi văzut când a aprins lanternele de poziție - situație infirmată de martor), Tribunalul a reținut că partea vătămată nu a semnalizat oprirea cu lanternele de poziție așa cum cer dispozițiile legale fapt ce a concurat la producerea accidentului.
Reținând culpa de 50% a părților, instanța a calculat greșit daunele materiale apreciate de partea vătămată ca fiind de 6000 lei și reprezentând reparațiile aduse autoutilitarei conform devizului aflat la fila 21 dosar - și notelor de calcul aflate la filele 39-43 dosar 4875/2006.
Cum în cuantumul despăgubirilor materiale nu intră și alte cheltuieli legate de tratamentul părții vătămate cu privire la care instanța a reținut efortul financiar al inculpatului, Tribunalul a apreciat ca nefondată critica adusă de inculpat dispoziției de obligare a sa la acoperirea prejudiciului material.
În ce privește prejudiciul moral este de reținut că instanța a subevaluat suferința cauzată părții vătămate. Dată fiind perioada mare de internare în care partea pe lângă suferința fizică a fost privată și de o viață socială normală și perioada de recuperare Tribunalul a apreciat că se impune majorarea sumei acordate cu titlu de daune morale, ținând seama și de procentul de culpă stabilit.
Faptul că inculpatul a contribuit pe timpul spitalizării și ulterior la cheltuielile efectuate cu tratamentul părții vătămate prezintă importanță pentru ceea ce constituie prejudiciu material, dar nu diminuează suferința fizică și psihică a părții vătămate pentru a considera că nu mai este necesară o compensare valorică din acest punct de vedere.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod proc.penală a admis apelurile, a desființat sentința în parte, a redus daunele materiale conform procentului de culpă reținut în sarcina părților și a majorat daunele morale potrivit motivelor arătate mai sus.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței date în concordanță cu probele adminJ. și cu normele incidente iar în baza art. 192 al.3 cod proc.penală, cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs inculpatul și partea civilă. În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a criticat cuantumul mare al despăgubirilor la care a fost obligat iar partea civilă a susținut că nu are vreo culpă în producerea accidentului și a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Focșani în vederea efectuării unei expertize care să stabilească contravaloarea reparațiilor autovehiculului ce i-a fost avariat de inculpat.
Recursurile declarate inculpat și de partea civilă sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală, care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că hotărârea pronunțată de instanța de prim control judiciar este temeinică și legală și că nu se impune reformarea acesteia.
Astfel, în ceea ce privește culpa în producerea accidentului, s-a reținut în mod justificat că aceasta este împărțită între inculpat și partea civilă câtă vreme ambii au încălcat dispozițiile legale ce reglementează circulația autovehiculelor pe drumurile publice. În acest sens se are în vedere că din probele adminJ. în cauză, expuse și analizate pe larg de instanțele de fond și apel, rezultă cu certitudine că inculpatul nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de vizibilitate ale farurilor iar partea civilă nu a semnalizat corespunzător prezența autovehiculului oprit pe carosabil, pe prima bandă a sensului de circulație.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate în cauză Curtea reține că instanța de apel a ținut în mod corect seama de împrejurarea că în cauză culpa este împărțită între cei doi conducători auto, a avut în vedere actele depuse la dosar de părți și a apreciat faptul că inculpatul a contribuit în cursul procesului penal la cheltuielile legale de tratamentul părții vătămate.
Și cuantumul daunelor morale acordate a fost în mod judicios redozat de instanța de apel avându-se în vedere suferința cauzată părții civile, perioada lungă de spitalizare și de recuperare, timp în care aceasta a fost privată de o viață socială normală.
Sub un ultim aspect Curtea reține că în cauză nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize în vederea stabilirii contravalorii reparațiilor autovehiculului părții civile, astfel cum aceasta a solicitat în motivele de recurs, întrucât în cauză au fost avute în vedere pretențiile solicitate inițial de partea civilă ( 6.000 lei - fila 14 dosar -) iar celelalte acte depuse de aceasta sunt inutilizabile deoarece conțin mențiuni netraduse din limba germană.
În plus ținând seama de faptul că avariile suferite de autovehiculul părții civile sunt în partea din spate a acestuia, neinteresând deci motorul sau alte componente din față care îndeobște sunt mai costisitoare, Curtea apreciază că acordarea sumei de 3.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale (J din cheltuielile de reparații, ținând seama de culpa comună) este pe deplin justificată și nu se impune redozarea acestei sume.
Față de cele mai sus arătate urmează a se respinge ca nefondate recursurile promovate în cauză de inculpatul și de partea civilă, în conformitate cu prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr. penală cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul (fiul lui - și, născut la 26.08.1954, CNP - -) domiciliat în B, sector 3,-, - 23,. 81 și de partea civilă domiciliat în B, sector 3,-, -bis,.9,. 425, împotriva deciziei penale nr. 346 din 28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea ( sentința penală nr. 697 din 6.05.2008 pronunțată de Judecătoria Focșani ).
Obligă fiecare recurent la plata către stat a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. /31.03.2009 Grefier,
Tehnored. /03.04.2009/2 ex.
Jud. fond:
Jud.apel: -
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marcian Marius
