Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 179/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 179
Ședința publică din 08 mai 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de asiguratorul SC - ASIGURĂRI TRANSILVANIA CNî mpotriva deciziei penale nr. 10 A din 19 ianuarie 2009 a Tribunalului Botoșani.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 06 mai 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 08 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1743 din 11 iulie 2008, Judecătoria Botoșania condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, b și c și art. 76 lit. e Cod penal la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Prin aceeași sentință, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În temeiul art. 81 și 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență "" B suma de 2.487,725 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părții vătămate a, iar în baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 998 Cod civil, părții civile a sumele de: 6.365 lei cu titlu de daune materiale, de 9.000 lei cu titlu de daune morale și 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat).
A fost respinsă excepția lipsei calității de asigurător de răspundere civilă ridicată de Societatea de Asigurări "- Asigurări Transilvania" și în temeiul art. 49-55 din Legea nr. 136/1995 obligat asigurătorul a fost să plătească în locul inculpatului sumele la care acesta a fost obligat în favoarea părților civile.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, i s-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 și 84 Cod penal privind revocarea a suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni sau neexecutării obligațiilor civile.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul este posesor al permisului de conducere auto corespunzător categoriei B din anul 1998 și conduce autoturismul SC SRL B, marca Daewoo cu nr. de înmatriculare -, societate în cadrul căreia autorul are calitatea de agent de vânzări.
În ziua de 06.02.2007, în jurul orei 0650, inculpatul a urcat la volanul autoturismului menționat și a circulat pe strada - - din mun. B, respectiv dinspre Calea Națională spre strada - -, pe calea de rulare a tramvaiului, carosabilul fiind umed, aspecte ce rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de lucrătorii de poliție.
Datorită condițiilor de semiîntuneric și a prezenței mașinilor parcate la extremitatea dreaptă a marcajului, respectiv pe I de mers, inculpatul nu a observat-o pe partea vătămată a ce se angajase în traversarea străzii, din partea dreaptă spre partea a marcajului pietonal și cu toate că circula cu 45 km/, nu a reușit să evite impactul produs între mașină și partea vătămată, întrucât i-a remarcat prezența pe marcaj când aceasta se afla la o distanță de doar 3 de autoturism.
În urma coliziunii, partea vătămată a fost proiectată pe carosabil, apoi a fost transportată și internată la Spitalul Județean "" B cu diagnosticul "politraumatism prin accident rutier; fractură deschisă gambă; traumatism genunchi drept; traumatism gleznă și antepicior drept; traumatism cranio-facial cu excoriații faciale".
Potrivit raportului de constatare medico legală nr. 134 din 08.02.2007 emis de Serviciul Medico-Legal Județean B, partea vătămată aap rezentat un politraumatism cu fractură deschisă cominutivă de gambă ce datează din 06.02.2007, leziunile traumatice constatate putând fi produse prin lovire-proiectare în condițiile unui accident rutier și au necesitat 85-90 zile îngrijiri medicale pentru vindecare (fila 28 dosar urmărire penală).
La locul accidentului s-a deplasat un echipaj de poliție și în contextul testării inculpatului cu aparatul etilotest s-a constatat că acesta nu a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice.
Din probele administrate în cauză s-a conturat legătura de cauzalitate între nerespectarea de către inculpat a dispozițiilor legale, respectiv a disp. art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit căruia: "conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea a semaforului destinat lui atunci când acesta se află pe sensul de mers al autovehiculului" și rezultatul produs, respectiv accidentarea părții vătămate
Instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și se probează cu: procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică; schița locului faptei; declarațiile inculpatului; rezultatul testării cu aparatul etilotest; înscrisuri medicale; declarațiile martorilor; raportul de constatare medico-legală; declarațiile părții vătămate; procesul verbal de verificare tehnică a autoturismului.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere disp. art. 72 Cod penal privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, faptul că inculpatul are vârsta de 28 ani, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, fără copii minori în întreținere, fără antecedente penale și până la săvârșirea infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze a fost cunoscut cu comportări bune în familie și societate, astfel că s-a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, b și c Cod procedură penală și s-a făcut aplicarea art. 81, 82 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că partea vătămată a s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei, din care 15.000 lei daune morale pentru suferința fizică și psihică produsă și 15.000 lei daune materiale reprezentând: intervenție chirurgicală și medicală - 2.000 lei; pansament la domiciliu - 500 lei; tratament medical - 500 lei; haine rupte - 2.700 lei; ajutor în gospodărie - 900 lei; diferență salarială între concediu medical și activitate - 1.600 lei; operația ce urmează a se face pentru scoatere tijei - 1.000 lei; diferență salariu pentru concediul medical ce urmează să îl primească pentru cea de a doua operație - 1.000 lei; dantură scoasă la accident - 2.000 lei (cerere fila 34 dosar), dar că prin înscrisurile depuse: acte medicale, raport de constatare medico-legală (fila 28 dosar urmărire penală), bilet de ieșire din spital (fila 64 dosar), certificate de concediu medical (filele 51-62 dosar), adeverință de la angajator SC SA ( 65, 125 și 126 ds.) și declarația martorului ( 116 ds), a dovedit că a suferit un prejudiciu material în cuantum de 6.365 lei, reprezentat de: 3.214 lei diferență de salariu neîncasat față de perioada în care a lucrat anterior; 1451 lei valoarea tichetelor de masă neîncasate, 200 lei contravaloarea unei perechi de pantaloni sau dresuri; 500 lei tratament și pansamente; 900 lei ajutorul în gospodărie; 1.000 lei diferite cheltuieli făcute în timpul spitalizării, precum și un prejudiciu moral, apreciat la suma de 9.000 lei, constând în suferința fizică suportată de partea civilă ca urmare a unei fracturi deschise de gambă și a celor două intervenții chirurgicale la care a fost supusă, imobilizării pe timp îndelungat, precum și suferința psihică datorată internării în spital, imobilizării și intervențiilor chirurgicale, așa încât a obligat pe inculpat la plata sumelor de 6.365 lei cu titlu de daune materiale și suma de 9.000 lei cu titlu de daune morale, precum și suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu de avocat).
În ce privește răspunderea asiguratorului de răspundere civilă, societatea de asigurare "- Asigurări Transilvania SA", prima instanță a reținut că aceasta, prin precizările nr. 64 din 09.01.2008 ( 35, 36 ds), a ridicat excepția lipsei calității de asigurator, arătând că nu confirmă valabilitatea poliței RCA U - pentru autoturismul Daewoo nr. -, proprietatea SC Leasing SA, titular SC SRL, la data producerii evenimentului din 06.02.2007, întrucât prima de asigurare a fost achitată la data de 05.02.2007 cu chitanța nr. - din 05.02.2007, sumă care a fost decontată de agentul de asigurări prin bancă către "- Asigurări Transilvania" SA cu chitanța nr. - din 06.02.2007 în chiar ziua producerii accidentului, polița intrând în valabilitate în data de 08.02.2007.
În drept, asiguratorul a invocat art. 26 din Ordinul -/2006 privind normele de aplicare a legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.
În subsidiar, asiguratorul a solicitat ca instanța să aibă în vedere la acordarea despăgubirilor disp. art. 51 din Ordinul -/2006.
Asiguratorul a depus în copie chitanța nr. - din 05.02.2007 și chitanța nr. - din 05.02.2007, precum și chitanța de depunere de numerar din 06.02.2007 ( 37-39 ds.).
La cererea instanței, asiguratorul a depus copia poliței de asigurare U 22063 ( 106 ds.).
Instanța de fond a reținut că, potrivit poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă nr. 22063, seria -/19//CV, autoturismul marca cui nr. de înmatriculare -, proprietar al SC Leasing SA I, utilizator SC SRL, autovehicul pe care îl conducea inculpatul în momentul producerii accidentului, era asigurat de răspundere civilă auto obligatorie la SC "- Asigurări Transilvania" SA pentru perioada 01.01.2007-31.12.2007.
Polița a fost completată de brokerul de asigurare Euro Insurance Broker și înmânată utilizatorului autovehiculului.
Prima instanța a mai constatat că această poliță avea valabilitate de la data de 01.01.2007 la 31.12.2007, a fost înmânată utilizatorului autovehiculului, iar la data de 06.02.2007, data producerii accidentului, contractul de asigurare era în derulare, nefiind aplicate disp. art. 26 lit. b din Ordinul nr. -/2006 deoarece această prevedere se aplică doar persoanelor care nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul plății.
Chiar dacă utilizatorul nu ar fi avut o poliță de asigurare valabilă în momentul plății, împrejurarea că acestuia i s-ar fi emis o poliță pe care s-a consemnat că data de începere a asigurării chiar data plății primei, nu-i poate fi imputată deținătorului vehiculului, ci chiar asiguratorului care și-a ales brokerul de asigurare. Prin contractul încheiat, potrivit art. 1 din contract ( 87 dosar) "brokerul, în calitate de mandatar, se angajează să încheie în numele și pe seama - Asigurări ca mandant, contracte de asigurare", utilizatorul autovehiculului și beneficiarul poliței de asigurare nefiind parte în acest contract.
Având în vedere aspectele sus arătate, prima instanță a respins ca nefondată excepția lipsei de asigurator de răspundere civilă ridicată de societatea de asigurare "- Asigurări Transilvania" SA și, în temeiul art. 49-55 din Legea nr. 136/1995 a obligat asiguratorul de răspundere civilă, societatea de asigurare "- Asigurări Transilvania" SA să plătească în locul inculpatului sumele la care acesta a fost obligat în favoarea părților civile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel asiguratorul SC - Asigurări Transilvania criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește soluționarea laturii civile și a excepției invocate.
În motivele de apel, s-a precizat că la data producerii evenimentului-06.02.2007 - autoturismul implicat în incident nu era asigurat la - Asigurări Transilvania, întrucât polița de asigurare este valabilă la 48 de ore de la data achitării primei de asigurare, conform chitanței nr. -/05.02.2007, astfel încât polița își producea efectele cu începere de la 08.02.2007. Neavând calitatea de asigurator, în mod greșit a fost obligată SC - Asigurări Transilvania la plata cheltuielilor la care a fost obligat inculpatul prin sentința apelată.
Un alt motiv de apel invocat a vizat modul de soluționare a laturii civile, respectiv, că sumele reprezentând cheltuielile pe perioada spitalizării părții vătămate și daunele materiale în sumă de 6.365 lei, sunt nejustificate legal, în raport cu disp. Ordinului nr. -/2006, care în art. 51 se referă la cheltuielile probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale. Asigurătorul a mai apreciat că daunele morale au fost stabilite într-un cuantum prea ridicat, având în vedere că partea civilă și-a recăpătat capacitatea de muncă și nu a lăsat persoane aflate în îngrijire fără sprijin.
În ce privește obligarea asiguratorului la a plăti în locul inculpatului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, s-a arătat că această soluție ignoră prevederile legale, și anume cele ale art. 15 din Ordinul amintit, care prevăd că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau de conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă delictuală și decizia nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a stabilit că asigurătorul de răspundere civilă răspunde alături de inculpat și nu în solidar cu acesta.
Prin decizia penală nr. 10 din 20 ianuarie 2009 Tribunalului Botoșani, apelul declarat de către asigurătorul de răspundere civilă SC - Asigurări Transilvania Caf ost respins ca nefondat.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Art. 26 alin. 1 din Ordinul nr. -/2006 indică momentul de la care începe răspunderea asigurătorului RCA, acesta fiind după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA, valabilă la momentul plății. În prezenta cauză asigurarea obligatorie a fost valabil încheiată, iar perioada de valabilitate (trecută chiar pe poliță) este 01.01.2007 - 31.12.2007, astfel că polița îndeplinea toate condițiile cerute de lege.
S-a arătat că prevederile articolului 26 din ordinul menționat cuprind doar două momente de la care ar începe răspunderea asigurătorului: cel al plății primei și al eliberării documentului de asigurare, respectiv după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare în cazul persoanelor care nu aveau o asigurare valabilă. Cea de-a doua ipoteză nu se regăsește în cauză, astfel încât singurul moment prevăzut de lege de la care putea începe răspunderea asigurătorului RCA era cel al plății primei de asigurare, adică 05.02.2007, dată anterioară producerii accidentului, astfel încât în mod eronat s-a susținut de către apelantă că soluția de respingere a excepției invocate nu ar fi fost motivată.
În ceea ce privește modalitatea de obligare a asigurătorului la plata despăgubirilor, și anume în locul inculpatului, este de observat că potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, iar conform art. 55 alin. 1 despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice despăgubite. Aceste dispoziții, coroborate cu natura contractului de asigurare (caracterizat prin asumarea unui risc în schimbul plății unei prime de asigurare) conduc la concluzia că asiguratorul nu răspunde în solidar cu asiguratul sau alături de acesta, ci pentru acesta. De altfel textele citate nu se referă la plata unei părți din despăgubiri, ci la plata integrală a acestora (ordinul folosește termenul "despăgubiri"), iar alin. 3 al art. 55 arată că cei care vor primi despăgubirile vor fi chiar asigurații, în situațiile în care aceștia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite. Prin urmare, instanța va stabili pentru început valoarea despăgubirilor la care ar putea fi obligat inculpatul în lipsa unei asigurări de răspundere civilă, după care, în limitele legii, va dispune obligarea asigurătorului la plata acestor despăgubiri în locul inculpatului.
Referitor la cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate, deși apelanta a pretins că obligarea sa la plata acestora este nelegală față de disp. art. 51 lit. d din același ordin, text care are în vedere cheltuielile prilejuite de accident, probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale, este de observat că înscrisurile comunicate de unitățile sanitare au probat aceste cheltuieli, astfel încât cuantumul lor nu poate fi contestat. În ce privește obligarea asigurătorului la plata lor, trebuie avut în vedere în primul rând cadrul general dat de Legea nr. 136/1995. Potrivit art. 50 alin. 1 din lege, despăgubirile se acordă din sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. Se observă că textul nu face distincție după natura despăgubirilor, după cum persoana păgubită este fizică sau juridică ori după cum pagubele sunt urmarea directă sau indirectă a vătămării corporale sau decesului. Potrivit art. 313 din legea nr. 95/2006 (așa cum a fost modificată prin OUG 72/2006) persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Aceste texte de lege conduc la concluzia că inculpatul va fi ținut să repare toate prejudiciile cauzate prin fapta sa ilicită, persoane păgubite fiind atât părțile vătămate, cât și unitățile spitalicești care au avansat direct sumele necesare spitalizării părților vătămate. Acesta este și scopul pentru care aceste unități sunt citate în procesul penal: rezolvarea în același cadru procesual a tuturor pretențiilor de natură civilă decurgând din aceeași faptă ilicită. Prin urmare, dispozițiile din Ordin adaugă la lege, în condițiile în care Comisia de supraveghere a asigurărilor nu este abilitată să modifice dispoziții din legi, ci doar să precizeze unele dintre aceste dispoziții.
Referitor la cuantumul daunelor morale stabilit de prima instanță este de observat că partea vătămată a avut nevoie de o perioadă lungă de spitalizare și de două intervenții chirurgicale complexe, condiții în care nu se poate considera că cel puțin pe perioada de îngrijiri medicale partea vătămată a avut ceea ce se poate numi "o viață normală". Suferințele cauzate părții vătămate și privațiunile inerente spitalizării de lungă durată și intervențiilor chirurgicale justifică acordarea unor daune morale în cuantumul apreciat de prima instanță, fiind lipsite de relevanță aspectele că partea vătămată și-a recăpătat capacitatea de muncă și nu a lăsat persoane fără sprijin.
Privitor la cheltuielilor judiciare, alin. 1 al art. 50 din Legea nr. 136/1995 prevede expres că despăgubirile se acordă și pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de cheltuieli de judecată persoanelor păgubite. Art. 15 din Ordin (invocat de către apelantă) se referă la cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, și nu la cheltuielile făcute de persoana vătămată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, asiguratorul SC - Asigurări Transilvania C-N, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, au fost reiterate practic criticile invocate în cererea de apel, care se rezumă în principal la inexistența contractului de răspundere civilă obligatorie și lipsa de valabilitate a poliței RCA U 22063 pentru autoturismul implicat în evenimentul rutier din 06.02.2007 și pe cale de consecință respingerea pretențiilor formulate față de asigurător ca neîntemeiate, iar în subsidiar acordarea nejustificată a unor despăgubiri, ce nu au fost probate, contrar dispozițiilor legale în materie.
În vederea justei soluționări a cauzei, instanța de recurs a solicitat relații suplimentare legate de polița în discuție, referitoare la contractul de asigurare în baza căruia s-a emis polița și data achitării acesteia, răspunsurile primite de la asigurător și SC Leasing SRL I aflându-se la filele 49-52 și 65-70 dosar.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate - care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală și în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin.2 raportat la art. 38514Cod procedură penală - și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește latura penală, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că la data de 06.02.2007, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare -, proprietatea SC SRL B, pe strada - - din mun. B, pe calea de rulare a tramvaiului, pe un carosabil umed, în condiții de semiîntuneric și a prezenței mașinilor parcate pe I de mers, inculpatul nu a acordat prioritate pe marcajul pietonal părții vătămate a, ce se angajase în traversarea străzii în mod regulamentar, astfel că nu a putut să evite impactul produs între mașină și aceasta, cauzându- leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 zile.
Această situație de fapt a fost dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică; schița locului faptei; rezultatul testării cu aparatul etilotest; procesul verbal de verificare tehnică a autoturismului; înscrisuri medicale; raportul de constatare medico-legală; declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor audiați în ambele faze procesuale (urmărire penală și cercetare judecătorească) coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Raportat la stare de fapt reținută, s-a stabilit o încadrare juridică legală a infracțiunii comise de inculpat, iar sancțiunea penală stabilită a fost judicios individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, de circumstanțele atenuante legale prev. de art.74 lit. a, b, c Cod penal cu consecința reducerii pedepsei principale și de prev. art. 81 Cod penal, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 Cod penal.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că la termenul de judecată din 15.11.2007 Judecătoria Botoșani - Secția penală a introdus și citat în cauză, în calitate de asigurător SC - Asigurări Transilvania C-N, context în care, la termenul din 11.01.2008, acesta a invocat în scris lipsa de valabilitate a poliței RCA U 22063, pentru autoturismul implicat în accident, marca Daewoo, nr. -, inițial proprietatea SC Leasing SA - utilizator SC SRL, conform contractului de leasing nr.611/10.09.2004, actualmente proprietatea SC SRL, potrivit contractului de cesiune și delegației 611.1, prin care a preluat toate drepturile și obligațiile de la cedentul SC Srl, la data producerii evenimentului din 06.02.2007, apărare pe care instanța de recurs o consideră justificată, pentru cele ce vor urma:
Conform art. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările "Prin contractul de asigurare, asiguratorul se obligă să plătească o primă asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condițiile prezentei legi, în limitele și la termenele convenite".
Art. 3 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările prevede că "În asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat și asigurator, drepturile și obligațiile fiecărei părți sunt stabilite prin lege.
Ori, potrivit art. 692din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme obligatorii în aplicarea prevederilor prezentei legi. În acest context, comisia menționată prin Ordinul nr. 113.133 din 28.11.2006 publicat în Monitorul Oficial nr. 977 din 06.12.2006, a pus în aplicare, începând cu 1 ianuarie 2007 Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, în vigoare la data producerii evenimentului rutier.
Conform art. 26 alin.1 din acest ordin, răspunderea asigurătorului RCA începe:
a) din momentul plății primei de asigurare și al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document, pentru asiguratul care își îndeplinește obligațiile de plată cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a perioadei de asigurare anterioare, situație ce nu se regăsește în speța de față;
b) după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare și s-a eliberat documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA, valabilă la momentul plății;
Din interpretarea prevederilor legale enunțate anterior rezultă că polița de răspundere civilă obligatorie se eliberează în momentul plății primei de asigurare, iar efectele juridice ale documentului de asigurare se produc după expirarea termenului de 48 de ore calculat începând cu ziua imediat următoare datei plății.
Cu alte cuvinte pentru ca o poliță de asigurare să fie valabilă începând cu 1 ianuarie 2007, cum este cazul dat, trebuia ca momentul plății primei de asigurare să se situeze în jurul datei de 29 decembrie 2006, fiind inadmisibil a se acredita ideea că plata ulterioară a primei de asigurare produce efecte și pentru trecut, după cum este greu de crezut că s-ar elibera un document de asigurare fără ca prima de asigurare să fie achitată.
Ori, în speță polița în discuție este emisă de recurenta - Asigurări, însă conform chitanței nr. - (menționată în conținutul poliței ) prima a fost achitată la data de 05.02.2007, suma fiind decontată de agentul de asigurări prin bancă către - Asigurări Transilvania, cu chitanța nr. - din 06.02.2007(în ziua producerii evenimentului în cauză), astfel că nu avea cum să fie valabilă la data accidentului, în condițiile în care răspunderea asigurătorului RCA începea în data de 08.02.2007.
Astfel, în cazul de față, neexistând un contract de răspundere civilă obligatorie valabil la data evenimentului rutier din 06.02.2007, societatea - Asigurări Transilvania nu avea nicio obligație față de persoanele păgubite, acțiunea acestora fiind justificată doar față de persoana vinovată de producerea accidentului, care va fi ținută să repare toate prejudiciile cauzate prin fapta sa ilicită, așa încât dispoziția prin care asigurătorul a fost obligat să plătească în locul inculpatului sumele la care acesta a fost obligat în favoarea părților civile este nelegală, urmând a fi înlăturată.
Referitor la celelalte motive de recurs invocate în subsidiar, vizând cuantumul despăgubirilor acordate, în raport de probatoriul administrat și de prevederile legale în materie, Curtea având în vedere cele reținute mai sus, dar și faptul că inculpatul nu a contestat latura civilă a cauzei astfel cum a fost soluționată, nu le va mai analiza.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c alin.3 Cod procedură penală, urmează a admite recursul, a casa în totalitate decizia atacată și, în parte hotărârea primei instanțe, în sensul celor arătate anterior, menținînd celelalte dispoziții din sentință care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC - Asigurări Transilvania CNî mpotriva deciziei penale nr. 10 A din 20 ianuarie 2009 a Tribunalului Botoșani.
Casează în totalitate decizia sus menționată și în parte sentința penală nr. 1743 din 11 iulie 2008 a Judecătoriei Botoșani.
În rejudecare înlătură din sentință dispoziția prin care, în temeiul art. 49-55 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul de răspundere civilă SC - Asigurări Transilvania a fost obligat să plătească în locul inculpatului sumele la plata cărora acesta a fost obligat în favoarea părților civile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel și în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. AD
Tehnored. BC
2ex./28.05.200
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Frunză Sanda
